6,346 matches
-
ai aici. Și-mi arăta inima, sub sânul stâng, știam că am țâțe frumoase și-l lăsam să mă atingă acolo, la inimă, el îmi mângâia de fapt sânul, partea lui de jos, țâță de fată mare, nemângâiată de nimeni, dom’ profesor!, mă jucam cu el, îmi plăcea asta, el își plimba degetele încet, rotund, pân la țâțișoare, recita mereu, ne uitam unul în ochii celuilalt, eu transpiram de emoție, de ce ești udă?, mă întreba el parșiv, de aia!, răspundeam neputincioasă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1975_a_3300]
-
mama vitregă dintr-un basm românesc, ai voce de mamă vitregă dintr-o piesă a marelui Will, te și văd în rolul ăla, o regie grozavă, pentru elite, și te-am făcut om. Ei, om, eu vreau să fiu actriță, dom’ profesor... Loredana respiră adânc și continuă: Bineînțeles că, în anul următor, am intrat la teatru, pe atunci Maestrul era profesor la o universitate de stat, acuma predă la una particulară, din Centrul de Creație „Cișmeaua Roșie”, un complex alcătuit din
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1975_a_3300]
-
ceva despre studenții mei, îi duc într-o excursie, fac acolo o petrecere și, la o băută, aflu tot ce vreau... mult mai beau copiii ăștia), ce știi de fata asta, de Loredana, cu cine e? Nu e cu nimeni, dom’ profesor, e ultima citadelă, nu s-a putut apropia nimeni de ea, fată mare, dom’ profesor!!! O știam de la examenul de admitere și, pentru că n-a intrat din prima, am pregătit-o în anul următor, meditațiile avuseseră loc la mine
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1975_a_3300]
-
o băută, aflu tot ce vreau... mult mai beau copiii ăștia), ce știi de fata asta, de Loredana, cu cine e? Nu e cu nimeni, dom’ profesor, e ultima citadelă, nu s-a putut apropia nimeni de ea, fată mare, dom’ profesor!!! O știam de la examenul de admitere și, pentru că n-a intrat din prima, am pregătit-o în anul următor, meditațiile avuseseră loc la mine acasă, Vichi era geloasă uneori, prea mult timp petreci cu fata asta, e un copil
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1975_a_3300]
-
ăsta e genul meu, am făcut amor ca nebunii. Mirosea a bărbat tânăr, îmi plăcea la nebunie, era altceva, deja îl iubeam, dar a greșit după tăvăleala aia, când eram în baie, a strigat la mine: te-a învățat ceva dom’ profesor! Avea dreptate într-un fel, dar a fost nedelicat și am plecat repede, bolborosind ceva despre bărbați și bananele lor. Nu ne-am mai văzut niciodată, pentru că știu să comand inimii mele, am putut să fac asta totdeauna. Mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1975_a_3300]
-
față ascuțită, părul drept, negru, ochii sunt primii care te atrag, sunt albaștri și strălucitori, mărginiți de sprâncene cu fire lungi, nasul, mare, aproape trage în jos, e celebru în facultate, deși e primul lui an de scenă, mare nas, dom’ profesor!!!, spuneau fetele cu haz, el roșea de plăcere, acum se gândea obsedat la Rita, fata din fața lui, știa că va deveni prima lui nevastă, n-avea ce face, trebuia să o ia, era însărcinată. Dar n-avusese orgasm niciodată
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1975_a_3300]
-
sigur: nu. Doar că el trebuie să o ia de nevastă. La masă, Rita și părul ei ca mierea. E veselă, simte că bărbatul e topit după copil, mă va lua sigur, îi vine să chiuie. E fericită... — Ce doriți, dom’ profesor, întreabă respectuos chelnerița, se vede că îl știe de mult. — Rita? — Grătar, cartofi, salată. — Idem, adică la fel, râde el. Adu-ne și două beri. Rămân singuri și se lasă tăcere. Studenții de pe la mese trag cu coada ochiului la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1975_a_3300]
-
De la celelalte mese, tinerii se uită la ea, studenții o știu, fusese de multe ori acolo cu tânărul prof, toți o iubeau, era dulce și caldă, toți îi ziceau balerina, așa a și rămas în istoria facultății, a dat lovitura dom’ profesor!, o s-o bage sigur la teatru, e prea frumoasă, i-ar sta bine ca studentă la noi!, spuneau ei înainte, acum e liniște în toată grădina restaurantului, Anita se ridică de pe scaun, îi întoarce spatele, trece printre mese, iese
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1975_a_3300]
-
cu flori descheiat peste burtă. - Ce-i? - Adă-ncoa o șampanie. Și-o vodcă! Deci doamna Popa nu vorbise-n dodii când zicea că o să fie gravidă și să-i aducă la iarnă căpșuni și măsline și halva! - Hai noroc, dom’ Popa, și să-ți trăiască! - Cine? - Băiatul, cum, să fie băiat! Domnul Popa își acoperi cu halatul partea care nu se vedea sub geam. Vorbele lui Florică sunaseră ca un blestem. Casandra ar fi dat orice pentru ura cu care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2066_a_3391]
-
aseară, nu știu cine, niște nemernici mi-au strâmbat liniile și am dus mașina drept în zidul casei. Maestrul Constantin Bărbulescu mai să plângă, noi ne umflăm de râs, Beligan se face că îl caină și spune, minunându-se foarte: ― Ce manoperă, dom’le, oameni ca ăștia ar trebui închiși, auzi dumneata, să strâmbe liniile omului, păi nu mai ai încredere în nimeni. În Chirița era monumental. Vodă, tot un fel de Cuza, venea îmbrăcat în fireturi, scotea pieptul înainte și râdea frumos
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2164_a_3489]
-
pe culoar, mă ia de după umeri, mă bagă în cabină, mă urmărește cum mă îmbrac, bate la ușă cineva, era Beligan, Pompi, ești nebun, e și jumate, cât?, se minunează Pompi, ia uite cum trece timpul, începem în secunda asta, dom’ director, gata, începe să strige el în gura mare, ce stați, dați-i drumul în scenă, ia uite, trebuie să mă rog de fiecare, ce Doamne iartă-mă, sunt și eu om. Oamenii de teatru știu ce înseamnă asta, trec
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2164_a_3489]
-
spus-o și lui Vasile când i-a spart capul cu o oală, că ea nu este curvă din alea să facă ce-i cere ei Vasile, care a văzut astea acolo, la Paris, unde îl trimisese în grija lui dom’ Mihai și iată ce s-a făcut, mai mare rușinea, că ea, Vasilica, nu s-a pomenit să stea capră sau deasupra, ce minte mai are și Vasile ăsta, și poc cu oala peste țeastă. ― Ce mi-ai făcut, dom
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2164_a_3489]
-
dom’ Mihai și iată ce s-a făcut, mai mare rușinea, că ea, Vasilica, nu s-a pomenit să stea capră sau deasupra, ce minte mai are și Vasile ăsta, și poc cu oala peste țeastă. ― Ce mi-ai făcut, dom’ Mihai, se plânge Vasile după vreo două zile. Asta nu-mi mai dă să mănânc. ― Păi, măi Vasile, chestiile astea nu le faci cu nevasta, ce dracu’! ― De ce? Chiar așa, de ce? PAGINĂ NOUĂ JEAN LOUIS BARRAULT Nu am dat mâna
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2164_a_3489]
-
erau absorbiți direct de zona dintre coapse, Înainte de a mi se răspândi În tot organismul. Povestirea lui Monkey avansa ca și cum ar fi simțit reacțiile mele. Trei sticle de șampanie! Ceva mă intriga. Vezi tu, Miyashita, erau trei sticle de șampanie Dom Pérignon din 1978! Nota de plată depășea o sută cincizeci de mii de yeni. Prea mult chiar și pentru o petrecere intimă, dar pentru o singură persoană era exagerat de mult. În momentul În care am sunat la ușă, am
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1950_a_3275]
-
contorsionat pe pardoseala murdară de marmură. — Aici. Vreau să-ți arăt ceva. Deschise drumul, conducându-mă în marea Sală a Dietei, unde Germania văzuse ultima dată ceva ce semăna cu democrația. Deasupra noastră se înălța cochilia a ceea ce fusese odată domul de sticlă al Reichstag-ului. Acum toată sticla lipsea și, în lumina lunii, traversele de susținere din cupru semănau cu pânza unui păianjen gigantic. Nebe își îndreptă lanterna spre stâlpii carbonizați, plesniți, care înconjurau Sala. — Au fost foarte deteriorați în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1917_a_3242]
-
pe celălalt doar fixându-l cu privirea. Dintre cele două instituții, Alex, cunoscută și sub numele de „Tristețea Cenușie“, avea o înfățișare mai brutală, dată fiind arhitectura de fortăreață gotică, la fiecare colț cu câte un turn în formă de dom și cu alte două turnuri mai mici deasupra zidurilor din față și din spate. Ocupând o suprafață de circa 16 000 de metri pătrați, era, dacă nu o lecție de arhitectură, cel puțin o lecție de forță. Clădirea un pic
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1917_a_3242]
-
mers un pic pe jos spre nord în Jakob’s Platz, unde vizavi de o biserică frumoasă se înalță o fortăreață construită de un vechi ordin al cavalerilor teutoni. În punctul său sud-estic, ea include un edificiu sub formă de dom care este Elisabeth-Kirche, în timp ce în punctul sud-vestic, colț cu Schlotfegergasse, se află vechea cazarmă, acum sediul poliției. Din câte știam eu, nu mai exista în toată Germania un alt sediu al poliției care să aibă ca facilitate propria sa biserică
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1917_a_3242]
-
decât ar fi crezut că o grădină zoologică e un magazin de animale de casă sau că o catedrală e o sală de conferințe. Școala lui Himmler era în realitate un castel de mărime decentă, cu tot cu turnurile sub formă de dom, dintre care unul se înălța peste esplanadă precum capul acoperit de un coif al vreunui imens soldat prusac. Am oprit lângă o bisericuță aflată la mică distanță de câteva camioane militare și mașini de ofițeri, care erau parcate în fața a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1917_a_3242]
-
În spațiu, cum știți, nici țipenie de om. Cât vedeai cu ochii, nu vedeai nimic. Am stat ce-am stat, doar-doar o trece vreo navetă, până s-a trezit tovarășa Smaranda și m-a strigat: „Ce faci, dragule, acolo? Vino, dom’le, înăuntru, că intră frigu’!”. Episodul 3 Se iau hotărâri importante — Tovarășe robot, spuse cu gravitate Iuliu Corodan, directorul UNIVAX-ului, eu te cunosc pe dumneata de când erai reșou și am deplină încredere în convingerile dumitale. Totuși, ești sigur că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2120_a_3445]
-
dă vreun lunatic peste ea?... Avem o misiune, nu putem părăsi incinta, spuse Felix S 23. Să vină ea la noi, e mai democratic. Dacă doriți, pot să mă duc eu să repar, interveni sfios Stejeran 1. — Ia te uită, dom’le! făcu Felix S 23. Te-a apucat hărnicia! Stai, tovarășe, aici și mătură, că de-aia ai fost trimis în Univers! — Chem „Sanda”! Chem „Sanda”! Recepție, spuse în microfon Dromiket 4. — Ce recepție? întrebă glasul. — Așa se spune, zise
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2120_a_3445]
-
ani-lumină! Vă învârtiți toată viața în jurul Soarelui, vai de orbita voastră!” „Și la voi cum e?” - șovăia Stejeran 1. „La noi se-nvârte Soarele în jurul nostru, și-nainte, și-napoi, după cum vrem. Acolo să vezi tu trai!” „Ia te uită, dom’le!” - gândi Dromiket 4, atent să nu facă vreo mișcare și pregătindu-se să asculte mai departe. Câteva cuvinte despre Dromiket 4. Se născuse într-o familie de roboți agricoli care lucrau în dijmă pământul fermei pomicole Andromeda de Munte
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2120_a_3445]
-
scărpină încurcat în cap. — Mda, ai dreptate... Știți ce? N-ați vrea să stabilim noi de comun acord la cât e ceasul? Uite, eu propun să fie ora cinci dimineața. De acord? — În ce sistem? întrebă Stejeran 1. — Lasă-mă, dom’le, cu sistemele astea, că m-ai înnebunit! urlă Felix S 23. Ești de acord sau nu să fie cinci dimineața? — Eu propun să fie cinci, cinci și ceva, interveni atunci Dromiket 4, ca să nu dăm ocazia la interpretări. — Ce
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2120_a_3445]
-
se poate conta, o oră imprecisă, deviaționistă, în ultimă instanță, o oră retrogradată. Episodul 17 Popas în spațiu După ce stabiliră de comun acord să fie ora cinci, cinci și ceva, comandantul Felix S 23 se apropie de hublou. — Ce pustietate, dom’le! mormăi el privind în spațiu. Când eram mic și făceam vreo prostie, tata, ierte-l Odobleja, mă vâra în camera de încercări și dădea drumul la imponderabilitate. Și când începeam să plutesc, tata băga brusc gravitația și cădeam pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2120_a_3445]
-
Nu știm! răspunse Felix S 23. Hai noroc! — Să trăiți! zise mogâldeața. Urmări multă vreme cum se depărtează nava, apoi se uită prin periscop. Tăntălăii se liniștiseră. Stoenescu Petre, mulțumit, începu să fluiere o doină. Episodul 19 Spre omuleții verzi — Dom’le - spuse cu năduf comandantul Felix S 23 în timp ce planeta Tăntălăilor rămânea în urmă -, umblăm de patru zile și satelitul ăsta parc-a intrat în pământ! Nu-mi dau seama unde poate fi: dacă ar fi explodat, am fi auzit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2120_a_3445]
-
23. Bănuiam eu, zâmbi chelnerul. V-am recunoscut după accent. — Da’ dumneata, de unde ești? îl întrebă Felix S 23. — Din Jimbolia, dacă știți cumva... — Cum să nu știu! exclamă Felix S 23. Acolo mi-am făcut armata! Ia te uită, dom’le! Hai noroc! — Să trăiți, răspunse chelnerul, cu o undă de tristețe în glas. Domnișoarele nu servesc nimic? Uitaseră de femeiuștile verzi! Acestea stăteau picior peste picioruș și se uitau cu reproș la Felix. — Dumneavoastră ce-ați servi? întrebă acesta
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2120_a_3445]