2,442 matches
-
nouă escatologie, sau o soteriologie, o tehnică a mântuirii"705, o tehnică de evadare, de accedere la libertatea absolută, deoarece spectacolul se întoarce la funcția sa de sacerdoțiu epifanic și descifrează revelarea Spiritului Universal în orice eveniment 706. Secretul acestei dramaturgii constă și în tehnici care proiectează deopotrivă spectatorii și actorii într-un "spațiu-timp" inaccesibil experienței cotidiene, tehnici care anulează condiția umană 707. Considerăm tocmai că folosirea numelui în forma Thanase și nu în forma cu prefix restrictiv, a Athanásios, traduce
Mitologii nominale în proza lui Mircea Eliade by Monica Borș () [Corola-publishinghouse/Science/84970_a_85755]
-
problematicii pacientului; programarea soluției; resemantizarea problematicii asigurată de strategiile de reechlibrare. Metafora terapeutică este o temă deosebit de vastă a cărei complexitate este dată de infinitele tipuri de intervenții, de canalul de comunicare (scris, oral, video, audio), de sincretismul diferitelor arte (dramaturgie, meloterapie, jocurile, sculptura), de varietatea tehnicilor. III.6.1. Discursul terapeutic Discursul terapeutic nu este o problemă fundamentală înțelegerii metaforei conceptuale și/ sau înțelegerii limbajului. Acest tip de discurs presupune raportul metaforei terapeutice cu elemente ale realității extralingvistice, fapt ce
Lingvistică și terminologie: hermeneutica metaforei în limbajele specializate by Doina Butiurcă () [Corola-publishinghouse/Science/84964_a_85749]
-
puțin despre înțelesul vieții sale, ci că asta îl deranjează din ce în ce mai puțin”. D.C-E.: În continuarea întrebărilor anterioare: G. Călinescu are o întreagă teorie cu privire la criticul literar care trebuie să rateze cât mai multe genuri. Să rateze poezia, proza, dramaturgia, tot ce se poate rata, pentru a înțelege astfel dinlăuntru mecanismele, limitările și libertățile obținerii unui anumit obiect estetic. Cum a „ratat” G. Călinescu însuși romanul, o știe astăzi orice elev care a citit, pentru școală sau pentru el însuși
ABSURDISTAN - o tragedie cu ieșire la mare by Dorin Tudoran [Corola-publishinghouse/Journalistic/1857_a_3182]
-
pe care și le aduce de unul singur, cu o exuberanță greu de înțeles, dl Băsescu are deja câțiva înalți funcționari care îl deservesc exemplar. O scrisoare pierdută domină scena românească de peste un secol. Pentru cam o sută de ore, dramaturgia (politică și morală) autohtonă a fost dominată de Un e-mail pierdut. Dacă scrisoarea lui Caragiale a fost găsită de regizori de teatru celebri și transformată în spectacole istorice, e-mail-ul dlui Radu Călin Cristea a fost găsit (deși termenii exacți sunt
ABSURDISTAN - o tragedie cu ieșire la mare by Dorin Tudoran [Corola-publishinghouse/Journalistic/1857_a_3182]
-
tacită care stabilește că un bărbat însurat și chiar o femeie măritată pot avea aventuri, cu condiția să rămână discreți. Relațiile adultere, chiar dacă sunt condamnate și provoacă uneori drame, sunt banalizate. Ele reprezintă o sursă esențială de inspirație pentru roman, dramaturgie sau vodevil, în care sunt un subiect favorit și recurent. Persoanele căsătorite, bărbați și femei, pot să jongleze cu această linie îngustă, cu această graniță vagă care separă flirtul de adulter. Pot instrumentaliza această joacă amoroasă. De pildă, se pot
Istoria flirtului by FABIENNE CASTA-ROSAZ [Corola-publishinghouse/Science/967_a_2475]
-
din Iași, Antonela Vieru, tot din Iași. Să sperăm că vom mai auzi de ei. Destule premii au fost acordate de revista care patronează acest concurs, adică de ,,Cronică” ”. Apoi, o altă rubrică „ ,,Copiii noștri”, Constantin Vica - locul I la Dramaturgie, la 14 ani”, Marină Dohi realiza un scurt portret literaro-informativ-foto despre protagonist: „Constantin Vica a ocupat anul trecut, la câteva zile după ce Împlinise 13 ani, locul Întâi la Secțiunea Dramaturgie la Concursul național de literatură „Tinere condeie”. Totodată, a primit
Mălin: vestitorul revoluției by Ion N. Oprea () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1671_a_3104]
-
o altă rubrică „ ,,Copiii noștri”, Constantin Vica - locul I la Dramaturgie, la 14 ani”, Marină Dohi realiza un scurt portret literaro-informativ-foto despre protagonist: „Constantin Vica a ocupat anul trecut, la câteva zile după ce Împlinise 13 ani, locul Întâi la Secțiunea Dramaturgie la Concursul național de literatură „Tinere condeie”. Totodată, a primit și „Premiul special pentru Întreaga activitate literară”. El este elev În clasa a VIIIa la liceul „Al. I. Cuza” din Ploiești și are 14 ani. Numai anul trecut, Constantin Vica
Mălin: vestitorul revoluției by Ion N. Oprea () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1671_a_3104]
-
premiu „Alexandru Malin Tăcu” la concursul „Autori: copiii”; iunie - premiul „Nichita Stănescu” la Festivalul de literatură „Îngerul cu carte În mâini”; iunie - premiul revistei „Timpul” la Concursul național de literatură; septembrie - locul ÎI la secțiunea Proza, locul III la secțiunea Dramaturgie și Premiul de excelență la secțiunea Poezie, la Concursul național de literatură „Moștenirea Văcăreștilor”. La 14 ani, Constantin Vica are În pregătire la Editură Nemira un volum de proza scurtă”. Dintr-un colț de ,,Convorbiri literare”, ,,zâmbea” informația În chenar
Mălin: vestitorul revoluției by Ion N. Oprea () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1671_a_3104]
-
soarta oamenilor nu mai pare decisă de zei : muritorii cad victime ale înlănțuirii nefaste a întâmplărilor, dar și a propriei incapacități de a-și face cunoscute intențiile și de a se înțelege cu semenii lor. Eliminând majoritatea elementelor și procedeelor dramaturgiei antice socotite drept artificiale de către moderni, Paul Everac reintroduce spiritul tragic într-o tragedie elină cu încheiere fericită atipică. Locul fatalității este luat de impasul comunicării între oameni, problemă de actualitate pentru publicul secolului al XX-lea. Eșecul filosofiei În
În dialog cu anticii by Alexandra Ciocârlie () [Corola-publishinghouse/Journalistic/836_a_1585]
-
cotidian care anulează atitudinea eroică. Orice modificări ar impune modelului clasic, autorii în cauză au aceeași disponibilitate de a explora o lume apusă. Prezent în mai multe literaturi, fenomenul revenirii la izvoarele antice apare, sporadic, dar nu inconsistent, și în dramaturgia română. În general, scriitorii români care se inspiră în piesele lor din Antichitatea greco-romană își cunosc bine sursele. Unii dintre ei traduc din elină și latină, ca Victor Eftimiu, Dan Botta și Nicolae Ionel, alții au o cultură clasică solidă
În dialog cu anticii by Alexandra Ciocârlie () [Corola-publishinghouse/Journalistic/836_a_1585]
-
Stanca, Nicolae Ionel și Vlad Zografi se întorc la una sau alta din tragediile lui Sofocle despre Oedip ; Dan Botta, Mircea Eliade, Paul Everac și Dumitru Radu Popescu recitesc operele lui Euripide închinate Alcestei, Ifigeniei și Medeei. Soluțiile alese de dramaturgii români în tentativa lor de a acomoda miturile străvechi la sensibilitatea modernă diferă și pot fi chiar opuse. De pildă, Iosif Naghiu și Vlad Zografi recurg la formula teatrului în teatru, prilej de a reflecta asupra raportului dintre realitate și
În dialog cu anticii by Alexandra Ciocârlie () [Corola-publishinghouse/Journalistic/836_a_1585]
-
spațiu cultural, schema uzuală a tragediei eline capătă valențe noi. Transpuse în lumea modernă și în spațiu românesc, miturile cunosc destule modificări. Conflictul tragic clasic al omului cu destinul își nuanțează termenii și dobândește conotații specifice. Importanța acestei problematici în dramaturgia românească de inspirație antică ne-a făcut să cercetăm, într-o anexă a lucrării, felul cum reflectă exegeza autohtonă asupra tragediei eline relația dintre om și soartă, cu afirmarea progresivă a individului conștient și răspunzător pentru propriile fapte. Dramaturgii români
În dialog cu anticii by Alexandra Ciocârlie () [Corola-publishinghouse/Journalistic/836_a_1585]
-
într-o carte de lectură, cerută de Titu Maiorescu. Dintre scriitorii americani cu siguranță au fost citiți Edgar Poe, Harte și Mark Twain. În ziarul ,,Timpul" el amintește adesea de scriitorii francezi vechi și contemporani, îl prețuia pe Molière, cunoștea dramaturgia lui Racine și Corneille, selecta sentințe din La Rochefoucauld, La Bruyère și Voltaire, în articole politice cita în franceză idei din Montesquieu și d'Alembert. Manuscrisele poetului conțin referiri cu privire la lecturi și din alte literaturi: poetul danez Holberg, dramaturgul norvegian
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1462_a_2760]
-
reprezenta încă un spațiu spiritual pentru comunitate și pentru oaspeți de oriunde. (Preot Dumitru MERTICARU) Copilul se poate naște și-n câmp. Ceea ce contează e unde găsește un adăpost. Or, instituția Teatrului Național, cu programul ei cultural de promovare a dramaturgiei române, a fost întemeiată la Iași, în 1840, de V. Alecsandri, C. Negruzzi și M. Kogălniceanu. Nimeni nu va găsi, în documente, nici o altă zi de naștere a Teatrului Național. După cum nimeni nu va putea să-i mute de la Iași
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1462_a_2760]
-
continuă activitatea jurnalistică la ziarul „Adevărul" de după 1989, mai întâi ca redactor-șef adjunct, apoi ca redactor-șef până la 1 septembrie 1992, când reintră în sistemul de învățământ. În 1990 își susținuse deja gradul I cu o lucrare documentată despre dramaturgia originală jucată pe scena Teatrului „Victor Ion Popa" din Bârlad, pe întinsul a 35 de ani, mai precis, din 1955, când a luat ființă, până în 1990. Originală prin structură și conținut, lucrarea intitulată „Măștile lui Cronos" a fost editată în
Clipe de vrajă by Valentina Lupu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/640_a_1035]
-
Ion Cocora, Mira Iosif, George Genoiu, Ștefan Oprea, Marius Robescu, Carol Isac, Constantin Cubleșan, Paul Tutungiu, Bogdan Ulmu, Horia Deleanu, Nelu Ionescu, Florin Faifer, Mircea Ghițulescu. Cea de a doua carte, „Măștile lui Cronos" din 1995, un studiu monografic închinat dramaturgiei originale jucate pe scena Teatrului „Victor Ion Popa" din Bârlad, este prefațată de Valentin Silvestru. Autorul a numeroase cărți despre teatru, printre care „Teatrul românesc contemporan" din 1975, pentru care a primit Premiul Academiei, omul de teatru care a onorat
Clipe de vrajă by Valentina Lupu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/640_a_1035]
-
să precizăm că autorul acestor importante studii a fost timp de 25 de ani cronicar dramatic, teatral, lucru rar dar cu un câștig pentru arta dramatică pe măsură. S-ar putea considera că primele două cărți sunt închinate în exclusivitate dramaturgiei și spectacolului de teatru și ar constitui și prima etapă a creației acestui critic și istoric literar și nu numai. De fiecare dată autorul pleacă de la considerații fundamentale atunci când analizează fenomenul în sine. În „Argumentul" la „Măștile lui Cronos" se
Clipe de vrajă by Valentina Lupu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/640_a_1035]
-
și le pune cu talent în slujba cititorilor și spectatorilor. < idem, p. 8-9/>. Cel de-al treilea volum, „Transparențe critice" din 1997 cuprinde, pe lângă cronicile dramatice curente, și cronici literare, eseuri critice precum și dialoguri cu personalități notorii ale literaturii și dramaturgiei românești contemporane: Valentin Silvestru, Ion Băieșu, Traian Șelmaru, Ștefan Oprea, Constantin Puiu, Bogdan Căuș, Bogdan Ulmu, Theodor Codreanu. Cartea cuprinde câteva secvențe semnificative în acest sens. Astfel, cea mai mare parte „Istoria clipei" este închinată tot „Teatrului „Victor Ion Popa
Clipe de vrajă by Valentina Lupu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/640_a_1035]
-
scape minuțiile stilistice sau de structură. Această orientare devenea clară încă de la susținerea licenței sale cu lucrarea „Critica lui Șerban Cioculescu” subiect extrem de pretențios având în vedere personalitatea celui studiat. Va continua, apoi, prin remarcabilele sale studii critice legate de dramaturgia prezentată pe scenele teatrale românești situându-se astfel în elita criticii românești de specialitate. Cele cinci cărți care abordează această temă sunt adevărate tratate în domeniu incluzând propria-i viziune apreciată elogios de unul din marii noștri literați, Valentin Silvestru
Clipe de vrajă by Valentina Lupu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/640_a_1035]
-
ani în șir, deseori, n-am putut diferenția flacăra de scrum. Am ars doar. Acum, am o împăcare, dorința de claritate nu ne mai putem lepăda oricum de viața noastră. Sigur, tăvălugul social ne-a cam dezgustat în ultimul timp, "dramaturgia" democratică de asemenea. Nu mai vrem să ne sacrificăm pentru pene și alte lozinci. Dorința-ne de echilibrare și-n plan social poate un drept reflex al rănilor pe care nu vrem să ni le mai asumăm oricum. Discuțiile cu
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1459_a_2757]
-
pedale și-a propus, pe de o parte, familiarizarea elevilor cu teatrul și pe de altă parte, încurajarea lor spre a-și valorifica talentul artistic. În anul școlar 2009-2010 trupa de teatru a obținut premii valoroase: Premiul special pentru promovarea dramaturgiei românești, 17-18 martie 2010, în cadrul concursului județean Hai la teatru!, organizat de Teatrul Luceafărul, cu piesa Gaițele de Al. Kirițescu, locul al III-lea la Concursul Național de creație și interpretare teatrală Tudor Mușatescu, ediția mai 2010, Pitești, cu piesa
DESPRE NOI CEVA EXTRA... (CURRICULAR). In: Arc peste timp 40 ani 1972-2012 by Geanina Honceriu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/795_a_1862]
-
în plină ascensiune asasină. Despre Robespierre nu s-a scris teatru pentru că, fiind șeful Convenției Naționale (echivalentul funcției de Președinte de azi), ideologul Teroarei a reușit să șteargă toate urmele vieții lui particulare, "pe piața" restituirii istorice, cu mijloacele specifice dramaturgiei, numai verbul și acțiunile tribunului. Ceea ce nu poate contribui la clădirea unei drame scenice. Nu mă îndoiesc nici o clipă că, dacă mercenarii realismului socialist de la Kremlin și-ar fi procurat un minimum de date existențiale despre idolul hegemoniei roșii, s-
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1456_a_2754]
-
la orizont și nu se mai întoarce. „Dar în vise, Olimpul coboară la muritori”, numai că aici nu ne aflăm în lumea viselor, ci în aceea a miturilor. Ariadna are deci mai mult noroc în România decât în Norvegia. În dramaturgia norvegiană ea se numește Hedda Gabler și visează la o viață sau cel puțin la o moarte beatifică, alături de un erou cu „foi de viță în păr”. Din păcate, Ejlert Lörborg nu se închină doar lui Bacchus, fratele lui Febi
Întotdeauna Orientul. Corespondența Mircea Eliade – Stig Wikander (1948-1977) by Mircea Eliade, Stig Wikander () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2332_a_3657]
-
au evidențiat oarecare succese în domeniul versurilor și al nuvelei, unde s-au înregistrat transformări radicale în sensul apropierii artei de realitate și al punerii ei în slujba poporului muncitor. (...) Încercările slabe și nereușite au fost pe terenul romanului, al dramaturgiei și în sectorul criticii literare. (...) Cu toate eforturile făcute, se mai constată încă deficiențe în ce privește redarea (sic!) aspectelor pe care le îmbracă lupta de clasă la orașe. De asemeni, nu s-a evidențiat eroismul omului nou în condițiunile create de
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1574_a_2872]
-
cum era de așteptat, este unul triumfalist, în nota dominantă a epocii, declarîndu-se înfrîngerea principalelor poziții ale criticii burgheze, prin saltul de la critica predominant reacționară, idealistă și estetistă la critica științifică, partinică. Într-o manieră asemănătoare vor fi discutate Problemele dramaturgiei, în coraportul lui Mihail Davidoglu. Trecînd peste corapoartele Literatura minorităților naționale din R.P.R. (Nagy Istvan), Traducerile literare (Alexandru Balaci), Literatură pentru copii și tineret (Marcel Breslașu), toate în aceeași notă apologetică și ideologizantă, vom insista asupra celor de natură organizatorică
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1574_a_2872]