1,904 matches
-
ironizând cu severitate moravurile societății, condamnând cu fermitate abuzurile și nedreptățile manifestate în epocă. Din punct de vedere compozițional, operele scriitorilor pașoptiști împletesc romantismul cu clasicismul, iluminismul cu preromantismul, de unde a rezultat și o mare varietate de specii literare: oda, elegia, meditația, epistola, satira, fabula, pastelul, idila, sonetul, balada. Majoritatea poeților pașoptiști s-au înscris definitiv în patrimoniul literaturii române. Gheorghe Asachi - introduce sonetul în poezia românească; Anton Pann - "Povestea vorbii"; Vasile Cârlova - "Ruinurile Târgoviștii"; Ion Heliade Rădulescu - "Sburătorul"; Cezar Bolliac
Poezia pașoptistă () [Corola-website/Science/316923_a_318252]
-
o intensă poveste de dragoste, episodică, care s-a terminat cu moartea lui Rilke din anul 1926 ca urmare a leucemiei de care suferea. Rilke a scris în această perioadă două din cele mai importante colecții de poezii ale sale: „Elegiile Duino” () și „Sonete către Orfeu” ()), ambele publicate în anul 1923. Este ceea ce Rilke a numit „"o furtună creativ - sălbatică"”. În tot timpul derulării poveștii lor de dragoste, Rilke a numit-o pe Elisabeth, „"Merline"”, acest lucru devenind cunoscut o dată cu publicarea
Alexandru D. Lungu () [Corola-website/Science/328906_a_330235]
-
ca secretar papal. La moartea sa, în vara anului 1459, a lăsat în urmă o colecție de peste 500 de codice, în special grecești. Pe lângă pasiunea de colecționar, Giovanni Aurispa este cunoscut și ca poet. A publicat scrisori, epigrame și o elegie. Giovanni Aurispa a realizat traducerea în latină a comentariului lui Hierocles la versurile lui Pitagora (1474), precum și traducerea lucrării "Philisci Consolatoria ad Ciceronem" de Dio Cassius (publicată abia în 1510). Gesner afirmă că a făcut și o traducere a lucrărilor
Giovanni Aurispa () [Corola-website/Science/326561_a_327890]
-
strada Mântuleasa...” sunt „trei perfecțiuni”; el își exprima tot acolo mirarea că nuvela „Adio!...” a fost publicată în volumul "La țigănci și alte povestiri", tipărit în 1969 de Editura pentru literatură din București, afirmând că ar fi vorba de „o elegie legionară” ce a trecut de cenzură. Gradul ridicat de teoretizare al nuvelei a atras și unele critici. Astfel, filologul Mihai Gheorghiu afirma că nuvela nu reușește să-și dizolve teza metafizică în substanța epică și intelectuală a prozei. Nuvela „Adio
Adio!... () [Corola-website/Science/327221_a_328550]
-
moartea lui Vaughan Williams. Această lucrare întunecată și enigmatică este acum considerată de mulți ca fiind un final potrivit pentru ciclul său de lucrări simfonice. Pe lângă cele trei simfonii, Vaughan Williams a mai finalizat alte lucrări, inclusiv Concertul pentru tubă, "Elegia Oxford" pe textul lui Matthew Arnold și cantata de Crăciun "Hodie". A compus și o adaptare a Psalmului 100 pentru încoronarea reginei Elisabeta a II-a. La moartea sa a lăsat neterminate un concert pentru violoncel, opera "Thomas the Rhymer
Ralph Vaughan Williams () [Corola-website/Science/330247_a_331576]
-
În urma participării sale la Salonul Oficial din 1926, Oscar Walter Cisek scria în revista Gândirea: În cronica la Salonul Oficial din 1927, Oscar Walter Cisek scria în aceeași revistă: În schimb, N. N. Tonitza, în articolul Salonul Oficial Pictura III Sala Elegiei, apărut în Universul Literar se referă astfel la aceeași pictură: În cronica la expoziția din 1938 a Tinerimii artistice, Paul Miracovici scria în „Universul Literar”: În cronica la „Expoziția Romeo Storck”, deschisă în 1940 în Casa Satmary din Str. Biserica
Romeo Storck () [Corola-website/Science/329343_a_330672]
-
nu s-a eliberat complet de influențele preislamice, astfel încât "qașīda" a reapărut în secolul X în contextul neoclasicismului dominant. Deși păstra monorima, pasajul introductiv, numit "nasīb", era mai restrâns și făcea vagă referire la iubita absentă, iar "madḥ"-ul sau elegia se caracteriza, în general, prin hiperbolă. Ecourile neoclasicilor arabi precum al-Mutanabbī s-au propagat până în al-Andalus, unde poeți precum Ibn Hănī al-Andalusī (-970) sau Ibn Darrăğ al-Qașțallī le-au călcat pe urme. În zorii secolului XI, căderea califatului de la Cordoba
Literatura hispano-arabă () [Corola-website/Science/335397_a_336726]
-
Ibn Zaydūn (1003-1070). Dacă Ibn Šuhayd s-a consacrat jonglării cu diferitele genuri de poezie modernă (erotică, bahică), compunând cele mai faimoase versuri cu ocazia despărțirii sale de Ibn Ḥazm, Ibn Zaydūn s-a remarcat prin crearea unui tip de elegie care viza dragostea, tinerețea sau locurile pierdute. Mai mult, el a devenit celebru prin dragostea pentru prințesa Wallada, dar și pentru cultivarea unei forme populare de cânt în araba dialectală - "zağal", care coexista cu alte creații cantabile - "mawăl"-ul și
Literatura hispano-arabă () [Corola-website/Science/335397_a_336726]
-
fiului său, al-Mu‘tamid (-1095), care s-a dedicat poemelor de dragoste. Cucerirea Sevillei de către dinastia almoravidă a adus exilul lui al-Mu‘tamid în Africa în atenția unor poeți precum Ibn al-Labbăna (-1113) din Denia, care a creat o deosebită elegie pe această temă. Cât despre estul Andaluziei, acesta a fost acaparat de una dintre cele mai notabile personalități literare - Ibn Ḫafăğa (1058-1139) din Alzira, care, datorită afinității pentru poezia de tip "rawḍiyya", a fost supranumit „poetul grădinar”. Secolul XII a
Literatura hispano-arabă () [Corola-website/Science/335397_a_336726]
-
faimos reprezentant a fost filozoful și teologul Ibn al-‘Arabī (1165-1245). Pe lângă exploatarea "qașīdei" și a "nasīb"-ului elegiac, lui i s-a atribuit și compunerea unui tip de poem de zece versuri, numit "mu‘aššara", care facilita manifestarea mistică. Elegia, de asemenea, a ocupat un loc important, cel mai însemnat reprezentant fiind Ibn al-Abbăr (1199-1260) din Valencia, om politic și istoric. O altă inovație la nivel poetic a fost "muwaššah"-ul, formă de cânt de minim cinci strofe, consacrată în
Literatura hispano-arabă () [Corola-website/Science/335397_a_336726]
-
a mai rămas niciun evreu din Silves până în Mahdia”. Sunt descrise cazuri de martirii in masa a evreilor care refuzau să se convertească la Islam. Abraham Ibn Ezra (1089-1164) care a fugit și el de presecutiile almohazilor, a compus o elegie plângând distrugerea numeroaselor comunități evreiești din întreaga Spanie și Magreb sub dominația almohazilor. Mulți evrei au fugit de pe teritoriile aflate sub conducerea almohazilor către teritoriile creștine, în timp ce alții, precum familia lui Maimonide, au fugit în est, spre teritorii musulmane mai
Dinastia Almohadă () [Corola-website/Science/331939_a_333268]
-
în Turkmenistan) în 1126 și a murit la Balkh, (azi in Afghanistan) în 1191. A studiat și literatura la Toon (azi Ferdows, Iran), devenind ulterior un faimos astronom și poet. Poemele sale au fost adunate într-un volum, și conțin elegii, satire și alte genuri literare. Elegia „Lacrimile Khorasanului” a fost tradusă în 1789, fiind considerată unul dintre cele mai frumoase poeme din literatura persană. În ciuda frumuseții lor, poemele sale necesită mult ajutor pentru interpretare, fiind adeseori complexe și dificil de
Anvari () [Corola-website/Science/331127_a_332456]
-
murit la Balkh, (azi in Afghanistan) în 1191. A studiat și literatura la Toon (azi Ferdows, Iran), devenind ulterior un faimos astronom și poet. Poemele sale au fost adunate într-un volum, și conțin elegii, satire și alte genuri literare. Elegia „Lacrimile Khorasanului” a fost tradusă în 1789, fiind considerată unul dintre cele mai frumoase poeme din literatura persană. În ciuda frumuseții lor, poemele sale necesită mult ajutor pentru interpretare, fiind adeseori complexe și dificil de înțeles. Elegia lui în onoarea sultanului
Anvari () [Corola-website/Science/331127_a_332456]
-
și alte genuri literare. Elegia „Lacrimile Khorasanului” a fost tradusă în 1789, fiind considerată unul dintre cele mai frumoase poeme din literatura persană. În ciuda frumuseții lor, poemele sale necesită mult ajutor pentru interpretare, fiind adeseori complexe și dificil de înțeles. Elegia lui în onoarea sultanului Sanjar (1117-1157), conducătorul Khorasanului, i-a adus acestuia favoruri și beneficii de la succesorii sultanului. Anvari s-a născut în provincia Khawaran la începutul secolului al XII-lea. El s-a bucurat de protecția sultanului Sanjar, pe
Anvari () [Corola-website/Science/331127_a_332456]
-
membrii tribului Ghuzz în Khorasan. El a fost interesat și de astrologie și este considerat superior contemporanilor săi în logică, muzică, teologie, matematică și toate celelalte preocupări intelectuale. Conflictele cu rivalii l-au făcut pe Anvari să renunțe să scrie elegii. Fără îndoială satirele sale i-au creat mulți inamici. Stilul și limbajul său este obscur, Dawlatshah considerând că este nevoie de comentariu pentru a înțelege opera sa. Anvari a murit la Balkh spre sfârșitul secolului al XII-lea, cea mai
Anvari () [Corola-website/Science/331127_a_332456]
-
amintește adesea de Marin Sorescu, neabandonând nici poza inițiatului orfic sau tentația rostirii aforistice. Criticul literar Alexandru Cistelecan consideră că Ionuț Caragea merge pe drumul pozitiv și exemplar al poeziei, de la suferință la extaz, de la angoasă la iluminare și de la elegie la imn. Ionuț Caragea își petrece primii 28 de ani din viață la Constanța. Face studiile primare la Școala Generală nr. 38, apoi termină Liceul Industrial Energetic. Urmează cursurile Facultății de Educație Fizică și Sport din cadrul Universității Ovidius Constanța și
Ionuț Caragea () [Corola-website/Science/334112_a_335441]
-
produc acolo unde temperatura afectivă a discursului anamnetic și introspectiv pus pe două voci se ridică și e nevoie de o sublimare a lui. Într-un final, criticul conchide că de la suferință la extaz, de la angoasă la iluminare și de la elegie la imn ar fi drumul pozitiv și exemplar al poeziei, un drum pe care merge și Ionuț Caragea. Fragmente din romanul lui Ionuț Caragea au apărut și în presa românească din țară sau din diaspora: Actualitatea literară, Clipa din S.U.A.
Ionuț Caragea () [Corola-website/Science/334112_a_335441]
-
mai există o autoritate care să poată institui noi zile de doliu colectiv pentru generațiile următoare, așa cum a fost în antichitate. Câțiva rabini ultraortodocși că Michael Dov Ber Weissmandl, Shlomo Halberstam (al treilea rabin din Bobov), Shimon Schwab, au scris elegii religioase - kinnot- închinate martirilor Holocaustului, care au fost intercalate în ceremonialul postului de 9 Av. Alți evrei ortodocși, mai ales ultraortodocși, din obști haredim, inclusiv hasidim au stabilit zile de comemorare proprii. Alții din rîndurile lor s-au pronunțat pentru
Yom Hashoa () [Corola-website/Science/334427_a_335756]
-
din epoca jahiliyya s-au păstrat proverbe, legende și numeroase poezii care au fost consemnate în scris în vremea islamului. Atât bărbații cât și femeile compuneau poezii în această perioadă. Bărbații alegeau să scrie în toate genurile, iar femeile scriau elegii pentru partenerii lor căzuți pe câmpul de luptă. Qașida, cel mai popular gen poetic, este un poem împărțit în trei părți. In prima parte este descrisă suferința poetului care a fost despărțit de iubita lui, fiind abandonat de tribul acesteia
Jahiliyya () [Corola-website/Science/335400_a_336729]
-
2012, ed. a doua - 2013; traduceri din poezia poetului bucovinean Ilie Motrescu, în revista de limba rusă „Mosty” din Frankfurt-pe-Main, 2013, nr. 37, p. 295-302; traduceri din poezia semnată de Leonard Tuchilatu, „Rapsodie”, Prut internațional, Chișinău, 2000; Nichita Stănescu, „11 elegii”, Ed. Prut internațional, Chișinău, 2003; Cristian A. Petricu, „Ungiul de vedere”, București: Ed. Gutenberg, 2007; Mihail Sadoveanu, „Viața lui Ștefan cel Mare”; traduceri din Nichita Danilov, Dumitru Crudu, Valeriu Matei, Ghenadie Postolache, Ion Hadârcă, Ion Proca, Eugen Cioclea, Nicolae Rusu
Miroslava Metleaeva () [Corola-website/Science/331788_a_333117]
-
2 7. Pierzând mereu, fugind - Frumoasa și Bestia 8. Eroul trădător 9. Sub mască 10. Lordul și Maestrul Fortăreței Kashan 11. Drumul spre Peshawar 12. Loialitatea unui Cavaler 13. Doi prinți 14. Prințul străin 15. Leopardul negru din Sindria 16. Elegie pentru soarele ce apune 17. Duel în fața Zeilor 18. Încă o dată dincolo de râu 19. Sfârșitul iernii 20. Adevărata față a unui Cavaler 21. Un cântec de rămas-bun 22. Noaptea de dinaintea atacului 23. Bătălia pentru Fortăreața Sfântul Emanuel 24. Bătălia finală
Lista episoadelor din anime-uri () [Corola-website/Science/335644_a_336973]
-
lucrări distincte fiind: antologia de texte Polemica Blaga-Botta (Editura Ardealul, Târgu-Mureș, 2001) și volumul de interpretări critice Lucian Blaga - filosofie și destin (culegere de studii, Editura Ardealul, Târgu-Mureș, 2009). Literatură: Primăvara pe o bicicletă albastră, poezii (Editura Litera, București, 1980); Elegii transilvane, poezii (Casa de editură „Mureș”, Târgu-Mureș, 1991); Scrisori din Transilvania, publicistică (Casa de editură „Mureș”, Târgu-Mureș, 1991); Glosele râului, poezii (Casa de editură „Mureș”, Târgu-Mureș, 1992); Lacrimi și flori, poezii (Casa de editură „Mureș”, Târgu-Mureș, 1992); Izgonirea din rai
Eugeniu Nistor () [Corola-website/Science/333824_a_335153]
-
și mândrie prima sa experiență cinegetică, autorul nu uită să consemneze cu ironie că i-a pătruns apă rece în cizme. Anotimpurile prilejuiesc autorului realizarea unor meditații grave. Povestirea „ Când a căzut moș Calistru, pe Deleleu” poate fi considerată o elegie pe tema morții. Sfârșitul bătrânului pușcaș Calistru are loc în momentul în care ultima zi de toamnă lasă loc zăpezii și se petrece solemn și firesc în mijlocul naturii, într-un mod asemănător cu acela din „Miorița”. Există mai multe semne
Țara de dincolo de negură () [Corola-website/Science/334710_a_336039]
-
nu implice numai festivism politic (acesta, oricum, nu are cum să lipsească), ci să conțină și substanță culturală. Nu în ultimul rând, care să genereze energii creatoare pentru viitor. Căci sensul marii aniversări nu este cel de a fi o elegie a trecutului, ci de a stimula viitorul”, a menționat Vulpescu.
Proiect fără precedent la 100 de ani de la Marea Unire, propus de Vulpescu, vicepreședinte PSD by Anca Murgoci () [Corola-website/Journalistic/103343_a_104635]
-
Dintre cărțile publicate în română după 1989 menționăm Amintiri în dialog (împreună cu Ion Vianu; 1994), Despre Ioan P. Culianu și Mircea Eliade. Amintiri, lecturi, reflecții (2002; Marele Premiu al ASPRO), Mateiu I. Caragiale: recitiri (2003), Portretul lui M (2003), Tu: elegii și invenții (2004), Un fel de jurnal (1973-1981) (2005). “Scorpia” Lansat recent, romanul Scorpia de Anne Tyler, este bestseller Sunday Times și New York Times, distins cu Premiul Romanul anului 2016 de publicatia World Magazine. Al treilea volum al Proiectului Hogarth
Modernism, avangardă, interpretări în cheie contemporană ale lui Shakespeare, Terapia destinului, dar și povestiri de viață by Magdalena Popa Buluc () [Corola-website/Journalistic/105571_a_106863]