6,536 matches
-
birocratice) asupra charismei. De unde întrebarea: ce căi urmează rutinizarea în domeniul profesiilor culturale specializate? Și în această privință trebuie să trimitem la Weber (1995, vol. I, pp. 332 și urm. și Weber, 1959, a doua conferință despre politică). În esență, dominația charismatică ajunge să-și schimbe caracterul. Fie se tradiționalizează, fie se raționalizează (sau se legalizează). Motivele acestei evoluții țin de interese identificate clar: interesul ideal sau material al direcției administrative de a continua relația pe un fundament durabil; interesul ideal
Sociologia culturii by Matthieu Béra, Yvon Lamy () [Corola-publishinghouse/Science/1069_a_2577]
-
epoca monarhiei. Bernard Tesseydre (1970) vorbește de o "ordine morală", de "artă de stat", de "gust înalt", de "voință de putere" în legătură cu arta din secolul lui Ludovic al XIV-lea. Statul vrea să controleze totul pentru gloria, prestigiul și menținerea dominației sale. Decretează că deține monopolul creației. Dominique Colas (1990) propune o lectură a politicii culturale în termeni de dominație: orice imagine a puterii se întemeiază pe o putere a imaginii. Nu-și însușește statul imaginea "creatoare" a culturii tocmai fiindcă
Sociologia culturii by Matthieu Béra, Yvon Lamy () [Corola-publishinghouse/Science/1069_a_2577]
-
de putere" în legătură cu arta din secolul lui Ludovic al XIV-lea. Statul vrea să controleze totul pentru gloria, prestigiul și menținerea dominației sale. Decretează că deține monopolul creației. Dominique Colas (1990) propune o lectură a politicii culturale în termeni de dominație: orice imagine a puterii se întemeiază pe o putere a imaginii. Nu-și însușește statul imaginea "creatoare" a culturii tocmai fiindcă arta (contemporană), cu toată evanescența semnificațiilor ei și cu absența limbajului articulat, reprezintă unul dintre ultimele centre de abundență
Sociologia culturii by Matthieu Béra, Yvon Lamy () [Corola-publishinghouse/Science/1069_a_2577]
-
cultural este un principiu explicativ major al structurii sociale (1970, 1979) și, a fortiori, al "practicilor culturale" care le exprimă. Mai mult, cultura școlară stă la baza diviziunii muncii (orientare școlară în funcție de rezultate). Și, mai ales, ea stă în centrul dominației, a cărei reproducere o justifică. Sistemul școlar acționează ca o enormă "bancă de credit" de care profită cei care, datorită capitalului inițial (familia și moștenirile), îl transformă pe acesta într-o diplomă legitimă. Dar acest sistem le permite și celor
Sociologia culturii by Matthieu Béra, Yvon Lamy () [Corola-publishinghouse/Science/1069_a_2577]
-
Dar acest sistem le permite și celor lipsiți de un capital inițial să spere și/sau să interiorizeze poziția lor dominată. Astfel, structura socială este legitimată ca ordine, iar "moștenitorii" păstrează monopolul capitalurilor cultural și simbolic, prin care se exercită dominația lor în acest câmp. Cultura școlară își asumă astăzi rolul pe care îl juca altădată religia: ea produce capital simbolic (prestigiu), îi clasează pe indivizi după calificarea lor (virtuozi/mase), legitimează și perpetuează ordinea socială organizată în funcție de această dihotomie (aleși
Sociologia culturii by Matthieu Béra, Yvon Lamy () [Corola-publishinghouse/Science/1069_a_2577]
-
englezi uniți sub stindardul Cultural Studies, cu Hoggart ca principal reprezentant și cu care Passeron și-a asociat în mare măsură parcursul începând din anii 1980, revine asupra bogățiilor și subtilităților culturii populare, precum și asupra capacității actorilor de a rezista dominației culturale. Există "ei" și "noi". De asemenea, Michel de Certeau insistă pe modurile multiple de consum cultural, care nu pot fi reduse la o inculcare, intoxicare sau dominație. Când Bourdieu atacă industriile culturale, se înscrie în linia criticilor neomarxiști ai
Sociologia culturii by Matthieu Béra, Yvon Lamy () [Corola-publishinghouse/Science/1069_a_2577]
-
bogățiilor și subtilităților culturii populare, precum și asupra capacității actorilor de a rezista dominației culturale. Există "ei" și "noi". De asemenea, Michel de Certeau insistă pe modurile multiple de consum cultural, care nu pot fi reduse la o inculcare, intoxicare sau dominație. Când Bourdieu atacă industriile culturale, se înscrie în linia criticilor neomarxiști ai Școlii de la Frankfurt, negând populațiilor slab școlarizate orice capacitate civilizatoare și emancipatoare. El denunță cultura mediatică și televizuală, asimilând-o unei culturi dominate economic, "la ordinele capitalului" (1996
Sociologia culturii by Matthieu Béra, Yvon Lamy () [Corola-publishinghouse/Science/1069_a_2577]
-
Bourdieu atacă industriile culturale, se înscrie în linia criticilor neomarxiști ai Școlii de la Frankfurt, negând populațiilor slab școlarizate orice capacitate civilizatoare și emancipatoare. El denunță cultura mediatică și televizuală, asimilând-o unei culturi dominate economic, "la ordinele capitalului" (1996). • Supraestimarea dominației După Grignon și Passeron, raporturile de forță între grupurile sociale nu dau cheia înțelegerii raporturilor simbolice și a conținuturilor culturii. Primele nu se traduc automat în cele din urmă. Lupta de clasă nu este principiul explicativ al dominației. Culturile populare
Sociologia culturii by Matthieu Béra, Yvon Lamy () [Corola-publishinghouse/Science/1069_a_2577]
-
1996). • Supraestimarea dominației După Grignon și Passeron, raporturile de forță între grupurile sociale nu dau cheia înțelegerii raporturilor simbolice și a conținuturilor culturii. Primele nu se traduc automat în cele din urmă. Lupta de clasă nu este principiul explicativ al dominației. Culturile populare, credea Gramsci, pot avea o coerență și o reală autonomie. Până la urmă, cum sugerează Heinich, poziția lui Bourdieu nu urmărește oare să reducă lumea culturală la două dimensiuni, în loc să vadă în ea un pluralism de valori și o
Sociologia culturii by Matthieu Béra, Yvon Lamy () [Corola-publishinghouse/Science/1069_a_2577]
-
astfel de la postura obiectivistă la postura normativă și militantă. Cea de-a doua este în acord cu o poziție dominantă superioară a sociologului, care, prin mijloace de obiectivare, "domină" socialul. Devine el însuși un dominant, iar de teoriile sale despre dominație profită numai dominanții care au acces la cercetările lui. În definitiv, critica acestei paradigme rămâne în mare parte limitată la o postură de metodă, încât ne putem întreba dacă ea este operativă pe planul anchetelor empirice, dacă nu-și ascunde
Sociologia culturii by Matthieu Béra, Yvon Lamy () [Corola-publishinghouse/Science/1069_a_2577]
-
nici cu ceea ce este înzestrat cu un grad sporit de libertate. Și de aceea ea respinge orgoliul ca formă de neadecvare la superior și ca nerecunoaștere a lui. Pe de altă parte, pentru că are conștiința libertății, umilitatea respinge umilința ca dominație a inferiorului asupra superiorului și ca lezare a libertății. ELEMENTELE FONDULUI INTIM-STRAIN Libertatea gravitațională se exprimă ca decizie luată pe fondul constant al unor îngrădiri prealabile: capacitatea mea de hotărâre, ca expresie a libertății mele, se exersează dinlăuntrul unor hotare
Despre limită. Jurnalul de la Păltiniș. Ușa interzisă by Gabriel Liiceanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295599_a_296928]
-
198} a asigura că, dac-a veni vorba la "adică", Poarta va face o rezistență foarte slabă. - Alte izvoare asigură că puterile vor procede la o serioasă revizuire a tractatului de Paris întru cât privește Turcia și poziția creștinilor de sub dominația ei. [3 septembrie 1876] SERBIA ["CU OCAZIA ANIVERSĂREI... "] Cu ocazia aniversărei M. S. împăratului tuturor Rusielor, s-a ținut un Te-deum solemn în prezența principelui și a miniștrilor. Orașul Belgrad a fost împodobit cu flamuri și sara iluminat. La banchet
Opere 09 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295587_a_296916]
-
să fie „pârcălab de Tecuci” prin 1672-1674, desigur și cu rosturi ostășești, căci în sarcina pârcălabului, de orice natură și rang, figura și atributul apărării. Către sfârșitul secolului al XVII-lea și, mai ales, în cel următor, s-a accentuat dominația străină, iar instituția militară înregistrează o vertiginoasă degradare prin micșorarea numărului celor meniți de necesități să asigure paza țării și bunăstarea locuitorilor ei. Au fost desființate formațiunile militare și distruse mijloacele de apărare de la fruntarii și din interior. În schimb
Umbrărești : vatră milenară de istorie by Ion T. SION () [Corola-publishinghouse/Science/101010_a_102302]
-
fete ca instrument de prevenire a conflictelor și de consolidare a păcii. Să ne amintim această declarație a Națiunilor Unite: "Violența împotriva femeilor exprimă raporturi de forță inegale, de-a lungul istoriei, între bărbați și femei, care au dus la dominația și discrimarea exercitate de cei dintâi și au restrâns promovarea celor din urmă [...]. Ea se numără printre principalele mecanisme sociale care determină subordonarea femeilor față de bărbați". Declarație despre eliminarea violenței împotriva femeilor, rezoluția 48/104 a Adunării Generale a Națiunilor
Violența în școală: provocare mondială? by Éric Debarbieux () [Corola-publishinghouse/Science/1097_a_2605]
-
Astor (2005) arată clar că, inclusiv la nivelul violențelor sexuale, băieții pot fi victime mai des decât fetele și mai adesea victimele altor băieți. Mai precis, agresiunea sexuală urmează două logici, adesea asociate: o logică homosexuală și o logică a dominației, în care cel mai puternic trebuie să-l umilească pe cel slab (de exemplu, dezbrăcându-l în public). Această anchetă evidențiază importanța criteriilor culturale: astfel, în școlile religioase studiate, fundamentalismul care dă o reprezentare negativă a fetelor antrenează agresiuni sexuale
Violența în școală: provocare mondială? by Éric Debarbieux () [Corola-publishinghouse/Science/1097_a_2605]
-
instigatorii omniprezenței securitare ar avea dreptate. Or, societatea noastră, în ciuda frânelor ce pot fi puse de guvernarea stângii plurale, este cucerită de valorile distructive ale pieței și ale modelului liberal care o însoțește. Din acest punct de vedere, violența și dominația devin valori pozitive, deși ele distrug încetul cu încetul spațiul nostru istorico-social, întemeiat pe solidaritate și egalitate în fața legii. Se știe că lansatorii noii direcții amenință cu bazooka și comit acte mai agresive pentru același tip de pradă. Nu sunt
Violența în școală: provocare mondială? by Éric Debarbieux () [Corola-publishinghouse/Science/1097_a_2605]
-
intrați într-o (uneori scurtă) viață delincventă sau având meserii mărunte prin care se descurcă social și financiar; • o altă explicație a acestei "liniști școlare" ar putea fi validă din punct de vedere sociologic și psihologic: ea ține de incorporarea dominației trăite de clasele sociale cele mai defavorizate material de pe planetă. Ne putem gândi aici, bineînțeles, la Bourdieu și la a sa teorie a habitas-ului. Această teorie trimite la o violență simbolică definită ca "putere care ajunge să impună semnificații și
Violența în școală: provocare mondială? by Éric Debarbieux () [Corola-publishinghouse/Science/1097_a_2605]
-
treapta de jos a scării pot ajunge să-și considere soarta drept un lucru de care e aproape imposibil să scape și pe care trebuie să-l îndure cu placiditate și calm" (Sen, 1990). Avem aici două efecte complementare ale dominației: violența dominaților sau supunerea lor sunt două fețe ale aceleiași acceptări a "legii celui mai puternic". Pe scurt, "calmul școlar" din aceste școli sărace nu este oare una dintre vicleniile rațiunii imperialiste, prin inculcarea precoce a supunerii? Această inculcare poate
Violența în școală: provocare mondială? by Éric Debarbieux () [Corola-publishinghouse/Science/1097_a_2605]
-
constatată în țări unde n-am fi așteptat-o nu este o capcană politică, căci violența școlară nu este revoluționară, ci este adesea doar un agent de reproducere socială, oprindu-se la limitele universului imediat fără să atace structurile de dominație, departe de a fi în ruptură cu nedreptățile lumii, ea le întărește. Opresiunea cotidiană a violenței este tot o formă de dominare și de nedreptate, dacă nu cumva credem, ca bătrânul Engels, că violența pregătește vechea societate pentru nu se
Violența în școală: provocare mondială? by Éric Debarbieux () [Corola-publishinghouse/Science/1097_a_2605]
-
implantare a programelor pentru reușita lor, este evident că acestea nu pot fi realizate fără o adeziune a adulților care sunt de obicei repere, profesorii și părinții, o adeziune activă, și nu o simplă acceptare, care este o mască a dominației. Totuși nu toate blocajele acțiunii sunt atât de importante încât să necesite o schimbare de reprezentare într-o societate dată sau într-un corp profesional. Adesea sunt mult mai banale, fără nevoia de a căuta cauze îndepărtate. Blocajul poate fi
Violența în școală: provocare mondială? by Éric Debarbieux () [Corola-publishinghouse/Science/1097_a_2605]
-
agresarea fizică a profesorilor. Mecanismul incivilității acționa perfect: contestarea directorului însemna refuzul celorlalți adulți de a exercita disciplina comună, iar spațiile sociale nu mai erau spațiile nimănui, în afară de micii tirani în devenire, care-i țineau pe cei mai slabi sub dominația fricii. În 2003, având un nou director, acest gimnaziu beneficiază de o ambianță în mare măsură pozitivă, iar victimizările sunt rare: s-a alăturat celor mai liniștite școli, depășind chiar rezultatele unei școli din apropiere pentru care era până atunci
Violența în școală: provocare mondială? by Éric Debarbieux () [Corola-publishinghouse/Science/1097_a_2605]
-
iute pentru picioare solul de sub noi devine prost suntem cântați și cântăm cu picioarele noastre pământul PIANISTA (se oprește la impresar și îi urlă în ureche): Fluturii deci din curul peisajului deci muzica artistică deci muzica ca și arșița maselor dominația artei e un unguent comunicativ o masă, o parte indiferentă care vorbește cu sine care își gătește singură în propria bucătărie slinoasă COMPOZITORUL (se oprește la cântăreață și îi declamă cochet la ureche): Dar să te albești se mai poate
by Werner Schwab [Corola-publishinghouse/Science/1078_a_2586]
-
instituții sau în dezbaterile publice), resursele disponibile pentru această activitate și obiectivele comune spre care este direcționată activitatea, putem observa cîteva similarități în dezvoltarea teoriei internaționale după primul și după al doilea război mondial. Una dintre ele este legătura dintre dominația anumitor state în sistemul internațional și cercetarea relațiilor internaționale în interiorul și în afara acelor țări. Astfel, idealismul a avut același rol după primul război mondial ca și realismul după cel de-al doilea: el dovedea legitimitatea politicii externe a statelor dominatoare
Realism și relații internaționale. Povestea fără sfîrșit a unei morți anunțate: realismul în relațiile internaționale și în economia politică internațională by Stefano Guzzini () [Corola-publishinghouse/Science/1029_a_2537]
-
facă în așa fel încît aceste interese să pară universale: "Odată ce capitalismul industrial și sistemul claselor a devenit structura consacrată a societății, doctrina armoniei intereselor a căpătat o nouă semnificație și a devenit [...] ideologia grupului dominant, preocupat să-și mențină dominația prin postularea identității intereselor sale cu cele ale comunității ca întreg. [...] Nici o țară în afară de Marea Britanie nu era suficient de puternică, din punct de vedere comercial, pentru a crede în armonia internațională a intereselor economice. (Carr 1946: 44, 46) Întrucît interesele
Realism și relații internaționale. Povestea fără sfîrșit a unei morți anunțate: realismul în relațiile internaționale și în economia politică internațională by Stefano Guzzini () [Corola-publishinghouse/Science/1029_a_2537]
-
Sistemul autoapărării dă naștere unei spirale a competiției, care își propune să asigure fiecărui actor individual un grad cît mai mare de securitate, dar produce în ansamblu insecuritate: aceasta este celebra dilemă a securității. Nu tendința înnăscută a omului spre dominație, ci tendința națiunii de a supraviețui în condiții de anarhie este elementul de bază al disciplinei relațiilor internaționale. Astfel că politica puterii în versiunea sa internațională nu este o problemă antropologică, ci una socială (Herz 1950). Ea apare pentru că nu
Realism și relații internaționale. Povestea fără sfîrșit a unei morți anunțate: realismul în relațiile internaționale și în economia politică internațională by Stefano Guzzini () [Corola-publishinghouse/Science/1029_a_2537]