3,853 matches
-
continuă să lupte. Astăzi nu sunt decât o mână, mâine vor fi cu miile, o armată numeroasă, hotărâtă, de neînvins. Eu sunt apostolul Noii Propovăduiri, voi străbate țara fără răgaz, voi folosi Înrăurirea, dar și forța, și, cu ajutorul Preaînaltului, voi doborî puterea cea putredă. Ție ți-o spun, Omar, care mi-ai salvat cândva viața: lumea va fi În curând martora unor evenimente cărora puțin oameni le vor pătrunde Înțelesul. Tu, tu o vei Înțelege, vei ști ce se petrece, vei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2219_a_3544]
-
decât spun femeile”. Cele șase capitole care urmează sunt consacrate ismailiților; ele se Încheie astfel: „Am vorbit despre această sectă pentru a se lua măsuri de prevedere... Vă veți aduce aminte de cuvintele mele atunci când acești necredincioși Îi vor fi doborât pe apropiații sultanului, ca și pe mai marii statului, atunci când tobele lor vor răsuna pretutindeni și când planurile le vor fi date În vileag. În mijlocul tumultului care se va isca, fie ca sultanul să știe că tot ce am zis
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2219_a_3544]
-
că el nu-i poate refuza nimic, ea este cea care-i face planul cuceririlor de moment, amante sau provincii. În tot imperiul, n-are alt rival În afară de Nizam, iar În acel an de grație 1092 este pe cale să-l doboare. Satisfăcută, Chinezoaica? Nici pomeneală? De Îndată ce rămâne singură sau Împreună cu Djahane, confidenta ei, plânge - lacrimi de mamă, lacrimi de sultană - blestemă soarta nedreaptă, și nimeni nu se gândește s-o Învinuiască. Cel mai mare dintre fiii ei fusese ales de Malik
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2219_a_3544]
-
Strigă: «Sunt stăpânul acestor locuri, nu voi Îngădui niciodată unei fiare sălbatice să pustiască pământurile care-mi aparțin». Era Întovărășit de doi câini de vânătoare, le dădu drumul Împotriva panterei, aceștia o mușcară, dar ea ajunse și mai viguroasă, Îi doborî, sări asupra stăpânului lor și Îi sfâșie rărunchii. Aceea fu soarta lui Nizam al-Mulk. Cel de-al doilea Își spuse: «Sunt un cărturar, oricine mă cinstește și mă respectă, de ce aș Îngădui ca destinul meu să se decidă Între câini
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2219_a_3544]
-
nu se limitează, totuși, la acea Îndepărtată ascendență, tatăl meu s-a străduit să le reînnoiască. A dat Întotdeauna dovadă de o gingașă obsesie În privința originilor sale. Își notase În caietul de școală: „Arborele meu genealogic va fi fost, așadar, doborât pentru a construi o plută pentru fugari!” și se apucase să Învețe limba franceză. Apoi, cu emoție și solemnitate, traversase Atlanticul În sensul invers acelor timpului. Anul pelerinajului său a fost ales fi prea bine, fie prea prost. Părăsi New York
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2219_a_3544]
-
fiicelor ei, preferă să spună adevărul, pe un ton pe care-l alese drept foarte patriotic și triumfător. Cine era acel străin? Nici mai mult, nici mai puțin decât farangui-ul pe care-l căuta toată poliția, complicele celui care-l doborâse pe tiran și-i răzbunase, astfel, soțul martir! Un moment de șovăială, apoi veni sentința. Mă felicitau, Îmi lăudau curajul, ca și pe acela al protectoarei mele. Într-adevăr, În fața unei situații atât de lipsite de cuviință, explicația ei era
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2219_a_3544]
-
într-o casă superbă, cu camere mari, împodobite cu mobile vechi, picturi și covoare. Aveau o grămadă de servitori. Pe urmă au apărut comuniștii, nemernicii ăștia, și i-au expropriat pe toți. Faptul că-i luaseră avutul nu l-a doborât. Nici orbirea. Sau moartea bunicii tale adevărate. Nimic nu l-a doborât, a devenit din ce în ce mai încăpățânat, mai închis în el.” „Bunico, e adevărat că bunicul vorbea cu spiritele?” „Bunicul tău a fost un om de calitate. Construit dintr-un material
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2370_a_3695]
-
și covoare. Aveau o grămadă de servitori. Pe urmă au apărut comuniștii, nemernicii ăștia, și i-au expropriat pe toți. Faptul că-i luaseră avutul nu l-a doborât. Nici orbirea. Sau moartea bunicii tale adevărate. Nimic nu l-a doborât, a devenit din ce în ce mai încăpățânat, mai închis în el.” „Bunico, e adevărat că bunicul vorbea cu spiritele?” „Bunicul tău a fost un om de calitate. Construit dintr-un material mai fin decât alții, înțelegi tu ce-ți spun?” „Nu, nu prea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2370_a_3695]
-
o clipă, dar eu mă stăpânesc, fără furie, fără reproșuri, mă grăbesc să îi torn fulgii de porumb în castron, hai să mănânci, Noghi, dar ea spune, nu îmi este foame, apoi se agață de el cu mișcări exagerate, aproape doborându-l, tati, doctorița a spus că te vei face bine, el întinde o mână slăbită și îi mângâie părul, sunt fericit să aud asta. Intru grăbită în cameră să mă schimb, scot o rochie cu un model înflorat prostesc, toate
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2360_a_3685]
-
bun sau rău, nu ai de ce să te temi. Trebuie să trăim fără a ne lega de nimic și fără furie, spune ea, trebuie să atingem echilibrul perfect, să nu ne agățăm de experiențele fericite și să nu ne lăsăm doborâți de întâmplările nefericite, să nu lăsăm sentimentele furtunoase să pună stăpânire pe noi, nici pe cele bune, nici pe cele rele, o ascult pierzându-mi răbdarea, dezgustul mă cuprinde și mă înfurii până când nu mai pot să o ignor. Dar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2360_a_3685]
-
fi un individ obișnuit, probabil că așa ar sta lucrurile, dar el este cu totul altfel. Are o voință ieșită din comun, e mult mai puternic decât ți-ai putea imagina și o să fie din ce în ce mai dur. Un eșec nu-l doboară, ci-l întărește. Mai degrab\ ar mânca râme decât s\ cedeze în fața cuiva. La ce poți s\ te aștepți din partea unui asemenea om? — Da, dar nu pot să fac altceva decât să îl aștept. Îl iubești chiar atât de mult
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2344_a_3669]
-
asta? — Ei, tre’ să știe șoferu’. Tre’ s-o fi aflat Înainte să se Întunece. — Hai, Cheliuță. Golan bețiv și somnoros ce ești. — Nu-s eu Ăla, spuse Cheliuță. Eu aș putea fi un as al armatei poporului. — Tre’ să dobori zece ca să fii un as, Cheliuță. Chiar și dacă le numeri și pe alea italiene. Tu ai dat jos unu’ singur, Cheliuță. — Nu erau italieni. Erau nemți. Și tu nu l-ai văzut cum arăta cînd Îl cuprinseseră flăcĂrile pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2087_a_3412]
-
acum am dat peste asta, spuse privind Înapoi, la cîmpia prin care merseseră toată ziua. Se merge destul de ușor pînĂ unde va trebui să ajungem, doar că o să urcăm. Urcară pînĂ se Întunecă și apoi se opriră din nou. David doborîse două bibilici cu praștia - dăduseră peste un stol mic ce traversa cărarea chiar Înainte de apusul soarelui. PĂsările ieșiseră pe cărarea elefanților, cu mersul lor legănat și Înfoiat, ca să-și facă baia de praf, și, cînd piatra zvîrlită din praștie i-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2087_a_3412]
-
frunte. — Uite, acolo l-a rănit Juma pe masculu’ Ăsta pe care-l căutăm, spuse taică-său. Ăsta e askari-ul lui. Prietenul lui, mai degrabă, pentru că și Ăsta a fost un mascul mare. El a atacat și Juma l-a doborît, după care l-a Împușcat În ureche ca să-l termine. Juma le arăta oasele Împrăștiate și cum elefantul cel mare mersese printre ele. Și Juma, și tatăl lui David erau Încîntați de ce găsiseră. — Cam de cît timp crezi că umblau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2087_a_3412]
-
târa pe jos. Doi proletari, sau boschetari, cel mai probabil. Văzându-mă abandonat, n-am mai coborât pe peron. Am sărit pe partea cealaltă a trenului, între linii. Vechea gară de cărămidă roșie și galbenă era pustie. Doar câțiva bețivi doborâți de votcă. Am luat-o șontâc-șontâc prin parc. Castanii erau încotoșmănați cu zăpadă, lacul și insulele se transformaseră în patinoar. Totul sclipea feeric. Cu piciorul sănătos împingeam valiza pe gheață. Așa am ieșit din parc și am luat-o de-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2363_a_3688]
-
răcoroasă până la primăvară. Când am terminat de făcut pârtia, au început să sosească și scrisorile de la Sabina. Îmi scria dintr-o localitate din județul Buzău, Măgura. Era iar la sanatoriul doctorului Iolescu, acolo unde poposea de fiecare dată când o dobora viața. Primele scrisori mă luau peste picior. I-am răspuns pe aceeași linie, victimizându-mă: desenam un omuleț scheletic, cu un genunchi ca o bilă; în interiorul bilei scria H2O. Îi detaliam apoi că din cauza frigului din casă am făcut apă la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2363_a_3688]
-
care n-o arată. Poate că nici el nu-și dă sama dă ea. În curând se va sâmți mai bine, dar binele ăsta nu va țâne mult. Boala nu-l părăsăște, doar s-ascunde și-l păcălește până-l doboară. Nu-l văd bine. Să ai grijă dă el femeie, că mult n-o duce. — Ce mă fac Brândușo, Brândușo, a început să plângă mama băiatului. Îmi pare rău că-ți spun toate astea. Bine-ar fi să nu să
Pe aripa hazardului by Victoria D. Popa () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91847_a_92975]
-
bucură-te că sunt aici, îl mângâie Teofana. Vasile Mocanu, după un timp, se ridică. — Te simți mai bine?îl ajută Teofana. — A fost un val de durere ca multe altele care au trecut peste mine, dar ăsta m-a doborât. Teofana îl ține strâns în brațe, ca nu cumva să mai cadă. — Să nu faci vreo figură, tată!se îmbrățișează și se sărută în timp ce lacrimile li se preling pe obraji. — Zile și nopți m-am gândit la tine, fata mea
Pe aripa hazardului by Victoria D. Popa () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91847_a_92975]
-
al unui suport pentru ferăstraie, unelte de grădinărit, lighene, crătiți, străchini și ibrice, la un metru și optzeci de centimetri, mai sus de sol. Insuficient de înalt, însă, pentru a fi la adăpost de Momocilă. Dintr-un salt, felina ucigașă doboară pasărea cea mare, colorată și neajutorată, de pe cornișa ei, aproape frângându-i vertebrele gâtului flexibil, cu o lovitură piezișă de labă! Bossul intervine tardiv, în mai puțin de cinci-șase secunde prețioase și smulge ghemul pulsatil de pene și de fulgi
Apocalipsa după Sile by Dinu D. Nica [Corola-publishinghouse/Imaginative/889_a_2397]
-
debordează de tensiune erotică, câștigându-și și recâștigându-și cum laude, eticheta-epitomă, pusă de către Poet: Lilica, Hai înăuntru S.R.L.! Băi! zice Patru-Degete matol, dar încă volubil, deși se lupta eroic cu moliciunea indusă incontrolabil de alcool, care amenința să-l doboare. Nu c-am băut io, o tărie, pân'acu'! Noo...! Nici pomeneală! Dacă-aș mai fi avut oleacă din căpșunica aia curată, de anu' trecut, producție personală garantată, mulsă, stoarsă și zdrobită cu mânuța mea și cu-a lu' Lili
Apocalipsa după Sile by Dinu D. Nica [Corola-publishinghouse/Imaginative/889_a_2397]
-
cu propriul său corp. Stăpânul meu va poci și va închirci omul, după chipul și după asemănarea lui! scandează Șobolanul. Apoi, va stârpi de pe pământ și din ape toată făptura, vietățile cele ce mișună, se târăsc sau înoată și va doborî păsările zburătoare, din văzduh! Va stârpi și va pârjoli pajiștile, florile și verdeața câmpului, soiurile ierburilor celor cu sămânță și pomii roditori...! Pe Avocat, îl chinuie din rărunchi apăsarea, viermuirea brutală, căznită, a morților înnebuniți și năvăliți ca viespile la
Apocalipsa după Sile by Dinu D. Nica [Corola-publishinghouse/Imaginative/889_a_2397]
-
efracție, a mai fost jefuită o biserică și a fost prădat și Muzeul Central de Artă! În dimineața următoare, așa cum au putut să constate echipajele Jandarmeriei, anunțate primele, douăzeci și șapte de morminte au fost profanate, în Cimitirul "Eternitatea", fiind doborâte cu sălbăticie și vandalizate crucile de piatră și lespezile cavourilor, multe cadavre înhumate aici fiind dezgropate de autori neidentificați, dezmembrate total sau parțial și risipite în batjocură, pe aria mai multor parcele. Lumea vorbește deja despre dezlănțuirea unui cult internațional
Apocalipsa după Sile by Dinu D. Nica [Corola-publishinghouse/Imaginative/889_a_2397]
-
Sunt stăpânii orașelor, care ne exploatează cum vor. Nu le ajunge. Pe noi nu ne-au putut subjuga nici prin băncile și creditele lor, nici prin industria lor. Numai noi le mai rezistăm. Și, pentru că n-au izbutit să ne doboare altfel, iată-i apărătorii țăranilor împotriva noastră, ei care n-au trecut bariera orașelor lor de frică să nu-și mânjească ghetele. Vor să împartă pământurile noastre țăranilor, dar nu se gândesc să împartă cu nimeni beneficiile fabricilor și băncilor
Răscoala by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295613_a_296942]
-
m-am înșelat. Dar să mai păstrăm chestia asta la bord, moartă sau vie, după cele ce i-a făcut lui Kane! El încearcă să o liniștească. ― Nu știm dacă i-a făcut ceva rău, în afară de faptul că l-a doborât. După instrumentele medicale, starea lui e normală. În privința păstrării creaturii la bordul lui Nostromo, eu nu-s decât pilot aici. Sarcina mea se referă la bunul mers al navei. ― Ești căpitanul. ― Este un titlu care nu înseamnă nimic în anumite
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85061_a_85848]
-
Era evident că ea nu înțelesese din ce pricină îi respinsese candidatura. Eh! nu contează. Într-o zi, poate, îi va spune... ― Te ocupi de sas, îi ordonă. Ash, rămâi aici și acoperi această extremitate în caz să monstrul mă doboară. Parker, tu și Lambert acoperiți ieșirea a doua de care ți-am spus. Îi privi în liniște. Ripley parcurse în goană vestibulul până la sasul tribord. O scurtă privire pe detector o liniști. Nimic de semnalat primprejur. Apăsă pe un buton
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85061_a_85848]