3,782 matches
-
a unei proiecții-etalon. Ea funcționează indiferent cum se realizează relația dintre componentele ei. Cu psihologia lui subtilă, un alt Lebensphilosoph, Nietzsche, știe de asemenea că nu trebuie "să confunde cauza cu efectul": "Fără să ne dăm seama, căutăm principii și dogme adecvate temperamentului nostru, astfel încât până la urmă pare că principiile și dogmele ne-ar fi creat caracterului și i-ar fi dat stabilitate și siguranță, pe când lucrurile s-au petrecut tocmai invers. De fapt, firea noastră este cauza pentru care gândim
Dilthey sau despre păcatul originar al filosofiei by Radu Gabriel Pârvu () [Corola-publishinghouse/Science/1405_a_2647]
-
componentele ei. Cu psihologia lui subtilă, un alt Lebensphilosoph, Nietzsche, știe de asemenea că nu trebuie "să confunde cauza cu efectul": "Fără să ne dăm seama, căutăm principii și dogme adecvate temperamentului nostru, astfel încât până la urmă pare că principiile și dogmele ne-ar fi creat caracterului și i-ar fi dat stabilitate și siguranță, pe când lucrurile s-au petrecut tocmai invers. De fapt, firea noastră este cauza pentru care gândim și judecăm într-un fel sau altul"162, spune el în
Dilthey sau despre păcatul originar al filosofiei by Radu Gabriel Pârvu () [Corola-publishinghouse/Science/1405_a_2647]
-
O "taxonomie" fără vreo valență epistemologică! Un fel de dogmatism intelectualo-politic "pictează" autorii și artiștii dintr-o societate în funcție de aderența sau rezistența la vreo ideologie oficială sau dominantă. După 1800, acest principiu al reprezentării în politică și cunoaștere! a devenit dogma muncii intelectuale. Între aceste nuanțe de curcubeu politic(ianist) sunt prinși la mijloc intelectuali precum Voegelin, Foucault, Veyne etc., care sunt etichetați conform reprezentărilor instrumenta lizate de "autoritățile intelectuale", omniprezente în media. Lecțiile lui Popper (două sunt esențiale: 1. societatea
Foucault, cunoaşterea şi istoria by Lucian-Mircea Popescu () [Corola-publishinghouse/Science/1446_a_2688]
-
politici publice). Tot acest potențial discursiv a explodat prin Freud, prin sexologiile și prin revoluțiile sexuale din secolul trecut. Însă psihanaliza lui Freud a înlocuit vechile tabuuri cu altele noi, mult mai rafinate și sofisticate, tabuuri în manieră științifică sau dogme freudiene. Teoria (mai ales în socio-umane) este profund legată nu atât de real și, implicit, de necesar, cât de... dogmatică, iar Freud confirmă caracterul dogmatic al structurii teoriilor științifice. În materie de istorie, teoria are vreun sens numai dacă se
Foucault, cunoaşterea şi istoria by Lucian-Mircea Popescu () [Corola-publishinghouse/Science/1446_a_2688]
-
întemeia filosofia dialectică hegeliană. De aici și principiul, ce încă ne guvernează, că progresul societății nu se poate realiza decât printr-o serie de contradicții, de lupte și de confruntări care, în final, ne conferă o viață... mai bună, conform dogmei renascentiste. Din acest principiu (nefast), Foucault ne îndemna să ieșim, să ne eliberăm și să eliberăm lumea de conflictualitatea istoricistă modernă: dialectica. O "știință" a legilor generale care guvernează societatea și cunoașterea, dar și știință a clișeelor și mitologiilor discursive
Foucault, cunoaşterea şi istoria by Lucian-Mircea Popescu () [Corola-publishinghouse/Science/1446_a_2688]
-
ce este compus din spitale, azile, închisori. Un spațiu unde omul, devenit element de prelucrat, suportă aceste tehnici și tehnologii ale sinelui/sufletului, nu atât pentru recuperarea sa morală, cât pentru modelarea sa mentală în acord cu anumite interese social-politice, dogme de guvernare, scopuri politice. Ce ne poate intriga și revolta atât de tare, atunci când un borfaș versat ajunge ministru de interne? Ne mai miră acest lucru? Pentru Foucault acest spațiu al închiderii este lupta însăși unde indivizii de prelucrat și
Foucault, cunoaşterea şi istoria by Lucian-Mircea Popescu () [Corola-publishinghouse/Science/1446_a_2688]
-
Lecția victimelor și a torționarilor ne oferă nenumărate exemple ale relațiilor putere-contraputere sau rezistență. Tortura pentru mărturisire este lupta și puterea ce se exercită pe sufletele celor ce nu renunță, a celor care nu acceptă anumite idei/cunoașteri interesate politic, dogme ale regimurilor politice, compromisuri. Să ne amintim de acele victime ale Inchiziției catolice, ale Vaticanului! Închisoarea, școala, fabricile sunt locuri unde confruntarea dintre suflete și tehnologii este mai vizibilă decât în alte instituții ale puterii-cunoaștere. Ele au fost organizate ca
Foucault, cunoaşterea şi istoria by Lucian-Mircea Popescu () [Corola-publishinghouse/Science/1446_a_2688]
-
nu corespunde cu necesitățile celective ale membrilor societății, nu există. Realul nu există ca dat! Ceea ce există sunt nevoile umane și ideea unui stat politic, care să se ocupe de aceste nevoi. Ideea statului politic resimțit ca necesitate a devenit dogmă a politicii moderne printr-un complicat aparat cunoaștere-putere și prin utilizarea limbajului-reprezentare, al cărui principală funcție e persuasiunea despre un "anume ceva", crezul în voința acestui limbaj de a schimba o realitate. Cu doctrina italiană a "rațiunii de stat", cu
Foucault, cunoaşterea şi istoria by Lucian-Mircea Popescu () [Corola-publishinghouse/Science/1446_a_2688]
-
de idei de la sfârșitul secolului al XVIII-lea, odată cu panoptismului lui Bentham, cu ideile lui Montesquieu și J.J. Rousseau. Această idee a reprezentării este un ersatz al gândirii. Ea a fost lăsată în suspensie, negândită echilibrat, dar, care, a devenit dogmă în practica relațiilor civili-intermediari-politicieni. Puterea politică, de acum încolo, "trebuie" să funcționeze pe baza principiului reprezentării. Cât despre "intermediari", ei sunt intelectualii și birocrații puterii-cunoaștere. Ce se întâmplă când principiul reprezentării nu funcționează corect, sau a funcționat el vreodată eficient
Foucault, cunoaşterea şi istoria by Lucian-Mircea Popescu () [Corola-publishinghouse/Science/1446_a_2688]
-
politice și politizate excesiv prin așa-numitele instituții "civice" (universitățile, centrele de cercetări, administrații, televiziuni etc.). Doctrinologia modernă este o formă intelectuală de religie laică. Posibil ca această religie intelectuală să fie și un substitut în ființa modernă la reculul dogmelor creștine. În loc de societăți civile, avem societăți politice cu o civilitate minoră ca formă de emancipare în gândire și, permanent, însoțită de o cultură "umanistă", doctrinar elaborată, astfel încât să spele destule creiere prin sistemul educațional, iar de câteva decenii și printr-
Foucault, cunoaşterea şi istoria by Lucian-Mircea Popescu () [Corola-publishinghouse/Science/1446_a_2688]
-
politicile", moduri arogante, sacrosante și intolerante de a fi, transferuri de putere, deposedare de forțe individuale elementare, dar și deposedare de demnități, autorități și simboluri social-politice, imagini fabricate și neînțelegeri de sensuri, idei preconcepute, clișee, cercuri închise de cunoaștere-putere, liderisme, dogme, infatuări, conflicte sociale și politice, războaie civile, națiuni eșuate, refaceri hidoase de sisteme cameleonice ale "reprezentării", speranțe deșarte, perpetuări indistincte de forme ale unui comportament civic/politic pe un același fond problematic: Cine ne reprezintă? Cum suntem reprezentați? Dinamica formării
Foucault, cunoaşterea şi istoria by Lucian-Mircea Popescu () [Corola-publishinghouse/Science/1446_a_2688]
-
indiferenți la raporturile de putere din cadrul unei societăți, dintre doi sau mai mulți indivizi. Statul politic modern s-a născut din societate, prin luptele cărturarilor Renașterii, respectiv ai Luminilor cu o putere religioasă devenită una laică, una profană și în afara dogmelor Bisericii. Fără L. Valla, Machiavelli, Erasmus din Rotterdam sau Martin Luther nu am fi avut putere laică și cu atât mai puțin ideea unui stat politic ca reprezentant al întregii societăți. Această "putere laică", prin condițiile ei moderne (epistemice și
Foucault, cunoaşterea şi istoria by Lucian-Mircea Popescu () [Corola-publishinghouse/Science/1446_a_2688]
-
Avem cercetători ai arhivei care sunt incapabili să-și transpună cercetările în cărți destinate unui public mediu și larg pentru că nu reușesc cu acel creative writing. Nu există model și nici rețetă pentru scris istoric. Încă un considerent pentru combaterea dogmei istoria e știință. Cunoașterea istorică nu este doar legată "de analitică", de folosirea hermeneutică a limbajelor și de raționalizarea fondurilor arhivistice. Ea are o profundă componentă intuitivă, fiind legată în egală măsura de simț (empiric-senzorial) și de rațiune (logică, retorică
Foucault, cunoaşterea şi istoria by Lucian-Mircea Popescu () [Corola-publishinghouse/Science/1446_a_2688]
-
curând coerența internă a diferitelor sisteme semnificante, specificitatea ansamblurilor de reguli și caracterul decisiv pe care acestea îl dobândesc față de ceea ce este de reglat, apariția normei deasupra oscilațiilor funcționale"192. Normele de cunoaștere produc atât anumite standarde, cât mai ales dogme intelectuale, care sunt livrate societății de "autorități". Aceste simboluri mediatice... Foucault este singurul gânditor ce a reușit pe baza unui discurs subiectiv, ideosincratic despre științe și practici să deschidă posibilitatea unor discursuri obiective și/sau obiectivizante, în sfera socio-umanelor. Deconstrucția
Foucault, cunoaşterea şi istoria by Lucian-Mircea Popescu () [Corola-publishinghouse/Science/1446_a_2688]
-
atent la ceea ce se face în raport cu ceea ce se spune despre un X, Y subiect istoric și a exersa modalități originale de a spune despre cele două instanțe ale cunoașterii ne va elibera de cele două ansambluri generale și tradiționale de dogme intelectuale moderne: empirismul și analizele logice. Istoria ca domeniu al cunoașterii s-a dezvoltat dinspre un ce știm spre un ce gândim, și nu invers. Or, toată practica istoriografică modernă încearcă inversul: ce gândim pe baza a ce știm. În
Foucault, cunoaşterea şi istoria by Lucian-Mircea Popescu () [Corola-publishinghouse/Science/1446_a_2688]
-
ceea ce este evidență. În felul acesta, maxima lui Le Goff rămâne valabilă: Sunt tot atâtea istorii câți istorici sunt! Totodată, avem o istorie comună din memoria oamenilor, stabilită de manuale; o istorie de clișee, de mituri, de îndoctrinări. Manualul e dogma elevilor și a memoriei publice, din moment ce acești elevi nu preiau în spirit critic, devin adulți și, prin facerea vieții, trăiesc cu imaginea acelei istorii pe care au învățat-o (sau nu) în școli. Discursul istoriografic, indiferent unde este el cantonat
Foucault, cunoaşterea şi istoria by Lucian-Mircea Popescu () [Corola-publishinghouse/Science/1446_a_2688]
-
gândul la un "obiect", nu este deloc așa ceva, fiind o dinamică socio-profesională, compusă din lobby-uri, control arbitrar al informației și al discursurilor, intoxicări și denigrări publice, intelectuali-funcție, care compun și susțin "un sistem", redundanțe ale unor aceleași idei și dogme laice (demonizarea unui om sau a unui regim politic, care "ne-a făcut să suferim" la un moment dat), conferințe și simboluri-intelectuale etc. Aparatul de îndoctrinare este de fapt o dinamică socio-profesională cu funcții îndoctrinante, ramificată și susținută transfrontalier. Această
Foucault, cunoaşterea şi istoria by Lucian-Mircea Popescu () [Corola-publishinghouse/Science/1446_a_2688]
-
următoarele: "Cinematograful și televiziunea au invadat totul: literatura, arta, până și creația metafizică. Totul este funcționalitate. Mai ales fucționalitatea limbajului, care exclude semnificațiile și pune semnul egalității între rațiune și fapte, adevăr și adevăr stabilit idee și ideologie, principiu și dogmă, esență și existent, lucru și funcție 217". Alexandru Duțu definea presa și televiziunea ca fiind "canale privilegiate ale stereotipurilor 218". Unul dintre cei mai reprezentativi romancieri de după 1990, scriitorul, omul de litere Nicolae Breban vorbește, în eseul Trădarea criticii (2009
Foucault, cunoaşterea şi istoria by Lucian-Mircea Popescu () [Corola-publishinghouse/Science/1446_a_2688]
-
pondere decât în România interbelică. Despre ce "stângă" vorbim? Cum poți să devii dintr-un intelectual umanist un agent de propagandă politicianistă? Este legată transformarea de un simplu interes material sau sunt mobiluri psihologice mai profunde, legate de autoîndoctrinare prin dogme și simboluri culturale? Această pseudo-Românie, care nu și-a putut întemeia existența pe minciuna politică din 1989, își găsește astăzi sfârșitul prin dezautorizarea pozițiilor ideologice "de dreapta" și "de stânga". Comuniștii și anticomuniștii români de după 1990 sunt ultimele rămășițe intelectuale
Foucault, cunoaşterea şi istoria by Lucian-Mircea Popescu () [Corola-publishinghouse/Science/1446_a_2688]
-
despre punerea în discuție a noțiunii de plus-valoare și despre o analiză marxistă a clasei muncitoare: observăm amploarea unui asemenea demers și caracterul profanator al acestui revizionism față de care atacurile lui Bernstein par să fie mult limitate. Această revizuire a dogmei, această dezlănțuire împotriva marxismului este violent criticată de Vandervelde care, încă de la apariția lucrării, amintește cîteva principii de bază38: exploatarea capitalistă, în înțelesul economic al termenului încă nu a dispărut, fiind ușor de demonstrat. Însă liderul POB eludează chestiunile pertinente
Europa socialiştilor by Michel Dreyfus () [Corola-publishinghouse/Science/1438_a_2680]
-
internațional în căutarea unor soluții noi. Liderii POB, cu Vandervelde în frunte, nu au cum să ofere perspective strategice originale și de aceea ei apelează la de Man, în ciuda faptului că acesta a pus în discuție de o manieră explicită dogmele partidului. De partea sa, stînga antifascistă susține acțiunea celui pentru care antifascismul este inutil și chiar periculos, căci el riscă să scape ținta principală. În spatele programului Planului se întîlnesc deci analize și strategii politice diverse, ca să nu le numim opuse
Europa socialiştilor by Michel Dreyfus () [Corola-publishinghouse/Science/1438_a_2680]
-
pacifism și anticomunism. Acțiunea lor împotriva nazismului a fost de o importanță primordială în țările din Europa de Vest, în Franța, Belgia, Olanda, Danemarca și Norvegia, precum și în Italia. Aceasta le-a constrîns la o revizuire fundamentală a unui anumit număr de dogme, angajîndu-le totodată pe calea unui socialism mai uman. Partidele socialiste trebuie totuși să facă față concurenței înverșunate a Partidului Comunist, în principal în Belgia, Franța și Italia, neștiind cum să răspundă acestei situații: ele ezită între acțiunea unitară, putînd eventual
Europa socialiştilor by Michel Dreyfus () [Corola-publishinghouse/Science/1438_a_2680]
-
revanșă postumă a lui Bernstein? Ce lung a fost drumul de la "Programul de la Gotha" și pînă la Internaționala a II-a, cînd voci de marcă ale partidului, precum Kautsky, decedat foarte în vîrstă, în 1938, jucau rolul de apărători ai dogmei! Acest abandon explicit al marxismului, în chiar țara în care s-a născut, reprezintă un eveniment major în istoria socialismului european de după al Doilea Război mondial. Orientarea generală adoptată de IS la acest sfîrșit al anilor '50 este și ea
Europa socialiştilor by Michel Dreyfus () [Corola-publishinghouse/Science/1438_a_2680]
-
vorba despre Franța, o dată cu alianța electorală dintre SFIO și PC, din 1962 sau despre Finlanda, unde un guvern de coaliție între comuniști și socialiști ajunge la putere în 1966. Contrar cazului fostei ISM, această revizuire de fond a uneia dintre dogmele Cartei de la Frankfurt refuzul oricărei alianțe cu comuniștii nu provoacă nici o dispută de anvergură în rîndul mișcării și încă mai puțin o ruptură. Vremurile s-au schimbat comparativ cu anii 1933-1935, cînd chestiunea comunistă antrenase o paralizie generală a Internaționalei
Europa socialiştilor by Michel Dreyfus () [Corola-publishinghouse/Science/1438_a_2680]
-
anglo-saxone și americane, Maria-Ana Tupan, prin forța de a-și ordona lecturile și ideile, de a le expune și a le sintetiza într-o masă critică a descoperirii inovatoare, excelează prin memorabile metamorfoze a ceea părea deja un soi de dogmă intangibilă. Digresiunea, disociația, citatul revelator, rapelul erudit fac parte din arsenalul oricărui eseist, dar foarte puțini autori reușesc să te cucerească, fie numai și pe durata lecturii, prin stăpânirea mijloacelor de a-și susține ideile,. prin eleganța demonstrației și limpezimea
Fără menajamente : critici, istorici literari şi eseişti români by Geo Vasile [Corola-publishinghouse/Science/1441_a_2683]