2,296 matches
-
anume le socotim noi astfel, în ce fel delimităm între cele absurde și cele rezonabile. Nu cumva în această privință - și de multă vreme - destule sunt luate ca de la sine înțelese? Nu ne livrăm cumva cu inconștiență unor idei profund discutabile? Ce anume ne asigură că un singur punct de vedere, precum cel formal, este prin el însuși indiscutabil? Ce se ascunde în fond sub această formă de obediență corectă, verificabilă tehnic? A devenit ea deja capabilă să-i aducă omului
Privind altfel lumea celor absurde by Ștefan Afloroaei () [Corola-publishinghouse/Imaginative/593_a_1175]
-
sens ar sta exclusiv sub anumite criterii. Iar în credința că toate trebuie să fie logic corecte și tehnic evidente, cele rostite de oameni au fost împărțite sec în propoziții cu sens și propoziții lipsite de sens. - O decizie profund discutabilă și, în unele cazuri, lipsită de sens. 15. Nonsensuri vulgare, docte și paradoxale (Wittgenstein) Revin la unul dintre reflexele noastre comune, proprii unui timp ce exaltă ușor datele gândirii tehnice. Constă, așa cum am văzut, în a delimita cele cu sens
Privind altfel lumea celor absurde by Ștefan Afloroaei () [Corola-publishinghouse/Imaginative/593_a_1175]
-
făcut om. Ar trebui așadar să asume paradoxul absolut, cel care devine pentru sine fapt de viață. Întorcându-te însă la ceea ce stă în puterile intelectului, te poți întreba dacă poate fi conceput un asemenea paradox. Întrebarea însăși ascunde ceva discutabil, întrucât se pune problema dacă paradoxul absolut poate deveni concept. Cu alte cuvinte, această întrebare nu ar trebui pusă, iar dacă totuși e pusă, nu ar trebui să i se răspundă. Dacă totuși i se răspunde, cu riscul deja semnalat
Privind altfel lumea celor absurde by Ștefan Afloroaei () [Corola-publishinghouse/Imaginative/593_a_1175]
-
s-a desenat ceva, care poate fi utilizată ca obiect decorativ, interior (de atârnat pe perete) și pe care o poți privi. Nici într-un caz nu acoperă valoarea de milioane, care i se atribuie. Desenele din unele picturi sunt discutabile, din punct de vedere calitativ. Includerea picturilor în rândul obiectelor de artă de valoare, o fac criticii de artă, care întocmesc listele cu pictorii a căror tablouri se vând scump și le fac publicitate. Oamenii care au bani în exces
Apocalipsa este în derulare by Narih Ivone () [Corola-publishinghouse/Imaginative/317_a_605]
-
și implicit a intimității, unicității ființei umane. V. Fetescu pune subtil în evidență „corespondența”: în măsura în care, pragmatic-consumist, autoritatea științei este aservită tehnologiei, în aceeași măsură și autoritatea părintelui, educatorului e uzurpată de reguli, regulamente, ea devine din orice punct de vedere discutabilă, relativă, inoportună, periculoasă chiar. Mai nou, se practică „bomba noului”, care pe moment nu permite replică. Fiecare întreprinzător (de la modă, mașini de lux, la sisteme XOX) se declară, cu noul său produs, stăpân peste lume. Mass media dă anvergura „supramondială
Gânduri diamantine - Aforisme, cugetări, gânduri by Vasile Fetescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1185_a_2204]
-
într-un anume suflet total, ne apare astăzi naivă și provizorie. Simultan cu cel al lui Poe, e interesant să notăm un travaliu critic geamăn desfășurat de matematicieni. Aceștia se alarmau de inocența și de precaritatea multor opere gigantice și discutabile: tratatele lui Euler, ale lui Legrange sau ale lui Laplace, la fel cum poeții se săturaseră de neorânduiala unui Pope, a unui Tennyson sau a unui Byron. Augustin Cauchy, catolic și om de încredere al lui Carol al X-lea
Opere by Ion Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295564_a_296893]
-
a graniței, invizibilă cu ochiul liber, pe acei nefericiți pe care moartea, de partea asta, Îi menținuse În situația de pedeapsă suspendată. Nu toate familiile care au procedat așa ar putea alege În apărarea lor motivele oarecum respectabile, chiar dacă evident discutabile, prezentate de cunoscuții și chinuiții noștri agricultori care, departe de a-și imagina consecințele, inițiaseră traficul. Unele familii n-au vrut să vadă În expedientul de a se duce să se debaraseze de tată sau de bunic pe teritoriul străin
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2327_a_3652]
-
care abia le mai îngăduie să viseze la libertatea foșnetelor nocturne din pădurile natale. Fie și plecând numai de la aceste considerente, analiza lui Germán Gullón, potrivit căruia rimanul Ceață este „orfan de transcendență: semnificația romanului este imanentă“, mi se pare discutabilă. Semnificația romanului nu stă în absența transcendenței, ci în privarea (voluntară adeseori) de ea sau în ignorarea ei, mutilantă, de către mai toate categoriile de actori: personajele, chiar și cele neînsuflețite, trăiesc durerea unui exil sau a unei deportări, circulă sau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1900_a_3225]
-
vor fi indignați, ulterior opinia teatrologului Îi va pune pe (poate, profitabile) gînduri... Beatrice Rancea vorbind,Într-o emisiune tv, despre minunata Natalie Portman În Lebăda neagră afirmă: doar cei care-au făcut balet Înțeleg dificultatea rolului. Punct de vedere discutabil: ce se fac, În cazul acesta, actorii care au fost slabi la fizică și trebuie să-l joace pe Einstein? Criticii obezi și cu platfus, care analizează jocul interpreților unor atleți? Afonii care privesc un film cu Beethoven? Oamenii de
JURNAL TEATRAL by Bogdan ULMU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1611_a_3004]
-
pentru avocații domnului Burnet. Nu încerc decât să stabilesc că, de fapt, doctorul Gross l-a vindecat pe reclamant de un cancer mortal. Iar eu nu știu de ce este atât de dificil pentru apărare să pună întrebarea direct, fără formulări discutabile, replică judecătorul. — Am înțeles, Onorată Instanță. Vă mulțumesc. Domnule Burnet, dumneavoastră vă considerați vindecat de leucemie? — Da. — Sunteți absolut sănătos, în prezent? — Da. — Cine v-a vindecat, după părerea dumneavoastră? — Doctorul Gross. — Mulțumesc. Și acum, cred că ați spus curții
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2077_a_3402]
-
E limpede că are un comportament dezordonat. E posibil să aibă gena Alzheimer. Dacă o are, testele psihologice pot arăta semne timpurii ale bolii. — Bine, foarte bine. Barry Sindler aproba acum din cap cu entuziasm. Asta-l făcea fericit. Domenii discutabile, noi, proaspete. Lui Sindler îi plăceau la nebunie domeniile discutabile. Administrarea unui test psihologic. Testul evidenția sau nu semne timpurii de Alzheimer? Cine dracu putea să știe sigur? Minunat, minunat ... oricare ar fi fost rezultatele testului, acestea aveau să fie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2077_a_3402]
-
aibă gena Alzheimer. Dacă o are, testele psihologice pot arăta semne timpurii ale bolii. — Bine, foarte bine. Barry Sindler aproba acum din cap cu entuziasm. Asta-l făcea fericit. Domenii discutabile, noi, proaspete. Lui Sindler îi plăceau la nebunie domeniile discutabile. Administrarea unui test psihologic. Testul evidenția sau nu semne timpurii de Alzheimer? Cine dracu putea să știe sigur? Minunat, minunat ... oricare ar fi fost rezultatele testului, acestea aveau să fie discutabile. Alte zile în tribunal, alți experți de interogat, dispute
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2077_a_3402]
-
noi, proaspete. Lui Sindler îi plăceau la nebunie domeniile discutabile. Administrarea unui test psihologic. Testul evidenția sau nu semne timpurii de Alzheimer? Cine dracu putea să știe sigur? Minunat, minunat ... oricare ar fi fost rezultatele testului, acestea aveau să fie discutabile. Alte zile în tribunal, alți experți de interogat, dispute între doctori în științe, durând zile întregi. Zilele petrecute în tribunal erau deosebit de lucrative. Și, mai ales, Barry realiză că acea testare genetică putea deveni o procedură standard pentru toate cazurile
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2077_a_3402]
-
plăcut la lectură, ba chiar îl prefer din multe puncte de vedere romanului Al treilea om, așa că n-am mai avut nici un motiv personal să mă opun publicării lui, deși aș fi avut dreptul să o fac, un drept destul de discutabil, de altfel. Domnul Blond a acceptat cu multă generozitate să publice romanul în colaborare cu The Bodley Head, editura la care publicam în mod obișnuit. După ce am ajuns la o înțelegere amiabilă în această privință, misterele s-au succedat unul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1859_a_3184]
-
echipei - un tip cochet, cu o înfățișare de adevărat ofițer superior - e trimis să-l aducă. El îi șoptește apăsat lui Tripp: „O să fie bine. Neagă totul“. —Măcar să nu fi trimis acel ultim raport, spune președintele, celelalte rapoarte sunt toate discutabile. Aduceți-vă aminte de activitatea lui la Leipzig. În definitiv vorbim despre agenți sub acoperire, n-avem de unde să știm cu certitudine că i-a inventat. Generalului Hays i-a plăcut acel raport în mod special. L-a considerat un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1859_a_3184]
-
proză scurtă experimentală, și ea pierdută definitiv. Așa: veceul mic unde se refugia T. având comunicare cu baia cea mare, de acolo trebuia să arunce copiii o petardă aprinsă în spațiul lui restrâns. Iar T., cu o prezență de spirit discutabilă, trebuia să arunce și el dispozitivul, să se stingă în vasul peste care stă crăcit. Din apa cu pișat, petarda a bubuit de i-a scuturat toate plombele. Când T. a ieșit în sfârșit din veceu, așa ud și împuțit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2273_a_3598]
-
trecut timpul de când era pur și simplu ținta batjocurii - și a-l apăra nu mai este o excentricitate, după cum a-l lăuda nu mai e o perversitate. Defectele îi sunt acceptate ca un complement necesar al meritelor sale. E încă discutabil locul său în artă, iar adulația admiratorilor lui este poate la fel de capricioasă ca și defăimările detractorilor. Dar un lucru nu poate fi în nici un caz pus sub semnul întrebării, și anume că avea geniu. După părerea mea, lucrul cel mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2047_a_3372]
-
Mai întîi, a acoperit de glorie o șmecherie destul de la îndemînă, fiindcă nimic nu e mai simplu decât să-ți înfunzi urechile, ca să nu auzi, cum le-a cerut el corăbierilor săi. Apoi, a aureolat o "înțelepciune" încă și mai discutabilă, căci dacă principiul "prefer să fiu prudent și să nu aud" rămâne în limitele oarecum normale, acceptând o frustrare, dorința de a trage foloase fără nici un risc nu e străină de un spirit profitor. Ulise primește, fără să dea. Nu
Aventuri solitare by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295602_a_296931]
-
senectuții, își afișează cu dezinvoltură grațiile feminine, ce mai, știe să se pună în valoare. Bănuiesc că la mijloc se află un scop pe care nu e greu să ți-l imaginezi. Am văzut-o de multe ori în posturi discutabile. Cu câtva timp în urmă însă a început să le dea partenerilor un fel de ultimatum. Începu prin a-i anunța că în curând îi va părăsi, că se mărită și inginerul ei nu i-ar mai îngădui să fie
La marginea nopții by Constantin Clisu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1690_a_3121]
-
în memorie și se păstrează nealterat un aspect dureros, pe care nu-l pot uita. Era mijloc de iarnă grea și școala nu mai avea lemne de foc, iar dascălii încercau să iasă din această situație limită printr-un artificiu discutabil. Copiii erau programați să facă de serviciu câte doi în fiecare zi. Când le venea rândul, aduceau de acasă câte un braț de lemne, aprindeau focul în sobă la ora 6, astfel ca până la ora 8, când începeau lecțiile, în
Parfum de spini by VASILE FETESCU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91814_a_92973]
-
virtualitate, extaz, secret interior, ubicuitate inefabilă. Ele nu au însă o finalitate spirituală, soteriologică, ci estetică. Sîntem - după cum s-a mai arătat - în proximitatea teoriilor despre poezia pură ale abatelui Brémond și a concepției lui Benedetto Croce despre lirism; este discutabil însă că o propoziție precum: „Poemul e rezultanta tuturor artelor: muzica, plastica, literatura, - sunetul, materia, verbul - se rezolvă în poezie” ar trimite doar la sincretismul wagneriano-simbolist, cum afirmă în competenta sa monografie Simion Mioc. Există un întreg complex postromantic - din
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]
-
exercițiu magic de eufemizare, Densusianu îi contestă futurismului noutatea („futurismul nu e așa nou cum îl prezintă adepții lui”), salutînd delimitările mai recente ale unor foști adepți marinettiști precum G. Papini („Il mio futurismo“) și Ruben Dario („Letras“). Interesantă, deși discutabilă, rămîne observația sa privind filiația futurismului italian: „Ei și-au dat într-adevăr samă că literatura a rămas prea mult timp în Italia departe de curentele regeneratoare din alte țări și că o modernisare a ei, în toate direcțiile, se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]
-
anii ’60, Umberto Eco și Angelo Guglielmi. Primul insistă (în Opera deschisă) asupra captivității avangardiștilor în interiorul tradiției pe care o contestă, asupra asimilării ei „în negativ” și a situării în epicentrul crizei pe care o denunță. Celălalt (pe lîngă distincția discutabilă dintre caracterul preponderent negator, militant și revoltat al avangardei și cel pozitiv(ist)-formalizant al experimentalismului) distinge între „înnoitori” (Kafka, Joyce, Faulkner, Musil, Saint-John Perse ș.a.) și „avangardiști”. Contimporanul se situează, ca de obicei, pe o poziție de echilibru. Vinea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]
-
Leo Frobenius, părintele morfologiei culturale și al teoriei orbitelor civilizației (care l-a influențat, după cum se știe, și pe Lucian Blaga), fiind apreciat îndeosebi pe linia valorizării artei primitive și „negre”, chiar dacă filozofia lui „depărtată de materialism și raționalism” este „discutabilă, firește”. În finalul articolului este citată o „exclamație” a lui Ion Vinea: „Mă! Toți artiștii Europei sînt niște ratați în fața primitivilor arcași africani!”. Fascinația postromantică a avangardiștilor (dadaiști, constructiviști, expresioniști sau suprarealiști) pentru spiritul popular, „originar” al artei primitive consună
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]
-
apreciat estetic doar în măsura în care se adecvează, mai mult involuntar, prin unele producții ale sale, lirismului (op. cit., pp. 17-18). Excepția Marin Mincu din 1983 este amendată (corect): recuperarea avangardismului prin anexarea sa la remorca „experimentalismului” postbelic trădează un parti-pris (auto)legitimator discutabil. Criticul evidențiază, de asemenea, „literaturocentrismul” receptării avangardei autohtone, lipsa monografiilor și a edițiilor critice dedicate scriitorilor și artiștilor avangardiști (este taxată, pripit, și recurența cuvîntului „român/românesc” în titlurile principalelor lucrări dedicate fenomenului), pudoarea/inhibiția postdecembristă în discutarea relațiilor dintre
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]