2,275 matches
-
afectat sau are malformații. De obicei afectează membrele, deși fața, gâtul și abdomenul pot fi de asemenea afectate. Într-o stare extremă denumită elefantiazis acest edem progresează astfel încât pielea devine groasă cu un aspect similar pielii de la nivelul membrelor unui elefant. Cauzele sunt necunoscute în majoritatea cazurilor, dar uneori există un istoric anterior de infecție severă, de obicei cauzată de o parazitoză precum filarioza limfatică. Limfangiomatoza este o afecțiune ce implică chisturi multiple sau leziuni formate din vasele limfatice. Limfedemul poate
Sistem limfatic () [Corola-website/Science/305912_a_307241]
-
chiar atacă urși adulți. Urșii bruni și cei tibetani alcătuiesc 58% din rația alimentară a tigrului siberian (îi omoară mai ales masculii). Urșii soare, agresivi din fire, alungă uneori tigrii de lângă prada capturată, însă cel mai des se întâmplă invers. Elefanții indieni sunt o pradă imposibilă pentru tigri, de aceea aceștia îi evită pe cât posibil, deși câteodată le atacă puii. A fost înregistrat un caz în care un tigru a ucis o femelă adultă de rinocer indian. Uneori tigrii atacă animale
Tigru () [Corola-website/Science/305901_a_307230]
-
fiind scutiți chiar și de biruri. Vânătoarea de tigri a luat amploare în sec. al XIX-lea-înc. sec. alXX-lea din cauza coloniștilor englezi în India, care o practicau ca activitate recreativă.. Ei se deplasau fie pe jos, fie pe gauri sau elefanți. Prădătorii erau adeseori ademeniți cu prăzi ușore, de genul caprelor, alteori speriați cu ajutorul tobelor de către slujitorii aborigeni. Cadavrele erau de obicei împăiate și instalate în casele aristocraților ca decorații. În prezent, vânarea tigrilor este interzisă în toată lumea, deși, în ciuda eforturilor
Tigru () [Corola-website/Science/305901_a_307230]
-
de Animal Planet, tigrul a fost votat ca animal favorit de cea mai mare parte din intervievați. Acesta a primit votul a 21% din respondenți, depășind câinele (20%), delfinul (13%), calul (10%), leul (9%), șarpele (8%) și alte animale ca elefantul, cimpanzeul, urangutanul și balena. În cadrul sondajului au participat peste 50.000 spectatori din 73 de țări. Behavioristul Candy d'Sa, care a colaborat cu Animal Planet la alcătuirea listei, a afirmat: „noi ne putem identifica cu tigrul, pentru că este feroce
Tigru () [Corola-website/Science/305901_a_307230]
-
inspirat alegerea locului unde s-a filmat "", povestea își are rădăcinile în trei idei care s-au cristalizat în mintea autorului începând încă din 1973, dar pe-atunci nu avea decât "un sentiment și un titlu" După ce a terminat "Omul elefant", l-a cunoscut pe producătorul Richard Roth la o cafea. Roth citise și îi plăcuse scenariul "Ronnie Rocket", dar nu credea că ar investi în producția sa. L-a întrebat pe Lynch dacă are alte scenarii dar el avea numai
Catifeaua albastră () [Corola-website/Science/305952_a_307281]
-
zbor, care mai de care mai curioase. Putem vedea zeppeline și rachete, un fel de elicopter sub forma unui tramvai aerian sau o navă interspațială cu elicea în funcțiune. Personajele din Lună sunt la fel de stranii: un cocoș cu cap de elefant și un elefant cu cap de cocoș, o barză cu cap de porc, un câine cu cap de rață. ""Păcală în lună"" a fost realizat la casa de producție "Soarele" a germanului Erich Pommer, cu ajutorul inginerului chimist Constantin Ionescu-Cioc și
Păcală și compania () [Corola-website/Science/303429_a_304758]
-
de care mai curioase. Putem vedea zeppeline și rachete, un fel de elicopter sub forma unui tramvai aerian sau o navă interspațială cu elicea în funcțiune. Personajele din Lună sunt la fel de stranii: un cocoș cu cap de elefant și un elefant cu cap de cocoș, o barză cu cap de porc, un câine cu cap de rață. ""Păcală în lună"" a fost realizat la casa de producție "Soarele" a germanului Erich Pommer, cu ajutorul inginerului chimist Constantin Ionescu-Cioc și al operatorului Constantin
Păcală și compania () [Corola-website/Science/303429_a_304758]
-
poartă amprenta influențelor indiene și au unele asemănări cu motivele hinduse sau budiste. Iconografia religioasă abundă de simboluri, fiecare tirthankara având propriul însemn reprezentativ, "lanchhana". De exemplu Rishabna, primul profet este reprezentat printr-un taur, Ajitnath, al doilea, printr-un elefant, Sambhavanath, printr-un cal, Abhinandannath, printr-o maimuță, Parshva prin șarpe, iar Mahavira prin leu. Deși majoritatea simbolurilor tirthankarașilor sunt alese din sfera faunei, există și excepții ca lotusul (pentru Padmaprabha), luna (Chandraprabha), vasul (Mallinath), etc. Dintre toate aceste semne
Jainism () [Corola-website/Science/303397_a_304726]
-
și unele imagini relatate ca vise de mamele unor tirthankarași ca Mahavira. Spre exemplu, reveriile reginei Trishala sunt deseori amintite de jainiști în diferite ceremonii ca dovezi ale autenticității misiunii lui Mahavira. Se spune că aceasta ar fi visat un elefant, un taur, un leu, pe zeița Lakshmi, niște flori, o lună plină, soarele, un stindard imens, o urnă de argint, un lac împânzit de lotuși, o mare albă ca laptele, un vehicul celest, un morman de giuvaeruri, un foc lipsit
Jainism () [Corola-website/Science/303397_a_304726]
-
ale folclorului maghiar. Ușile masive sunt decorate cu motivul albinei. Pe locul ambelor clădiri exista încă din a doua jumătate a secolului al XVIII-lea un imobil cu parter și etaj, proprietarul fiind un sticlar numit Mathias Simon. Casa „La Elefant” (al cărui nume - conform istoricului Ioan Hațegan are o origine neclară datorată probabil unui local numit astfel care a fost găzduit de respectiva clădire), este caracterizată de o fațadă barocă. Clădirea a fost supraetajată în ani '60 ai secolului al
Piața Unirii din Timișoara () [Corola-website/Science/303458_a_304787]
-
hotărâre în care a fost susținut de șeful său Teodor Ciomocoș. Casa „La Trei Husari”, situată la adresa Piața Unirii nr. 2, își trage numele de la ospătăria pe care a găzduit-o în incinta sa. La fel ca și casa „La Elefant” avea doar un etaj, însă a fost supraetajată în perioada interbelică. Deși zidăria inițială a fost menținută, în acea perioadă i-a fost aplicată o fațadă de vilă modernă interbelică, fațadă care nu se potrivea în ansamblul pieței. În consecință
Piața Unirii din Timișoara () [Corola-website/Science/303458_a_304787]
-
București; teatrul fusese înființat de regizorul Sică Alexandrescu împreună cu dramaturgul Tudor Mușatescu și avea să-și continue activitatea până în anul 1940. Printre piesele cele mai importante în care a jucat se numără: "Vârcolacul", "Micul Weber" de Arnold si Bach, "Otto Elefantul" de Arnold și Bach, "Arde nevastă-mea" de A. Vercourt și Jean Bever, "Prostul din baie" de Ernest Fiese și Karl Fellman, "Corabia lui Noe", "Așternutul de mătase" de A. Birabeau și G. Dolley, "Părintele cățeilor" de Glinger și Taussig
Grigore Vasiliu Birlic () [Corola-website/Science/300000_a_301329]
-
și a scufundat nava, lăsând cei 28 de oameni de la bord pe gheață și supunându-i unei serii de încercări grele. Aceștia au trăit luni de zile în tabere improvizate pe gheață, au călătorit cu bărcile de salvare pe Insula Elefantului, au călătorit apoi din nou într-o barcă deschisă, denumită "James Caird", pe o distanță de 1300 km, și au efectuat prima traversare pe uscat a Insulei Georgia de Sud, ceea ce a condus la salvarea lor fără ca vreun membru al
Expediția Imperială Transantarctică () [Corola-website/Science/312988_a_314317]
-
a rămas vizibil în timp ce grupul a plutit încet pe lângă ea. Cum Insulele Snow Hill și Paulet erau inaccesibile, Shackleton a scris că toate speranțele rămăseseră în cele două mici insule de la extremitatea nordică a Țării Graham: Insula Clarence și Insula Elefantului, la 160 km nord de poziția lor din data de 25 martie, pentru ca apoi să se răzgândească și să decidă că Insula Decepției ar putea fi o destinație mai bună. Aceasta era departe spre vest, spre capătul unui lanț care
Expediția Imperială Transantarctică () [Corola-website/Science/312988_a_314317]
-
Speranței, în capătul Țării Graham. Totuși, condițiile din bărci, cu temperaturi până la −30 °C, cu puțină hrană și cu căderi dese în apă de mare înghețătă, oboseau oamenii, atât fizic cât și mental, astfel că Shackleton a hotărât că Insula Elefantului, cea mai apropiată dintre refugiile posibile, rămăsese singura dintre opțiunile accesibile. Pe 14 aprilie bărcile se aflau lângă coasta sud-estică a acestei insule, dar nu s-a pus problema unei acostări, întrucât acest țărm era unul format de stânci perpendiculare
Expediția Imperială Transantarctică () [Corola-website/Science/312988_a_314317]
-
limbă de pământ lungă, la 11 km spre vest, care părea un teren propice pentru tabără. Imediat, oamenii s-au întors la bărci și au trecut spre această nouă poziție, pe care mai târziu au botezat-o "Punctul Wild". Insula Elefantului era izolată, nelocuită și rareori vizitată de vânători de balene sau de alte nave. Dacă grupul dorea să se întoarcă în civilizație, era nevoie ca ei să ceară ajutor. Singura modalitate realistă de a face aceasta era de a adapta
Expediția Imperială Transantarctică () [Corola-website/Science/312988_a_314317]
-
barca: el, Worsley ca navigator, Crean, McNish, John Vincent și Timothy McCarthy, și, în urma instrucțiunilor lui Shackleton, McNish a început imediat lucrul la adaptarea lui "James Caird", improvizând unelte și materiale. Frank Wild urma să fie liderul grupului de pe Insula Elefantului, cu instrucțiuni de a pleca spre Insula Decepției în primăvara următoare, în cazul în care Shackleton nu s-ar mai fi întors. Shackleton a luat provizii doar pentru patru săptămâni, știind că dacă nu se ajunge la uscat în această
Expediția Imperială Transantarctică () [Corola-website/Science/312988_a_314317]
-
insula, cu Worsley la bord pentru a arăta drumul, și până în seara zilei de 21 mai toți cei șase de pe "James Caird" erau în siguranță. A fost nevoie de patru încercări pentru ca Shackleton să reușească să se intoarcă pe Insula Elefantului pentru a salva grupul de naufragiați de acolo. Întâi a plecat din Georgia de Sud la doar trei zile după ce sosise la Stromness, după ce a obținut dreptul de a folosi o balenieră de dimensiuni mari, "The Southern Sky" (în ), care
Expediția Imperială Transantarctică () [Corola-website/Science/312988_a_314317]
-
o balenieră de dimensiuni mari, "The Southern Sky" (în ), care se afla în portul Husvik. Shackleton a adunat un echipaj de voluntari, pe care îl pregătise de plecare până în dimineața zilei de 22 mai. Când s-au apropiat de Insula Elefantului, au constatat că se formase o barieră de gheață de netrecut, la o distanță de aproximativ de insulă. "The Southern Sky" nu a fost construit pentru a sparge gheață, și s-a retras la Port Stanley în Insulele Falkland. După
Expediția Imperială Transantarctică () [Corola-website/Science/312988_a_314317]
-
august, Shackleton a rugat guvernul chilian să-i împrumute "Yelcho", un vas cu aburi puternic care asistase și "Emma" în timpul tentativei anterioare. Guvernul a acceptat, și, la 25 august, "Yelcho" (al cărui căpitan era Luis Pardo) a plecat spre Insula Elefantului. De această dată, notează Shackleton, Providența a fost de partea lor. Mările erau deschise, iar vaporul a putut să se apropie de insulă, pe o ceață groasă. La 11:40 în dimineața zilei de 30 august, ceața s-a ridicat
Expediția Imperială Transantarctică () [Corola-website/Science/312988_a_314317]
-
vaporul a putut să se apropie de insulă, pe o ceață groasă. La 11:40 în dimineața zilei de 30 august, ceața s-a ridicat, tabăra a fost localizată și, în mai puțin de o oră, tot grupul de pe Insula Elefantului era la bord, în drum spre Punta Arenas. După ce Shackleton a plecat cu "James Caird", Frank Wild a preluat comanda grupului de pe Insula Elefantului, din care câțiva oameni erau într-o stare foarte proastă, atât fizic cât și mental. Lewis
Expediția Imperială Transantarctică () [Corola-website/Science/312988_a_314317]
-
ridicat, tabăra a fost localizată și, în mai puțin de o oră, tot grupul de pe Insula Elefantului era la bord, în drum spre Punta Arenas. După ce Shackleton a plecat cu "James Caird", Frank Wild a preluat comanda grupului de pe Insula Elefantului, din care câțiva oameni erau într-o stare foarte proastă, atât fizic cât și mental. Lewis Rickinson suferise ceea ce se bănuia a fi un atac de cord; Blackborow nu putea să meargă, deoarece îi degeraseră picioarele; Hudson era deprimat. Prima
Expediția Imperială Transantarctică () [Corola-website/Science/312988_a_314317]
-
Thomas McLeod și bucătarul Charles Green, de pe "Endurance", au fost toți și pe "Quest". După moartea lui Shackleton, programul inițial, care includea explorarea Țării Enderby, a fost abandonat. Wild a condus o călătorie scurtă care i-a adus aproape de Insula Elefantului. Au ancorat în apropierea Capului Wild, și au văzut vechile puncte de referință, dar starea mării a făcut imposibilă acostarea. Aveau să treacă 40 de ani până la prima traversare reușită a antarcticii, de către Expediția Transantarctică a Commonwealth-ului, în perioada 1955-58
Expediția Imperială Transantarctică () [Corola-website/Science/312988_a_314317]
-
mare de 100.000 de oameni. În rândurile ei erau cei 10.000 de nemuritori persani, 2.000 de hopliți greci, 40.000 de calăreți (dintre care 1.000 de călăreți din Bactria), 200 care de luptă scite și 15 elefanți de război. Hans Delbrück estimează numărul călăreților perși la 12.000. Alexandru a condus în această bătălie o armată formată din soldați proveniți din Regatul Macedoniei, aliații din Tracia și Liga Corintică, această forță având conform lui Arrian, cel mai
Bătălia de la Gaugamela () [Corola-website/Science/314478_a_315807]
-
forțele indisponibile), deși în conformitate cu istoricul Curtius Rufus această forță avea 45.000 de călăreți și 200.000 de pedestrași. Mai mult, conform lui Arrian, Diodor și Curtius, Darius avea și 200 de care de luptă scitice, iar Arrian menționează 15 elefanți de luptă. Între pedestrași care formau armata lui Darius se aflau și 2.000 de mercenari greci. Darius avea după toate sursele o mare superioritate numerică, dar majoritatea trupelor pe care le avea erau de o calitate mai slabă, decât
Bătălia de la Gaugamela () [Corola-website/Science/314478_a_315807]