2,185 matches
-
a celuilalt și ca propria sa substanță, modul în care se istorializează absolutul și în el fiecare dintre tonalitățile ontologice fundamentale ce constituie ființa sa, dintre care fiecare trece în cealaltă și se inversează în ea, Suferința în Bucurie și Deznădejdea în Beatitudine acest joc al Absolutului cu el însuși este ființa reală și veritabilă a fiecăruia dintre noi, este specificul fiecărei monade și se înfăptuiește de fiecare dată ca una dintre ele, și aceasta în virtutea faptului că, în calitate de auto-afectare a
by MICHEL HENRY [Corola-publishinghouse/Imaginative/1006_a_2514]
-
ea, dacă viața nu are chip, cum putem totuși să o zărim pe mozaicurile de la Daphni? Într-adevăr, ce vedem pe acestea? Nu Suferința, ci o mărturisire, nu Bucuria, ci o bunăvestire, nu devenirea interioară a Suferinței în Bucurie, transformarea Deznădejdii în opera mântuirii, ci o răstignire și o înviere. Nici smerenia smerenia vieții care nu s-a creat ea însăși și a cărei auto-afectare este patosul necreării sale -, ci spălarea picioarelor. Nu vedem viața pe mozaicurile de la Daphni pentru că obiectivitatea
by MICHEL HENRY [Corola-publishinghouse/Imaginative/1006_a_2514]
-
la fiecare dintre fazele sale, în cazul în care este adevărat că această construcție nu-și are punctul de pornire în fenomenul originar, ci într-o reprezentare ireală a vieții, în cazul în care caracterele subiective reținute în mod involuntar (deznădejdea unei sinucideri, angoasa corporeității, teama de moarte) nu mai sunt percepute potrivit ordinii esențiale a fondării lor transcendentale și nici tematizate pentru ele însele, în cazul în care cunoașterea lor este redusă la o numărătoare exterioară și la punerea în
by MICHEL HENRY [Corola-publishinghouse/Imaginative/1006_a_2514]
-
nu este resimțit decât ca un corp străin științei pe cale de constituire, ca reminiscență a unei alte epoci, epoca metafizică. Mai mult decât în științele naturii, demersul galilean se lasă recunoscut aici ca autonegare a vieții purtătoare în sine a deznădejdii vremurilor noastre. Alteori, dimpotrivă, îndepărtarea metodologică a vieții împreună cu construirea entităților de înlocuire ale economiei nu este decât un mijloc lăturalnic prin care această viață caută a-și atinge scopurile imediate și a supraviețui. Există prin urmare două moduri de
by MICHEL HENRY [Corola-publishinghouse/Imaginative/1006_a_2514]
-
scop nu obțin astăzi, în ciuda mediocrității lor conceptuale, succesul care le aparține decât din cauză că, îndărătul gablonzurilor galileene cu care se înzorzonează, ele fac trimitere în fiecare dintre ele, ca la forța reală din care se nutresc în mod tainic, la deznădejdea sa. Această sociologie "științifică" îmbracă în ceea ce privește chestiunea Universității o importanță hotărâtoare. Ea este cea care, nemulțumită să contribuie la reculul disciplinelor tradiționale, o lovește pe fiecare dintre acestea drept în inimă, retrăgându-i obiectul său propriu și până și dreptul
by MICHEL HENRY [Corola-publishinghouse/Imaginative/1006_a_2514]
-
înfioră. Începu iar să se răsucească în pat. Simți, lipit de umăr, umărul puternic al bărbatului ei și, pe jumătate adormită, se strânse lângă el. Alunecă pe aripile somnului fără să se scufunde, se agăță de acel umăr, cu o deznădejde inconștientă, ca de singura-i scăpare. Vorbea, dar buzele-i nu scoteau nici un sunet. Vorbea, dar abia dacă se auzea ea însăși. Nu simțea decât căldura lui Marcel. De peste douăzeci de ani, în fiecare noapte, ca acum, simțindu-i căldura
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85083_a_85870]
-
îndărătnică pe care ea o recunoștea și pe alte chipuri de bărbați, singura înfățișare care-i făcea să semene între ei pe toți acești nebuni ce se ascund sub masca înțelepciunii, până în clipa când, învinși de spaime, se aruncă cu deznădejde către un trup de femeie, ca să îngroape-n el, fără dorință, vedeniile înfricoșătoare iscate din singurătate și din noapte. Marcel se mișcă puțin, ca și cum ar fi vrut să se îndepărteze de ea. Nu, nu o iubea, se temea doar de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85083_a_85870]
-
zace uitată, răpusa de vin. Rămas-a pe dânsa doar blana cea scumpă Primită de dar la schimb cu festin. E ziuă, e noapte, cine mai știe? Rânjește-n perete cadranul pervers, E plină natura de dor de beție înec deznădejdea în vers după vers. Degeaba-mi cutreier în zare privirea Nici urmă, nici geană de vreun curcubeu, E plină carafa, mi-e ochi fericirea Și-mi plouă destinul, mi-l plouă mereu... Prima întâlnire Când te-am văzut pentru întâia
Căutări prin vara arsă de cuvinte by Nicolae Stancu ; ed. îngrijită de Vasile Crețu, Nicoleta Cimpoae () [Corola-publishinghouse/Imaginative/472_a_1434]
-
diamant scânteietor Brăzdat de umbră și lumină, Răzbate-n timp, nemuritor, în dans sălbatic de hermină. Izvor cu unde de cristalE liniștea dintre furtuni. E valul sfărâmat de mal Și ziditoare e de lumi. E nemurirea dintr-o clipă, E deznădejde și uitare, în zbor, e zbatere de-aripă, E cerul aplecat spre mare. Nu știu de-i vrajă sau blestem Aroma ta de orhidee!? Dar eu te chem. ..., te-alung ..., te chem.Nemuritoare odisee! Amurg!? Colb de vise risipite Pe la
Căutări prin vara arsă de cuvinte by Nicolae Stancu ; ed. îngrijită de Vasile Crețu, Nicoleta Cimpoae () [Corola-publishinghouse/Imaginative/472_a_1434]
-
ca tine. Revoluția înseamnă politică. Viața însăși nu e altceva decît politică. Citește-i pe Machiavelli, Morus și Campanella. N-o să poți schimba nimic din mizeria asta nici dacă ai avea zece vieți. Fericirea și necazul, sărăcia și prosperitatea, speranța, deznădejdea, religia, credința, educația, etica, familia, societatea, totul nu e altceva decît politică. Atîta timp cît oamenii vor face politică, nici una dintre valorile astea nu vor putea fi cultivate așa cum se cuvine, din simplul motiv că se exclud reciproc. Toți cei
Dansul focului sau 21: roman despre o revoluþie care n-a avut loc by Adrian Petrescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1317_a_2723]
-
unele, În timp ce ea abia Își mai putea opri mâinile să nu i se smulgă din umeri sub greutatea plaselor cu varză, morcovi, cartofi și multă țelină care se zice că ajută. Ea Însă nu crede, dar cumpără din superstiție și deznădejde. Noroc cu Brândușă. Gheretă repeta Întruna În gând tot ce mâncase o noapte Întreagă până la vomă, la care se adăugau și numele celor patru pictori pe care de altfel Îi știa, dar numai ca străzi, nu și ca artiști. În
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1856_a_3181]
-
făcu vânt În zăpadă pachetului de Dunhill, roșu cardinal. Zăpada Îl primi cu răceală. Noaptea asta fusese lungă chiar și pentru ea. 39. Parcă am fi În piață, vinerea, după o zi de târg, zise Iolanda privind În jur cu deznădejde. Casa aceasta nu va mai arăta niciodată ca Înainte. Viena a rămas tot Viena după două asedii, zise Petru, mai puțin optimist decât lăsă să se Înțeleagă Avea nevoie de Încurajări dar ele se lăsau așteptate, iar Iolanda nu părea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1856_a_3181]
-
am zis cu ciudă. Și m-am pornit să strig din nou. Acum nu se mai auzea nimic, nici un zgomot în afară de strigătele mele și de zgomotul mării care fierbea mai departe în jurul meu. Șalupa se îndepărtase și m-a cuprins deznădejdea. Vasăzică, nu mă auziseră. N-am apucat să-mi termin gândul și a trebuit să mă țin cu toate puterile de marginea bărcii ca să nu mă răstorn. Un val mai mare decât cele de până atunci lovise barca dintr-o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2277_a_3602]
-
regesc! Slujbașul îl măsură cu o privire înfricoșată și tristă apoi câtva timp tăcură, fiecare ferindu-se de ochii celuilalt. Dar slujbașul, fricos și slab din fire, nu era și nătâng și meseria îl învățase de multe ori că nu deznădejdea te scapă de primejdie. Se întoarse spre sutaș: - La urma urmei, nu câștigăm nimic dacă ne certăm. Mai bine să ne gândim ce putem face. Sutașul zise, scuipând cu necaz: - Dacă aș izbuti să mă strecor cu cincizeci de soldați
Luntrea Sublimă by Victor Kernbach [Corola-publishinghouse/Imaginative/295598_a_296927]
-
și nici sutașul nu se încumeta să se suie. Localnicii socoteau că locul acela era blestemat de zei și bântuit de duhuri răuvoitoare care nu îngăduiau omul în preajma lor. Robii fie că nu aflaseră de această credință, fie că în fața deznădejdii nu mai aveau de ales. Astfel că ceata sutașului nu s-a dus decât până dincolo de păduri, unde începeau stâncile golașe și peșterile cu lilieci. Căzuse noaptea și oamenii erau istoviți de urcuș. Sutașul le porunci să facă popas. Nu
Luntrea Sublimă by Victor Kernbach [Corola-publishinghouse/Imaginative/295598_a_296927]
-
zdravene de pumni, și se vorbea printre soldați că ar fi venit peste noapte un sclav negru fără lanțuri în peștera de unde fugiseră cei douăzeci, însă nimeni dintre soldați nu mărturisea că l-ar fi văzut. Slujbașul ajunse în culmea deznădejdii. Aceasta nu mai era întîmplare. Cine știe ce putea fi! Nimeni nu mai pomenise în Atlantida asemenea îndrăzneală printre robi. Taina înceta să mai poată fi taină. Fără să mai stea în cumpănă, el scrise pe o bucată de papirus, singura pe
Luntrea Sublimă by Victor Kernbach [Corola-publishinghouse/Imaginative/295598_a_296927]
-
Aveți mulți oameni minunați pe pămînt! Ar săvârși minuni dacă ar ști cât știu preoții voștri și ar rămâne cu însușirile pe care le au! - Spune-mi, Hor, cum să-i ajut! strigă Auta în glas cu un sunet al deznădejdii. Dacă aș ști măcar ce știa Iahuben!... Și așa cum sunt am vrut să mă duc printre ei, dar nu mă lași tu. - Tocmai pentru că vreau să-i ajut. Ei vor câștiga mult mai mult dacă ai să-i înveți să
Luntrea Sublimă by Victor Kernbach [Corola-publishinghouse/Imaginative/295598_a_296927]
-
Auta râzând. Aici nu mai vine niciodată nimeni. Când vor mai vedea și văpăile luntrei urcîndu-se în cer, podișul Baalbek va îngrozi multă lume. Și de altfel nimeni nu crede jos că acești robi au putut scăpa cu viață. Numai deznădejdea le-a dat curaj să vină aici. într-o zi, după ce turnul era clădit și luntrea așezată în vârful lui, Auta se plimbă cu Nefert la marginea pădurii. Priveau asfințitul soarelui, când auziră de după tulpina unui cedru două glasuri vorbind
Luntrea Sublimă by Victor Kernbach [Corola-publishinghouse/Imaginative/295598_a_296927]
-
Îl ține de mână și Încearcă să-l consoleze. Tânărul ar trebui să aibă În jur de treizeci de ani, dar e Îmbătrânit prematur. E cărunt și Împovărat de griji și frustrări, iar expresia de pe fața lui e una de deznădejde. Se vede că logodna prelungită Îl ucide. Exact așa eram și eu, atunci. În cele din urmă, am făcut o cădere, fizică și mentală - cu niște dureri de stomac și de cap Îngrozitoare, perioade de apatie totală și crize bruște
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1871_a_3196]
-
Te țin la curent. Întorcându-se spre Kensington, regretă impulsul care Îl mânase la teatru. Se simțea supt din nou de vârtejul amețitor, epuizant, de emoții care părea să Învăluie orice proiect teatral, provocând o alternanță nesfârșită de speranță și deznădejde care ucidea sufletul. Ce repede abandonase hotărârile luate după-amiază! Se jură Încă o dată să lase În urmă eșecul, să Își reînnoiască legăturile cu muza literaturii, să Încerce să fie mai bun, să Își poarte În pace sufletul. Dar nu era
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1871_a_3196]
-
următor. Cheful următor nu întîrzia, se apropia și apoi se îndepărta și el, atâta doar că, a doua zi după paranghelie, Pinky se trezea, pe la orele două, mult după prânz, pierzând o posibilă comandă și lovindu-se atunci, de deznădejde, cu capul de telefon. Ca și acum. Băuse împreună cu un grup de foști colegi de liceu toată seara și noaptea trecută, băuse nemăsurat de mult și frumos. Nemăsurat de mult, cum numai el mai știa, înclinînd încetișor gâtul sticlei, durdulii
Cei șapte regi ai orașului București by Daniel Bănulescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295562_a_296891]
-
reacție se așteptase din partea lui, dar sperase ca bărbatul s-o susțină în încercarea ei de a descurca situația. Într-un final, Luca și-a întors privirea către ea și-a început să clatine încet din cap, în semn de deznădejde. — Ce-a fost în capul tău? Chestia asta ne întoarce în punctul de unde am plecat. Ușor surprinsă de remarca lui, Alison s-a încruntat. —Stai puțin! Eu n-am încercat decât să ne ușurez situația. Nu poți să mă blamezi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1906_a_3231]
-
ale mele nu sunt deloc ieșite din comun, Nick. De asta au femeile hormoni, utere și toate celelalte ustensile de reproducere care ne fac atâtea probleme în viață. Susan s-a frecat la ochi străduindu-se să ignore senzația de deznădejde de care era invadată, chinuindu-se să găsească puterea să ducă discuția până la sfârșit și să obțină o concluzie. Nu voia să abandoneze înainte să spună tot ce avea de gând să spună. —O iubesc pe Milly de parc-ar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1906_a_3231]
-
de o fractură multiplă. Așa că Susan va trebui să lupte din greu dac-o să vrea să mai meargă vreodată. După ce inițial, la auzul veștilor date de doctor, Nick se mai înseninase, acum bărbatul pălise din nou și părea în pragul deznădejdii. Există pericolul ca totuși să-și piardă piciorul? — Sper că nu, dar, așa cum am mai spus, nu pot să exclud complet această posibilitate. Dacă însă totul merge așa cum trebuie, atunci piciorul va rămâne la locul lui. Dar s-ar putea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1906_a_3231]
-
plauzibilă. Numai Dumnezeu știe cât am învârtit lucrurile în mine, cât am încercat să găsesc o astfel de explicație, cât am sperat să o găsesc. Fiona s-a lăsat să cadă pe canapea. Se simțea copleșită de un val de deznădejde. A rămas acolo - i s-a părut o eternitate - în vreme ce David se foia în spatele ei, adunându-și probabil lucrurile de care avea nevoie pentru excursia departe de familie. —Să nu crezi că fac pasul ăsta cu liniște în suflet, a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1906_a_3231]