2,549 matches
-
chiar în sensul în care prelucrează și celelalte două ipostaze, noumen-ul și necondiționatul, pare a scăpa, totuși, de încadrarea strict judicativ-constitutivă. Locul în care Kant pune în discuție nimicul se află la sfârșitul "Analiticii transcendentale", așadar în imediata vecinătate a "Dialecticii transcendentale". Este vorba de un loc de cumpănă, oarecum în afara celor două diviziuni ale logicii transcendentale. În orice caz, locul acesta poate da de gândit celui care caută sensuri kantiene ce pot scăpa dictaturii judicativului, așadar și celor două modele
Judecată și timp. Fenomenologia judicativului by VIOREL CERNICA [Corola-publishinghouse/Science/975_a_2483]
-
un loc de cumpănă, oarecum în afara celor două diviziuni ale logicii transcendentale. În orice caz, locul acesta poate da de gândit celui care caută sensuri kantiene ce pot scăpa dictaturii judicativului, așadar și celor două modele ale acesteia, analitica și dialectica. Locul fiind indicat, el poate fi vizitat și testat în multe privințe. Scurta teorie a lui Kant despre nimic, de asemenea poate fi ușor înțeleasă, pentru că ea este construită după regulile stabilite de el în "Analitica transcendentală" privind cunoașterea veritabilă
Judecată și timp. Fenomenologia judicativului by VIOREL CERNICA [Corola-publishinghouse/Science/975_a_2483]
-
de Kant însuși în anumite locuri ale proiectul său critic, așa cum sunt timpul pur și spațiul pur, e drept, sub anumite condiții atunci ele trebuie să intre, cumva, în zona semnificativă a discursului. Dar ele nu sunt dinlăuntrul analiticii și dialecticii (transcendentale), fiind nimic; și-atunci trebuie admis că este posibil și un alt orizont de reglaj pentru rostirea filosofică decât cel al dictaturii judicativului. Demersul prin care ar fi construite toate probele necesare plasării non-judicative a nimicului nu poate fi
Judecată și timp. Fenomenologia judicativului by VIOREL CERNICA [Corola-publishinghouse/Science/975_a_2483]
-
cale. Dar trebuie să reținem, deocamdată, în sensul angajamentului demersului de față, și faptul că prin nimic se poate ieși din orizontul dictaturii judicativului. Același fapt a fost observat, mai devreme, la Aristotel. Această temă despre prezența analiticii și a dialecticii, ca modele ale rostirii filosofice, în proiectul criticii rațiunii pure al lui Kant, poate fi deschisă și din alte perspective, și acestea păstrând, asemenea perspectivei deschise aici, posibilitatea de a revedea legătura dintre statutul analiticii transcendentale și al dialecticii transcendentale
Judecată și timp. Fenomenologia judicativului by VIOREL CERNICA [Corola-publishinghouse/Science/975_a_2483]
-
a dialecticii, ca modele ale rostirii filosofice, în proiectul criticii rațiunii pure al lui Kant, poate fi deschisă și din alte perspective, și acestea păstrând, asemenea perspectivei deschise aici, posibilitatea de a revedea legătura dintre statutul analiticii transcendentale și al dialecticii transcendentale kantiene, pe de o parte, și judicativul constitutiv, pe de alta. Pentru contextul de față, important este să rămânem cu ideea despre posibilitatea de a formula sensuri clare judicativ-constitutive ale analiticii și dialecticii transcendentale, sensuri prin care aceste două
Judecată și timp. Fenomenologia judicativului by VIOREL CERNICA [Corola-publishinghouse/Science/975_a_2483]
-
dintre statutul analiticii transcendentale și al dialecticii transcendentale kantiene, pe de o parte, și judicativul constitutiv, pe de alta. Pentru contextul de față, important este să rămânem cu ideea despre posibilitatea de a formula sensuri clare judicativ-constitutive ale analiticii și dialecticii transcendentale, sensuri prin care aceste două forme de discurs nu-și părăsesc, decât în aparență, locurile proprii din orizontul generos al dictaturii judicativului. Dar e la fel de important să păstrăm ideea că și potrivit proiectului filosofic kantian, ieșirea de sub această dictatură
Judecată și timp. Fenomenologia judicativului by VIOREL CERNICA [Corola-publishinghouse/Science/975_a_2483]
-
a pune în evidență aceste condiționări către categorii, Kant operează deducția transcendentală a acestora, oferind, altfel spus, "explicația modului în care concepte se pot raporta a priori la obiecte."132 Pentru a evidenția condiționările judecății către raționamente, Kant concepe însăși dialectica transcendentală; 2) adevărul-corespondență ipostaza adevărului proprie dictaturii judicativului este funcțional în proiectul critic, chiar dacă este instituită diferența dintre adevărul empiric și adevărul transcendental, noțiuni care introduc variații semantice semnificative, fără să fie vorba, totuși, despre o abatere de la sensul dominant
Judecată și timp. Fenomenologia judicativului by VIOREL CERNICA [Corola-publishinghouse/Science/975_a_2483]
-
deoarece conceptele devin amfibolice, Ideile constituie paralogisme, antinomii etc.; înfrânarea cognitivă presupune, după cum se vede, comparația: între ceea ce corespunde regulilor (principiilor etc.) și ceea ce se abate și trebuie respins; nerespingerea așa-ziselor cunoștințe despre lucrurile în sine constituie, totuși, "regula" dialecticii tradiționale, socotește Kant, iar exemplul acesta ar trebui să constituie o piedică suficient de puternică în fața tentației intelectului și rațiunii de a-și încălca regulile proprii; c) eficiența judicativului constitutiv: sub acest titlul, mai devreme, în prezentarea lui Aristotel, am
Judecată și timp. Fenomenologia judicativului by VIOREL CERNICA [Corola-publishinghouse/Science/975_a_2483]
-
dar a cărui dezvăluire (reconstrucție) reprezintă sarcina demersului de aici încolo. Sensurile în discuție pot fi cel mai clar sesizate, cumpănite, evaluate etc. în însăși structura logicii transcendentale, mai cu seamă în sensul de analitică transcendentală și în cel de dialectică transcendentală, precizate, amândouă, mai sus, dar redeschise, în vederea unei noi cercetări a lor, acum. 3.2.2.2. Analitica transcendentală ca organon al constituirii cunoștinței veritabile; semnificația ei judicativă ca topos al constituirii fenomenale (a fenomenului și a cunoștinței veritabile
Judecată și timp. Fenomenologia judicativului by VIOREL CERNICA [Corola-publishinghouse/Science/975_a_2483]
-
empiric, aplicându-se lucrului în sine, nu materialului sensibil, cuprinde o problemă de constituire fenomenală în sens judicativ care trebuie avută în vedere mai departe. Kant însuși, pregătindu-se să treacă la a doua parte a Logicii transcendentale, anume la Dialectica transcendentală, va zăbovi în acest spațiu problematic, de unde se pot ivi situații ca aceea descrisă de Jacobi. Dar trebuie zăbovit aici, cu această interpretare, fiindcă se anunță anumite sensuri non-judicative. 3.2.2.3. Topică transcendentală vs. amfibolie transcendentală Despre
Judecată și timp. Fenomenologia judicativului by VIOREL CERNICA [Corola-publishinghouse/Science/975_a_2483]
-
fost vorba în această prezentare a lui Kant (în prima parte a aplicației). Acum însă nu am intenții expozitive, nici unele care să vizeze direct "stilul" judicativ al acestei discipline transcendentale, care își are, totuși, sensul foarte apropiat de cel propriu dialecticii transcendentale. Intenționez doar să descriu calea kantiană de trecere de la analitică la dialectică. Fără îndoială, neuitând să întăresc atât aspectele judicativ-constitutive sesizate, cât și pe cele non-judicative. Topica nu mai apare cu un înțeles strict logic; de altfel, Kant are
Judecată și timp. Fenomenologia judicativului by VIOREL CERNICA [Corola-publishinghouse/Science/975_a_2483]
-
Acum însă nu am intenții expozitive, nici unele care să vizeze direct "stilul" judicativ al acestei discipline transcendentale, care își are, totuși, sensul foarte apropiat de cel propriu dialecticii transcendentale. Intenționez doar să descriu calea kantiană de trecere de la analitică la dialectică. Fără îndoială, neuitând să întăresc atât aspectele judicativ-constitutive sesizate, cât și pe cele non-judicative. Topica nu mai apare cu un înțeles strict logic; de altfel, Kant are grijă să stabilească clar diferențele dintre ceea ce el înțelege prin "topică" și ceea ce
Judecată și timp. Fenomenologia judicativului by VIOREL CERNICA [Corola-publishinghouse/Science/975_a_2483]
-
are grijă să stabilească clar diferențele dintre ceea ce el înțelege prin "topică" și ceea ce înțelege Aristotel, în tratatul omonim din corpus-ul Organon-ului. Sensul de transcendental este cel dorit de Kant și pentru topică (nu doar pentru analitică și dialectică). Tocmai de aceea, încercând, așadar, să conducă topica spre registrul transcendentalului, primul concept pe care el în introduce este acela al "reflecției", socotită activitate de cercetare a conceptelor folosite în felurite judecăți, în privința aparteneței lor la o anumită facultate de
Judecată și timp. Fenomenologia judicativului by VIOREL CERNICA [Corola-publishinghouse/Science/975_a_2483]
-
-i corespunde cel puțin o schemă a imaginației transcendentale. Discuția despre nimic, pe care Kant o așează chiar la sfârșitul "Analiticii transcendentale", și despre care a mai fost vorba în lucrarea de față, are semnificația de punte de trecere către "Dialectica transcendentală", așa cum s-a precizat. Însă nu doar ea, ci întreaga problematică a topicii, reflecției, amfiboliei conceptelor reflecției, din care, cumva, face parte. Ne putem da seama, pornind de la aceasta, de o anumită grijă a filosofului pentru constituirea fenomenală, care
Judecată și timp. Fenomenologia judicativului by VIOREL CERNICA [Corola-publishinghouse/Science/975_a_2483]
-
fi așteptată o eventuală în-registrare fenomenală a sa, opunându-se lui "ceva" ca "nimic". Dar valabilitatea acestor limite ale constituirii ține de înseși regulile demersului critic, care, pe de o parte, înaintează către punerea lor în evidență prin resemnificarea sensului dialecticii, iar pe de alta își arată neputința de a prelucra totul după regulile judicativului căci constituirea fenomenelă urmărită aici se află în limitele dictaturii judicativului când este vorba de obiectualizarea nimicului. Desigur, avem de-a face cu o obiectualizare în
Judecată și timp. Fenomenologia judicativului by VIOREL CERNICA [Corola-publishinghouse/Science/975_a_2483]
-
care nu poate fi "ceva" fiindcă nu este atins de timporizare). Așa cum s-a arătat mai sus, important este și modul de a gândi "absența" timpului. Dar aceasta din urmă se va constitui ea însăși într-un sens fenomenal, prin dialectică, așa încât timpul nu va mai "lucra" deloc în spațiul acesteia. Faptul în cauză este plin de semnificații judicative și va fi valorificat în acest scop în cele ce urmează. Cert este faptul că deja avem o schiță a acestui sens
Judecată și timp. Fenomenologia judicativului by VIOREL CERNICA [Corola-publishinghouse/Science/975_a_2483]
-
amfibolia conceptelor reflecției. Dar am putea accepta că acestea, datorită schematizării fenomenale a absenței timpului, nu mai aparțin dictaturii judicativului? Cert este doar faptul că ambele păstrează un anumit potențial non-judicativ, de care Kant însuși devine foarte îngrijorat, încercând, în "Dialectica transcendentală", cumva, să constituie non-fenomenal anumite "obiecte" decât să nu recunoască sensul lor. Aici se află un gest de măreție filosofică foarte rar în istoria filosofiei. Probabil atracția filosofiei kantiene ține și de această atitudine a filosofului; și nu doar
Judecată și timp. Fenomenologia judicativului by VIOREL CERNICA [Corola-publishinghouse/Science/975_a_2483]
-
potrivit exigențelor exprimate de analitica transcendentală kantiană demersul de față nu va zăbovi peste măsură în acest loc. I se cuvine unei reducții non-judicative să scoată la iveală sensurile cuplului timp necondiționat, mizând, dacă este cazul unei aplicații kantiene, pe dialectica transcendentală din sistemul Criticii rațiunii pure. 3.2.2.5. Timpul și necondiționatul; sensul judicativ-constitutiv al dialecticii transcendentale Fără îndoială, termenul de necondiționat nu este deloc familiar în limitele constituirii fenomenale, căreia îi este structural sensul de timp, adică tocmai
Judecată și timp. Fenomenologia judicativului by VIOREL CERNICA [Corola-publishinghouse/Science/975_a_2483]
-
loc. I se cuvine unei reducții non-judicative să scoată la iveală sensurile cuplului timp necondiționat, mizând, dacă este cazul unei aplicații kantiene, pe dialectica transcendentală din sistemul Criticii rațiunii pure. 3.2.2.5. Timpul și necondiționatul; sensul judicativ-constitutiv al dialecticii transcendentale Fără îndoială, termenul de necondiționat nu este deloc familiar în limitele constituirii fenomenale, căreia îi este structural sensul de timp, adică tocmai condiționatul (determinatul, existentul, realul etc.). În urmare, nici cuplul timp necondiționat nu poate apărea altfel. De la bun
Judecată și timp. Fenomenologia judicativului by VIOREL CERNICA [Corola-publishinghouse/Science/975_a_2483]
-
nu este deloc familiar în limitele constituirii fenomenale, căreia îi este structural sensul de timp, adică tocmai condiționatul (determinatul, existentul, realul etc.). În urmare, nici cuplul timp necondiționat nu poate apărea altfel. De la bun început, în discuția sa despre statutul dialecticii transcendentale raportat la cel al analiticii transcendentale, Kant opune "unitatea experienței posibile", corespunzătoare constituirii fenomenale refăcută în prezentarea de față, până acum, și "unitatea rațională", corespunzătoare principiului rațiunii care "își rezervă numai totalitatea absolută în folosirea conceptelor intelectului și încearcă
Judecată și timp. Fenomenologia judicativului by VIOREL CERNICA [Corola-publishinghouse/Science/975_a_2483]
-
la condiționat, cu totul posibilă, chiar "naturală", nu ajunge decât la ens rationis (una dintre speciile nimicului). Are vreunul dintre aceste sensuri de operare rațională vreo legătură cu timpul? De răspunsul la această întrebare depind sensurile judicativ-constitutive sau non-judicative ale dialecticii transcendentale. Oricum, înainte de orice trebuie sesizat faptul că totul se structurează, în privința problematicii dialecticii transcendentale, în legătură cu unitatea experienței posibile, care nu are nimic de-a face, în privința constituirii sale, potrivit reconstrucției ei de către Kant, cu rațiunea. Totuși, rațiunea intervine pentru
Judecată și timp. Fenomenologia judicativului by VIOREL CERNICA [Corola-publishinghouse/Science/975_a_2483]
-
dintre speciile nimicului). Are vreunul dintre aceste sensuri de operare rațională vreo legătură cu timpul? De răspunsul la această întrebare depind sensurile judicativ-constitutive sau non-judicative ale dialecticii transcendentale. Oricum, înainte de orice trebuie sesizat faptul că totul se structurează, în privința problematicii dialecticii transcendentale, în legătură cu unitatea experienței posibile, care nu are nimic de-a face, în privința constituirii sale, potrivit reconstrucției ei de către Kant, cu rațiunea. Totuși, rațiunea intervine pentru a da un sens nou acesteia. Dar are vreo legătură acest "sens" cu constituirea
Judecată și timp. Fenomenologia judicativului by VIOREL CERNICA [Corola-publishinghouse/Science/975_a_2483]
-
etc.) cu timpul. Cercetarea nu poate conduce decât către ceea ce deja a fost semnalat: timpul nu timporizează prin intervenția unității raționale a tuturor condițiilor unui subiect, ale unui fenomen sau ale obiectelor în genere. De aici am putea accepta că dialectica scapă reglementărilor judicativului constitutiv. Însă așa stau lucrurile numai pentru funcționarea regulativă a Ideilor transcendentale, nu și pentru funcționarea lor constitutivă prin care este creată aparența dialectică. Ceea ce înseamnă că dialectica nu scapă reglementărilor amintite. Funcționarea regulativă a Ideilor transcendentale
Judecată și timp. Fenomenologia judicativului by VIOREL CERNICA [Corola-publishinghouse/Science/975_a_2483]
-
obiectelor în genere. De aici am putea accepta că dialectica scapă reglementărilor judicativului constitutiv. Însă așa stau lucrurile numai pentru funcționarea regulativă a Ideilor transcendentale, nu și pentru funcționarea lor constitutivă prin care este creată aparența dialectică. Ceea ce înseamnă că dialectica nu scapă reglementărilor amintite. Funcționarea regulativă a Ideilor transcendentale nu este dialectică. Regulativul, în înțelesul kantian, nu este dialecticul, pentru că el nu produce aparență. E drept, el nu produce nimic, adică nu constituie fenomenal nimic. Atâta vreme cât Ideile transcendentale se mențin
Judecată și timp. Fenomenologia judicativului by VIOREL CERNICA [Corola-publishinghouse/Science/975_a_2483]
-
judicativului constitutiv. Însă așa stau lucrurile numai pentru funcționarea regulativă a Ideilor transcendentale, nu și pentru funcționarea lor constitutivă prin care este creată aparența dialectică. Ceea ce înseamnă că dialectica nu scapă reglementărilor amintite. Funcționarea regulativă a Ideilor transcendentale nu este dialectică. Regulativul, în înțelesul kantian, nu este dialecticul, pentru că el nu produce aparență. E drept, el nu produce nimic, adică nu constituie fenomenal nimic. Atâta vreme cât Ideile transcendentale se mențin în registru regulativ, ele au o semnificație prin raportare la fenomen, în
Judecată și timp. Fenomenologia judicativului by VIOREL CERNICA [Corola-publishinghouse/Science/975_a_2483]