2,244 matches
-
aristocratică, încă de mic și-a pierdut tatăl, Teodor. De el s-a îngrijit unchiul său, Teodot consul și duce, iar mai târziu trezorier. Inteligent, pios, caritabil, a atras curând atenția papei Paul I, care l-a sfințit subdiacon. Era diacon când a fost chemat să succeadă lui Ștefan al III-lea, în circumstanțe deosebit de dificile. Prima sa grijă a fost să-l „debarce” pe Paul Afiarta și să desrădăcineze influența lui ca agent al politicii longobarde, față de care prea s-
Papa Adrian I () [Corola-website/Science/302766_a_304095]
-
și așa ajunge să fugă cu un călugăr călător spre Turcia, dar este prins și întors acasă, de unde este trimis la Timișoara. După numai un an, fuge din nou și ajunge în august 1757 la mănăstirea Novo Hopovo. Aici devine diacon și ia numele de Dositej (Dositei). Rămâne la mănăstire până în 2 noiembrie 1760, cănd pornește spre Zagreb și ceea ce mai departe va deveni un periplu de nu mai bine de 45 de ani de călătorii prin întreaga Europa. A călătorit
Dositej Obradović () [Corola-website/Science/302817_a_304146]
-
părut potrivită, era politică, politică, politică, iar eu aveam nevoie de grijă“. Slujba religioasă a fost oficiată de mitropolitul ortodox Damaskinos al Elveției, care participase și la nunta Reginei Ana și a Regelui Mihai din 1948, când era un tânăr diacon. Mitropolitul a participat la toate evenimentele speciale din viața familiei regale precum botezul principesei Margareta și a surorilor ei, Elena și Irina, care au avut loc tot în Biserica Ortodoxă Grecească din Lausanne. Acesta este și locul unde a avut
Margareta, Principesă a României () [Corola-website/Science/303303_a_304632]
-
ca profesor până în 1946. Între 1929 - 1932 și 1936 - 1937 predă Apologetică, între 1932 - 1936 Pastorală iar între 1929 și 1934), limba greacă. A fost numit rector al Academiei teologice în 1936 și ocupă această poziție până în 1946 Este hirotonit diacon în 1931, preot în 1932 și protopop stavrofor în 1940. Este ales membru în Adunarea eparhială a Arhiepiscopiei Sibiului și consilier arhiepiscopesc. Începând cu ianuarie 1934 și până în mai 1945 este redactor al publicației „Telegraful Român”. În 1947 este transferat
Dumitru Stăniloae () [Corola-website/Science/302953_a_304282]
-
Aici are parte de o experiență duhovniceasca formatoare pentru viața de călugăr pentru care optase încă din anii studenției de la Sibiu. În 1935 - că absolvent al Academiei Teologice - a fost hirotesit citeț și ipodiacon. Pe 11 septembrie 1936 este hirotonit diacon celibatar de către mitropolitul Nicolae Bălan. În anul 1939 petrece trei luni la Schitul Românesc Prodromu de la Muntele Athos, apoi este închinoviat la Mănăstirea Sâmbătă de Sus (județul Brașov). În Vinerea Izvorului Tămăduirii din anul 1940 este tuns în monahism. În
Arsenie Boca () [Corola-website/Science/302966_a_304295]
-
moderni sunt de părere că numarul de 318 episcopi este amplificat simbolic, probabil în legătură cu numărul bărbaților înarmați ai lui Avraam din "Geneză" (14,14). Printre participanți s-au numărat și Eustațiu al Antiohiei, Macarie al Ierusalimului, Ossiu de Cordoba, precum și diaconii Vit și Vicențiu, diaconi de la Roma (delegații papei Silvestru I), aceștia din urmă fiind și primii semnatari. Deși numărul de mai sus este impresionant, numărul celor invitați de împăratul Constantin a fost cu mult mai mare, 1800, adică toți episcopii
Primul conciliu de la Niceea () [Corola-website/Science/299476_a_300805]
-
că numarul de 318 episcopi este amplificat simbolic, probabil în legătură cu numărul bărbaților înarmați ai lui Avraam din "Geneză" (14,14). Printre participanți s-au numărat și Eustațiu al Antiohiei, Macarie al Ierusalimului, Ossiu de Cordoba, precum și diaconii Vit și Vicențiu, diaconi de la Roma (delegații papei Silvestru I), aceștia din urmă fiind și primii semnatari. Deși numărul de mai sus este impresionant, numărul celor invitați de împăratul Constantin a fost cu mult mai mare, 1800, adică toți episcopii bisericii creștine din acea
Primul conciliu de la Niceea () [Corola-website/Science/299476_a_300805]
-
mai sus este impresionant, numărul celor invitați de împăratul Constantin a fost cu mult mai mare, 1800, adică toți episcopii bisericii creștine din acea vreme. De asemenea, fiecare episcop a avut voie să ia cu sine doi preoți și trei diaconi, situație în care numărul total al participanților a fost semnificativ mai important. Tot cu acest prilej s-au adoptat și 20 de canoane care s-au referit la (pe canoane): Mărturisirea de credință a celor 318 Părinți prezenți în Conciliu
Primul conciliu de la Niceea () [Corola-website/Science/299476_a_300805]
-
din București, pe care a absolvit-o în anul 1945, primind calificativul "Magna cum laude" pentru lucrarea susținută în cadrul Catedrei de Liturgică, sub conducerea Pr. Prof. Dr. Petre Vintilescu. În acest timp a îndeplinit diferite funcții în cadrul Arhiepiscopiei București și diacon la Patriarhia Română. La 1 martie 1945 a fost transferat, la cererea sa, la centrul eparhial Iași. Este hirotonit ieromonah la 25 martie 1945 de către PS Valeriu Moglan Botoșăneanul, arhiereu-vicar al Mitropoliei Moldovei. Este hirotesit arhimandrit în anul 1946. Între
Teoctist Arăpașu () [Corola-website/Science/298933_a_300262]
-
abandonat studiile la Institut după numai trei luni de frecvență și s-a înscris la Academia Teologică Kevorkian a Catolicosatului de la Ecimiadzin. În perioada studiilor sale la Ierusalim și Ecimiadzin, a fost un student care a excelat. Este hirotonit ca diacon la 1 noiembrie 1951. A absolvit cursurile Seminarului în anul 1952 ca șef de promoție, susținând teza de absolvire cu tema: "„Ideea Păcii în Literatura Armeană Bisericească Veche“". După absolvire, a fost numit ca secretar personal al Patriarhului Catolicos Kevork
Dirayr Mardichian () [Corola-website/Science/304612_a_305941]
-
armenilor din 1551 nu putea găsi alt ecou la un suflet zelos de călugăr, cum a fost Macarie“. Cea mai veridică descriere a prigoanei, chiar dacă într-o formă literaturizată și cu unele hiperbolizări, se găsește, însă, la un martor ocular, diaconul armean Minas Tokhateți, originar din Eudochia și stabilit în Suceava. El este autorul unui lamento de 110 catrene, intitulat Jelanie asupra armenilor din Țara Valahilor. Minas din Tokhat a locuit multă vreme la Camenița și la Lemberg, unde a fost
Armenii din România () [Corola-website/Science/304593_a_305922]
-
împreună cu părinții săi. Au locuit în cartierul Elisabetin, pe strada Romulus. În anul 1925 s-a înscris la studii la Gimnaziul Piarist din Timișoara, iar în anul 1929 s-a înscris la Seminarul Teologic din Oradea. A fost hirotonit ca diacon la 5 februarie 1934. Apoi a fost hirotonit preot romano-catolic în Catedrala din Oradea, la 29 iunie 1934, de către episcopul István Fiedler. În perioada 1935-1939 a fost profesor la Gimnaziul Catolic din Oradea și duhovnic la Mănăstirea Ursulinelor din același
Szilárd Bogdánffy () [Corola-website/Science/304703_a_306032]
-
a decis hirotonirea sa imediată la rangul de preot, având ca sarcină formarea spirituală a studenților Facultății de Teologie de la secția Asistență Socială. În același timp, noul preot era asistent la facultate și profesor la seminar. A fost hirotonit ca diacon la 19 octombrie 1993 și ca preot celib la 26 octombrie 1993 de către episcopul Andrei Andreicuț. În 17 aprilie 1994 a făcut promisiunea monahală la mănăstirea Catedralei Încoronării din Alba Iulia și a primit atunci numele de Iosif, sub patronajul
Iosif Pop () [Corola-website/Science/303537_a_304866]
-
AEOF), împreună cu srhiepiscopul rus Serge Konovalov de Eukarpia, Rectorul Institutului Saint Sèrge din Paris și cu mitropolitul Serafim Joantă, arhiepiscop de Berlin și mitropolit pentru Germania și Europa Centrală, și cu alți nouă episcopi, înconjurați de zeci de preoți și diaconi veniți din toată lumea, în prezența reprezentanților altor culte religioase, precum și a mii de credincioși. Între ierarhii consacratori s-au numărat și episcopul Nathaniel Popp de Detroit, arhiepiscopul emerit Adrian Hrițcu al Arhiepiscopiei Ortodoxe Române din Europa Occidentală, episcopul Gurie de
Iosif Pop () [Corola-website/Science/303537_a_304866]
-
din caracterul sacramental al Liturghiei. În urma citirii Cuvântului lui Dumnezeu prin pericopa Sfintei Evanghelii se spune o predică liturgică. Predica este ținută, de obicei, de cel care slujește, dar poate cădea și în sarcina unui preot co-slujitor sau a unui diacon, însă niciodată nu este încredințată unui laic. Când slujește un episcop, predica se ține la sfârșitul Liturghiei. De obicei, predica prezintă și explică conținutul citirilor acea zi sau uneori ale sărbătorii respective sau poate fi despre Sfântul zilei. Unele predici
Predică () [Corola-website/Science/303709_a_305038]
-
s (Eulasius) (n. ? - d. 423) a fost ales papă de către diaconii din Roma la 27 decembrie 418, la moartea papei Zosimus și a fost papă în perioada 418 - 419 . La moartea papei Zosimus (27 decembrie 418), diaconii din Roma au pus stăpânire pe bazilica din Lateran, împiedicând intrarea celorlalți clerici și l-au ales papă pe șeful lor, Eulalius (Eulasius). În același timp, prelații reuniți în biserica Sf. Teodora din Roma l-au ales papă pe Bonifaciu
Antipapa Eulaliu () [Corola-website/Science/303752_a_305081]
-
general la Sibiu. Un aspect controversat al biografiei sale a fost predarea Ecaterinei Varga, luptătoare maghiară pentru drepturile românilor transilvăneni, autorităților imperiale absolutiste în ianuarie 1847. În ziua de 2 februarie 1834 în biserica catedrală din Carloviț a fost înaintat diacon viitorul mitropolit Andrei Șaguna. Atunci el a spus: "„Pe românii transilvăneni, din adâncul lor somn (vreau) să-i trezesc și cu voia către tot ce e adevărat, plăcut și drept să-i îndrumez”." Pe 2 decembrie 1847 în "Biserica Dintre
Andrei Șaguna () [Corola-website/Science/303759_a_305088]
-
obiective care să ateste acest fapt. Actele martiriului său sunt considerate legendare ca de altfel și informația conform căreia ar fi fost înmormântat lângă sf. Petru, că ar fi „împărțit Roma în 25 de parohii”, că ar fi instituit 7 diaconi care să-l asiste la Liturghie ca martori ai ortodoxiei sale și ca „stenografi” ai predicilor sale, că ar fi hirotonit 17 preoți și 15 episcopi. Două scrisori și două fragmente de decretalii atribuite lui, cu siguranță ni îi aparțin
Papa Evarist () [Corola-website/Science/303749_a_305078]
-
în teologie, la Facultatea de Teologie Ortodoxă din Tesalonic. La 4 februarie 1999 a dat examen și a fost admis ca preparator la disciplinele: Catehetică, Omiletică și Practică Pedagogică, la Facultatea de Teologie Ortodoxă din Alba Iulia. Este hirotonit ca diacon la 10 aprilie 1999, iar a doua zi este hirotonit preot celibatar, pe seama Catedralei arhiepiscopale din Alba Iulia. În vara anului 1999 a predat la Calcutta, în India, cursuri aprofundate de teologie ortodoxă, preoților ortodocși din Bengalul de Vest. La
Petroniu Florea () [Corola-website/Science/304008_a_305337]
-
temei nr. 6544 din 28.10.1993) și de Sinodul mitropolitan al Mitropoliei Moldovei și Bucovinei (temei nr. 2445/2001). La 29 aprilie 2001 a avut loc slujba de reactivare a mănăstirii, săvârșită de un mare sobor de preoți și diaconi în frunte cu mitropolitul Daniel. Cu această ocazie, biserica a primit și un al doilea hram, Duminica mironosițelor. Întreg patrimoniul Parohiei "Sf. Atanasie" - Podgoria Copou și anume biserica, clădirile anexe, curtea, cimitirul și terenurile obținute prin Legea fondului funciar au
Mănăstirea Podgoria Copou () [Corola-website/Science/304181_a_305510]
-
lui Caligula și Nero, în afara zidurilor Romei, pe terenul numit „Agger Vaticano”, și îngropat în apropierea Circului, în cimitirul-necropolă al celor neînstăriți, de lângă șirul de cavouri ale unor cetățeni romani mai bogați. Istoricul Eusebiu de Cezareea (260-339) a menționat relatările diaconului roman Gaius din jurul anului 200, care a susținut că ar cunoaște locul unde se găsește mormântul lui Petru. Acolo s-ar găsi o inscripție, pe care stau scrise numele lui Isus și al lui Petru. În jurul anului 160, comunitatea creștină
Simon Petru () [Corola-website/Science/304185_a_305514]
-
Landwehr, Mangenberg, Mankhaus, Maubes, Meigen, Müngsten, Nacken, Nümmen, Papiermühle, Pfaffenberg, Pilghausen, Piepersberg, Rupelrath, Rüden, Rölscheid, Schlagbaum, Schrodtberg, Schaberg, Schieten, Schnittert, Theegarten, Unnersberg, Unterland, Weyer, Widdert, Wilzhaus, Zum Holz și altele. Numele de Solingen este amintit pentru prima dată de un diacon prin anul 1067, el fiind până atunci amintit sub nume diferite ca: Incendierea din Solingen a fost unul dintre cele mai grave cazuri de violență împotriva imigranților în Germania. În noapte dintre 28 spre 29 mai 1993 patru tineri germani
Solingen () [Corola-website/Science/304229_a_305558]
-
acceptabile pentru acest motto: sunt însă și interpreți care, fără să sducă motivații valabile în susținerea tezei lor, consideră că fraza ar face aluzii la faptul că Giacinto Orsini, în momentul alegerii sale ca papă nu era decțt un simplu diacon. Giovanni Loterio dei conti di Tuscolo da Segni, numele lui de mirean. Mottoul pare destul de evident. Cencio Savelli, în momentul alegerii era canonic în Lateran. Aceasta pare să fie unica semnificație plauzibilă atribuită lui de profeția lui Malachia. Ugolino dei
Profeția Papilor () [Corola-website/Science/304217_a_305546]
-
care ar fi fost martor. Cartea Faptele Apostolilor sau Apostolul a fost tipărit în decursul timpului și separat de Noul Testament. Numit în vechime și „Praxiul” (Faptele), a fost tipărit pentru prima oară în limba română în anul 1563, prin osârdia diaconului Coresi. A cunoscut apoi mai multe ediții în limba română și a circulat în toate teritoriile locuite de români. Charles Guignebert, profesor de istoria bisericii la Sorbona la începutul sec. XX, susținea că „a fost demonstrat că autorul Faptelor nu
Faptele Apostolilor () [Corola-website/Science/303883_a_305212]
-
a învățării limbii latine, a copierii cărților, a domniei legii. Dintre piesele sale de rezistență se numără construirea unei capele după model bizantin, înființarea Academiei Palatine în capitala Aachen (Aix la Chapelle) unde au predat mari cărturari (Alcuin, Eginhard, Pavel Diaconul).Viața sa a constituit un model pentru regii de mai târziu, a întruchipat astfel fuziunea dintre culturile germană, romană și creștină care a devenit baza civilizației europene. Împărțirea imperiului între urmașii săi (Carol Pleșuvul, Ludovic Germanicul Lothar), prin Tratatul de la
AMURGUL ZEILOR by OLTEA R??CANU-GRAMATICU [Corola-other/Science/83091_a_84416]