2,118 matches
-
de la păcat și aminarea pocăinței până la bătrânețe sau pe patul de moarte. credință că voia lui Dumnezeu mă va mintui și nu voia mea. Altfel spus, Părintele Cleopa le prezintă ca fiind: necredința în Dumnezeu, lepădarea de credință, eresul, sectă, deznădejdea, sinuciderea, ura de om pînă la moarte, prea mare încredere în Dumnezeu, înjurăturile (Părintele Cleopa vol 4 p 83). Cele mai mari și mai greu de vindecat păcate sunt considerate păcatele de moarte și cele împotriva Duhului Sfint pentru că stăpânesc
Bolile înțelesul tuturor. In: Bolile pe înțelesul tuturor by Maria Onica () [Corola-publishinghouse/Science/456_a_764]
-
este destinat exteriorului, denumit fiind și ca “râsul in pumni”, un râs în “o”, al individului care a avut o pățanie neplăcută și în “u” - expresie a fricii intense. Capul ținut plecat exprimă descurajare, lipsă de elan sau de voință, deznădejde. În cadrul salutului , micșorarea simbolică a staturii sugerează supunerea, subordonarea, renunțarea la voința proprie în favoarea celuilalt. Dimpotrivă, individul care își înalță capul se prezintă ca o persoană sigură pe sine, infatuată sau arogantă. Înclinarea capului spre dreapta dezvăluie un sentiment de
Ad-Studium Nr.3 by Asociaţia Naţională a Profesorilor pentru Elevi cu Deficienţe de Auz VIRGIL FLOREA () [Corola-publishinghouse/Science/788_a_1651]
-
istoria artei 80 stufoase, doi ochi scrutează peste grupul celor trei tineri, o dragoste duioasă pentru trupul neînsuflețit al celui căruia îi susține aproape el singur toată gre‑ utatea. Obrajii, buzele, nasul puternic, barba bătrânului Iosif, toate vorbesc despre o deznădejde resemnată în urma unor încercări multe și grele, cu lacrimi mul‑ te vărsate într‑o viață de om, lacrimi nevăzute dar care lasă urme de transpira‑ ție grea, cu chinuri supraomenești, prețul fără de preț al atâtor victorii în ce pri‑ vește
Michelangelo Buonarroti / Mesajul biblic al operelor sale by Ioan Blaj () [Corola-publishinghouse/Science/442_a_990]
-
istoria artei 80 stufoase, doi ochi scrutează peste grupul celor trei tineri, o dragoste duioasă pentru trupul neînsuflețit al celui căruia îi susține aproape el singur toată gre‑ utatea. Obrajii, buzele, nasul puternic, barba bătrânului Iosif, toate vorbesc despre o deznădejde resemnată în urma unor încercări multe și grele, cu lacrimi mul‑ te vărsate într‑o viață de om, lacrimi nevăzute dar care lasă urme de transpira‑ ție grea, cu chinuri supraomenești, prețul fără de preț al atâtor victorii în ce pri‑ vește
Michelangelo Buonarroti / Mesajul biblic al operelor sale by Ioan Blaj () [Corola-publishinghouse/Science/442_a_987]
-
altă televiziune, mai obiectivă, care să nu coste întreaga țară atât cât a costat-o cea de până acum. Text apărut în 22, numărul 14 din 1992 După Sfânta Sărbătoare a Învierii După Sfânta Sărbătoare a Învierii - la care din deznădejdea ce cuprinsese întreaga țară s-a reîntrupat o nouă speranță -, regele Mihai își continuă exilul. Organele de presă aservite actualei puteri nu s-au sfiit să-și exprime satisfacția că după 45 de ani fostul suveran a părăsit din nou
Crimă și moralitate. Eseuri și publicistică by Ileana Mălăncioiu () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1914_a_3239]
-
petrecut lucrurile, poporul a fost pus în situația de a alege și nu se poate spune că nu și-a arătat deschis opțiunea. La început am avut sentimentul că marele entuziasm cu care a fost întâmpinat pretutindeni regele venea din deznădejde și din ura pe care le-o poartă orice om cinstit celor care, pentru a-și atinge scopul, au făcut totul. Adică nu s-au sfiit să se folosească de cei ce au murit pentru libertate ca să poată să ia
Crimă și moralitate. Eseuri și publicistică by Ileana Mălăncioiu () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1914_a_3239]
-
a fost doar rănit (credea că l-a omorât). Cavalerul și-a recuperat iubita și amândoi au fugit. Ea s-a îmbolnăvit, a murit. El, distrus, i-a săpat groapa, s-a culcat pe mormântul ei, împietrit de durere și deznădejde. La ordinul guvernatorului american, des Grieux a fost prins și judecat, acuzat că ar fi omorât-o pe Manon. Nepotul guvernatorului i-a transportat mormântul miresei promise într-un cimitir iar cavalerul, împreună cu prietenul ce venise după el s-au
Curtezane şi pseudocurtezane: în mitologie, istorie, literatură by Elena Macavei [Corola-publishinghouse/Science/942_a_2450]
-
se comparau cu Aspasia, prietena spirituală a lui Pericle, și cu Phryne, frumusețea-model a lui Praxiteles pentru statuile ce o reprezentau pe Aphrodita, și se străduiau să fie la înălțimea modelelor antice. Ele, remarcă autoarea, prefac dorința în păcat și deznădejde, dar și în bucurie și amăgire. Întâlnirile cu clienții bogați aveau loc în somptuoasele lor locuințe și în gondole tivite cu negru și auriu, cu dormitoare drapate cu satin și mătăsuri, cu felinare roșii. Fiammeta Bianchini, una dintre curtezanele de
Curtezane şi pseudocurtezane: în mitologie, istorie, literatură by Elena Macavei [Corola-publishinghouse/Science/942_a_2450]
-
1999). Într-un caz de figură aproape ideal, un text poate adopta un plan de text subliniat de segmentarea tipografică ce corespunde, pe deasupra, cu structura secvențială. Este cazul acestei fabule narative din Mici poeme în proză de Baudelaire 122: T81 DEZNĂDEJDEA BĂTRÎNEI Mica bătrîna zbîrcită se simți nespus de bucuroasă văzînd pe acest drăgălaș copil pe care fiecare îl răsfăța, căruia totă lumea dorea să-i placă; drăgălașă făptură, tot atît de plăpîndă ca și ea, mica bătrîna, și, la fel
Lingvistica textuală: introducere în analiza textuală a discursurilor by JEAN-MICHEL ADAM () [Corola-publishinghouse/Science/981_a_2489]
-
topic, titluri, subtitluri, cuvinte-cheie. Pe baza topicului, cititorul decide să privilegieze sau să mențină latente proprietățile semantice ale lexemelor în discuție, stabilind astfel un nivel de coerență interpretativă numită izotopie. (U. Eco, Lector in fabula, ed. cit., p. 131) Titlul "Deznădejdea bătrînei" anunță un sens care intră în contradicție cu începutul textului T81, însă treptat el devine coerent ca temă-topic a poemului. Textul comportă o a doua sinteză configurațională: evaluarea finală formulată de personajul însuși sub formă de morală-PnΩ. Ar fi
Lingvistica textuală: introducere în analiza textuală a discursurilor by JEAN-MICHEL ADAM () [Corola-publishinghouse/Science/981_a_2489]
-
de la care elaborează un curs despre Cadrele sociale pentru Sorbona. A doua mare perioadă a Memoriei colective, dintre 1938 și 1944, ne este semnalată în carnete prin intenția de a scrie o lucrare științifică pentru a uita, pentru a transpune deznădejdea politică. El o propune drept un consolamentum pentru înfrîn-gerea politică; în splendidul text despre criza din 13 martie 1938, Halbwachs scrie următoarele rînduri: "Alaltăieri am împlinit 61 de ani... mi se telefonează de la Strasbourg... trupele germane intră în Austria... după
Memoria colectivă by MAURICE HALBWACHS () [Corola-publishinghouse/Science/987_a_2495]
-
istoriei. Memoria religioasă a familiei lui Pascal actualizează, la un moment dat, un curent de memorie literară, apoi un altul, de memorie religioasă. Sensul istoric al acestei inversări ierarhice între memoria socială și memoria colectivă vine ca o consolare a deznădejdii: eternă este memoria socială, care e o virtualitate, pe cînd prezentul (istoria) nu durează decît un moment ca memorie colectivă. La paginile 182-183, Halbwachs își evocă pasiunile de tinerețe într-o formă codată, vorbind despre prietenii săi de la Școala Normală
Memoria colectivă by MAURICE HALBWACHS () [Corola-publishinghouse/Science/987_a_2495]
-
d'amour) (8) Nu văzuse niciodată o piele brună atât de frumoasă, o talie atât de cuceritoare, nici degete atât de fine, străbătute cum erau de lumină.243 (9) Jos, pe pod, mulțimea, oamenii îngrămădiți la umbra corturilor, respirau cu deznădejde. Apa, aerul, lumina aveau o splendoare ștearsă, zdrobitoare. (P. Loti, Pêcheur d'Islande.) (10) Toamna dealul este albastru sub un mare cer de ardezie, într-o atmosferă plină de o dulce lumină de un galben minunat. Îmi place să-l
Lingvistică pentru textul literar by DOMINIQUE MAINGUENEAU () [Corola-publishinghouse/Science/980_a_2488]
-
ci îngrijorat, căci e responsabilul: fost avocat și domnia sa, în rol și costum de colonel). De îndată ce mă văd așezat pe bancă săvârșesc fapta pe care o consider singura meritorie din viața mea: lui Noica, pe a cărui față se citește deznădejdea și în ai cărui ochi (ochii aceia care-l căutau în zadar pe Mihai Rădulescu) lucește o frământare atroce, îi suflu trăgându-l de mânecă atâta timp cât vânzoleala instalării noastre încă nu s-a terminat și mai pot vorbi pe scurt
Literatură și convertire by Adrian Vasile SABĂU () [Corola-publishinghouse/Science/984_a_2492]
-
în istoria ideilor religioase. Totuși, dezvoltarea a numeroase religii îl confirmă; deoarece tocmai datorită crizelor în adâncime și creațiilor care rezultă din acestea tradițiile religioase ajung să se reînnoiască. Nu avem decât să ne reamintim cazul Indiei, unde tensiunea și deznădejdea provocate de devalorizarea religioasă a sacrificiului brahmanic au făcut să apară o serie de creații strălucitoare fUpanișadele, articularea tehnicilor Yoga, mesajul lui Gautama Buddha, devoțiunea mistică etc.), fiecare constituind, de fapt, o rezolvare distinctă și îndrăzneață a aceleiași crize (a
[Corola-publishinghouse/Science/85022_a_85808]
-
descoperă că Dumuzi, în loc să se tânguiască, stătea pe tron, îmbrăcat în veșminte bogate, bucuros de a fi, s-ar fi zis, unicul stăpân al cetății. Ea aținti o privire asupra lui: privirea morții! Ea rosti un cuvânt împotrivă-i: cuvântul deznădejdii! Ea azvârli un strigăt împotriva lui: strigătul condamnării! Acesta este (zise ea demonilor), luați-1""20. Dumuzi îl roagă pe cumnatul său, zeul-soare Utu, să-1 metamorfozeze în șarpe și fuge spre locuința surorii sale Gheștinanna, apoi în țarcul turmei de oi
[Corola-publishinghouse/Science/85022_a_85808]
-
regalității divine aduce fatalmente devalorizarea religioasă a morții. Dacă faraonul nu se mai comportă ca un zeu-întrupat, totul este repus în discuție; în primul rând semnificația vieții și, deci, realitatea postcxistenței de dincolo de mormânt. Cântecul Harpistului amintește alte crize de deznădejde - în Israel, în Grecia, în vechea Indie - crize provocate de prăbușirea valorilor tradiționale. Textul cel mai emoționant este, desigur, "Disputa asupra sinuciderii". Este un dialog între un om copleșit de deznădejde și sufletul său (ba). Omul se străduiește să-și
[Corola-publishinghouse/Science/85022_a_85808]
-
de dincolo de mormânt. Cântecul Harpistului amintește alte crize de deznădejde - în Israel, în Grecia, în vechea Indie - crize provocate de prăbușirea valorilor tradiționale. Textul cel mai emoționant este, desigur, "Disputa asupra sinuciderii". Este un dialog între un om copleșit de deznădejde și sufletul său (ba). Omul se străduiește să-și convingă sufletul de oportunitatea sinuciderii. "Cu cine să mai stau de vorbă acum? Frații s-au umplut de cruzime, prietenii de ieri s-au făcut vrăjmași. Inimile sunt lacome: fiecare apucă
[Corola-publishinghouse/Science/85022_a_85808]
-
schițează și universul din Cruciera, unde sugestiile biblice se asociază cu o lume în care apar constant termeni din sfera grotescului ("Nu începuse încă ora lepădării de sine/ și de șase ori se desfrunzise catargul", "Plugar pe ape cernite semănam deznădejdea,/ scuipatul roșu al trăgătorilor de la rame;/ câteodată iarba de pușcă, alteori calendarul,/ iscodind eczema ce se întindea pe armuri și pe arme", "era un vaiet lung de iasme și huliți/ născuți pe valuri din scuipat de demon să se-agațe
Poezia generației albatrosiste by Cristina Ciobanu () [Corola-publishinghouse/Science/84975_a_85760]
-
la persoana I, plural, cel care prezintă o colectivitate în agonie, dar o colectivitate din care, se sugerează, nu este exclus nici lectorul. Boala copleșește așadar universul de hârtie al cărții, dar totodată îl transgresează. Se aglomerează aici tot arsenalul deznădejdii (otrava, liniștea, ștreangul, somnul, hipnoza, bocetul) și aceasta nu este prezentată doar ca o stare în capcana căreia omul se lasă prins, ci ca o fiară ieșită la vânat: "deznădejdea (...) ne mușcă din zile câte-un sfert" (Pacienți). Mortuarul cucerește
Poezia generației albatrosiste by Cristina Ciobanu () [Corola-publishinghouse/Science/84975_a_85760]
-
cărții, dar totodată îl transgresează. Se aglomerează aici tot arsenalul deznădejdii (otrava, liniștea, ștreangul, somnul, hipnoza, bocetul) și aceasta nu este prezentată doar ca o stare în capcana căreia omul se lasă prins, ci ca o fiară ieșită la vânat: "deznădejdea (...) ne mușcă din zile câte-un sfert" (Pacienți). Mortuarul cucerește și la nivel olfactiv spațiul intim, camera se apropie, ca la Bacovia, de simbolul cimitirului, al sicriului: "Camerele albe (...)/ se cârpeau cu mătrăguni pe-alocuri,/ miroseau a cruci câte puțin
Poezia generației albatrosiste by Cristina Ciobanu () [Corola-publishinghouse/Science/84975_a_85760]
-
trecerea definitivă în neant ("După o moarte - după încă o moarte - am văzut/ Dinspre cer îngerii coborând/ Cu lumina tulbure a ochilor mergeau prin ceață neplânși./ Rătăceau prin cetăți/ Cu buzele arse de foamea stelelor.../ În obrajii crispați am citit deznădejde -/ Deznădejdea celor ce nu mai cred în nimic", Îngerii). Procesiunea lor reflectă o reacție a mentalului colectiv înfiorat de dispariția idealului. Repetiția imperfectului verbului "a fi" devine și aici ca și în alte texte o tehnică prin care se accentuează
Poezia generației albatrosiste by Cristina Ciobanu () [Corola-publishinghouse/Science/84975_a_85760]
-
definitivă în neant ("După o moarte - după încă o moarte - am văzut/ Dinspre cer îngerii coborând/ Cu lumina tulbure a ochilor mergeau prin ceață neplânși./ Rătăceau prin cetăți/ Cu buzele arse de foamea stelelor.../ În obrajii crispați am citit deznădejde -/ Deznădejdea celor ce nu mai cred în nimic", Îngerii). Procesiunea lor reflectă o reacție a mentalului colectiv înfiorat de dispariția idealului. Repetiția imperfectului verbului "a fi" devine și aici ca și în alte texte o tehnică prin care se accentuează caracterul
Poezia generației albatrosiste by Cristina Ciobanu () [Corola-publishinghouse/Science/84975_a_85760]
-
necomunicare, tăcere definitivă, absolută. Implacabilă, constatarea e făcută lucid, fără lacrimi, tern: „Stam singur lîngă mort...și era frig...” Versul final sugerează înfrîngerea - deopotrivă, a celui defunct și a celui viu: „Și-i atîrnau aripile de plumb”. A neputință și deznădejde, ca și brațele celui care-l privește. Descrierea se transformă în viziune. Dincolo de aceasta nu mai e nevoie de cuvinte. Elanuri religioase A fost Bacovia religios? Cînd îi refaci biografia și-ți amintești că s-a născut într-o vreme
ÎN JURUL LUI BACOVIA by CONSTANTIN CALIN () [Corola-publishinghouse/Science/837_a_1765]
-
gînd. Ceea ce citim aci e, însă, numai o parte a recapitulărilor sale, probabil cea mică. Existent, pentru cei mai mulți, doar în afara lor, golul e resimțit de cei sensibili în interior, în „inimă”, în „suflet”, în „stomac”. E, adesea, produsul fricii, al deznădejdii, al uimirii. Deși vechi (le găsim în Biblie), golul produs de frică (emoție) și frica de gol sînt senzații care variază, ca frecvență și intensitate, de la o epocă la alta. De pildă, în literatura de dinainte de Bacovia, cuvîntul (îndeosebi cu
ÎN JURUL LUI BACOVIA by CONSTANTIN CALIN () [Corola-publishinghouse/Science/837_a_1765]