12,960 matches
-
total de poezie. Discipolul și-a concentrat toată forța pentru a arunca măiestrit la țintă. Fără simboluri, fără versificație, fără rimă. În vers alb, bine săpat în carnea neagră în metrul antic. Și pe foarte multe pagini. Videoproiectorul expuse pe ecranul nopții imagini în reluare. Sfârșitul venise peste început, cei ce aveau să fie eroii evenimentelor priveau fără să vadă adevărul măreței lor nimicnicii și râdeau ca la vizionarea unei telenovele cu răsturnări de situație pe care nu le înțelegeau. De
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1494_a_2792]
-
rând, va deveni ascet. Chiar dacă va scrie un cuvânt pe zi, va lucra asiduu pentru a-l duce la final, chiar dacă va trebui să moară în clipa aceea. Măreț gând! Se vedea tradus în toate limbile cu litere mari pe ecranul nopții. Magiștrii își scriau gândurile viitorului prezent în care ne vedeam trăind în trecut. Numai că eu și Mihai Dinu, elevii de atunci, vedeam ce se întâmplă acum, când noi ne priveam odată cu Magiștrii Mascați. Dacă Moise despărțise Marea Roșie, noi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1494_a_2792]
-
care, ieșind din raza obiectivului, au dispărut. Și acum veți vedea ce s-a întâmplat cu fiecare dintre voi, după filmare, se auzi o voce din rândul Magiștrilor. Văzută de sus, imaginea neclară înfățișa un ocean învolburat care țâșni prin ecranul spărgându-se de zidurile școlii. Noi, alături de Magiștri, priveam pe Gustav înotând alături de Mihai Dinu și ținând de subțiori pe Any Palade. Stoian și Teodor înotau umăr lângă umăr, la fel frații lipoveni, Chirilă și Halipa, Nilă și Prunilă urmați
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1494_a_2792]
-
abătea de la grafic, ca să dezvăluie secretele altor timpuri, era declarat machina non grata și expulzat de pe șine în abis. De la margine Profesorii s-au ridicat cu toții în picioare ca la un semn și au întins degetul arătător spre Gustav. Pe ecran se auzi o muzică blestemată de violoncel plângând și figura uriașă a lui Gustav, elev pricăjit al clasei a X-a, apăru legată la cap cu o banderolă albă pe care scria cu majuscule CRIMĂ! CRIMĂ! CRIMĂ! După care peste
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1494_a_2792]
-
mulțumit cu câte un sărut și cu plasa plină băteau apa cu picioarele precum fetusul în pântecul mamei. În rada portului, macaralele-portal încărcau cu pietriș șlepurile așezate la coadă. Am început să scriu cele văzute și... Aici filmul se întrerupse. Ecranul deveni alb. Abia bănuit chipul-crochiu a lui Gustav. Foarte palid. Pe frunte verdictul cu litere groase. Imaginea-schiță deveni fotografie, respectând cu fidelitate trăsăturile damnatului. Apoi o dungă verticală împărțind ecranul în două, ca și cum fălcile unei menghine strânsese cu bacurile zimțate
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1494_a_2792]
-
început să scriu cele văzute și... Aici filmul se întrerupse. Ecranul deveni alb. Abia bănuit chipul-crochiu a lui Gustav. Foarte palid. Pe frunte verdictul cu litere groase. Imaginea-schiță deveni fotografie, respectând cu fidelitate trăsăturile damnatului. Apoi o dungă verticală împărțind ecranul în două, ca și cum fălcile unei menghine strânsese cu bacurile zimțate capul lui Gustav. Dunga se umfla, obiectivul își reglă focalizarea ca să se poată citi clar pe banderola capsată la ceafă: VINOVAT! Gustav compunea romanul cu un câine negru la picioare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1494_a_2792]
-
mă întâlnesc cu toți ceilalți, marionete-vii sau marionete-moarte, privindu-ne filmul existenței proiectat de Magiștri. Care au scos măștile, lăsând să li se vadă fețele neschimbate de zecile, sutele, miile de zile scurse. Și privind imaginea unor albine zumzăind pe ecran. ÎN PRIM PLAN, PE PĂMÂNTUL CU SMOCURI DE IARBĂ ȘI TUFE DE IASOMIE, ZĂCEA TRUPUL URIAȘ AL UNUI TRÂNTOR DE PESTE 2 METRI LUNGIME. LA CÂTEVA PALME DEASUPRA PÂNTECULUI, SFÂRTECAT DE COPULAREA CU MISTERUL, NE PRIVEA, LUMINAT DE EXTAZ, MOȘ EVENIMENT
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1494_a_2792]
-
imediat după ce se lasă întunericul. Luptele încrîncenate abia acum încep în toate zonele Capitalei. Televiziunea funcționează ca un comandament general, transmite, intoxică ori de cîte ori este nevoie, poți să-ți imaginezi toată vînzoleala care nu se vedea pe micul ecran, toate nulitățile care trăgeau sfori, dădeau telefoane, împărțeau ordine călcînd în picioare orice ierarhii. Frontul (al naibii cum domnul Președinte își punea deja în practică nebunia) cere populației să apere Bucureștiul. Sediul Comitetului Central este distrus și incendiat, cînd brusc
Dansul focului sau 21: roman despre o revoluþie care n-a avut loc by Adrian Petrescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1317_a_2723]
-
auzit pînă acum că fiecare revoluție are cîte un contingent masiv de privitori care-și dau cu părerea, care pun idei pe hîrtie, care fac prospecte? — A fost ca o revelație, Delfinașule, am văzut totul, era proiectat acolo ca pe ecranul unui cinematograf. Să vină lîngă el, să spună cinstit dacă a mai tratat-o cineva cu atîta afecțiune. Cu toate astea, uneori îl apucau mustrările de conștiință. El cu trei, alții fără nici una, ar fi putut să se lase de
Dansul focului sau 21: roman despre o revoluþie care n-a avut loc by Adrian Petrescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1317_a_2723]
-
în evidență, și ca să citez dintr-o carte, află că pentru ca impresia de veridicitate să fie cît mai bine indusă spectatorului este necesar ca fonograma filmului să conțină tot felul de zgomote corespunzătoare evenimentelor și acțiunii care este proiectată pe ecran. Bleg, încăpățînat, cum spuneți, dar bine că e om de treabă, zice Santinelă, un comandant de zahăr. În unitatea asta permisia e permisie, orarul e orar, masa e masă, condiții proaste ca peste tot, recunoaște, dar atmosferă bună, soldații sînt
Dansul focului sau 21: roman despre o revoluþie care n-a avut loc by Adrian Petrescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1317_a_2723]
-
televizorul în ultimele zile, dom’ Colonel? moare Tîrnăcop de curiozitate. — L-am spart în ziua cînd au dat procesul Piticului, le dezvăluie Bătrînul. Țăndări s-a făcut, adaugă gîndindu-se la vaza de sticlă căreia i-a făcut atunci vînt în ecran. — Mă miram eu de ce era așa liniște cînd am intrat, își aduce aminte Gulie. Ia ziceți, ce v-a enervat mai tare, bărbița lui Monte Cristo sau mutra lui Picioruș de Ghips, care dădea din colț în colț la acuzațiile
Dansul focului sau 21: roman despre o revoluþie care n-a avut loc by Adrian Petrescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1317_a_2723]
-
închipuiți-vă numai cîte polițe aș fi avut eu de plătit, spune Bătrănul uitînd de Roja, îngrijindu-se doar de ceașca cu ceai, dacă m-aș fi înhăitat cu ei, la ora asta aș fi fost și eu pe micul ecran în mijlocul evenimentelor. — Din păcate și noi am dat-o-n bară ca niște fătălăi, recunoaște Tîrnăcop. — Sau din fericire, spune Dendé, de ce să nu privim partea plină a paharului? Să nu-mi spuneți că vă pare rău că n-am
Dansul focului sau 21: roman despre o revoluþie care n-a avut loc by Adrian Petrescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1317_a_2723]
-
iveală o hîrtie albastră, mototolită. — Pe ce jucați? aude din nou vocea tinerelului care între timp luase loc lîngă el la masă, nu i place să i se distragă atenția, vrea să urmărească numerele alea nenorocite care sînt extrase pe ecranul colorat care atîrnă din tavan în mijlocul sălii, păi cred și eu, se aude din nou glasul mieros al celuilalt, faceți o mare prostie să stați cu orele înțepenit în aceeași poziție, v-am urmărit de cînd ați intrat, îi mărturisește
Dansul focului sau 21: roman despre o revoluþie care n-a avut loc by Adrian Petrescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1317_a_2723]
-
pînă unde am eu senzația că glăsciorul ăsta al tău îmi este și mie foarte cunoscut? — Asta-i mai puțin important chiar decît numerele extrase în momentul ăsta, îl sîcîie Patru Ace, ia să vedem, își aruncă ochii cînd la ecranul colorat, cînd la talonul lui Roja, pufnește din piept, iar n-aveți noroc, dom’ Căpitan, îl vestește. — Mare pagubă, spune Roja cu gîndul aiurea, uitîndu-se în ochii celuilalt fără să-și dea seama. Necazuri în dragoste, în carieră? începe să
Dansul focului sau 21: roman despre o revoluþie care n-a avut loc by Adrian Petrescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1317_a_2723]
-
au dep...sit retorica arogant... și ineficient... a tehnicianului care se ascunde dup... jargon pentru a-și epata și hipnotiza publicul; nici Mircea Ciumara, nici prematur disp...rutul Ulm Spineanu, în diversele lor perioade de supraexpunere televizual..., nu au trecut ecranul, pierzându-se în aceeași limb... de lemn, p...rând s... fi uitat limba natural.... Am semnalat cu ani în urm... ciudatul succes postcomunist al economiștilor și juriștilor formați înainte de 1989, în special în instituțiile ambigue unde se preg...tea nouă
[Corola-publishinghouse/Administrative/1898_a_3223]
-
din Deva în 2002, și-a ales simbolul grafic care desemnează ideea de „copyright“ în întreaga lume: Aceste teribilisme nu sunt provocatoare, cum speră autoarea. Reușesc, cel mult, să-l sâcâie pe cititor, ca plimbarea țanțoșă a unei muște pe ecranul televizorului în timpul trasmiterii unui meci de fotbal. Forțată și agasantă este și elogierea Danielei de către editorul ei, Valeriu Bârgău, pe ultima copertă a cărții: „Dacă primul român ajuns în Regatul Unit al Marii Britanii a fost Vlad țepeș - Dracula - care i-
Cum te poti rata ca scriitor ; Cateva metode sigure si 250 de carti proaste by Alex Stafanescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1314_a_2703]
-
Moșul molfăie cîteva cuvinte, moțăie și apoi iar se trezește. Ne iubim, doi oameni inteligenți știu să nu se incomodeze... Ea vrea mai des la discotecă, el să moțăie la televizor. Oare de ce penibila pereche dorește să apară pe micile ecrane? Avem suficiente emisiuni care ne provoacă senzații de vomă. Un tînăr "harmăsar" întreabă groaznica pereche: Dar, cum vă descurcați, dumneavoastră așa bătrîn și ea așa de tînără? Moșul privește buimac, molfăie niște chestii despre inteligență, iar ea, iepșoara, zîmbește spre
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1511_a_2809]
-
așa bătrîn și ea așa de tînără? Moșul privește buimac, molfăie niște chestii despre inteligență, iar ea, iepșoara, zîmbește spre tînăr. Ar fi spus cu siguranță: Moșul doarme, moțăie, iar eu... ce telefon ai? Atîția oameni penibili, împînziți pe micile ecrane, ne duc spre convingerea că sîntem un popor cam cu prea mulți proști. Dacă în zilele noastre cineva mare tușește, ca să nu spun o grosolănie, se adună moderatorul cu cîțiva "enciclopediști" și despică tușitul în patru. De ce credeți că a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1511_a_2809]
-
română. Dacă aș redacta În italia nă, engleză, spaniolă sau franceză, ele mi-ar vorbi fără cusur. Scriu pe claviatura unui ordinator obișnuit, unde Însă fie care tastă se prezintă vocal sub tușeu, În chiar clipa proiectării semnului ei pe ecran. Apoi, la o altă apăsare pe taste, textul astfel cules se rostește singur pe sine de la un capăt la altul sau pe fragmente, după gust și aflările omului În treaba cu pricina. Vasăzică, scrisul gravat În memoria ordinatorului, trimis prin
O vara ce nu mai apune by Radu Segiu Ruba () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1375_a_2743]
-
grafemelor În cuvinte vii, care să mi poată vorbi mie și mai cu seamă altora. Fiindcă iată, În timp ce scriu, ordinatorul mi se adresează și mă confirmă printr-o voce sintetică, iar cu omul obișnuit, văzător, comunică prin tușul virtual al ecranului. Aceluiași cititor Îi transmite el mesajul odată cu fila ițindu-se Înnegrită din imprimantă, pe mine lăsîndu-mă undeva În urmă, În locul mește șugarului de care marfa, odată croită, se Îndepărtează - spre nostalgia lui și spre confortul altora. Nu e mai puțin ade
O vara ce nu mai apune by Radu Segiu Ruba () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1375_a_2743]
-
altfel decît În carnea și-n oasele sale, dar, dacă apariția ei Îmi transmite anume semnale, negreșit mi-o Închipui minunată. Și culmea este că o văd instantaneu, ca o răsărire din valuri, ca o inflamare de culori. Ciudatul meu ecran lăuntric se Însuflețește dintr-o dată. Ajung pînă la nuanțele vestimentației, care cu sigu ranță mi se arată Întotdeauna diferită față de ceea ce poartă ea chiar În acel moment, percep o Îmbrăcăminte de stiluri cel mai probabil ieșite din modă, dar orice
O vara ce nu mai apune by Radu Segiu Ruba () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1375_a_2743]
-
Mai ții minte?... N-am mai fi apucat să ne vedem acuma... Scena asta nu rămăsese de-a lungul anilor la suprafața amintirilor mele. Se scufundase undeva În adîncuri, zăcuse În mîlul trecutului. A reînviat Însă, Îndată orbitoare, pe Întregul ecran al memoriei: Caița și cu mine Într-o zi Însorită, după multă ploaie, sărind În balta din josul grădinilor școlii, eu afundîndu-mă Într-o groapă din albia gîrlei, el aruncîndu-se după mine, eu Îmbrîncindu-l cu putere Înapoi, iar el trăgîndu
O vara ce nu mai apune by Radu Segiu Ruba () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1375_a_2743]
-
să fie așteptat cu mare bucurie, anume un camion cu instalații de proiectat filme la bord, vasăzică o caravană cinemato grafică. Proțăpind mașina În fața peretelui de apus al bisericii, s-au apucat să proiecteze seara, pe zidul alb, ideal ca ecran, filme documentare despre creșterea științifică a animalelor, pentru ca imaginile În mișcare să le dovedească țăranilor că oricine poate să producă vedenii din cele pe care ei pretind că le-au Întîlnit În biserică. Pui tu, mă, vacile și porcii pă
O vara ce nu mai apune by Radu Segiu Ruba () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1375_a_2743]
-
care au atins pământul și oamenii s-au întinat. De aceea coroana trebuie spălată de către îngeri în fiecare noapte. Lângă cvadrigă, pasărea Phoenix își strânge aripile, frântă de oboseală. Dacă n-ar fi ea, lumea ar arde într-un ceas. Ecran gigantic între soare și pământ, aripile păsării protejează vietățile și oamenii de arșița cotropitoare. Sacrificiul ei zilnic menține viața pe pământ. Viziunea din al treilea cer se termină cu imaginea lunii, sub chipul unei femei. Luna este văzută ca descendenta
[Corola-publishinghouse/Administrative/1996_a_3321]
-
La ce îți mai trebuie alții ? Eu aș fi fericită dacă..." apoi, ridicându-se în șezut : "Tom, dragule, de ce nu vrei să vii și pe la noi ?" întreabă cu o voce alintat-amuzată tânăra vecină de pat și trimite o bezea spre ecran. Dora privește în fine și ea : chipuri prea frumoase ca să fie adevărate, zâmbete rigide, atitudini nefirești... În fine, cu niște acorduri ridicol de solemne care depășesc suportabilitatea decibelică, serialul se termină. Tânăra reduce sonorul, dar pe ecran continuă să defileze
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1476_a_2774]