10,193 matches
-
este planul meu, spuse el, îl supun analizei dumneavoastră și discuției dumneavoastră, dar, bineînțeles, contez pe faptul că va fi aprobat de toți, marile probleme cer soluții radicale și, dacă e adevărat că soluția pe care v-o propun e dureroasă, răul care ne atacă este pur și simplu mortal. În cuvinte accesibile inteligenței claselor mai puțin instruite, dar nu total neștiutoare în legătură cu gravitatea și diversitatea plăgilor de tot felul care vin să amenințe supraviețuirea și așa precară a genului uman
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1963_a_3288]
-
într-o dovadă de civism demnă de toată lauda și care prevestea zile mai bune, nu părea să aibă intenția de a manifesta ostilitate, nici prin acte, nici prin cuvinte, față de guvernanții și reprezentanții săi legitimi în acest moment de dureroasă, însă indispensabilă despărțire. Aceasta era concluzia care se trăgea din toate sursele de informație și așa s-a și întâmplat. La ora două și treizeci de minute din noapte toată lumea era gata să dezlege parâmele care o ținea legată de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1963_a_3288]
-
fost ziua liberă a orașului, nu se vedeau hoți, nici violatori, nici asasini, contrar pronosticurilor rău intenționate ale președintelui fugit. La unele apartamente ale clădirilor, ici și colo, ferestrele erau închise, cu storurile, atunci când existau, coborâte melancolic, ca și cum un doliu dureros ar fi rănit familiile care locuiau acolo. În acele apartamente nu se aprinseseră în zorii zilei luminile atente la evenimente, cel mult locuitorii pândiseră, eventual, din dosul perdelelor cu o strângere de inimă, acolo trăiau oameni cu convingeri politice foarte
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1963_a_3288]
-
cu un sunet sec. Ruinele stației păreau să emane încă un miros de carne arsă. Nu vor fi puțini cei cărora li se va părea de neînțeles faptul că o ceremonie atât de tulburătoare, cu un doliu colectiv atât de dureros, a fost lipsită de influxul consolator care ar fi rezultat din practicile rituale de înmormântare ale diferitelor așezăminte religioase implantate în țară, în felul acesta sufletele defuncților fiind private de cea mai sigură împărtășanie a lor, iar comunitatea celor vii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1963_a_3288]
-
ducă boarfele în casă, așa ceva, domnii mei, numai un creier machiavelic putea să izbutească, cineva care rămâne ascuns în spatele cortinei și manipulează marionetele după bunul său plac, știm cu toții că întoarcerea înapoi a acelor oameni a fost pentru noi o dureroasă necesitate, dar acum trebuie să ne pregătim pentru o dezlănțuire mai mult decât probabilă de acțiuni care să impulsioneze noi tentative de retragere, de data asta nu de familii întregi, de data asta nu de caravane de automobile, ci de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1963_a_3288]
-
Strickland i se frânse iarăși vocea: — Și ce-o să se întâmple cu ei, bieții copilași? Cum o să trăim? Se lupta să-și recapete stăpânirea de sine și vedeam cum își strânge și-și desface spasmodic pumnii. Era mai mult decât dureros. — Bineînțeles că am să mă duc la Paris, dacă crezi că pot fi de vreun folos, dar trebuie să-mi spui exact ce dorești să fac. — Vreau să vină înapoi. Am înțeles de la colonelul MacAndrew că te-ai hotărât să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2047_a_3372]
-
o vână de sarcasm brutal care nu era lipsit de efect și întotdeauna spunea numai ceea ce gândea cu adevărat. Nu-i păsa de susceptibilitățile altora, iar când izbutea să-i rănească, se amuza. Mereu îl jignea pe Stroeve, atât de dureros încât acesta pleca jurând că n-o să-i mai vorbească în viața lui. Dar era la Strickland o forță solidă care-l atrăgea pe olandezul gras, în ciuda voinței lui, așa că se întorcea, gudurându-se ca un câine sfios, deși știa
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2047_a_3372]
-
se gudură. - Prietene, știam că ne vei scoate de aici! Credincioșii se ajută Întotdeauna! Apoi, dintr-o dată, deveni bănuitor, aruncându-i o privire cercetătoare. - Tu ai dat ordinul să fim Îmbrobodiți? adăugă el. Lui Dante i se păru un reproș dureros mai curând decât o Întrebare. - Ar fi trebuit să o fac atunci când am văzut capul șarpelui care Își desfășoară toate inelele. Dar acum trebuie să fugi, trebuie să fugiți cu toții. Unde-i Amara? - Nu... nu știu, bâigui sienezul, potrivindu-și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1915_a_3240]
-
lui, grea ca o piatră de moară. Apoi, dintr-o dată, o sclipire, urmată de un talaz de lumină orbitoare, se revărsă prin fisură, explodându-i În față. Din instinct, ridică un braț, ferindu-se de străfulgerarea care Îi izbea retina dureros. În timp ce Încerca să reacționeze la orbirea momentană, auzi un geamăt sufocat. Nedeslușit, Îl Întrezări pe Bonatti, care se zgâia năucit la fața lui, iluminată de acea strălucire. - Lumina lui Dumnezeu! strigă Dante, continuând să se ferească de valul lucitor. Se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1915_a_3240]
-
nu avea să mai vină nici un locatar. Vara se anunța la fel de fierbinte sub bolțile de verdeață ca și în capetele multor patrioți care fuseseră remontați în masă precum frumoasele mecanisme ale unor orologii. Peste tot, se strângeau pumni și amintiri dureroase. Ca peste tot, și aici rănile s-au închis cu greu, mai ales cele care sunt cu adevărat dezgustătoare, și care se infectează încetul cu-ncetul, în serile de monotonie și ranchiună. Din amor propriu sau din prostie, o țară
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2242_a_3567]
-
am găsit nimic, a spus buimăcit, fără siguranța lui obișnuită, fără să știu sigur dacă era o constatare sau o altă-ntrebare, sau cuvintele unui om căruia îi fugea pământul de sub picioare. S-au auzit pași pe scări, lenți, penibili, dureroși, pașii mai multor oameni: Barbe și Gravul, care-l conduceau pe doctorul Hippolyte Lucy. Un doctor bun, uscățiv și slab ca un băț, omenos și foarte sărac, calități care merg împreună, fiindcă rareori cerea să i se plătească consultația când
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2242_a_3567]
-
o fac... Totul ar fi acum mult mai simplu dacă se întâmpla altfel. Alte chipuri se iviseră pe chipul acelui copil întâlnit întâmplător la sfârșitul unei zile cu zăpadă și ger, pe măsură ce se lăsa noaptea, și, odată cu ea, toate umbrele dureroase. Iubirea și crima se confundaseră deodată, de parcă, aici, nu ai fi putut ucide decât ceea ce iubeai. Nimic mai mult. Am trăit multă vreme cu această idee, cu gândul că Destinat ajunsese să ucidă din greșeală, dintr-o iluzie, din speranță
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2242_a_3567]
-
imposibile, țipând semnalele cu o voce diminuată până la un șuier aspru, furios, găsind totuși timp să se delecteze cu bandajul pătat de sânge din jurul capului și cu eroismul Încordat, glorios, al plonjoanelor, al trupurilor ce se izbeau și al mădularelor dureroase. În minutele acelea curajul curgea ca vinul din asfințitul de noiembrie, iar el devenise eroul etern, identificându-se cu lupul de mare de la prova unei galere vikinge, cu Roland și Horațiu, cu Sir Nigel și Ted Cory, frecat și despuiat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1937_a_3262]
-
Minneapolis - acestea fuseseră elementele cu care intrase la St. Regis’. Însă anii din Minneapolis nu formaseră o pojghiță suficient de groasă ca să ascundă combinația „Amory plus Beatrice“ de ochii iscoditori ai colegilor de internat, așa că perioada St. Regis’ o separaseră dureros pe Beatrice de el, Începând să așeze structura nouă, mai convențională, a caracterului fundamental al lui Amory. Numai că nici St. Regis’, nici Amory nu aveau habar de faptul că, fundamental, acest Amory nu se schimbase deloc. Trăsăturile din pricina cărora
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1937_a_3262]
-
mai din cele care fericesc uneori New York-ul, când aerul de pe Fifth Avenue e ca vinul slab și ușor. Amory nu dorea să afle cât și ce Își mai amintea Sloane; Se pare că el nu suferea deloc de tensiunea dureroasă ce-l strângea pe Amory În menghină, obligându-i mintea să se miște Înainte și Înapoi, ca un ferăstrău care zbârnâie. Pe urmă Broadway li s-a deschis În față și, la vederea Babelului de zgomote și a fețelor sulemenite
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1937_a_3262]
-
Împreună cu Rosalind. Erau mereu Împreună - la dejun, la cină, aproape În fiecare seară -, mereu Într-un fel de goană ce le tăia respirația, ca și cum s-ar fi temut că farmecul s-ar fi putut destrăma În orice clipă, rostogolindu-i dureros afară din paradisul acesta de flăcări și petale de trandafir. Dar farmecul a devenit transă, dând impresia că sporește de la o zi la alta. Au Început să discute despre o căsătorie În iulie... În iunie. Toată viața era transpusă În
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1937_a_3262]
-
nu va mai trăi o altă poveste de iubire ca aceea cu Amory, iar dacă va citi aceste rânduri, va spune: - Nici Amory nu va mai avea o poveste de iubire cum a avut cu mine. Nu va ofta mai dureros decât va ofta el. Eleanor a Încercat o dată să aștearnă totul pe hârtie: „Ștersele lucruri pe care le știm Le dăm uitării pe toate... Le-ndepărtăm din drum... Dorințele o dată cu zăpada le topim Ca și visele-nfiripate Abia acum... Subitele zori
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1937_a_3262]
-
Pentru prima oară În viață, ar fi vrut ca moartea să dea iama În cei de-o generație cu el, obliterându-le entuziasmele, zbaterile și exaltările meschine. Tinerețea nu i se păruse niciodată mai Îndepărtată decât acum, când compara solitudinea dureroasă a acestei vizite cu excursia zurbagie și veselă de acum patru ani. Lucruri care pe atunci fuseseră aspectele cele mai banale ale vieții - somnul profund, sentimentul că totul În jur era frumos, că totul era numai dorință - Își luaseră zborul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1937_a_3262]
-
și nouă țări și a făcut praf împărăția cea minunată... FINAL PASAJ RETRAS Popa nu mai putu să scrie. Lăsă pixul jos și se scărpină între degetele de la picior. „Omagiu Contesei”, încercă el să scrie altceva, dar amintirile erau prea dureroase. Cel puțin murise fericită, bucurându-se de venirea tramvaiului. Nu, asta era cealaltă Contesă. Cel puțin murise fericită, în mijlocul unui orgasm multiplu. Mânia lui Dumnezeu, cum spunea Ovidiu, pocăit și proaspăt martor al lui Iehova. Cel puțin a făcut din
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2066_a_3391]
-
telefon. ― Vă salut, îngaim eu, neștiind cum să-mi ascund buimăceala de om trezit brusc. ― Peste o lună ești la Costinești și prezinți o pantomimă. Noapte bună. A doua noapte nedormită din cariera mea, o noapte frământată, chinuită de acel dureros dor de a te depăși și de acea cruntă disperare că nu poți, că nu ești în stare. Murise Luminița de câteva luni și nu mă adunasem încă, era în viața mea acel gol monstruos care te face să vrei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2164_a_3489]
-
la mijloc, de aceea se aude o bufnitură mai puternică decât ar fi fost necesar. Te iubesc, Sophie, vreau să spun că totul îmi este indiferent, o dată pentru totdeauna, în afară de tine. Numai pentru tine mi se contractă acum atât de dureros mușchii feței. Durerea n‑a fost însă decât începutul, fiindcă acum te sărut fierbinte, iar ăsta e punctul culminant. E bine că se întâmplă să fii slabă, Sophie, atunci când eu sunt tare, pentru că contrariile se atrag. Suntem puternic atrași unul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1971_a_3296]
-
biserică, lucru care s‑a transformat astăzi într‑un izvor nesecat de repulsie, la care amintirea revine mereu. Tăticul a spus, acum te duci să‑l ajuți pe preot, iar el s‑a dus imediat pentru că loviturile tatălui erau mai dureroase decât dalele reci de piatră de sub genunchii juliți. Pe lângă frigul cumplit, iarna la ora șase dimineața, mai era și mâna domnului părinte care lovea, dar măcar nu folosea instrumente precum umerașele sau cârjele, plici, încă o palmă fiindcă a încurcat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1971_a_3296]
-
Începeam să văd foarte clar ceea ce nu fusese decât o imagine ale cărei contururi nu le puteam ghici. Această senzație a Început odată cu amintirea cocainei pe care o primisem la New York de la Monkey, apoi s-a transformat În imaginea aproape dureroasă a lui Keiko Katayama obligată să stea În cele mai umilitoare poziții, trecând apoi la o gelozie pe care nu o mai Încercasem și la sentimentul de decepție că existența mea de până atunci fusese complet lipsită de plăceri și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1950_a_3275]
-
răzbătea până la mine, eram copleșit de o senzație necunoscută chiar Înainte de a Înțelege sensul cuvintelor rostite de ea. Îmi doream să pot anula toate normele de conduită socială al căror produs eram. Tot ceea ce alcătuia personalitatea mea devenea insuportabil de dureros. Abia după ce instinctele de masochist se treziseră În mine, am Început să Înțeleg cât de ușoară era viața de sclav. Supunerea mea nu putea fi, la urma urmei, decât rezultatul propriei mele voințe, căci nu oricine Își anulează personalitatea poate
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1950_a_3275]
-
de suferit. S-ar putea ca la Început să o doară puțin, dar apoi se va lăsa cuprinsă de valurile plăcerii. Însă ea va suferi mult mai mult din cauza a ceea ce i se spune. Pe de-o parte e ceva dureros, Însă chiar Îmi vine să râd, bărbatul o viola deja de mai bine de trei ore, dar nu Îi dădea voie să aibă orgasm. Nu Înțeleg cum rezista Mie să nu-și dea drumul când era clar că bărbatul Îi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1950_a_3275]