2,306 matches
-
nu este o îndepărtare de, ci o aventură în, diferența”. traversare care aduce cu ea invitația că creatură să înceapă o călătorie de întoarcere lipsită de punct final. Această diferență ontologica între Dumnezeu și creație permite participarea umană la viață divinului, în același timp amânându-i pururea finalizarea. Totuși, trebuie sa subliniem că prin utilizarea cuvântului „amânare” nu se dorește implicarea vreunei conotații a „différance”-ului lui Derrida. Ci se dorește a conota un eshatologic „deja și nu încă”. Într-adevăr
Adversus haereses. Filosofie creştină şi dialog cultural (IV) by Liviu Petcu () [Corola-publishinghouse/Journalistic/150_a_65]
-
conotații a „différance”-ului lui Derrida. Ci se dorește a conota un eshatologic „deja și nu încă”. Într-adevăr, o calitate eshatologica, ce asigură claritatea conceptuală: vorbim despre amânarea eternă a cunoașterii depline de Dumnezeu, nu de amânarea atingerii scopului; divinul poate fi „atins” prin darul revelației primit de la Dumnezeu, dar întotdeauna înnoit și, totuși, niciodată epuizat 3. Pentru Sfanțul Grigorie, extensiunea (δiάστημα) — temporală și spațială — este marca creației, în timp ce Dumnezeu se află dincolo de orice „noțiune de extensiune” și „evadează” din
Adversus haereses. Filosofie creştină şi dialog cultural (IV) by Liviu Petcu () [Corola-publishinghouse/Journalistic/150_a_65]
-
divină, așa cum ne învață cuvântul despre crearea lumii. Pentru că Dumnezeu, se spune, luând țărâna pământului a modelat omul și a insuflat viața în el prin suflarea gurii Sale în ceea ce a fost modelat, așa încât pământescul să poată fi înălțat împreună cu divinul și că harul divin să poată pătrunde întregul univers că o singură unitate de valoare egală, natura inferioară fiind amestecata cu cea supralumească”17. Adaptând o interpretare a Genezei care a apărut anterior la Filon, Sfanțul Grigorie interpretează „începutul” că
Adversus haereses. Filosofie creştină şi dialog cultural (IV) by Liviu Petcu () [Corola-publishinghouse/Journalistic/150_a_65]
-
moartea nu face altceva decât să te pună în fața Divinității: e un fel de shortcut. Next stop: eternity. Nu e nimic mai satisfăcător decât să lupți împotriva ignoranței Dar dintre toate sentimentele pe care ți le inspiră prezența irațională a Divinului, cel mai mult mă interesează acela al stării de creatură. Te trezești catapultat direct dintre termopane, Carrefoururi, rate la bancă, limite de creditare într-un ținut arondat simplicității: căci orice are legătură cu Divinitatea e simplu. Ce e mai simplu
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2193_a_3518]
-
Motto: L’homme est la représentation du divin. Souiller l’ âme signifie le fondre ( l’enfoncer ) dans le pêché. Regarde, Homme, la lumière du fond de ton âme et vois qu’elle est même le visage du Dieu! J’aimerais enseigner mă lumière J’enseignerais la lumière tomber
A doua oară unu by Cristi Avram () [Corola-publishinghouse/Journalistic/91792_a_92962]
-
se identifică, transformându-se în piatră, încremenit într-o imobilitate asemănătoare celei a colossos-ului înălțat spre cer. În context african, examinând fetișul de lemn sau de piatră, „zeul-obiect”, un antropolog ca Marc Augé2 subliniază, la rândul său, raportul imobilității cu divinul, cu supranaturalul, ca și legătura dintre inanimat, inerție și moarte. Zeul-obiect este deopotrivă dublul unui zeu și dublul unui mort. De altfel, problema raporturilor materiei cu o putere de ordinul invizibilului se află în centrul analizelor consacrate de antropologul francez
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1979_a_3304]
-
vor căpăta o formă, un trup. Dacă, cel mai adesea, waki este un călugăr rătăcitor, se mai întâmplă uneori și ca el să fie un poet pribeag. Prin acest waki-poet, poezia aliată cu muzica (mijloc de intrare în contact cu divinul sau cu fantomele) se vor afla permanent în centrul unei piese no. Cu ajutorul lor, scena no devine locul privilegiat al apariției invizibilului. Pinul, emblemă a locului aparițieitc "Pinul, emblemă a locului apariției" Veritabil loc al aparițiilor, scena teatrului no se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1979_a_3304]
-
Craig răspunde: „Nimeni n-ar putea s-o spună. Nu cred în mașinării, nu cred în materia inanimată. Poate că firele întinse de către Divinitate sufletului poetului vor fi cele ce vor izbuti să o miște”2. Așadar, forțele invizibilului, forțele divinului în relația sa cu psyche-ul sunt singurele în stare să pună în mișcare această statuie neînsuflețită, destinată să fie un „simbol al omului”. Așa că ar fi absurd să ne închipuim că „e trasă de niște fire adevărate, fire de metal
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1979_a_3304]
-
obscurei sale origini, era totuși creație omenească. Ceea ce o făcea captivată, necurată și nelegiuită. Acestui text vom Încerca noi să-i cercetăm originile, aruncînd o privire fugitivă asupra celor care au creat-o, care și-au atribuit cu insolență prerogativele divinului anonim, care În cele din urmă să putem demonstra dezastrul provocat de un atare gest. 2. Serghei Aleksandrovici Nilus, autorul Antichristului, pentru inițiați părintele Serghei, va intra pe scena istoriei direct din bezna feudalismului rus. Pierzîndu-și domeniile, va peregrina mănăstirile
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1957_a_3282]
-
noblețea. 2. Prejudecata formulată de George Călinescu, cum că în fiecare critic zace un poet ratat, ne-a făcut să ne uităm printre degete spre opera poetică sau opera pur scriitoricească a criticilor români, încercând să înțelegem "mecanismul ratării". Dar "divinul critic" n-a făcut, poate, decât să întindă o cursă cititorului, ca să-l provoace să vadă cum deriziunea, care e arta, "naște pui vii", ca să folosesc un clișeu publicistic. Și mai mult, a vrut să spună printre cuvinte că meseria
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1450_a_2748]
-
de literatură, de unde fusesem exmatriculat din pricini politice, în ultimele zile ale anului 1954, dobândisem de la faimosul anticar Sterescu, la care mă introdusese Labiș, un exemplar virgin din marea Istorie călinesciană (compendiul îl posedam încă din ultima clasă de liceu). Divinul critic mi se înfățișa ca un înger căzut, însă unul de rang înalt, un principe luciferic... Prin asemenea lecturi subversive evadam din marasmul ideologic, din mizeria cotidiană a "socialismului" aflat în etapa sa cea mai represivă. Încetul cu încetul ne
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1450_a_2748]
-
i-o permiteau, citea cu voce tare ca să-l aud și eu, din Echinox și din Tribuna, alteori, din volumele de poezie, numai de poezie, proaspăt cumpărate de la librăria Universității. Astfel mi l-a citit Într-o după amiază pe divinul Dylan Thomas cu Viziune și rugă, incendiu absolut la lectură!... Cititul avea o cu totul altă savoare În afara cazărmii. Augustin m-a luat o dată deoparte ca să-mi șoptească În deplină clandestinitate că va primi de la cineva o carte nemaivăzută, cu
O vara ce nu mai apune by Radu Segiu Ruba () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1375_a_2743]
-
mare dramatism în poezia lui Valentin Marica este cea a suferinței și penitenței.“ Nicolae Băciuț: „Remarc consistența semantică și de ritm interior a versurilor.“ Marius Însurățelu: „După modelul marilor autori lirici dintotdeauna, Valentin Marica optează inechivoc pentru o relație cu divinul.“ Etc. etc. Mai lipsește ca Guvernul să emită o ordonanță de urgență prin care să-l proclame pe Valentin Marica poet. Poezie horror Deși cuprinde versuri, și nu povestiri de groază, volumul Diavol cu șal mătăsos de Gelu Bogdan Marin
Cum te poti rata ca scriitor ; Cateva metode sigure si 250 de carti proaste by Alex Stafanescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1314_a_2703]
-
dizolvă toate amăgirile, și totul pare sărutat în suspinile vremii, un cer plâns în amărăciunea zilelor peste toată suflarea nebunoasă a sufletelor rămase pe scările grele pe care urcându-le numai o singură clipă nu simt decât marea spărtură a divinului. Oasele mele obosite în atâtea disperări ca niște orbite de nori se descompun, în stăpânul de vieți ce pe furiș încearcă să guste din dorința neînțeleasă a purității. Ochii mei, de atâtea înnoptări, au plecat să caute un freamăt al
BRAŢELE CERULUI by Marina Costea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/458_a_1438]
-
surd. Dintre mine și noapte Flămândul rămâne flămând. El este mort de o foame albastră. El este mort de o noapte albastră. El este mort pentru că trebuie să-i culcăm REGATUL lui de morți și VERSURI ACADEMICE împrumutate în căutările divinului până la destinația nocturnă a visului. AERUL rece te vinde în regatul amorțit de iubiri. Poetul Sfânt rămâne POET în PATUL lui de tăcere și gând zdrențuit. Răcnește în mine visarea. Răcnește în mine Ochiul de noapte prea trist, prea firav
BRAŢELE CERULUI by Marina Costea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/458_a_1438]
-
Zilieru TRUPUL DE LUMINĂ domnului Horea Zilieru Prin cerul suferind, poetul e cu sine, Într-un dezastru dureros ce-i rugă în declin, Că și-a pierdut iubirea prin toamnele feline, Și a rămas ca Noaptea să-l sfâșie-n divin. El știe că TĂCEREA, îi face jurăminte Când toți din jur îl vreau a fi-n mormânt La căpătâi să-i ardă o candelă-n cuvinte Și celor dragi din viață să îi prefacă-n gând Și-n depărtate vieți
BRAŢELE CERULUI by Marina Costea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/458_a_1438]
-
dimineți În dansul umbrelor ce n a știut să-nvingă Timpul de iubire rămas de la profeți, Sufletul tăcerii prin miezul alb de dor Însetat de nopțile plăpânde Când chipul cerului s-a prefăcut în nor Încununat de simfonii flămânde. Sufletul divinului prin viața grea Așteaptă să aștearnă în țipătul de umbră Când legiunea gândului - fior de stea Mai stă să odihnească în așteptarea sumbră. SÂNGELE DE TIMPURI Voi fi un vânt în miez de noapte Și-oi rupe trupurile noastre-n
BRAŢELE CERULUI by Marina Costea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/458_a_1438]
-
aud glasul, te simt mai aproape, Și vreau să-ți simt trupul de dor, Emoția sufletului se coboară prin noapte Și-mi învelește-n taină un timp iertător. Din depărtări, adâncul pătrunde Prin uși ferecate când somnul mi-i bun. Divinul se preface-n ființa de unde Cu rame și pânze prin universul nebun. Neliniștea albastă de clipe sfârșește Solfegii de har mai vor să petreacă Prin sfera umbrită de stea viețuiește Ochiul tăcerii ce-n vremi se înneacă. OCHIUL DE UMBRĂ
BRAŢELE CERULUI by Marina Costea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/458_a_1438]
-
pentru eternizare și doar melancolicii, indiferent de calitatea vieții, sînt fără perspectivă vulnerați de faptul că trăiesc. Un credincios adevărat vede ca sănătoasă pieirea, menită să-l ajute. Sînt oamenii crini, cei cu suflet nădăjduitor. Fără putere. Doar subordonare față de divin. Ei nu fac sclavi și sclavi fiind, nu sînt robii nimănui decît, în ei, ai Divinității. Îi invidiez. Căci eu, V. tînăr, sînt alungat de toți, mai izolat decît Robinson care pe o insulă își pierde ochii în neclintirea mării
Celsius : 41.1 by Victor Cojocaru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/464_a_721]
-
a IUBIRII NECONDIȚIONATE, cea mai puternică dintre toate energiile.” Radu Ilie Mânecuță (1996, (16)) mai scrie că gândurile și sentimentele oamenilor, elaborate în permanență, sunt energii care se transmit la stânga, în consens cu energia sursă de viață, care provine de la Divin (energii pozitive) sau la dreapta pentru malefic (energii negative). Conform legii conservării energiei, nici o energie nu se pierde: ori se transformă într-o altă formă de energie, ori este stocată sub formă potențială. Energia potențială malefică, a gândurilor rele, negative
Apocalipsa este în derulare by Narih Ivone () [Corola-publishinghouse/Imaginative/317_a_605]
-
obscurei sale origini, era totuși creație omenească. Ceea ce o făcea captivată, necurată și nelegiuită. Acestui text vom Încerca noi să‑i cercetăm originile, aruncând o privire fugitivă asupra celor care au creat‑o, care și‑au atribuit cu insolență prerogativele divinului anonim, care În cele din urmă să putem demonstra dezastrul provocat de un atare gest. 2. Serghei Aleksandrovici Nilus, autorul Antichristului, pentru inițiați părintele Serghei, va intra pe scena istoriei direct din bezna feudalismului rus. Pierzându‑și domeniile, va peregrina
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1958_a_3283]
-
și astăzi, în larguri, marea voce. CÎND VA VENI DECLINUL Cu mâini învinețite de umblet lung prin ger Voi reintra în mine când va veni declinul; Voi coborî să caut, pierdută-ntr-un ungher, Firida unde arde cu foc nestins Divinul. Și flăcării voi spune: Fior al caldei firi, Joc viu ori șovăielnic de galbenă maramă, Vibrare necurmată, zigzag de pâlpâiri, Ușoară și fierbinte văpaie, te destramă; Redă nemărginirii fugarul tău mister... Mereu mai străvezie, mereu mai necuprinsă, Prin sure și
Opere by Ion Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295564_a_296893]
-
Cum nu erai acolo, în frigurosul burg, Tu, muzică a formei în zbor, Euritmie! Sub înfloriții arbori, sub ochiul meu uimit, Te-ai resorbit în sunet, în linie, culoare, Te-ai revărsat în lucruri, cum în eternul mit Se revărsa divinul în luturi pieritoare. O, cum întregul suflet al meu ar fi voit Cu cercul undei tale prelungi să se dilate, Să spintece văzduhul și - larg și înmiit - Să simtă că vibrează în lumi nenumărate... Și-n acest fapt de seară
Opere by Ion Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295564_a_296893]
-
formelor nu a trecut nimic și nu trebuie să cerem să treacă în pânzele lui Marcel. În schimb, o geometrie incendiată: furtuni de echere, crize de conuri și multe, mai ales, dreptunghiuri: lame cenușii, cenușii, pentru înalte, roșii opere justițiare. Divinul Marchiz concurează puternic, în Marcel, cu divinul Platon. O materialitate crucită cu o disperare arsă, un regim al logicii eficace și al redemțiunii prin cruzime, ridică aceste pânze la mari semnificații. Marcel Iancu ar trebui asociat de un Joseph de
Opere by Ion Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295564_a_296893]
-
trebuie să cerem să treacă în pânzele lui Marcel. În schimb, o geometrie incendiată: furtuni de echere, crize de conuri și multe, mai ales, dreptunghiuri: lame cenușii, cenușii, pentru înalte, roșii opere justițiare. Divinul Marchiz concurează puternic, în Marcel, cu divinul Platon. O materialitate crucită cu o disperare arsă, un regim al logicii eficace și al redemțiunii prin cruzime, ridică aceste pânze la mari semnificații. Marcel Iancu ar trebui asociat de un Joseph de Maistre, acele palide, purificate figuri, într-un
Opere by Ion Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295564_a_296893]