2,112 matches
-
românească: Prindeți hora, măi băieți, care vreți care puteți, care nu, nu vă prindeți. Eu vreau să-l asigur însă pe secretarul general al partidului că imensa majoritate a creatorilor, aflați în această sală, și dincolo de zidurile ei, vor fi emoționați ca și mine de chemările partidului și vor face tot ce le stă în puterile lor să ridice creația artistică românească la înălțimea documentului înfățișat plenarei.“ (Scînteia, 5 noiembrie 1971) „Sus inima, tovarăși! E zi de sărbătoare, Din toate cea
Antologia rușinii dupã Virgil Ierunca by ed.: Nicolae Merișanu, Dan Taloș () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1362_a_2727]
-
pe cititori la ei acasă, pentru a le citi pagini din cărțile noastre, pentru a le asculta judecata, prețuirea și sfatul. Întâlniri de neuitat, la Petroșani ori la Deva, la Hunedoara, la Lupeni ori Vulcan, cu tineri și cu maturi, emoționați de aplauzele lor, copleșiți de dorința lor de-a reveni între ei, de-a continua un colocviu esențial pentru orice artist dăruit patriei, pentru orice artist ce se visează mereu la izvoarele cele pururi proaspete ale vieții și ale construcției
Antologia rușinii dupã Virgil Ierunca by ed.: Nicolae Merișanu, Dan Taloș () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1362_a_2727]
-
cu rolul ei activ în societate, nu trebuie numai să aibă drepturi egale, dar conștiința ei trebuie eliberată de acel complex de inferioritate care o face părtașă la micile egalități și nu la cele majore. Tocmai de aceea m-au emoționat, în raportul ținut de tovarășul Nicolae Ceaușescu, la Conferința Națională a partidului, cuvintele limpezi și exacte cu privire la necesitatea promovării femeilor în societatea noastră.“ („Viza pentru matcă“, Luceafărul, 22 iulie 1972) MICHAEL-TITUS Constantin „De câțiva ani, diplomația europeană, și într-o
Antologia rușinii dupã Virgil Ierunca by ed.: Nicolae Merișanu, Dan Taloș () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1362_a_2727]
-
și să cucerească pe micii școlari. Din vremea când era și el elev, lui Dumitru Dascălu i-a rămas în memorie atitudinea unui profesor de matematică, disciplină la care nu excela. Când respectivul dascăl scotea elevii la tablă, aceștia se emoționau și se pierdeau numai când îi vedeau figura rece și încremenită, ca de sfinx. Aflați în fața unor dificultăți inerente în descâlcirea exercițiilor sau a problemelor, unii dintre năpăstuiți aruncau o privire spre profesor în speranța că vor descifra pe chipul
Ediţia a II-a revizuită şi îmbogăţită. In: CHEMAREA AMINTIRILOR by Vasile Fetescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/504_a_769]
-
semn, un indiciu care să-i orienteze în strădania lor. În acel moment profesorul îi apostrofa: Nu te uita la mine, băiete! Pe fruntea mea nu scrie nimic. Uită-te la tablă, acolo se află soluția! Elevul în cauză se emoționa și mai mult, se bloca, nemaifiind în stare să judece. Din experiența proprie, Dumitru Dascălu a ajuns la convingerea că în timpul lecției trebuie să se creeze în clasă o atmosferă de disciplină, de muncă sârguincioasă colectivă, de încredere, fără tensiuni
Ediţia a II-a revizuită şi îmbogăţită. In: CHEMAREA AMINTIRILOR by Vasile Fetescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/504_a_769]
-
memorie un episod întrucâtva asemănător. Era la plimbare, la braț cu Mărioara lui și, la un moment dat, ochii i s-au fixat instantaneu asupra unei siluete trase prin inel, cu picioare lungi, perfecte, dăltuite parcă de un Phidias modern, emoționându-l ca pe un adolescent. Din starea de beatitudine în care se scufudase l-a trezit Mărioara printr-o ușoară strângere de braț. Surprins în flagrant, Dumitru Dascălu a încercat să-i explice consoartei că gestul său a fost reflex
Ediţia a II-a revizuită şi îmbogăţită. In: CHEMAREA AMINTIRILOR by Vasile Fetescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/504_a_769]
-
cam 40 de lucrări medii. Directorul de la Casa de Cultură, Horațiu Vornica, a organizat multe evenimente aici, și punea mult suflet în tot ceea ce face. Am făcut și eu prima mea expoziție personală, cu aproximativ 40 de lucrări. Eram foarte emoționat, speram să vină multă lume la vernisaj, căci și asta era, și poate mai e și acuma un indicator al gradului de popularitate al pictorului în orașul în care expune. La vernisajul primei mele expoziții personale, împreună cu soția mea Carmen
Povestiri din spatele simezelor by Mihai Dascălu, Gustav Ioan Hlinka () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1778_a_3166]
-
la Radio România Tineret, către Doina Berchină, care pe vremea aceea lucra acolo ca reporter radio-tv. Doina m-a rugat să mă prezint la sala Radio din Nufărul, a doua zi pe la 11, ceea ce am și făcut. Eram foarte emoționat, chiar dacă nu era în direct, dar intram pentru prima dată într-un studio de înregistrare. Îmi aduc aminte că la imediat când am intrat în clădirea studiourilor de radio, am dat ‚nas în nas” cu marele artist Nae Lăzărescu
Povestiri din spatele simezelor by Mihai Dascălu, Gustav Ioan Hlinka () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1778_a_3166]
-
o fiară care se teme la Theba de logică. Ceea ce mă interesează Însă acum e un răspuns. Stau cu fața la mare urmărind rostogolirea capricioasă a valurilor și mă gîndesc că Oedip nu acceptă să despartă adevărul de fericire. De ce ne-ar emoționa un sfinx care nu e carnal și muritor, care stă În lumină fără ca ea să-l bucure și să-l doară ? Nu există viață mai pustie decît una care n-a iubit nimic, știind că Într-o zi va pierde
Mitologii subiective by Octavian Paler () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2102_a_3427]
-
mă pot ascunde de el plăcîndu-mi un răsărit de soare sau blinda coborîre a serii pe crestele munților, cînd zeii Își țin respirația uimiți de atîta frumusețe. Numai așa puteam să-mi cîștig libertatea față de lucrurile care m-ar fi emoționat Îndemnîndu-mă să rămîn rege la Theba și să mă bucur de darurile rangului meu. Acum nu mai văd nimic În jurul meu, astfel că mă pot gîndi tot timpul la ceea ce am văzut altădată. În zadar m-aș spăla pe mîini
Mitologii subiective by Octavian Paler () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2102_a_3427]
-
și deodată reveria se sfîșie: pasărea coboară fulgerător umezindu-și aripile În valuri, să prindă ceea ce ochiul ei lucid a țintit de sus; după care Începe iarăși dansul alb și ucigaș, deasupra mării. E aici tot ce m-ar putea emoționa și revolta și n-ar mai fi nevoie să apelez la Oedip pentru a afla că, peste o clipă, o vietate va muri și alta va slobozi din gușă un țipăt fericit. Și daca e adevărat că bucuria se naște
Mitologii subiective by Octavian Paler () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2102_a_3427]
-
acorde lui Paris. După zece ani, soția adulterină se Întoarce În brațele lui Menelau ca și cum nimic nu s-ar fi Întîmplat. Singura justificare a acestor Întîmplări absurde rămîne Iliada care, altfel, n-ar fi fost, poate, scrisă. Daca Afrodita mă emoționează, cel din mîna căruia primește mărul mă face să cred că grecii n-au avut totdeauna idei foarte clare În privința frumuseții. Faptul că pentru a motiva războiul troian a fost de ajuns să se inventeze o poveste despre o soție
Mitologii subiective by Octavian Paler () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2102_a_3427]
-
la moarte pentru asemenea fapte, adaugă el... Auzind nisipul scîrțîind sub tălpile lui Belerofon, ar trebui totuși să ne aducem aminte că pentru omorîtorul Himerei melancolia este mai degrabă un viciu labirintic. Există printre marmurile de după Praxitele piese care mă emoționează profund deși nu aparțin marii sculpturi grecești. O tristețe ciudată emană din ele, În ciuda eforturilor de a zîmbi ostentativ. E tocmai momentul În care Belerofon pătrunde În deșertul melancoliei sale, renegîndu-și aventurile. Inima lui a sfărîmat echilibrul rațional; răspunde sfinxului
Mitologii subiective by Octavian Paler () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2102_a_3427]
-
ochii verzi, iar când va fi bătrân să meargă într-o caleașcă trasă de caii albi. Pe mulți nu a reușit să îi întreacă în afaceri, dar în dragoste era sigur. Când Nicky îi făcuse cunoștință cu Carlina, ea se emoționă agățânduse imediat de gâtul lui. Nici Carlina, nici Julia nu reușiseră să facă o conversație și să rupă bariera tăcerii dintre ele. Carlina trecuse prin multe în viață și lăsa timpul să lucreze în locul său. Mulți nu au cunoscut niciodată
Ultima zvâcnire by Ica Grasu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91717_a_93177]
-
moment în care, deși am sentimente ambivalente față de acest voyeurism-limită (de ce să nu arăți, la urma urmelor ? ! Doar ceea ce vezi este chiar titlul filmului !), consider că, aici, Mungiu forțează și manipulează... Căci ceea ce vedem (și, în funcție de sensibilitatea fiecăruia, ne emoționează sau șochează) este o virtualitate încheiată : acea mogâldeață mototolită ar fi putut deveni om... Dar nu a devenit ; și, ca să duc cinismul până la capăt, o să adaug : oricât de tristă (sau chiar tragică, în unele circumstanțe) ar fi moartea unui copil
4 decenii, 3 ani și 2 luni cu filmul românesc by Alex. Leo Șerban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/806_a_1825]
-
stilistic numit Glissando, mă consider un admirator al lui Mircea Daneliuc ; am apreciat Cursa de-nceput, am găsit interesant Ediție specială, am jubilat la Proba de microfon (unul dintre cele mai bune filme românești), am rejubilat la Croaziera, m-am emoționat la Iacob (o capodoperă) ; în fine, după fatidicul decembrie 89, am fost dintre cei care, contra vânturilor potrivnice (și n-au fost puține) au susținut Patul conjugal încă de la premieră. Tip incomod, zbârlit uneori, cu motive bine întemeiate (vezi ”vântul
4 decenii, 3 ani și 2 luni cu filmul românesc by Alex. Leo Șerban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/806_a_1825]
-
cu câteva stereotipuri ale vremii de tranziție : colo un parlamentar plus vrai que nature, colo o străină cu bani (delicioasa Madeleine Thibeault), dincolo un omor, un foc, o răfuială... Oricât de verosimile ar fi aceste personaje, aceste incidente, ele nu emoționează : sunt prea pitorești. Oricât de bine ar juca Dorel Vișan, scena ”rugăciunii” din bucătărie nu convinge : rapelul sacru-vomitiv este prea isteric Este, cred, problema întregului film : dacă în Patul conjugal derapajele în fabulă erau pe deplin justificate (și filmul însuși
4 decenii, 3 ani și 2 luni cu filmul românesc by Alex. Leo Șerban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/806_a_1825]
-
vorbind în franceză poate fi acceptată ca o convenție, alternarea scenelor de un comic feroce cu scene duioase într-un mod destul de artificial este un punct minus al filmului (cu atât mai mult cu cât aceste scene nu reușesc să emoționeze !). Există apoi dar aici este vorba mai degrabă despre o chestiune de gust o latură cam apăsat folclorică și puțin demonstrativă, care culminează cu scena întrecerii câmpenești între orchestra evreilor și cea a țiganilor : dacă necesitatea unei asemenea dezlănțuiri muzicale
4 decenii, 3 ani și 2 luni cu filmul românesc by Alex. Leo Șerban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/806_a_1825]
-
au scos mare lucru din interviul cu victima abuzului, că nu interesează pe nimeni ce-a spus el, renunță la reportaj Este un final à la După-amiaza unui torționar, numai că acela te punea doar pe gânduri ; acesta te și emoționează. Dă muzica mai tare-afară ! Noro e genul de film pe care-ai vrea să-l poți iubi, pentru că tratează o temă sensibilă (povestea unui băiețel cu handicap locomotor), pentru că se întoarce la un cinema de cameră, departe de simboluri și
4 decenii, 3 ani și 2 luni cu filmul românesc by Alex. Leo Șerban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/806_a_1825]
-
spun mai întâi, din capul locului, că găsesc emoționantă implicarea unei presupun tinere în discutarea unui astfel de dosar : ăsta ar fi nivelul 1... Ajungând apoi la miezul problemei (nivelul 2, să zicem), am toate motivele să nu mă mai emoționez, ba chiar să mă alarmez. Carevasăzică, unul dintre motivele pentru care ramona v nu este mulțumită de recomandările celor șapte este că majoritatea zdrobitoare a cărților propuse (scriiturile) sunt vechi (1300, 1600, 1800 sau înainte de Hristos) ! ? Dar de unde și până unde
4 decenii, 3 ani și 2 luni cu filmul românesc by Alex. Leo Șerban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/806_a_1825]
-
birou. Eu voi fi la un sfat tehnico-economic. Iau formularele, zic un "sărut mîinile" și ies, nu înainte de a-mi încrucișa privirea cu cea a doamnei Teona, pe care am simțit-o tot timpul asupra mea. Cred că m-am emoționat ca un puști, ridicîndu-mi-se tot sîngele în obraji și urechi. La întoarcere, cînd voi aduce formularele, voi avea grijă să-mi fac curaj de pe sală, să o pot privi lung, măsurînd-o de cîteva ori, insistînd cu privirea îndeosebi asupra genunchilor
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1531_a_2829]
-
tăi, după zece seara: Maria, foarte drăguță și atentă, doamna Pomp. Const., Dan și necunoscutul... Sfaturi: „Fiți curajoasă!“, „Pentru viitorul ei“ etc., Dan folosindu-și „umorul“ sec și sclipitor de maliție și de ironie. Îl simțeam mișcat și trist: „Era emoționată puștoaica“. Necunoscutul se bâlbâia: „A plecat? Când? Cum? Am să vă cer adresa!“ Și, cum protestam nițel: „Sunt un prieten“, a încheiat el. Cum aveam febră, febra aceea lăuntrică pe care mi-o știi, am ațipit; mă gândeam, toropită: am
Scrisori către Monica: 1947–1951 by Ecaterina Bălăcioiu-Lovinescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/582_a_1266]
-
băii din Câmpineanu. Am simțit atunci instincte de lupoaică cu pântecul spintecat, care și-ar da ultima suflare ca să-și lingă puiul<footnote id=”3”>E. Lovinescu aștepta de trei zile „delivrarea“ (nașterea) și, pe 19 noiembrie 1923, își nota emoționat în jurnal: „Azi la ora 9½ dimineață, după mari dureri, s-a născut Monica“ (op. cit., vol. I, p. 28). </footnote”>. Acesta e bebelușul pe care i l-am cerut mereu bunului Dumnezeu; bineînțeles, l-aș fi vrut frumos și deștept
Scrisori către Monica: 1947–1951 by Ecaterina Bălăcioiu-Lovinescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/582_a_1266]
-
pentru că trăiești tu. Te iubesc, dulceața mea dulce. M. c. p. Sâmbătă seara, 19 noiembrie [1949] Cartea ta poștală din 14 noiembrie a fost o prezență. Amănuntele pe care mi le dai despre toaleta ta din seara asta m-au emoționat și m-au făcut să zâmbesc. Am avut impresia fugitivă că ești aici, că te faci frumoasă ca să te duci la un ceai și că mă întrebi: „Dacă aș pune colierul barbar cu rochia asta?“ „Da, merge“, ziceam eu. Și
Scrisori către Monica: 1947–1951 by Ecaterina Bălăcioiu-Lovinescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/582_a_1266]
-
și pantofi roșu aprins, care nu sunt chiar același roșu cu pălăria. — Mami! — Becky! — Mami! Tati! Cobor în fugă și-i îmbrățișez pe amândoi odată, inspirând cu nesaț parfumul familiar de talc Yardley’s și de Tweed. Călătoria asta mă emoționează din ce în ce mai tare, cu fiecare clipă care trece. Nu mi-am văzut părinții de când au venit la mine în vizită la New York, în urmă cu patru luni. Și chiar și atunci n-am stat împreună decât trei zile, pentru că dup-aia
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2037_a_3362]