3,349 matches
-
care se cer a fi încălcate și mistere care se cer rezolvate, Școala de Magie oferea elevilor ei un ingredient esențial pe care școlile îl suprimă, de obicei, ca dăunător: imaginația. Magia hogwartiană era un joc al imaginației care nu disprețuiește rețetele, dar le utilizează după sufletul fiecăruia. Pe măsură ce eroii nu-și mai încăpeau în pantalonași și eroinele în bluzițe, goticul s-a accentuat, iar misterele au devenit din ce în ce mai punitive, ca și cum imaginarul hoffmannesc ar fi fost otrăvit cu aburii pestilențiali din
Harry Potter, Peter Pan și sfârșitul copilăriei by Angelo Mitchievici () [Corola-journal/Journalistic/5308_a_6633]
-
de a ridica pe înalte culmi ale excelenței mult prea insignifianta-i operă. E dreptul (și perversiunea) lor de a pune pe fruntea oricui vorbește despre un proces al comunismului stigmatul legionarismului. Dar e și dreptul meu de a-i disprețui pentru refuzul de a-și asuma moștenirea comunismului. Mediocri, plicticoși, resentimentari, turbați că au pierdut fotoliile de orchestră, ei încearcă astăzi, culpabilizând la kilogram, să revină acolo unde, ca fii de suflet ai ,instructorului C.C.", erau sortiți să ajungă: în
Umbra "instructorului C. C." by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/10897_a_12222]
-
Brătianu) și al reginei Maria (lumea informată știa bine de relațiile amoroase dintre ultimii citați) care erau tot aplecați spre omnisciența politică a lui Ionel Brătianu. nu cunoștea cum trebuia harta politică a țării de după război iar Ionel Brătianu o disprețuia inutil, voind să guverneze mereu, cînd nu efectiv atunci prin interpuși (de pildă, Al. Averescu în ale sale două guvernări din 1920-1921 și 1926-1927). Cînd boala (un cancer de colon) l-a împresurat, regele Ferdinand, știindu-și sfîrșitul apropiat (a
Regele Ferdinand by Z. Ornea () [Corola-journal/Journalistic/16538_a_17863]
-
reașezat în noul spațiu favorabil, al schimbărilor geo-strategice. Suntem, în continuare, precum în secolul XX, însă, prea stăpâniți de instinctul distrugerii. Vanitatea, în rândul elitelor intelectuale, este mai puternică decât instinctul binelui național. Continuăm, în sinea noastră, să ignorăm, să disprețuim Statul, sau să-l instrumentalizăm în numele puterii, așa cum a făcut-o regimul comunist, împotriva căruia ne-am ridicat. Libertatea se exprimă, în arena publică, mai mult prin agresivitate și bădărănie, decât prin etică și comportamentul instituțional corect. Pentru a schimba
Articol scris de Principele Radu: 93 de ani de la 1 Decembrie 1918 () [Corola-journal/Journalistic/46758_a_48083]
-
Ca și cum cineva făcea cu ochiul către istorie și comenta pișicher: democrație da, identitate și instituții nu! În ultimii douăzeci și doi de ani, anticomunismul a supraviețuit comunismului, tot așa cum anti-monarhismul a apărut după ce a dispărut monarhia. Spirite alese ignoră sau disprețuiesc regalitatea din România, dar vor să șteargă urmele dictaturii comuniste din mințile noastre. Ei doresc democrație și libertate, în timp ce Statul și coerența instituțională nu le spun mare lucru. Dacă instituțiile ar fi puternice, respectate de cei care le servesc și
Articol scris de Principele Radu: 93 de ani de la 1 Decembrie 1918 () [Corola-journal/Journalistic/46758_a_48083]
-
sunt posibile la nivel individual, nu însă și la nivel instituțional. În lumea euro-atlantică, interacțiunea dintre clasa politică, oamenii de afaceri și mass-media este liberă și inevitabilă. Dar dacă ea se manifestă într-un climat în care etica instituțională este disprețuită sau ignorată, atunci interacțiunea devine un fel de mâl, în loc să fie un mediu proteic al ideilor și libertăților. Este de înțeles că oamenii politici nu au cum să se simtă tentați să rezolve chestiunile fundamentale ale națiunii, fiindcă temele solide
Articol scris de Principele Radu: 93 de ani de la 1 Decembrie 1918 () [Corola-journal/Journalistic/46758_a_48083]
-
științifice, firește. Pentru că sunt obiectiv, îi creez și un institut." Fenomenul dezvăluie standardele joase ale unei societăți. Pe tine te exasperează. Pe mine mă lasă rece. Cu riscul de a te dezamăgi am să-ți spun că nici măcar nu-i disprețuiesc pe acești inși, ci încerc să-mi lărgesc înțelegerea, ca față de gay și lesbiene. Și mai îmi vine în minte o tabletă din anii cei mai buni ai lui Arghezi: generalul roman care-i explică sutașului ce profit ar trage
Barbu Cioculescu:"Dacă este cazul să-mi recunosc un talent, atunci aș numi forța imaginației." by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/9382_a_10707]
-
zi după victorie. El este nebiruit și rareori are victorii, fiindcă țelurile lui sînt prea înalte". Se ajunge astfel la o bravadă nietzscheană: "Sînt - intelectualmente - un imoralist în sens nietzschean, un Freigeist, un spirit liber, un erasmic". Acest "spirit liber" disprețuiește însă plebea, care "nu are niciodată dreptate": "Plebea, de orice categorie socială ar fi, de orice orientare ideologică, fie de dreapta, fie de stînga, este mereu sanguinară și netoată, canalie de uliță sau de asfalt al metropolei. Există o plebe
Avocat și martor by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/8911_a_10236]
-
de posibilități să ajute cultura română. Fiind un om prea ocupat, s-ar fi putut rezuma la una singură: Legea sponsorizării. Or, bătaia de joc ce poartă această denumire nu e decât un alt episod din serialul " Cum să-i disprețuim pe români", admirabil interpretat de acest politician și partidul său. Din acest punct de vedere, văd în precizarea redacției României literare o subliniere a datoriei administratorilor țării față de cultură și față de cei care exprimă identitatea românească. Și chiar dacă opiniile mele
Sponsorul XXL by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/12638_a_13963]
-
nu că am scăpat de concurența problemei și de el, ci că e totuși...E mai agreabil pentru el. Eu suport și îmi place climatul balcanic. Îmi place grozav și mă declar balcanic fără rușine și chiar...Toți ăștia care disprețuiesc și zic , ah, balcanici!. Balcanici au fost Socrate, Platon și Aristotel! E suficient asta ! L.G.: La fel și Caragiale... Al. P.: Și Caragiale, fără îndoială. Mai ales! Doi oameni au fost aicea în țară extraordinar de balcanici: unul era un
Musafiri în casa Paleologu by Laura Guțanu () [Corola-journal/Journalistic/12473_a_13798]
-
cei mai frumoși bărbați din România, dintre cei mai eleganți și mai distinși. Și dintre cei mai cultivați. Ceea ce nu știa lumea atuncea... Mă amuză cînd îmi aduc aminte cum presa... În presa literară și culturală din secolul trecut era disprețuit Caragiale și cei care-l admirau ca..., că sunt grosolani, că le plac poveștile cu mahalale, cu nopți furtunoase, cu mai știu eu ce, cu... Ei considerau mare autor dramatic, la nivel de Shakespeare, pe Victorien Sardou, de exemplu, din
Musafiri în casa Paleologu by Laura Guțanu () [Corola-journal/Journalistic/12473_a_13798]
-
O eleganță care se vedea și în felul de a se îmbrăca și în lipsa prejudecăților de orice fel. Un om care a fost umilit, aproape aneantizat, de comuniști nu avea pentru aceștia nici ură, nici ranchiună. Se mulțumea să-i disprețuiască. Eleganța îl făcea să fie recunoscător și pentru sărăcie, și pentru nefericire, și pentru anularea șanselor. N-am întâlnit pe nimeni care să aibă o atât de covârșitoare și aproape extatică admirație pentru femei. Nu doar atunci când vorbea, dar și
Eleganța sfidării by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/11338_a_12663]
-
prieten, nici o iubită nu i-o poate suplini nici măcar pentru căteva clipe. Știi ce mi s-a întâmplat? Mama mea m-a respins, m-a urât, urât " - izbucni el aproape în sughițuri. M-a jignit, m-a înjosit, m-a disprețuit. S-a dăruit unui sclav, omului cu care eu m-am bătut pe viață și pe moarte, și care mi-a străpuns plămânul. Dar ascultă-mă, ascultă: prin această perforație a plămânului a pătruns în mine Spiritul, iar cu Spiritul
Carl J. Burckhardt: Contele Hermann Keyserling by Mihnea Moroianu () [Corola-journal/Journalistic/11615_a_12940]
-
aerul unui posedat, aducînd cu un spirit care, atunci cînd se consacră unui act, ignoră complet restul lumii, are accese impulsive care îi atrage multe antipatii, și prinde o tentă de rigiditate morală care îl preschimbă într-un intransigent ce disprețuiește delăsarea colegilor. Erich Bergel nu numai că are principii, dar pe deasupra e în stare să-și sacrifice vocația artistică în numele lor. În fine, ca deznodămînt fericit al efortului studios, Erich ajunge la intuiția că cele 18 contrapuncte cîte numără Fuga
Contrapunctul al XVIII-lea by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/3712_a_5037]
-
cade pe analiza estetică, ci pe elemente de formație ale sufletului național (a cunoscut toate provinciile românești cu elemente ale acestora complăcîndu-se a trăi și la Viena). Programul reformator al Junimii ("de schimbare totală a unei societăți pe care o disprețuia") a fost abandonat atunci cînd celebra societate, împreună cu revista ei, s-a strămutat la București. Iorga face loc menționării direcțiilor adversare, vorbind însă numai de Hașdeu și de pubicatiile sale, nu, cum s-ar fi cuvenit, si de cele ale
N. Iorga- istoric literar by Z. Ornea () [Corola-journal/Journalistic/17518_a_18843]
-
se repetă de fiecare dată cu minime variații: soția apare în povestire doar ca referință pentru starea civilă a bărbatului viril și egocentric, cu o psihologie elementară, care nu își face nici un proces de conștiință, un "țăran" care, de fapt, disprețuiește femeile și, dacă se întâmplă ca vreuna să-i atragă atenția, interesul lui e exclusiv sexual; adulterul se întâmplă firesc, e îndreptățit, o necesitate chiar; amanta nu are un profil anume, e doar o altă femeie, cam proastă și mereu
Cum se dezbracă o femeie by Marius Chivu () [Corola-journal/Journalistic/11716_a_13041]
-
decât ea. Pielea gâtului ei e "ca o coajă de stejar urinată de câini". Orice efect ar fi vizat autorul, comparația rămâne o expresie grosolană și atât. Ar fi putut găsi altceva și ne-ar fi arătat că nu își disprețuiește personajele feminine chiar dacă le refuză tandrețea unui elementar preludiu. Pentru că Dumitru Ungureanu nu arată înțelegere pentru femeile sale de hârtie. Doar le "sexuiește", așa cum face și cu proza pe care o scrie. Obscenitatea lui Dumitru Ungureanu, atâta câtă este, nu
Cum se dezbracă o femeie by Marius Chivu () [Corola-journal/Journalistic/11716_a_13041]
-
contează. Trebuie să adaug că în ostilitatea noastră față de adoratorii formei pentru formă se amestecă și neîncredere; neîncrederea neștiutorului față de cunoscător, a profanului față de cel inițiat, față de o orânduire a lucrurilor care îi este inaccesibilă. Dinspre partea lor, acești inițiați disprețuiesc, neagă misterele care ne dau nouă viață, în virtutea neputinței lor de a le înțelege. Ar fi deajuns să avem ceva mai multă cultură, în ce ne privește, și mai puțină uscăciune din partea lor, ca să ne înțelegem și să ne completăm
Memoriile Mariei Cantacuzino Enescu by Elena Bulai () [Corola-journal/Journalistic/15802_a_17127]
-
a sătucului, Teibele, cea căreia demonul Hurmita îi reda dreptul la viață. Deghizatul Alchonon vrea să cucerească nu doar nocturnul, ci și diurnul și îi ordona să se mărite cu cabalistul, găsindu-se și dovada morții soțului ei. Deși îl disprețuiește pe Alchonon, pentru iubitul ei Hurmita, acceptă. Cînd află că cele două ipostaze sînt același chip necrezînd așa ceva și uscată de dorul Zburătorului, al demonului ei se îmbolnăvește și moare. Legi, reguli, pasiune, sexualitate, vis, zbor, iubire, viața, moarte. În
Nopti cu demoni si Chagalli by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/18055_a_19380]
-
de Carmen Istrate, consilier în MEC. Impresia că se citește foarte mult a fost corectată, din experiența sa cu tinerii colocatari, de Alex Ștefănescu. Se citește, de fapt, "din interes" și nivelul de cultură scade. Mai trist e că cititul, disprețuit de anumite categorii de tineri, e subevaluat și în instituțiile publice. Teodora Stanciu a prezentat situația de la Radio România Cultural, unde biblioteca a fost înlocuită de un restaurant, fără a se lua în seamă dificultățile de documentare create.
Gutenberg n-a murit by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/11923_a_13248]
-
-mi văd de cercetarea științifică "de la locul meu", iar scrisoarea mi-a fost confiscată. Era în 1969. Academia reprezenta o instituție a Republicii Socialiste România. Despre acest fond documentar, anevoie de prețuit la adevărata sa valoare și atât de păgubos disprețuit la vremea respectivă de noi, stă mărturie, printre altele, monografia La Princesse Bibesco 1866-1973 de Ghislain de Diesbach, publicată la Paris în 1986, reeditată în 1997 și tradusă în limba română, în 1998. El constă în agende, caiete sau carnete
“Jurnal” din anii neutralității by Cornelia Ștefănescu () [Corola-journal/Journalistic/13982_a_15307]
-
ceea ce vrea să pară, decît să-mi refuz confortul interior de a-i crede pe cei din jur înzestrați măcar cu un grăunte de bunătate. Să nu ne urîțim viața mai mult decît e cazul. Și nici să nu ne disprețuim între noi, din principiu. Dacă toți cei din jurul meu sînt niște ticăloși, mai mici sau mai mari, nu e cazul să mă uit și eu puțin în oglindă? Cred că nici obiceiul de a ne întocmi liste numai cu nonvalorile
Oamenii de valoare și pilele by Cristian Teodorescu () [Corola-journal/Journalistic/15206_a_16531]
-
levitației abstracte. Toți sînt niște pigmei cărora tu trebuie să le arăți calea, altminteri ar muri cu toții nemîntuiți, și asta nu o poți face decît compătimindu-i din toată inima, dar nu oricum, ci numai după ce mai întîi i-ai disprețuit pînă la capăt, ca pe niște popîndăi orbi agitîndu-se aiurea în lumea asta concretă și sensibilă, o lume din cauza căreia nici unul din ei nu e capabil să intuiască profunzimea scamatoriilor tale conceptuale. Al cincilea simptom este atrofia afectivă. După ingineri
Sindromul gîndirii abstracte by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/11099_a_12424]
-
sau în lacrimi, asemenea unui joc între doi copii: o pasiune între ei ar fi ciudată, aproape incestuoasă; ar fi grotesc, da, putea înțelege acest lucru (deși nu-l înțelegea chiar foarte limpede); și, o clipă, a simțit că o disprețuiește. Dar chiar atunci a văzut-o alunecînd pe lîngă perdeaua de la intrare și făcîndu-i semn; s-a grăbit să se ducă la ea, stăpînit de un sigur gînd și de o extraordinară luciditate; cît era de drăguță și cu cîtă
Truman Capote O vară de răscruce by Antoaneta Ralian () [Corola-journal/Journalistic/10795_a_12120]
-
respir. Te iubesc. Nu-mi răspunde. Se preface că-și bea în continuare cafeaua. Privește prin geam spre parcare. O aud cum plânge încet, în timp ce fiica ei continuă să-mi asigure descendența, gâfâind. Alcoolism și învățământ Sunt cadru didactic. Îmi disprețuiesc elevii așa cum un patron își disprețuiește angajații. Dacă aș fi moștenit o mare avere de la tatăl meu, în locul acestui apartament de două camere spațios cât două borcănele de iaurt alăturate, n-ar fi trebuit să le îndur tinerețea radioasă și
RÉGIS JAUFFRET - Microficțiuni by Irina Mavrodin () [Corola-journal/Journalistic/5863_a_7188]