4,381 matches
-
era cald și aproape bine. Mi-am amintit, Într-un timp, de tot aiurea, căci nu mă gândisem niciodată la acele neînsemnate momente, cum mătușa mea ne păcălea pe mine și pe văru-meu - copii de grădiniță - să acceptăm somnul de după-amiază: „Cât dormiți se coace prăjitura. Dacă dormiți prea puțin, o să fie crudă și-o s-o dau la porci”. Și chiar ne chinuiam să dormim, În miros cald de plăcintă cu mere ori dovleac. Făceam și un fel de Întrecere pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]
-
nu cumpăra nimeni de la el de când se aflase că făcea negoț cu untură de câine -, ci le trimitea cuiva care știa să obțină bani buni pe ele prin târgurile, bâlciurile și oboarele ce se țineau În jurul marelui oraș. În acea după-amiază, Cap de Șobolan trecuse pârleazul către Valea Puțului, mergea liniștit printre buruienile Înalte, cu o țigară aprinsă În gură, cu două cute adâncite Între sprâncene, semn că era muncit pe dinăuntru sau că dorea cu tot dinadinsul să pară serios
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]
-
salcâm dintr-un colț al incintei era vizibil de la o oarecare distanță. Crescuse atât de mare, încât oamenii îl numeau Pădurea Honno sau Crângul Salcâmului. Copacul era la fel de cunoscut ca semn de reper precum pagoda Templului de la Răsărit. Când soarele după-amiezei târzii îi scălda ramurile de sus, o mulțime de ciori începeau, dintr-o dată, să facă tărăboi. Și oricât de eleganți și pretențioși încercau să fie cetățenii din Kyoto, existau trei lucruri pe care nu le puteau controla: câinii vagabonzi noaptea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]
-
ciori începeau, dintr-o dată, să facă tărăboi. Și oricât de eleganți și pretențioși încercau să fie cetățenii din Kyoto, existau trei lucruri pe care nu le puteau controla: câinii vagabonzi noaptea, bălegarul de vacă de pe străzi dimineața și ciorile de după-amiază. În curtea templului mai erau unele zone libere. Erau necesare multe construcții pentru a termina refacerea celor vreo douăzeci de clădiri, care fuseseră distruse de foc în timpul războaielor civile din capitală. Dacă un vizitator mergea în direcția Străzii a Patra
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]
-
ce se întâmplase după plecarea lui. Dar ieșise tocmai când vasalii anunțau repetat ora amiezei, așa că, după toate probabilitățile, retragerea lui le oferise generalilor ocazia de a se întrerupe pentru masă. Trecură cam două ore. În acel timp, soarele de după-amiază al Lunii a Șaptea strălucea fără milă. Castelul era liniștit, ca și cum nimic nu s-ar fi întâmplat. Niwa intră în cameră și întrebă: — Cum te simți, Hideyoshi? Ți s-a mai liniștit stomacul? Hideyoshi se întoarse, rezemându-se într-un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]
-
o asemenea căldură, nu mă îndoiesc că toți sunteți obosiți. Eu, cel puțin, sunt. Încheiem ședința, domnilor? În cele din urmă, Katsuie refuză să dea un răspuns imediat la noile propuneri ale lui Hideyoshi. Nimeni nu avu vreo obiecție. Soarele după-amiezei strălucea cu putere, iar canicula devenea tot mai puternică. Discuțiile din prima zi luaseră sfârșit. În ziua următoare, Katsuie le propuse vasalilor superiori un compromis. În seara trecută, își adunase propriii vasali și se sfătuiseră îndelung, într-o discuție purtată
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]
-
și Katsuie erau, probabil, oaspeții de onoare. Dar, indiferent dacă întrunirea era acea ceremonie a ceaiului care se anunța a fi sau vreo reuniune secretă, n-o putea ști nimeni altcineva decât gazda și musafirii din acea zi. În aceeași după-amiază, generalii porniră, în sfârșit, spre provinciile lor de origine. În noaptea zilei a paisprezecea, Katsuie anunță că avea să plece către Echizen, iar în cincisprezece, părăsi Kiyosu. De cum traversă Râul Kiso și intră în Mino, însă, Katsuie începu să fie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]
-
așa, mai iau doar puțin orez. Eu am fost crescut într-o casă modestă, așa că, atât cerul gurii, cât și stomacul îmi sunt copleșite de savoarea mesei din astă seară. Era seara celei de-a treisprezecea zile din lună. În după-amiaza aceea, când Ieyasu sosise la Kiyosu, Nobuo l-a dus la un templu, unde cei doi au purtat tratative secrete, timp de câteva ore. Seara s-a ținut un banchet în odăile pentru oaspeți ale castelului. Ieyasu nu se aflase
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]
-
aranjamentele înaintea zorilor. Shonyu luă micul dejun împreună cu Hideyoshi, apoi se înapoie la Inuyama. A doua zi, câmpul de luptă păru, la suprafață, somnolent, dar, pe dedesubt, se simțeau semne tainice de mișcare tăcută. Răsunând în atmosfera ușor înnorată a după-amiezei, dinspre Onawate se auzeau focuri de arme inamice și aliate. De pe Drumul Udatsu se înălțau, în depărtare, nori de praf, în locul unde două sau trei mii de soldați din armata apuseană începeau să atace fortificațiile inamice. — Începe atacul general! În timp ce
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]
-
că ar fi trebuit să insist mai mult asupra portretului soției mele. După ea așa ar fi trebuit, însă după mine socot că eu am spus esențialul, în proporția cuvenită, fără lamentări exagerate, ce nu-și aveau locul. În această după-amiază, astăzi, 21 aprilie 2007, a avut loc în „Piața Constituției” o mare adunare pro Băsescu. Spiritele se cam încing și e destul doar... o scânteie. Băsescu are o enormă priză la public, iar potrivnicii în zadar împroașcă cu noroi. A
CĂLĂTOR... PRIN VÂLTOAREA VREMII (CĂLĂTORIA CONTINUĂ). In: Călător... prin vâltoarea vremii(călătoria continuă) by Alexandru Mănăstireanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/561_a_770]
-
prânz întrerup lectura și mă relaxez plimbându-mă prin fața casei, admirând atât lumina pronunțată a soarelui, cât și umbra răcoroasă a viței de vie și a pomilor, care au puține roade, din cauza secetei instalate încă din toamna trecută. În orele după-amiezii am recitit cu glas tare Scrisorile I, II și III, încât la un moment dat am avut impresia că mă aflu în clasa cu elevi, așa cum făceam în orele de predare, cu ani în urmă. Mă simt excelent și sunt
CĂLĂTOR... PRIN VÂLTOAREA VREMII (CĂLĂTORIA CONTINUĂ). In: Călător... prin vâltoarea vremii(călătoria continuă) by Alexandru Mănăstireanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/561_a_770]
-
apropiere de granița Elveției, special pentru a depune flori la mormântul Elenei Neagu, vecina ei din București și nașa de cununie a lui Cosmin. Mariana e foarte afectată de dispariția prematură (44 ani) a acestei femei de bună calitate. În după-amiaza acestei zile am citit un număr de pagini din cartea trimisă de dl. Fetescu, apoi i-am telefonat mulțumindu-i pentru „bijuteria educațională ce mi-a trimis, făcând unele sumare aprecieri de valoare. Abia după citirea integrală îi voi scrie
CĂLĂTOR... PRIN VÂLTOAREA VREMII (CĂLĂTORIA CONTINUĂ). In: Călător... prin vâltoarea vremii(călătoria continuă) by Alexandru Mănăstireanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/561_a_770]
-
să-i zâmbesc În timp ce m-a Îmbrățișat și nici când m-a sărutat pe obraz În loc de salut. Dacă nu aș fi vrut să mă despart de el, cu siguranță i-aș fi făcut reproșuri că nu mă sunase. ― Ești ocupată după-amiază? Întrebă el cu o voce care, evident, se voia seducătoare. ― Nu, am spus ușurată. Chiar voiam să vorbim. Mi-am dat seama după zâmbetul său că nu sesizase nuanța răutăcioasă a tonului meu. ― Perfect, spuse el. Știu eu un loc.
Ștefana Paraschiv by Dansul regăsirii () [Corola-publishinghouse/Imaginative/784_a_1490]
-
fii invizibilă. Vreau să stai cu noi. M-am uitat la ea șocată. ― Oricât de mult m-ar tenta să vă văd sărutându-vă ore În șir, mă văd nevoită să refuz. În plus, am avut antrenamente la dans În după-amiaza asta. Sunt foarte obosită. ― Te rog, n-o să mori dacă petreci un sfert de oră cu noi. Am oftat. Maria era greu de refuzat. ― Și când ar trebui să ajungă Adi? ― Păi... Fix În acel moment, cineva bătu la ușă
Ștefana Paraschiv by Dansul regăsirii () [Corola-publishinghouse/Imaginative/784_a_1490]
-
Apoi cineva a exclamat: —E două fără cinci! La care toți au strigat: —Doamne! Și-au stins țigările, au dat ceaiul peste cap și au sărit în picioare. Veseli, spuneau chestii de genul „E momentul să ne umilim!“ și „în după-amiaza asta e rândul meu să calc pe cărbuni încinși!“ și „Aș prefera să fiu dus în curte și biciuit!“. Haide! mi-a spus Mike. 10tc "10" Mike m-a înșfăcat de încheietura mâinii și m-a tras după el pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2281_a_3606]
-
Căzusem din lac în puț! Deși mi-era teamă că scena cu mângâiatul părului o să se repete, mi-am luat inima în dinți și am început să vorbesc cu el. Dintr-odată mi-am dat seama că stătusem acolo toată după-amiaza și nu mă bătuse nici o clipă gândul să iau vreun drog. Nici măcar nu-mi trecuse prin cap! M-am simțit cuprinsă de un sentiment călduț de automulțumire care nu m-a părăsit pe toată durata unei succesiuni interminabile de conversații
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2281_a_3606]
-
ăsta fără ca gestul tău să aibă parte de o interpretare hilară, m-am gândit dezgustată. Josephine nu avea dreptate. N-aveam nici în clin, nici în mânecă cu derbedeii, nu eram deloc așa cum credea ea. Spre marea mea ușurare, în după-amiaza aia, lumina reflectorului a căzut din nou asupra lui Neil. Și nu s-a pomenit nici un cuvânt de chestionarul meu. Josephine a decis că pacienții au avut destule șanse să-l ajute pe Neil și că era momentul ca în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2281_a_3606]
-
dar v-aș sfătui să nu folosiți asta ca pe o scuză ca să negați dependența voastră de alcool sau celelalte forme de dependență. 30tc "30" Cu toții ne-am târât, șontâc-șontâc, înapoi în sala de mese. Ședința ne epuizase. în fiecare după-amiază, după terapia de grup, doi dintre pacienții mai în vârstă, mergeau la magazinul de dulciuri din sat și ne aduceau camioane de țigări și ciocolată. Plasarea comenzilor era o treabă foarte animată. —Vreau ciocolată, pe bune, a zis Eddie către
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2281_a_3606]
-
era, foarte posibil, cea mai grasă femeie pe care o văzusem vreodată în realitate. Mai văzusem oameni așa de grași la emisiunea Geraldo, dar nu crezusem că există și-n realitate. Când ne-am întors de la ședința de grup de după-amiază, stătea în sala de mese. Doctorul Billings ne-a prezentat-o cu numele de Angela, după care a dispărut. Chris s-a furișat către mine. Mie mi-a sărit inima din piept. Apoi el a spus: —Rachel, de ce nu te
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2281_a_3606]
-
masă, plângând de sărea cămașa de pe mine. Ar fi trebuit să-i arunc în cap farfuria cu slănină și varză, dar în schimb am început să plâng și mai tare. Nu eram singura. Neil plângea și el de zor. în după-amiaza aia, în timpul ședinței de grup, Josephine reușise să-l facă să treacă de faza de negare. Dintr-odată, Neil a realizat ceea ce toată lumea din jur vedea cu ochiul liber. Că era un alcoolic și un rival de invidiat al propriului
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2281_a_3606]
-
le puteam face să zboare către cerul albastru și senin al fericirii. Dar la Cloisters nu era nimic care să semene cu un scaun de evacuare în caz de urgență. M-am consolat cu gândul că aceea era ultima mea după-amiază de duminică în clinica de hibernare, că, în mai puțin de o săptămână, nu mai trebuia să trec prin ceea ce simțeam atunci. Dar, într-un acces de nefericire nediluată, mi-am dat seama că și în trecut avusesem senzații similare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2281_a_3606]
-
femeii ăleia. Tocmai de asta îmi era mie teamă. — Poate, dar nu trebuie să fiți răi când vine vorba de mine. Până și mie mi se părea că mă purtam ca o copilă de treisprezece ani. —Veniți de dimineață sau după-amiază? am mai întrebat. —După-amiază. Asta era bine, fiindcă dac-ar fi venit de dimineață se putea să stea toată ziua. —Și, Rachel, iubito, mi-a spus mama cu o voce de-ai fi zis că stă să izbucnească în plâns
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2281_a_3606]
-
tăceri stânjenitoare. —Ba nu știe, a bolborosit mama aruncându-i o privire care zicea „taci dracului din gură“. Aia a fost o greșeală. în mod firesc, Josephine era numai ochi și urechi, așa că ai mei au trebuit să povestească despre după-amiaza aceea de sâmbătă, când eu aveam șapte ani și familia își cumpărase o mobilă nouă de bucătărie. Vechea mobilă fusese scoasă afară și, fiindcă eu nu aveam cu cine să mă joc, am stat acolo de una singură. Neavând altă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2281_a_3606]
-
așa fel încât să ne împăcăm. Dar, în trecut, îi trăsesem clapa de mai multe ori lui Dumnezeu și poate că nu mai voia să facă afaceri cu mine. Cam cu zece minute înainte de reunirea grupului pentru principala atracție a după-amiezii, am simțit că-mi vine să vomit. Mi s-a întunecat privirea. Nerăbdătoare, am sperat că ăsta era preludiul iminentei mele morți. M-am târât către baie luând peretele în brațe. Din cauza petelor negre care-mi dansau în fața ochilor, abia
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2281_a_3606]
-
foarte strâmți îndesați în niște cizme stiletto absolut oribile. La ședința de grup de dimineață purtase un costum business portocaliu, gen anii optzeci, cu niște umeri falși ca aceia purtați de jucătorii de fotbal american. La ședința de grup de după-amiază îmbrăcase o fustă sintetică și o bluză pe gât din lână roz. Francie etalase multe și diverse toalete, dar toate aveau câteva caracteristici comune: păreau ieftine, nu aveau măsurile potrivite și o făceau să arate alarmant de prost. — Am milioane
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2281_a_3606]