5,061 matches
-
este mai dur decât alte regimuri în care există totuși minime liberalizări. Până și cititul, o fericire fără complicații, provoacă neplăceri. Lecturile pot fi dăunătoare și trebuie să se recunoască "talentul" cenzurii în identificarea lecturilor care aduc prejudicii societății. Cenzura emană pretutindeni teamă, alienare, obediență. Sunt dovedite controlul atent, lecturile repetate ale materialelor publicabile, interzicerile, suprimările unor texte considerate neadaptate la ideologia vremii. Pentru tipărirea unui material se negociază cu dificultate, se fac unele compromisuri și promisiuni. Cenzura are rolul de
Monica Lovinescu, O Voce A Exilului Românesc by MIHAELA NICOLETA BURLACU [Corola-publishinghouse/Science/1012_a_2520]
-
și locomotiva, ambele slinoase, acoperite cu un praf negru de cărbune, iar în spate următorul vagon în care nu se mai putea transfera așa ușor. Tot în primul vagon se simțeau mai abitir zdruncinăturile, mirosul de cărbune încins și căldura emanată de aburii împrăștiați aiurea care, din când în când, se depuneau chiar și pe hainele călătorilor. Odată urcați, în situația dată, fiecare trebuia să se descurce cum se pricepea mai bine. Pe coridor, unii s-au așezat pe propriile lor
by ANTON PETROVSCHI BACOPIATRA [Corola-publishinghouse/Imaginative/944_a_2452]
-
era din ce în ce mai anemică. Se părea că trenul se îndreaptă spre un gigantic megacazan interplanetar, plin de catran topit și al cărui conținut fluid în curând se va revărsa peste călători. Cu ferestrele închise, în interiorul vagonului, nădușeala creștea simțitor. Fiecare călător emana un fel de electricitate aproape vizibilă ce se plimba nestingherită prin toate ungherele și care se lipea de organismul călătorilor odată cu transpirația. Probabil, un întrerupător ar fi fost suficient pentru a declanșa o descărcare electrică sau chiar o explozie în
by ANTON PETROVSCHI BACOPIATRA [Corola-publishinghouse/Imaginative/944_a_2452]
-
-și mai amintește nimic și că nici nu mai poate dormi. Ca să se convingă, ridică storurile și privi prin geam. Zăpada depusă de cu seara aproape că nu mai exista; se topise în cea mai mare parte, deoarece pământul încă emana căldură; vântul aproape că încetase, în schimb, după toate aparențele, frigul se întețea, iar pe masa din fața lui îl aștepta un caiet cu coperțile din carton puțin cam roase care-i aminti de tot ce i se întâmplase în după
by ANTON PETROVSCHI BACOPIATRA [Corola-publishinghouse/Imaginative/944_a_2452]
-
care legitimau acest stat, reieșeau din Hotărîrile plebiscitare din martie, noiembrie și decembrie 1918, precum și din convențiile încheiate în august 1916 cu Antanta, pe baza cărora țara participase la războiul unității naționale. Deciziile de Unire erau acte cu caracter plebiscitar, emanate de la națiunea română prin reprezentanții săi aleși. Ele nu erau decizii de cabinet sau hotărîri impuse din afară actele aveau un caracter larg burghezo-democratic și corespundeau stadiului de dezvoltare social-economică și politică a poporului într-o etapă istorică în care
Relații româno-americane by Joseph F. Harrington, Bruce Y. Courtney () [Corola-publishinghouse/Science/1036_a_2544]
-
din punct de vedere bisericesc, în vremea Sfântului Niceta, ținea de Mitropolia din Tesalonic. Majoritatea istoricilor români afirmă că Niceta era, prin naștere, dacoroman. Nu se cunosc împrejurările morții Sfântului Niceta. Din întreaga operă teologică a Sfântului Niceta de Remesiana emană duhul ecumenicității. Dacă evlavia sa introducea pe Niceta în cercul prietenilor Sfântului Paulin de Nola, opera sa îl situa printre cei mai de seama cateheți patristici, după cum rezultă într-un codice manuscris din secolul al IX-lea: „Apoi trebuie
Misionari şi teologi de vocaţie ecumenică de la Dunăre şi mare din primele şase secole creştine by Nechita Runcan () [Corola-publishinghouse/Science/1595_a_3161]
-
Schutzbund) înăbușite în sînge în februarie 1934, ceea ce a dus la un puternic protest, publicat în Esprit și semnat de Maritain, Mounier, Vaussard, Monseniorul Beaupin. La 1 mai 1934, el a promulgat o nouă constituție "în numele lui Dumnezeu din care emană orice drept", inspirată de enciclica Quadragesimo anno. Corporatismul era instituționalizat, repus în drepturi de criza economică, ca o soluție împotriva dificultăților vremii și ca răspuns la capitalismul radical condamnat de școala creștin-socială austriacă întruchipată de Johannes Ude, autor în 1930
Europa democraţiei creştine by Jean-Dominique Durand () [Corola-publishinghouse/Science/1434_a_2676]
-
scriu.“136 Soției doctorului Joan Bewan, care îl îngrijea și petrecea mai mult timp cu el, îi spune în acele zile: „Voi lucra acum așa cum nu am lucrat niciodată.“ Însemnările despre certitudine, care au fost scrise în martie și aprilie, emană o puternică impresie de vigoare intelectuală și prospețime. Wittgenstein a fost scutit de ceea ce s-a temut cel mai mult, și anume ca spiritul să-l părăsească mai înainte ca viața lui să înceteze. La 26 aprilie împlinea 62 de
Gânditorul singuratic : critica și practica filozofiei la Ludwig Wittgenstein by Mircea Flonta () [Corola-publishinghouse/Science/1367_a_2719]
-
înțeleagă ca atare. Rezultă de aici că, pentru a reuși în acțiunea de normare a limbii, normele trebuie să fie simțite ca o necesitate de către membrii societății și să devină o formă de modelare a comportamentului lor. Această necesitate nu emană însă spontan din interiorul conștiinței (nu are, prin urmare, sorginte introspectivă), ci rezultă din acțiunea mediului social, care imprimă supraeului (înțeles în limitele psihologiei abisale freudiene) anumite reguli, iar acesta acționează, la rîndul lui, asupra eului. Modelarea de acest tip
Elemente de filozofia limbii by Ioan Oprea () [Corola-publishinghouse/Science/1424_a_2666]
-
Desigur, esența libertății o constituie lipsa constrîngerii, ieșirea de sub orice autoritate percepută ca un obstacol în calea propriei realizări. Acțiunea umană liberă, lipsită de constrîngere, nu se poate manifesta însă ca și cum individul ar fi singur sau ca și cum de la el ar emana atît existența realității, cît și existența celorlalți indivizi umani. De aceea, poziția individului în cosmos și în societate implică asumarea, prin cunoaștere, a faptului că independent de voința sa există cosmosul și societatea, iar existența sa se definește în funcție de ele
Elemente de filozofia limbii by Ioan Oprea () [Corola-publishinghouse/Science/1424_a_2666]
-
focalizează simpatiile celorlalți elevi prin diverse trăsături negative care perturbă climatul de muncă și seriozitate ce trebuie să domine În grup. La nivelul grupului-clasă circulă două tipuri de mesaje: cele emise de la grup care au caracter normativ și cele care emană de la elevi spre grup și au caracter informal; acestea din urmă pot fi preluate, respinse sau pot rămâne fără ecou. Se naște astfel structura de comunicare care evidențiază o anumită dispunere a elevilor În cadrul colectivului clasei, În funcția de
CUNOAŞTEREA GRUPULUI ŞCOLAR by NUTA ELENA () [Corola-publishinghouse/Science/1818_a_3162]
-
alte instrumente, starea de veghe a omului vechimii față cu destinul. Modernii de ieri și de astăzi, martori ai specializărilor tehnice extreme (care fragmentează privirea spre întreguri),descoperă la antici o exemplară conștiință a universalului. Un puternic sentiment al grecității emană din poemele lui Paul Valéry Amphion, Orphée, Naissance de Vénus, Hélène, Pythie, La Jeune Parque și celelalte. Un Călinescu, impetuos și personalist îi declara lui Ion Biberi: "Eu sunt un "clasic", domnule, profesez idei eline" (Interviu în Lumea de mâine
[Corola-publishinghouse/Science/1545_a_2843]
-
ca un panopticum albastru de himere"; marea e și ea "orgă cu pedale adânci"; cadența unui dans "preschimbă brusc în flăcări și gaz / pojghița dulce-a formelor, subțiri". În momente de "tăcere" activă, privirea unui Doinaș împovărat de neliniștile veacului, emană melancolie: "Eu și vechii greci / cu totul altfel ne trăim infernul" scria el în 1966. Un Epitaf (subliniat tragic) mai depresiv ca orice alt text al poetului, aproape mazochist, amintește vehemența verbală din Rugăciunea unui dac: Da: mie celui stins
[Corola-publishinghouse/Science/1545_a_2843]
-
cu relaționări ca acestea performanța lui Geo Dumitrescu e de a jongla cu ideile lăsând impresia de joc inocent; zâmbetul devine duioșie ori trece în melancolie; tragic pare că nu există, ci doar gravitate. Din Rânduri pentru un eventual deces emană mâhnire, o tristețe abia disimulată: Sunt bolnav și aprins ca un caldarâm bucureștean o să mor asta e sigur puțin îmi pasă! Îmi pare rău doar că n-am decât douăzeci de ani, că nu știu cine sunt și din creionul ăsta ce-
[Corola-publishinghouse/Science/1545_a_2843]
-
sicriu"; Nu pot ține-n mână cartea / sunt bolnav, mânca-m-ar moartea". O Doină (din frunză) pare să sugereze inutilitatea cuvintelor. Reverberează o Doină (Țara -nenoroc), și o Doină (Țara de miraz), Doina (negură) și Doina (Groază); sunete grave emană din Doina (Pax Magna) și Doina (Moartea peste tot). Câteva texte cu subtitlul "oralități" sunt niște cantilene în registre stilistice consacrate, păstrând linia arhetipurilor, dar depărtându-se de simplistul lamento: "Nu-l mai plângeți pe acela / care vecinic singur nu
[Corola-publishinghouse/Science/1545_a_2843]
-
stă în natura dublă, în ambiguitatea dizarmonică (Zwiespaltigkeit) a Ființei. Poezia există pentru că Ființa este în sine ironică..." (p. 12). Un umor sec, în notă tandră totuși, e cel din Triplu poem pentru bătrânul porcar Garibaldi din Țicău. O ironie-umor emană dintr-un Post-scriptum (gongoric, fanfaron) trimițând la: Transversaliile mari sau cele patru estetici. Poezie pe care a scris-o magistrul Ursachi pe când se credea pelican; textul e doar un distih: Un om din Tecuci avea un motor dar nu i-
[Corola-publishinghouse/Science/1545_a_2843]
-
care își fascina elevii cu glasul, cu vorbele și cu gesturile sale. Prin astfel de mijloace învățătorul reușește să pătrundă în mințile sărace și încețoșate ale copiilor ca în niște încăperi slab luminate, își încălzește propriul suflet la lumina incandescentă emanată de zecile de ochi ațintiți asupra sa, se străduiește să descifreze de pe chipurile contorsionate ale copiilor mirarea, nedumerirea, neputința, ca și sclipirea scânteietoare a înțelegerii. Cred că astfel de momente de tensiune intelectuală, în care fluxul emoțional și spiritual circulă
Lumina Educaţiei by Vasile Fetescu () [Corola-publishinghouse/Science/1635_a_3037]
-
de pildă, și cele germane capătă valențe etice. De aici o lipsă evidentă de încredere între Nord și Sud, care sfîșie moneda unică. Ne place sau nu, valorile religioase și culturale sunt foarte puternice, oricîte normative tehnice și juridice ar emana Bruxelles-ul. Fantasmele Schismei, Reformei și Contrareformei încă ne bîntuie. Adevăruri străvechi, adînc îngropate în memorie, ies la suprafață, avînd potențialul să distrugă laboriosul compromis realizat între națiunile continentului, care i-a garantat o lungă perioadă de pace, introducînd incertitudine
[Corola-publishinghouse/Science/1559_a_2857]
-
ea intră în contradicție cu afirmația că Dumnezeu este iubire. În islam, ea atinge înainte de toate principiul atotputerniciei divine. Și în Coran suferința este sancționarea păcatului. Ea apare ca necesară în planul Atotputernicului și revelează adevărata natură a ființei umanegg. Emană direct de la justiția divină. În practică, asta înseamnă că trebuie abordată ca expresie a voinței lui Dumnezeu. Pentru mulți musulmani, suferința aparține vieții și poate fi acceptată în lumea de jos pentru că echilibrul va fi restabilit în lumea viitoare. Potrivit
Suferinţa ca identitate by Esther Benbassa [Corola-publishinghouse/Science/1430_a_2672]
-
retragere a lui Dumnezeu din istorie, prin care El permite să se producă anumite evenimente pe care altfel le-ar fi putut împiedica. Această retragere nu indică nicidecum că Dumnezeu a vrut ca acele evenimente să aibă loc, ci ea emană numai din voința Lui de a-i da omului mai multă libertate spirituală. Prețul emergenței unei umanități morale este în această "ascundere". Această perspectivă asupra istoriei distinge în ea două părți, una divină, cealaltă umană, una supusă acțiunii lui Dumnezeu
Suferinţa ca identitate by Esther Benbassa [Corola-publishinghouse/Science/1430_a_2672]
-
de viitor. Dacă noua religie a viitorului i-a deturnat de la universal, modul în care s-au impus suferința evreiască și memoria ei, în ciuda ireductibilei lor specificități, ne ajută poate, în schimb, să anticipăm evoluția probabilă a revendicărilor memoriale care emană în prezent, în Franța, dinspre diferite alte grupuri. Nu este o întâmplare că datoria de memorie a evreilor le servește drept paradigmă. Glorificarea victimității este o tendință generală care reduce universalismul Luminilor la un "universalism al suferinței"3. Ea atinge
Suferinţa ca identitate by Esther Benbassa [Corola-publishinghouse/Science/1430_a_2672]
-
mare problemă presei române "libere". Se știe că redacțiile sunt partizane, subordonate și se sugerează, dacă asociem și alte informații, că mai toți liderii de presă, mogulii de presă, marile conștiințe formatoare de opinie ale neamului, pe care îi vedem emanînd zilnic opinii decisive în mai toate problemele nației sunt controlați, sub diferite forme, de vectorul politic și/sau de serviciile secrete române și/sau străine. Nu mai pot avea încredere în ce citesc, în informațiile cu care sunt bombardat dacă
[Corola-publishinghouse/Science/1563_a_2861]
-
se încadrează scrierile încă nepublicate, iar în a cincea avem corespondența sa. Originile Teoriei Generale... se regăsesc în condițiile crizei economice internaționale din 1929-1933, în insatisfacțiile autorului legate de ce oferea pînă atunci teoria economică și de suflul de aer proaspăt emanat de tinerii economiști de la Cambridge (R.F. Kahn, Joan Robinson, R.F. Harrod, D.H. Robertson, R. G. Hawtrey). Inițial, Keynes și-a propus să revizuiască bazele teoretice ale Tratatului despre monedă, în care nu se ocupase suficient de fluctuațiile producției în ansamblu
[Corola-publishinghouse/Science/1490_a_2788]
-
wu wei), înțeleasă ca principiu etic și metafizic. Omul adevărat, omul ideal era "omul nonacțiunii". "Cînd Cerul se mișcă, el nu dorește să dea astfel naștere lucrurilor, lucrurile născîndu-se cu de la sine voință: aceasta este spontaneitate (ziran). Cînd spontaneitatea își emană eterul, ea nu dorește să creeze lucrurile, lucrurile ivindu-se de la sine; aceasta este nonacțiunea (wu-wei)".1 Echivalată cu nirvana, după introducerea budismului în China, această idee-stare a inhibat multă vreme acțiunea economică. Mai nou însă, China realizează o dezvoltare
[Corola-publishinghouse/Science/1490_a_2788]
-
Centru. Aprecierile acestei cărți au la bază o doctrină care nu este deloc filosofică, ci pur metafizică, avînd un caracter pur transcendent ce îi conferă detașare față de ceea ce numim gîndirea umană. Sursa ei este Inteligența pură, directă și non-discursivă, ce emană de la Dumnezeu și nu de la om, intuiția intelectuală ca participare la revelarea cunoașterii divine. Căci nu individul ca atare cunoaște, ci individul care în esența lui profundă nu este deloc distinct de Principiul său divin; certitudinea metafizică este deci absolută
[Corola-publishinghouse/Science/1490_a_2788]