5,962 matches
-
Bruyére îi este preferată însă apropierea de „negativismul” și „pesimismul” lui La Rochefoucauld. Despre monografia lui Balotă, Marin Nițescu va afirma - cu maliție - următoarele considerațiuni: „pornind de la indicații embrionare și vagi punctuații urmuziene, el ridică, pentru cultul lui Urmuz, un edificiu impunător (...) un Urmuz posibil, simulînd existența unei opere comportîndu-se als ob”. Pe linia esteticii „realismului muzical” indicată în nota de subsol a prozei „Algazy & Grümmer”, Dan Cristea speculează, într-un mic eseu intitulat „Urmuz — adecvări și corespondențe” (România literară, IV
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]
-
de timp. Dacă ar fi fost inspirat să-i mai rețină pe Endō și pe Kanai în cafenea încă cinci minute, i-ar fi văzut pe Tomoe și Ōkuma trecând pe acolo. Ei au luat-o pe strada care lega edificiul Nikkatsu de Owarichō. Ea se mai oprea să se uite prin magazine și să privească la vitrine. Întotdeauna e zgomot aici, nu? remarcă ea pe când treceau pe lângă șantierul în care tocmai dispăruse Gaston. — Da, așa e. În ultimele luni s-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2300_a_3625]
-
Heraclion țiglele îmbrăcate în aur de pe templul ce odinioară îi fusese dedicat lui Venus; cu ele a acoperit San Pietro. Aceasta este doar una dintre marile sale lucrări. Adevărul este că Vaticanul era un loc urât și aproape pustiu. Singurele edificii care meritau să fie văzute erau mormântul familiei Probi, cel al împăratului Honorius și imensa ruină, ajunsă o groapă respingătoare, a circului. Pe cât de puțini erau pelerinii și cetățenii romani, pe-atât de mulți erau mutilații și oropsiții de toate
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2044_a_3369]
-
flăcări și arzând În infernul care o așteaptă. Eșarfă portocalie fâlfâitoare, păr strâns erotic la ceafă, poșeta violetă cu curea peste piept, hăinuță de blană pe umeri, cizme și fustă până la genunchi, Emma ieșea pe poarta care despărțea Tiburtina de edificiul din fier și sticlă al agenției, Însoțită de un grup de femei care chicoteau și râdeau și păreau fericite. Și Emma râdea, deși nu arăta cu adevărat fericită - se prefăcea doar, pentru a nu fi băgată În seamă. Pe Antonio
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2343_a_3668]
-
un pahar și băga Înăuntru un bastonaș de plastic, așteptând să se Înalbăstrească porțiunea indicată, lucru care nu se Întâmplase vreodată. Pentru fiica lor ce Încă nu fusese concepută, pentru jenantele minciuni de care se agățase, pentru a nu prăbuși edificiul strâmb al vieții sale. Refuză. Vocea lui deveni o șoaptă. — Puiuț, Îmi pare atât de rău. Acum. Nu mâine. Acum. M-am săturat să aștept. Am treizeci și trei de ani, iar tu ai aproape cincizeci. Ne va fi de ajuns ziua
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2343_a_3668]
-
vechea Romă, ruinele Cartaginei, amfiteatrul din El Jem etc., dar nicăieri nu am întâlnit un astfel de terci aruncat în inima istoriei. Interiorul cetății mi-a creat senzația aceea de teamă, greață și disconfort. Zidurile, liniștea lor misterioasă, trecutul acestui edificiu fac din el un loc macabru. Nu era nevoie să se intre cu picioarele în liniștea de piatră a vremilor trecute. Nimic din ce s-a introdus artificial în acele camere sinistre, proiecția continuă cu o pasăre zbătându-se în
Antologie: poezie, proză. Concursul naţional de creaţie literară „Ionel Teodoreanu” Dumeşti – Iaşi ediţia a VII-a. In: ANTOLOGIE: poezie, proză. Concursul naţional de creaţie literară „Ionel Teodoreanu” Dumeşti – Iaşi ediţia a VII-a by colectiv () [Corola-publishinghouse/Imaginative/245_a_1227]
-
de blocuri, cu clădirile noi, de patru și șase etaje, pe partea opusă, râul, barajul cel mare și uzina metalurgică, atunci bunicul m-a luat pe după umeri și mi-a spus să nu mă uit cu de-amănuntul la fiecare edificiu-n parte, ci în ansamblu, ca la un întreg, de parcă m-aș uita la un tablou sau la o fată frumoasă, să încerc să văd totul simultan, ceea ce nu-i ușor, dar dacă o să reușesc, atunci voi privi și lumea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2148_a_3473]
-
simultan, ceea ce nu-i ușor, dar dacă o să reușesc, atunci voi privi și lumea asta cu totul altfel. Bunicul a rămas tăcut, privind orașul, mai lua câte un gât de bere, priveam și eu orașul, văzându-l însă în detalii, edificii, locuințe, străzi și piețe, vântul a început să bată, mi s-a făcut pielea de găină pe brațe și picioare, atunci bunicul a început iarăși să vorbească, m-a rugat să-i dau crezare că orașul ăsta e cel mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2148_a_3473]
-
După o clipă de șovăială, demară. 6 Norii care se Îngrămădeau Îi veniseră de hac amurgului, astfel că era beznă totală cînd Marie se Îndreptă spre abația În ruină. Văzu ivindu-se În lumina farurilor silueta impunătoare și misterioasă a edificiului din care azi nu mai erau În picioare decît zidurile de incintă, care Încă mai legau Înaltele arcade gotice. Aprinse o mică lanternă și pătrunse În vechea navă În clipa În care un fulger lumina brusc abația aflată sub cerul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1941_a_3266]
-
bagajele. Chiar Înainte de plecare, cumpărase de la Samaritaine un cort tip iglu (fabricat În China Populară, 2-3 locuri, 449 F). Primul lucru pe care-l văzu Bruno ajungând pe pajiște fu piramida. Douăzeci de metri la bază, douăzeci de metri Înălțime: edificiul era perfect echilateral. Toți pereții erau din sticlă; un caroiaj din lemn de culoare Închisă Îi diviza În panouri. Unele panouri reflectau puternic razele soarelui ce asfințea; prin altele se zărea structura internă: mai multe niveluri și pereți despărțitori, tot
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2052_a_3377]
-
Ar fi trebuit să fiu fericit; nu aveam decât douăzeci și opt de ani, dar mă simțeam deja mort. Victor s-a născut În decembrie; Îmi amintesc botezul lui la biserica Saint-Michel, era tulburător. „Cei botezați devin cărămizi vii pentru Înălțarea unui edificiu spiritual, pentru un sfânt sacerdoțiu”, a spus preotul. Victor era roșu și zbârcit În scutecele de dantelă albă. Era un botez colectiv, ca În Biserica primitivă, erau vreo zece familii. „Botezul ne face parte a Bisericii, spuse preotul, ne face
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2052_a_3377]
-
iveau blocaje, inerente, de altfel, oricărui program; computerul rezolva mereu asemenea probleme trimițându-le într-un final deschis. De pildă, se întâmpla ca, uneori, băiatul care aducea ziarele în fiecare dimineață să se blocheze din cauza bisericii. Ce însemna acest lucru? Edificiul religios era construit într-un dubios stil flamboaianto-radiant, cu zorzoane și sculpturi și înflorituride piatră cenușie; în imediata apropiere, un platan uriaș își întindea crăcile până la nori. Mai trebuie spus că în fiecare dimineață la ora șapte, din necesități estetice
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2226_a_3551]
-
circumspect și pentru o clipă am crezut că planul meu se duce de râpă. - Toată povestea cu bijuteriile pentru Reich sună a pură fantezie, mi-a spus. Între timp, îmi pregătisem informațiile și începeam să încheg date reale într-un edificiu fals, dar imposibil de verificat în totalitate. I-am relatat întâlnirea mea cu Adler, descoperirea runei din grădina lui Mintzi - n-are decât s-o verifice pe asta, doar e arheolog -, rună pentru care Hitler a primit o sumă considerabilă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2226_a_3551]
-
dragi lui. Ar fi preferat un stil auster și concis. Subiectele de meditație și le alegea din viața imediată, uneori chiar trivială, dar izbutea să le curețe de învelișul banal până la a dezvălui piesa de care avea nevoie în întregirea edificiului său. Metoda lui era însă una obscură. Nu avea un sistem în adevăratul sens al cuvântului fiindcă așa ceva nu mai era la modă de mult. În fiecare carte piesele se alipeau și însăși cartea era o piesă nefinisată. Douăzeci de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2226_a_3551]
-
nepătruns. Îi veni în minte fotografia care făcuse înconjurul pământului, distribuită de agențiile internaționale. Într-o piață din Spania, în apropiere de Madrid, un copăcel de abia doi metri înălțime încerca din greu să supraviețuiască, strivit de zidurile înalte ale edificiilor publice. Pe unul dintre acele ziduri, cineva scrisese cu litere mari, negre: „Amendă de o mie de pesete pentru cine se atinge de acest copac.“ N-a știut niciodată cât însemnau, la schimb, o mie de pesete, dar acum, aici
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2109_a_3434]
-
nervoși făceau să răsune claxoanele știind că eforturile lor vor fi zadarnice. Nori de fum negru se înălțau de la tobele de eșapament ale autobuzelor și un miros greu de benzină de proastă calitate plutea deasupra orașului, lipindu-se de fațadele edificiilor, de reclamele luminoase, de panourile mari de afișaj și de geamurile ferestrelor. Un kilometru în linie dreaptă îl despărțea de Piața Armelor și de Palatul Congresului, dar cupola acestuia de abia se distingea în spatele perdelei de particule în suspensie plutind
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2109_a_3434]
-
părea un oraș mort și putu să se plimbe liniștit pe mijlocul drumului, bucurându-se de răcoarea zorilor. O umezeală vâscoasă venind dinspre mare acoperea vehiculele parcate lângă trotuare și umezeala nopții strecurându-i-se sub cămașa subțire. Privi giganticele edificii cu apartamente în care oamenii se îngrămădeau ca niște termite. Pe strada lungă se zărea doar o fereastră aprinsă și se întrebă cine o fi locuind acolo și de ce nu dormea. „Poate că suferă de insomnie cronică. Sau este bolnav
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2109_a_3434]
-
individ consideră că lumea lui se află mereu în centrul universului. Acest lucru dovedește nevoia noastră de a trăi într-o lume totală și organizată, într-un Cosmos. Locuințele noastre sunt niște imago mundi, iar Biserica ilustrează structura cosmologică a edificiului. Interiorul bisericii simbolizează Universul, altarul - Paradisul, mijocul bisericii este Pământul, iar apusul - Judecata de Apoi, lumea întunericului. A doua manifestare a sacrului este timpul. Ca și spațiul, timpul nu este nici omogen, nici continuu pentru omul religios. Există intervale de
Timp şi spaţiu în literatura română - viziunea lui Mihai Eminescu şi a lui Mircea Eliade -. In: CATALOG Sincretismul artelor 1 by Cristiana Grigoriu, Daniela Luca, Adriana Pîrţac () [Corola-publishinghouse/Imaginative/425_a_949]
-
raportul său natural cu Dumnezeu. Acest lucru se vede mai clar în critica pe care o face împotriva umanitarismului, care a voit să fie „iubire față de umanitate”, dar în realitate s-a revelat ca un „pathos senzual rebel”. El construiește edificiul propriu al comunității creștine pe fundamentul omului, în baza a trei principii. Primul principiu, conform căruia ceea ce face posibilă inserarea concretă a persoanei în comunitate și așezarea în cadrul ei este dimensiunea interioară, care integrează alături de propriul „eu” și dimensiunea „noi
Etica creştină din perspectiva persoanei by Duma Bernadin () [Corola-publishinghouse/Science/100983_a_102275]
-
Da, tu, da. Dacă așa stau lucrurile, fii pe pace, că te scot eu din Încurcătură! Dar, mai stai, să Înțeleg, eu, bine, ce vrei. Ascultă-mă. O denumire, adică, ceva, care să fie scris, pe firma de la intrarea În edificiu. Da? Da. Ei, team Înțeles. Păi, ca să fie și adevărat, și șocant, și atractiv, zi-i așa: GHICI, CE-I AICI? Cum o să scriu, asta, pe frontispiciu? Cum, zi și tu; ziceți și voi: cum?! Iaca bine. Așa, după cum auzi
Vieți răscolite by Constantin Slavic () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91621_a_92849]
-
nevoie de anumite date pentru a-l putea ajuta. Cu cât știu mai multe și mai repede, cu atât starea lui este mai puțin pusă în pericol. Este deja critică, explica Eugen, în timp ce coborau pe treptele de acces în somptuosul edificiu universitar și se deplasau apoi pe trecerea de pietoni pentru a ajunge la parcare, potrivit gestului larg făcut cu brațul. Mai este și aspectul celălalt, al vederii. Va trebui să analizăm cu mare atenție... - Da...! Încerc să înțeleg. Mi s-
TAINICELE CĂRĂRI ALE IUBIRII by Marian Malciu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91752_a_92809]
-
invitat-o să privească: - Acolo, draga mea, la etajul doi, în a treia cameră de la colț, în aripa stângă, sunt lucrurile mele... - Aaa! Hotel New Montana! Aproape de teleferic, la o aruncătură de băț, exclamă Laura, privind încântată silueta impunătoare a edificiului. Patru stele... Cred că aici sunt cele mai mari prețuri. - Nu, nu sunt cele mai mari. Sunt și alte..., dar ce sens are să facem comparații? Eu l-am arătat din reflex, trecând pe aici... Mă gândeam, dacă ești de acord
TAINICELE CĂRĂRI ALE IUBIRII by Marian Malciu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91752_a_92809]
-
zi se trezi arestat.” ? Știu cît de mult îl admirați pe Kafka și ce mult v-ați hrănit cu romanele sale, cu universul său. Va trebui într-o zi să veniți la Praga și să priviți, de pe podul Charles, spre edificiul fostului palat regal, o cetățuie imensă, strivitoare de fapt, așezată pe colina de pe malul stîng al rîului Vîltava, de unde domină tot orașul. Acest palat, această fortăreață de fapt, una dintre cele mai mari din Europa Centrală, este un adevărat labirint
Negustorul de începuturi de roman by Matei Vişniec () [Corola-publishinghouse/Imaginative/605_a_1341]
-
cu subsol). Iată răspunsul : pentru că am reușit să-i cunoaștem în profunzime și le-am înțeles alchimia existențială și narativă, precum și apetitul pentru diferite tipuri de construcție. în viitoarea scrisoare am să vă vorbesc despre scriitorii care nu pot construi edificii solide decît pe terenuri vagi, sau pe ideea de vag... Ambiguitatea este un fundament atît de solid pentru ficțiune ! Al dumneavoastră, Guy Courtois P.S. Vă scriu aceste rînduri din cafeneaua Odăon de la Zürich. O cunoașteți ? Bănuiesc că da întrucît unul
Negustorul de începuturi de roman by Matei Vişniec () [Corola-publishinghouse/Imaginative/605_a_1341]
-
ritualică. Unii scriitori au nevoie, pentru a intra în materie, mai degrabă de un gest ritualic decît de o primă situare în timp sau în spațiu a narațiunii, sau de o primă introducere a vreunui personaj. în istoria arhitecturii, multe edificii au fost astfel create încît intrarea în ele să impună o anumită atitudine. Un prag înalt te obligă la o anumită coregrafie cînd treci peste el. Uneori pragul este înalt iar ușa este scundă ceea ce te obligă să-ți apleci
Negustorul de începuturi de roman by Matei Vişniec () [Corola-publishinghouse/Imaginative/605_a_1341]