1,929 matches
-
la inceputul lunii octombrie 1855 suferă o apoplexie cerebrală și moare la 11 noiembrie 1855 într-un spital din Copenhaga. Opera sa a exercitat o influență considerabilă, mai ales dupa primul război mondial, fiind o sursă de inspirație pentru teologia dialectică, existențialismul filozofic și creștin și chiar asupra psihologiei moderne. Gândirea și stilul de viață a lui Kierkegaard reflectă drama vieții filosofului, chinuit de paradoxul sfâșierii între un Dumnezeu neînțeles, căruia i se supune, și disperarea individului părăsit într-o lume
Søren Kierkegaard () [Corola-website/Science/298030_a_299359]
-
unor scriitori scandinavi, ca Henrik Ibsen și August Strindberg. Abia un secol mai târziu, concepțiile sale filosofice se reflectă, în forme modificate, în scrierile reprezentanților filosofiei existențiale, ca Albert Camus, Gabriel Marcel, Martin Heidegger, Jean-Paul Sartre, Karl Jaspers, precum și ai "dialecticei negative" (Theodor Adorno). Și scriitorul ceh Franz Kafka a fost profund influențat de operele lui Kierkegaard. În literatura română influența operei lui Kierkegaard a fost una târzie, operele sale au început să circule abia în perioada interbelică, îm limbile franceză
Søren Kierkegaard () [Corola-website/Science/298030_a_299359]
-
W. F. Hegel despre cum existența este comprehensibilă ca un întreg atotcuprinzător. Hegel și-a numit filozofia idealism „absolut” în contrast cu „idealismul subiectiv” al lui Berkeley și „idealismul transcendental” al lui Kant și Fichte, care nu se bazează pe critica filozofiei dialectice și finite a istoriei, spre deosebire idealismul lui Hegel. Exercițiul rațiunii și intelectului dă posibilitatea filozofului să cunoască realitatea istorică fundamentală, constituția fenomenologică a autodeterminării, dezvoltarea dialectică a conștiinței de sine și a personalității pe tărâmul istoriei. În "Știința logicii
Idealism () [Corola-website/Science/311635_a_312964]
-
transcendental” al lui Kant și Fichte, care nu se bazează pe critica filozofiei dialectice și finite a istoriei, spre deosebire idealismul lui Hegel. Exercițiul rațiunii și intelectului dă posibilitatea filozofului să cunoască realitatea istorică fundamentală, constituția fenomenologică a autodeterminării, dezvoltarea dialectică a conștiinței de sine și a personalității pe tărâmul istoriei. În "Știința logicii" (1812-1814) Hegel argumentează că calitățile finite nu sunt complet „reale” deoarece ele depind de alte calități finite care le determină. Pe de altă parte, "infinitatea" calitativă, ar
Idealism () [Corola-website/Science/311635_a_312964]
-
tineretul și schimbarea socială, nou și vechi, adaptare-inovare, rezidual-emergent, socializare-iuventizare, tradiție și inovație, tradiție și modernitate. Tinerețea este descriesă ca stare prezentă și orientare către viitor: Tinerețea este un proces, dar și o stare. Ea se instituie într-o unitate dialectică dintre a fi și a deveni, între existență și devenire. Tinerețea este o fază distinctă din evoluția omului și nu doar o etapă de tranziție, este existență în sine și în același timp o devenire permanentă. Individul cunoaște la această
Constantin Schifirneț () [Corola-website/Science/311007_a_312336]
-
la nivelul creierului. El reprezintă modul de organizare, integrare și funcționare a limbii la nivel individual sau, altfel spus, comportamentul comunicațional-verbal, structurat pe baza limbii. Limbajul îndeplinește urmatoarele funcții: de comunicare, de cunoaștere, de reprezentare, expresivă, de reglare, ludică și dialectică. Între limbaj și memorie este o strânsă legătură care comandă mișcările, înțelegerea limbajului și centrul vizual, auditiv și cel de scriere. Toate acestea duc la o strânsă conexiune între veriga de execuție și veriga de recepție. Limbajul influențează memoria prin
Relația dintre limbaj și memorie () [Corola-website/Science/311331_a_312660]
-
pe termen scurt nu s-a dovedit mai eficientă decât îngrijirea ambulatorie (comunitară) în vederea îmbunătățirii rezultatelor în cazul persoanelor cu tulburări de personalitate borderline („de graniță”) cu risc de sinucidere cronic. Există dovezi neconfirmate conform cărora psihoterapia, îndeosebi terapia comportamentală dialectică, reduce riscul de sinucidere în rândul adolescenților, precum și în cazul persoanelor cu tulburări de personalitate borderline. Totuși, nu s-au obținut dovezi privind o scădere a numărului de sinucideri efective. Beneficiile versus dezavantajele antidepresivelor reprezintă un subiect controversat. În cazul
Sinucidere () [Corola-website/Science/311390_a_312719]
-
A urmat Școala Industrială din București și apoi Școala Divizionară de la Arad. Devine activist în cadrul Uniunii Tineretului Muncitor și este trimis la studii la universitățile de marxism-leninism din București și Cluj, unde își însușește cunoștințe în domeniul filozofiei și materialismului dialectic (1954-1957). În anul 1959, Ion Coman devine student la Facultatea de Comandă și Stat Major din cadrul Academiei Militare din București, ale cărei cursuri le-a absolvit ca șef de promoție. Este încadrat apoi ca ofițer în Direcția Superioară Politică a
Ion Coman () [Corola-website/Science/304872_a_306201]
-
ministrului învățământului (1956). Pentru scurtă vreme, în 1948, a fost consilier cultural la Belgrad. Din 1957 trece la catedra de filosofie a Universității din București, anterior fiind ales membru corespondent al Academiei (1955). A publicat îndeosebi studii de marxism, materialism dialectic și istorie. Prin decretul nr. 157 din 4 mai 1971, a fost decorat cu Ordinul Steaua Republicii Socialiste România clasa a II-a. În 1957 s-a recăsătorit cu Dorli Blaga, fiica filosofului Lucian Blaga.
Tudor Bugnariu () [Corola-website/Science/305542_a_306871]
-
fundamental gândirii raționale grecești pentru fundamentarea teoretică a creștinismului. El spune că adevărata activitate a intelectului trebuie să țină cont de realizările științei laice, deoarece numai filosofia laică furnizează intelectului criterii de cunoaștere și gândire. Pe acestea se întemeiază cunoașterea dialectică. Scripturile, în schimb, nu trebuie să fie socotite mijloc de demonstrare a existenței sau atributelor divinității, ci numai reper sau referință. Varlaam opune astfel două metode de demonstrație: În acest fel, Varlaam voia să se opună catolicismului pe propriul său
Varlaam Calabrezul () [Corola-website/Science/305550_a_306879]
-
demonstrația aristotelică celei teologice. Teologia are tot dreptul să uzeze de logica aristotelică formală, după cum demonstrația de tip aristotelic se poate aplica în mod corect lucrurilor divine. Latinii, scrie Palamas, nu gândesc nici în manieră apodictică și nici în manieră dialectică. Nu gândesc apodictic pentru că nu folosesc adevărul credinței ca axiomă (insinuarea palamită vizează „eroarea” dogmatică a catolicismului) și nu gândesc dialectic pentru că își construiesc silogismele pornind de la premise „străine” (adică eretice). Palamas nu admite valoarea propozițiilor laice, a enunțurilor cunoscute
Grigore Palamas () [Corola-website/Science/305551_a_306880]
-
aplica în mod corect lucrurilor divine. Latinii, scrie Palamas, nu gândesc nici în manieră apodictică și nici în manieră dialectică. Nu gândesc apodictic pentru că nu folosesc adevărul credinței ca axiomă (insinuarea palamită vizează „eroarea” dogmatică a catolicismului) și nu gândesc dialectic pentru că își construiesc silogismele pornind de la premise „străine” (adică eretice). Palamas nu admite valoarea propozițiilor laice, a enunțurilor cunoscute cu ajutorul intelectului. El mizează pe singura cunoaștere autentică: cea mistică. Pornind de aici, atât demonstrația dialectică cât și cea apodictică trebuie
Grigore Palamas () [Corola-website/Science/305551_a_306880]
-
a catolicismului) și nu gândesc dialectic pentru că își construiesc silogismele pornind de la premise „străine” (adică eretice). Palamas nu admite valoarea propozițiilor laice, a enunțurilor cunoscute cu ajutorul intelectului. El mizează pe singura cunoaștere autentică: cea mistică. Pornind de aici, atât demonstrația dialectică cât și cea apodictică trebuie să pornească de la premise revelate. Dacă nu există decât adevăr revelat, și dacă adevărul revelat este cel ortodox, latinii se înșală indiferent de metodă: dacă pornesc de la adevăruri laice se înșală întrucât ele nu sunt
Grigore Palamas () [Corola-website/Science/305551_a_306880]
-
pauline, predice despre nașterea și moartea Mariei; scrierile ascetice tratează despre post, despre virtuți și despre vicii. A luat parte cu siguranță și la compunerea unor Carmina (imnuri) liturgice. Scrierile Damaschinului au caracter compilator, întrucât nu doar că reia terminologia dialectică și teologică a Părinților Bisericii, dar îi și citează in extenso, fapt care deși evidențiază lipsa-i originalitate, în același timp ne arată cunoașterea sa profundă asupra acestei materii. A introdus în teologie tratarea amplă a problemelor cosmologice, antropologice și
Ioan Damaschinul () [Corola-website/Science/305597_a_306926]
-
prin efracție lucrători ai Securității deghizați ca hoți de drept comun, iar manuscrisul cu memoriile a dispărut. Și-a câștigat existența dând meditații de matematică. A murit în martie 1978. Editura Humanitas i-a publicat manuscrisul întitulat "Monarhia de drept dialectic", o necruțătoare analiză a marxism-leninismului în varianta sa românească, profund originală.
Belu Zilber () [Corola-website/Science/314566_a_315895]
-
prelegeri de filozofie a științei și de semantică. Ghyka arată că, în acea perioadă, școlile americane considerau semantica o ramură a pozitivismului logic promovat de Cercul de la Viena, pe care nu-l agrea, considerându-l o variantă secundară a materialismului dialectic. În consecință, Ghyka a introdus în cursurile sale și elemente metafizice, transformându-l într-un curs de simbolism, concentrându-se asupra teoriei matematice a ritmurilor în literatură, teorie elaborată de omul de știință român Piu-Șerban Coculescu (cunoscut și sub pseudonimul
Matila Ghyka () [Corola-website/Science/313624_a_314953]
-
aibă o vastă pregătire culturală. De aceea studiile sale tind către o enciclopedie. Se întâlnește cu toate personalitățile epocii și studiază din toate domeniile. Concepția filosofică a lui Eisenstein pleacă de la Hegel, reflectarea lucrurilor în conștiință dă naștere unor sisteme dialectice de gândire. Tot astfel reflectarea dă naștere artei. În “Despre forma scenariului”, Eisenstein susține că montajul e “elementul de bază” al cinematografului. Senzația mișcării, a succesiunii cinematografice sunt produse de conflictul dintre prima imagine și cea succesivă. El împarte montajul
Serghei Eisenstein () [Corola-website/Science/313838_a_315167]
-
deducție reprezintă osatura logicii vieții, care face continuu recurs la apariția diversității fenomenului vital, biologic. Orto-deducția cuantică este descrisă de al treilea lanț de implicații, aflate în starea T, într-un echilibru simetric care actualizează contradicția. Aceasta are semnificația cauzalității dialectice și sistematice care dă forma unei a treia materii, materia T, un tip de materie-sursă din care se generează celelalte două materii divergente, fizică și biologică. Celelalte șase implicații de implicații reprezintă ceea ce Lupașcu denumește para-deducții . Acestea, spre deosebire de orto-deducții, nu
Ștefan Lupașcu () [Corola-website/Science/313832_a_315161]
-
Thiers, iar intre anii 1936-1938 a plecat în călătorii de studii în Turcia. În anul 1939 a intrat în Partidul Comunist Francez, pe atunci ilegal, și în acea perioadă a devenit un adept al metodologiei istorice marxiste bazate pe materialismul dialectic. În anul 1940 a terminat titlul de doctorat în litere, una din teze fiind „Siria de nord în perioada cruciadelor și a principatului franc al Antiohiei”. A trebuit să-și întrerupă cariera științifică și didactică din cauza izbucnirii celui de al
Claude Cahen () [Corola-website/Science/322963_a_324292]
-
filosofiei europene occidentale, pentru că a pus în centrul filosofiei sale ființa umană, detașându-se astfel de predecesorii săi cu preocupări asupra studiului și interpretării naturii. El a fost în același timp inițiatorul metodei căutării adevărului prin dialog, dezvoltând astfel investigația dialectică. În cursul dialogului, Socrate reușea prin întrebări țintite și repetate să descopere contradicții logice în argumentele interlocutorului și prin aceasta să-l conducă la formularea unor concluzii care îi demonstrau falsitatea punctelor de vedere inițiale, fără artificii retorice. El denumea
Filosofia antică greco-romană () [Corola-website/Science/319400_a_320729]
-
când de-abia începuse și nimeni nu l-a continuat, căci Academia a stabilit alte norme pentru noul dicționar. Hasdeu voia să facă din fiecare cuvânt o monografie. La fiecare articol de dicționar redă forma cea mai răspândită și formele dialectice vechi și noi; - diferitele însemnări ale cuvântului, cu exemple; - derivarea cuvântului. Autorul a avut în vedere răspunsurile la un chestionar trimis preoților și învățătorilor ca să poată ști cum se pronunță sunetele în diferite ținuturi, care sunt formele, care sunt numirile
Bogdan Petriceicu Hasdeu () [Corola-website/Science/297373_a_298702]
-
trotzkyști, susținuți de Breton, sau cei reprezentând un crez exclusiv artistic (Roger Desnos, G. Ribemont-Dessaignes, Antonin Artaud, Roger Vitrac etc.). În 1929, la data de 15 decembrie, Breton publică Al doilea manifest al suprarealismului, în care încerca să stabilească incidența dialectică între vis și acțiunea socială, între activitatea poetică, psihanaliză și actul revoluționar, iar în 1933 se rupe total de comunism considerându-se reprezentantul autentic al suprarealismului "pur"(la care vor adera, între alții, René Char, Luis Buňuel, Salvador Dali). În
Suprarealism () [Corola-website/Science/297390_a_298719]
-
întâia oară spiritul critic, condamnându-se literatura de imitație și se atrage atenția asupra necesității reprezentării caracterului național - până la constituirea statului român modern, când România a luat fizionomia unui stat european. Această operă a lui Ibrăileanu, de o cuceritoare vioiciune dialectică, conține obsevații pătrunzătoare asupra atitudinii principalilor scriitori români față de formele de civilizație și cultură dintr-un proces de patru decenii de dezvoltare, trecând prin revoluția burghezo-democrată de la 1848, Unirea Principatelor și dobândirea independenței naționale. Următoarele volume de critică, "Scriitori și
Garabet Ibrăileanu () [Corola-website/Science/297561_a_298890]
-
este studiul înțelesurilor și justificărilor sau credințelor despre cele mai generale sau universale aspecte ale lucrurilor, un studiu care nu este realizat prin experimente și observare atentă, ci prin formularea problemelor și oferirea soluțiilor lor, argumentarea soluțiilor oferite și discuția dialectică a tuturor acestora. Filozofia studiază concepte generale precum existența, bunătatea, cunoașterea sau frumusețea. Pune întrebări precum " Ce este bunătatea, în general?" sau "Este cunoașterea posibilă ?". În termeni generali, filozofia este studiul critic, speculativ sau analitic al exteriorului și interiorului în
Filozofie () [Corola-website/Science/296582_a_297911]
-
celților cu iberii), fenicieni, vascones (strămoșii bascilor, singurii care au rezistat până azi). De la aceste populații au rămas toponime și hidronime, prefixe și sufixe folosite în toate cele trei limbi iberice. Prezentarea fonemelor limbii spaniole este foarte dificilă din cauza varietății dialectice. Tabelele de mai jos prezintă sunete care fac parte din standardul spaniol, dar pot să nu existe în unele dialecte din cauza proceselor fonetice precum "yeísmo". Tabelul mai jos afișează fonemele consonantice ale limbii spaniole. În secolul XVI, sistemul consonantic al
Limba spaniolă () [Corola-website/Science/296859_a_298188]