2,866 matches
-
ajutor. Ofereau tot ce puteau. Stăteau cu grijă când mă întorceam mai târziu. Îți amintești că, în țară, cu doar o săptămână în urmă, nu aveam pe nimeni alături? Scrisoarea 13 — Hai la depozit! „Depozitul” e un loc anume al emigranților. Sunt peste tot, la o margine de drum, în centrul orașului, pe un trotuar lângă o stație de autobuz. În toate orașele Italiei. Cred că Roma are zeci de „depozite”. Aici se întâlnesc dimineața cei care caută de muncă, toți
Cireșe amare by Liliana Nechita () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1353_a_2386]
-
dinăuntru strigă: — Am o grădină de săpat! Necăjiții își respectă rândul. Pleacă la muncă cine a venit primul. Restul așteaptă. Pe la nouă deja se pierd speranțele. — Hai la Conad! E un supermarket care nu aruncă la gunoi marfa expi rată; emigranții o găsesc în saci, pâinea la pâine, produsele din carne separat etc. Sunt ambalate în vid și încă bune. Dacă nu se găsește de muncă, de mâncare se găsește! La depozit am cunoscut un român înalt, frumos și blond ca
Cireșe amare by Liliana Nechita () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1353_a_2386]
-
Dacă zice doar că-i frumos în Italia, chemați-l acasă! Nechemat nu vine, pentru că se simte gonit și părăsit. Este o rușine să n-ai de lucru în Italia, atâta vreme cât România e plină de șomeri? Scrisoarea 14 Un șomer emigrant e totuși mai fericit decât un șomer din România. Are speranță! „Poate mâine vine ăla care voia să-și tencuiască fațada la casă sau poate-l căutăm pe ăla cu florile!” În fața sărăciei ai două alternative: o accepți, sau lupți
Cireșe amare by Liliana Nechita () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1353_a_2386]
-
e totuși mai fericit decât un șomer din România. Are speranță! „Poate mâine vine ăla care voia să-și tencuiască fațada la casă sau poate-l căutăm pe ăla cu florile!” În fața sărăciei ai două alternative: o accepți, sau lupți. Emigrantul luptă să schimbe ceva, se îmbracă cu haine de la biserică, mănâncă ce poate, dar speră. Bărbații de acasă se apucă de băut și atât. Scrisoarea 15 Știam de mult că granița dintre bine și rău este foarte fină. Niciodată să
Cireșe amare by Liliana Nechita () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1353_a_2386]
-
astea, dragă, sunt obișnuite bine. Au venit la noi și-au găsit masa pusă! Nu ar putea fi îngrijite altfel, casele de bătrâni sunt mici hoteluri luxoase și scumpe. Media de viață este de 85 de ani, foarte ridicată. Folosirea emigranților e cel mai ieftin lucru, mai ales că statul oferă pensie de însoțitor. Dar așa suntem noi, venim cu tupeu să muncim pe nimic! Scrisoarea 20 M-am despărțit cu greu de prietenii mei din Roma. Cu Leila am stat
Cireșe amare by Liliana Nechita () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1353_a_2386]
-
se câștigă din așa ceva! De exemplu, cineva are nevoie de o femeie în casă, se adresează acestui mic „șef de personal” care știe și toaca-n cer. Ea zice OK, te ajut, dar costă 100 de euro. Apoi caută printre emigranți. Aproape toți au pe cineva în țară pe care vor să-l aducă sau vreo prietenă pe care o vor mai aproape. Astfel, „șeful de personal” află numele și numărul de telefon al viitoarei beneficiare de post și în scurt
Cireșe amare by Liliana Nechita () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1353_a_2386]
-
le trimite cu dragoste. Scrisoarea 22 Pe prima mea „șefă” din Italia o chema Concetta. O femeie mi cuță, grăsuță, mândră și cu fața roșie. Casa, o vilă cu două nive luri, totul îngrijit și curat. Pe drum, traficanta de emigranți îmi spunea că totul va fi bine, că „aproape” este și poștă, sunt și magazine... Eu nu vedeam decât munți, și urcam mereu în inima pădurii. Acolo distanțele se măsurau altfel; la un moment dat se zăreau niște case și
Cireșe amare by Liliana Nechita () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1353_a_2386]
-
de brânzeturi sunt și azi diverse, pâinea e diferită de la regiune la regiune, fiecare e mândru de ceea ce știe să facă și nu împărtășește nimic din secretele meseriei sale. Oricât ar părea de ciudat, Italia, care pare că le permite emigranților să-și facă un rost, e de fapt rasistă. Un milanez nu are ce căuta alături de un napolitan. Sunt orgolioși din cauza originii lor. Cum crezi că sunt văzuți emigranții? Să nu crezi că sunt primiți de drag sau cu drag
Cireșe amare by Liliana Nechita () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1353_a_2386]
-
Oricât ar părea de ciudat, Italia, care pare că le permite emigranților să-și facă un rost, e de fapt rasistă. Un milanez nu are ce căuta alături de un napolitan. Sunt orgolioși din cauza originii lor. Cum crezi că sunt văzuți emigranții? Să nu crezi că sunt primiți de drag sau cu drag. Reprezintă doar forța de muncă ieftină. În timp ce mâncam, Concetta îmi spunea deseori: — Vezi, eu îți dau mâncare! Noi ne purtăm bine cu voi, stranierii! Și voi faceți atâtea crime
Cireșe amare by Liliana Nechita () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1353_a_2386]
-
vreo vină. La început mergeam normal pe stradă, fără să privesc în jur, fără să-mi pese de nimeni. Cum spuneam la un moment dat, eram un zero în marele Babilon. Aproape de locuința Leilei erau două „depozite”, locuri de unde plecau emigranții la muncă dimineața. Mi s-a spus că trebuie să mă feresc să trec pe același trotuar din cauza raziilor. — Ce razii? Da’ tu n-ai minte? Dacă te prind carabinierii, te trimit în țară imediat! Controlau actele pe stradă fără
Cireșe amare by Liliana Nechita () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1353_a_2386]
-
mașină de carabinieri, că e suficient să te vadă vorbind la telefon ca să-ți controleze actele. Orice gest în plus sau în minus atrăgea atenția. În decembrie, cu puțin înainte de intrarea în Uniune, primăriile au vrut să „curețe” locul de emigranți și era o adevărată prigoană. Una dintre tactici era folosirea autobuzului. Sincer spun că nu sunt mulți italieni care se trezesc în zori să meargă la muncă. Tot săracii emigranți... Așa că dimineața, în stațiile periferice, oprea autobuzul care ar fi
Cireșe amare by Liliana Nechita () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1353_a_2386]
-
intrarea în Uniune, primăriile au vrut să „curețe” locul de emigranți și era o adevărată prigoană. Una dintre tactici era folosirea autobuzului. Sincer spun că nu sunt mulți italieni care se trezesc în zori să meargă la muncă. Tot săracii emigranți... Așa că dimineața, în stațiile periferice, oprea autobuzul care ar fi trebuit să te ducă spre locul de muncă, oa menii se suiau și înăuntru erau carabinierii: controlau actele cu ușile blocate. Mai mult de jumătate erau stranieri fără acte, dar
Cireșe amare by Liliana Nechita () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1353_a_2386]
-
proliferează, nu i se opune rezistență. Un ticălos, atunci când nu e pedepsit și vede „că-i merge”, devine și mai ticălos, i se pare că i se și cuvine. Care crezi că-i cea mai mare nenorocire pe capul unui emigrant român? Un alt emigrant român la care trebuie să stea în gazdă. Majoritatea sunt șmecherași „de București”! Ăia de mahala, care cred că omul bun e cea mai bună pradă, ăia care sunt gata „s-o prostească” și pe mama
Cireșe amare by Liliana Nechita () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1353_a_2386]
-
opune rezistență. Un ticălos, atunci când nu e pedepsit și vede „că-i merge”, devine și mai ticălos, i se pare că i se și cuvine. Care crezi că-i cea mai mare nenorocire pe capul unui emigrant român? Un alt emigrant român la care trebuie să stea în gazdă. Majoritatea sunt șmecherași „de București”! Ăia de mahala, care cred că omul bun e cea mai bună pradă, ăia care sunt gata „s-o prostească” și pe mama lor. Vin, fură, sparg
Cireșe amare by Liliana Nechita () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1353_a_2386]
-
îi deranjează că tu ai o viață personală, o familie. Nu poți fi trist sau gân ditor. Acum am învățat să spun că mă doare capul sau că am puțină febră și ascund că, de fapt, sunt îngrijorată sau tristă. Emigranții sunt cumpărați trup, suflet și creier (după părerea lor). Când muncești, trebuie să o faci cu afecțiune și gândurile tale trebuie să fie îndreptate tot spre ei. Ei bine, de sărbători am fost mai mult decât tulburată de faptul că
Cireșe amare by Liliana Nechita () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1353_a_2386]
-
și ei rușine, mi-a spus: — La cât te plătesc, vreau și eu puțină afecțiune! Eu eram înmărmurită. A înțeles din tăcerea mea că ceea ce voia ea nu se cumpără la kilogram. Scrisoarea 48 Se discută mult zilele astea despre emigranți și despre nenorocirile pe care le-au adus. Dar se generalizează. Să luăm de exem plu românii. Muncesc cu toată suferința, departe, îndură foame, frig, jigniri, reușesc să se adapteze... În țară ar fi câștigat 200 de euro, aici câștigă
Cireșe amare by Liliana Nechita () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1353_a_2386]
-
200 de euro, aici câștigă 1 000 (în cazuri fericite); plătesc chirie, mâncare și trimit în țară în jur de 500 de euro lunar. Dublu, ceea ce înseamnă că familiile lor nu doar supraviețuiesc, ci trăiesc decent. Până aici nimic rău. Emigranții români nu sunt o problemă, sunt o sursă de muncă ieftină, fără taxe, fără acte, fără bătaie de cap. Problema este când intră în scenă hoții și toate scursurile societății. În România legile sunt aspre, pentru o tâlhărie se stă
Cireșe amare by Liliana Nechita () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1353_a_2386]
-
cu copii în țară, nevoită să muncească pentru a-i crește, nu trecea granița până nu se împlineau cele trei luni (înainte de intrarea în Uniune). Pe hoți nu-i oprea nimeni și nimic. Pro blema delincvenței nu este creată de emigranți, ci de legile blânde pe care le au italienii. Scrisoarea 49 Ți-aduci aminte că odată ți-am povestit că am încercat să vorbesc la telefon cu un preot din Perugia? Eram în Roma, nu știam să vorbesc, am sunat
Cireșe amare by Liliana Nechita () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1353_a_2386]
-
Suntem cam rupți de realitatea din țară! La un moment dat nu știam cine mai e președinte. Nu știu cine e primar în orașul meu! Sunt câteva ziare românești, iar zilele trecute am luat unul și am citit că Băsescu le transmite emigranților mesaje de întoarcere în țară. România ar fi pe primul loc în lipsa forței de muncă. OK. Mă bucur. Dar de ce nu măresc salariile? Am vorbit azi cu F., prietena mea care m-a scos din țară și m-a adus
Cireșe amare by Liliana Nechita () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1353_a_2386]
-
vorbă la o cafea, liniștite, în timp ce eu stau cu telefonul în buzunar și aștept măcar un bip din țară. Acum urăsc duminicile. Bine că mâine e luni! Scrisoarea 106 În casa lui Romeo m-am simțit un om, nu un emigrant. Maria nu contenea să-mi zâmbească și să mă laude. Bocio, la insistențele mele, se suia pe bicicleta medicală și... adormea acolo. Mi se întâmpla să mă bag în pat lângă Maria, iar ea îmi pupa mâinile și eu pe
Cireșe amare by Liliana Nechita () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1353_a_2386]
-
în vitrină clasica gogoașă românească, ci cornuri fine cu cremă, rulouri uriașe cu frișcă... Totul e luminat, nu se mai simte nici urmă de economie și sărăcie. Până și iarba e mai verde și aerul mai limpede. Prima plecare ca emigrant nu o uită nimeni. Este ca o moarte și o naștere simultan. — Salut! Azi fac doi ani de Italia! — Sănătate, ce să-ți urez? Sănătate, să mai poți! Eu am făcut doi ani și jumătate pe 8 august! Absolut oricine
Cireșe amare by Liliana Nechita () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1353_a_2386]
-
Alina cum se simte singură, într-o țară străină, fără loc de muncă și cu toate ușile închise?” Tu, care ai umblat atâta prin toată lumea, care te-ai lovit probabil de multe probleme, îți poți imagina cum se simte un emigrant părăsit în mijlocul drumului? Scrisoarea 135 Prietena mea F. lucrează într-un atelier de confecții din Roma. Are 40 de ani, muncește de la 16 ani. Istoria creată în jurul românilor îi afectează pe toți. Maga zinele românești sunt atacate, se sparg geamuri
Cireșe amare by Liliana Nechita () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1353_a_2386]
-
va fi împușcat! Ca și Kennedy! Va fi ținta numărul unu! Am răspuns: — Nu contează! De-ar fi așa, ar deveni și mai important decât e. Și, oricum, va reprezenta mereu mai mult decât s-ar crede! Am fost fericită! Emigranții întregii lumi sunt alături de el. Săracii întregii lumi sunt alături de el. Oamenii cu inimă bună și dreaptă, cei care încă mai cred în prietenie și-n pace îi sunt alături. Am cunoscut aici și italieni de acest fel. Sunt doctori
Cireșe amare by Liliana Nechita () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1353_a_2386]
-
să achite o chirie. Atunci stă în drum și fură. Nu zic să desființeze căbă nuțele lor din cartoane și plastic, dar ar putea fi întrebați măcar cu ce se ocupă, unde lucrează etc. Sincer, părerea mea este că de pe urma emigranților se câștigă oricum. Cei care muncesc fac cele mai umile munci, cele mai aspre și mai neplătite. Am aflat, de altfel, că nici nu mai sunt zidari italieni, sau electricieni, sau instalatori. Foarte puțini mai știu meseriile astea, iar tinerii
Cireșe amare by Liliana Nechita () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1353_a_2386]
-
Carul-Mare, copiii noștri vor trebui să ridice capul. Scrisoarea 162 Cine nu a auzit de Berlusconi? Este marele om politic italian, marele patron, marele om de afaceri, marele manipulator. Vreo trei canale de televiziune sunt ale lui. Problema mediatică a emigranților a apărut odată cu îmbo gățirea politicienilor, cu transformarea lor într-un grup închis, puternic, de necontrolat. Cum să accepți că Italia merge spre rău pentru că politicienii sunt niște nevrednici? Mai bine declari pe toate canalele de televiziune că un român
Cireșe amare by Liliana Nechita () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1353_a_2386]