2,456 matches
-
vorbelor lor, de departe se detașau câteva: Shri Mataji, Kundalini, vibrații... Am ciulit bine urechile, deoarece erau exact cuvintele ale căror înțelesuri depline venisem să le pătrund. Fără să-mi dau prea bine seama, centrul atenției s-a mutat de la entuziaștii călători înspre... mine. Dintr-un simplu spectator am devenit subiectul principal, materialul brut, tocmai bun de prelucrat, plămădeala ce se cerea a fi pusă la crescut. - De unde ați aflat despre Sahaja Yoga? - mi se repetă o întrebare la care răspunsesem
Nevăzutele cărări by FLORIN MEȘCA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91862_a_93220]
-
uneori pagini literare, recenzii de cărți. „În luncă” este intitulată lucrarea cea mai nouă a Carmen Syilvei, M.S. Regina Elisabeta a României, scrie ziarul. Noul volum de nuvele este dedicat artistului favorit al M.S., lui Enescu. Presa străină se pronunță entuziastă despre noua lucrare. Opul e împodobit cu tablouri colorate după originalele renumitului pictor Grigorescu. Un distins critic german salută această operă prin cuvintele următoare: „De mulți ani n-a mai scris Carmen Sylva nici un roman sau nuvelă și aproape se
BUCOVINA ÎN PRESA VREMII /vol I: CERNĂUŢI ÎN PRESA VREMII 1811-2008 by Ion N. Oprea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/460_a_970]
-
înainte de a-și face datoria, rostește studenților o inimoasă și patriotică cuvântare. Pe baza verdictului juraților reprezentantul Ministerului Public cere achitarea. „Președintele citește sentința de achitare. Codreanu este ridicat pe brațe de studenți și scos din sală în aplauzele mulțimii entuziaste. Au mers cu toții în parcul orașului la statuia lui Traian unde s-a făcut o mare manifestație patriotică.” * Despre prefectul Constantin Manciu iată ce scria Cuvântul Iașiului, din 27 octombrie 1924: ...”Constantin Manciu a fost numit în funcția de prefect
BUCOVINA ÎN PRESA VREMII /vol I: CERNĂUŢI ÎN PRESA VREMII 1811-2008 by Ion N. Oprea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/460_a_970]
-
de la Universitate”a ținut să continue cu publicarea Analelor Dobrogei. În volumul de față, afară de bucățile literare și afară de programaticul curs inaugural asupra „Istoriei obiectului și metodei geografiei” al dlui C.Brătescu de la care avem tot dreptul să așteptăm aceeași entuziastă cercetare etnografică și geografică și a acestuilalt capăt de pământ românesc al Bucovinei noastre, precum s-a împărtășit Dobrogea, mai întâlnim interesante articole ce cad în cercul de preocupări ale institutului nostru și anume: I.Georgescu, 15 ani de transhumanță
BUCOVINA ÎN PRESA VREMII /vol I: CERNĂUŢI ÎN PRESA VREMII 1811-2008 by Ion N. Oprea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/460_a_970]
-
pe profesorul dr. I. Nistor, rectorul Universității Caroline. Exista și „Asociația Tinerilor Amici ai Angliei”, în cadrul căreia a luat ființă revista „Britanica”, meritul înființării Asociației, a cărei președinte era prof. de engleză Gh. Petrescu - Prim, aparține lui Pavel Dăscălescu, un entuziast amic al Angliei. În „Cuvânt introductiv” la revistă, redacția afirmă „că scopul ei nu este nici politic, nici social, nici de polemică, ci pur cultural și educativ”. De a alunga ignoranța, a scoate la iveală comorile literaturii engleze, de a
BUCOVINA ÎN PRESA VREMII /vol I: CERNĂUŢI ÎN PRESA VREMII 1811-2008 by Ion N. Oprea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/460_a_970]
-
este pentru Bucovina și pentru întreaga Moldovă străbună memorialul durerilor și speranțelor noastre. Rostind că „Almanahului i sau alăturat alte publicații la fel de valoroase, cu apariție mai deasă, între care: Glasul Bucovinei, Codrul Cosminului, Plai Românesc și Făgurel” Dimitrie Poptămaș exclamă entuziast: „Renaște Țara de Sus!” Și o dată cu el facem și noi același lucru: „Renaște Țara de Sus, renasc oamenii ei! Cel de al cincilea volum apărut în 1997, redactorul lui fiind Mihail Artimon Mircea, publică studii despre: „Populația Bucovinei în preajma anexării
BUCOVINA ÎN PRESA VREMII /vol I: CERNĂUŢI ÎN PRESA VREMII 1811-2008 by Ion N. Oprea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/460_a_970]
-
au găsit un minunat prilej de a plasa o revistă locală „Țara Sipenițului”... (Excursia noastră de Petru Vieru, din revista „Învățătorimea vasluiană” nr.1/1937, p.3543). * ...”Revista Țara Sipenițului apărută în iulie 1936 la Cernăuți, sub conducerea acestor tineri entuziaști învățători și sub patronajul domnului dr. C.Angelescu, ministrul Instrucțiunii, va fi de-acum înainte un caleidoscop în care vom vedea întreg lanțul mișcării românești din nordul Bucovinei. Primul număr al revistei îl semnează un mănunchi de suflete românești, dintre
BUCOVINA ÎN PRESA VREMII /vol I: CERNĂUŢI ÎN PRESA VREMII 1811-2008 by Ion N. Oprea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/460_a_970]
-
despre anumite visuri mitologice ale acestei tinere grecoaice analfabete. Dar există numeroase alte exemple. Jung îmi povestea lucruri extraordinare în legătură cu urcarea arborilor și ajungerea la Cer în halucinațiile bolnavilor săi. Când a citit Le Chamanisme, mi-a scris o scrisoare entuziastă (se pare lucru rar la el) și, întâlnindu-mă cu el câteva săptămâni mai târziu, mi-a spus că dispune de sute de cazuri „șamanice”. Știu că psihanaliștii exagerează și mă feresc în general de orice „psihologie”. Dar rămâne faptul
Întotdeauna Orientul. Corespondența Mircea Eliade – Stig Wikander (1948-1977) by Mircea Eliade, Stig Wikander () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2332_a_3657]
-
de «isteria arctică». Am încercat să situez «problema șamanismului» în contextul istoriei religiilor, singura perspectivă care nu-i anula semnificația, nici funcția. (...) «Le problème du chamanisme» a fost primul meu studiu care a văzut lumina tiparului (în februarie 1947). Scrisorile entuziaste pe care le-am primit atunci din partea multor orientaliști și istorici ai religiilor m-au îndemnat să reiau problema într-o monografie mai amplă”, scria Eliade în Memorii II, p. 86. XXXIIItc "XXXIII" 1. „Stig Wikander îmi scrie, printre altele
Întotdeauna Orientul. Corespondența Mircea Eliade – Stig Wikander (1948-1977) by Mircea Eliade, Stig Wikander () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2332_a_3657]
-
el poate avea încredere în liniile generale „de la epoca de piatră până la creștinism” - pentru a cita un celebru titlu de carte-, deși poate respinge cu aceeași energie relativismele fenomenologiei religiei (religionsfenomenologiska). Fără îndoială, s-a întâmplat și acest lucru. Un entuziast admirator american - și sunt destul de mulți - a dedicat, acum doi ani, o carte temei „Mircea Eliade și dialectica sacrului”, în care îl critică pe Eliade pentru că nu a evidențiat cu suficientă claritate specificul creștinismului, că a lăsat ca viziunea asupra
Întotdeauna Orientul. Corespondența Mircea Eliade – Stig Wikander (1948-1977) by Mircea Eliade, Stig Wikander () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2332_a_3657]
-
privind templul Anahitei în Bactria, pe care îl considerasem totuși o fantomă. Anumite referințe ale acestei corespondențe vor apărea datate. Cităm, la întâmplare, prestigiul astăzi destul de fanat al psihologiei jungiene, închiderea hotărâtă și de altfel reciprocă față de iranologia engleză, receptarea entuziastă a „capetelor de serie” puțin cam delirante ale Școlii de la Uppsala (L. Ringbom, Graaltempel und Paradies, 1951) sau credința într-un proto-shivaism al civilizației Indusului, pe care Dumézil nu o împărtășea („se întâlnesc mai degrabă afirmații entuziaste decât dovezi”). Esențialul
Întotdeauna Orientul. Corespondența Mircea Eliade – Stig Wikander (1948-1977) by Mircea Eliade, Stig Wikander () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2332_a_3657]
-
iranologia engleză, receptarea entuziastă a „capetelor de serie” puțin cam delirante ale Școlii de la Uppsala (L. Ringbom, Graaltempel und Paradies, 1951) sau credința într-un proto-shivaism al civilizației Indusului, pe care Dumézil nu o împărtășea („se întâlnesc mai degrabă afirmații entuziaste decât dovezi”). Esențialul se află în altă parte: grație celor doi prieteni, de asemenea grație corespondenților lor, ale căror câteva scrisori sunt atașate dosarului, în sfârșit, grație travaliului exemplar al editorului, vedem retrăind acest neîncetat du-te-vino de oameni, scrisori și
Întotdeauna Orientul. Corespondența Mircea Eliade – Stig Wikander (1948-1977) by Mircea Eliade, Stig Wikander () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2332_a_3657]
-
-n care plângeam aproape noapte de noapte de frig și de sărăcie și am devenit cel mai bun. Și m-au iubit, domnule ! Ropote de aplauze au curs după cântecele mele și curg și acum, chiar dacă nu la fel de lungi și entuziaste. Timpurile se schimbă, dar și eu am schimbat lumea cu cântecul meu ! - și plămânii îl înțeapă și tușește puternic de câteva ori. Dă drumul la robinet și înghite puțină apă, pentru a-și potoli gâtul iritat. — Vocea ta puternică și
Zaraza by Andrei Ruse () [Corola-publishinghouse/Memoirs/864_a_1839]
-
obicei, a făcut semn cu mâna dreaptă către orches- tră pentru a începe. În spatele sălii, la o masă, ca întotdeauna, tatăl său, cu lacrimi în ochi. Fernic îl însoțea, sorbind dintr-un pahar de vin roșu, iar lângă el Pribeagu, entuziast, aștepta cântecul. Maică-sa și Pițu tocmai se așezau. Domnișoara Coincidență intra pe ușă cu un ofițeraș neamț și îi zâmbea. Mihail Sebastian împreună cu Mircea Eliade și Camil Petrescu își rezervaseră loc în față. Rada Moldovan și Jenny Boerescu îi
Zaraza by Andrei Ruse () [Corola-publishinghouse/Memoirs/864_a_1839]
-
postumitatea „Învățăturii” sale, ce trebuia să tulbure nu numai comunitatea evreiască, a lui Abraham, Moise și David, a lui Ieremia și Iezechil, dar și pe cea triumfătoare, enormă și orgolioasă, cea romană. Acesta a fost În tinerețea mea „orbecăitoare” și „entuziastă” modelul prim pentru a avea Încredere În „proști” și pentru a avea răbdarea și curajul de a nu fugi de lângă ei, Încercând nu numai să-i aduc „lângă mine”, dar uneori chiar făcând, În felul meu stângaci și izbutit doar
(Memorii IV). In: Sensul vietii. by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2231_a_3556]
-
sticla de votcă cumpărată ieri - dar era goală (alt semn rău). Totuși, Ketel One sugera faptul că teama mea era rezultatul mahmurelii și nimic altceva - eram în siguranță, eram în viață, eram bine. Însă am avut o reacție mai puțin entuziastă văzând cana mare de plastic, Jumbo Slurpee, pe care de regulă o țineam sub pat și care acum era pe noptieră, pe jumătate plină cu urină, ceea ce însemna că fusesem prea terminat ca să ajung în mijlocul nopții la baia camerei de
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2048_a_3373]
-
Mult stimate Domnule Dimitriu, Cred că scrisoarea mea vă va găsi, după terminarea examenului (de atestare, la București, n.n.), trecut neîndoios cu mare succes. Nimeni dintre concurenți nu putea să fie mai competent, mai conștiincios În ocupația aleasă și mai entuziast În lucru, ca Dvs. Vă felicit și totodată vă dorim multă sănătate. Suntem foarte recunoscători pentru interesul cu care ați pus pe picioare, un Muzeu frumos la Fălticeni, și regretăm foarte mult că s-a soldat cu slăbirea organismului Dvs.
CORESPONDENŢĂ FĂLTICENEANĂ VOL.II by EUGEN DIMITRIU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/700_a_1279]
-
alcătuiesc câteva notițe. A fost, totuși, cel mai aplaudat, cuprinzând amintiri de acum 60 ani). Mă bucură faptul că dl. Frițescu are acum prilejul, să-și valorifice munca sa cu privire la Școala No. 2 . E element inimos, muncitor, stăruitor ca mata, entuziast, pe care ai face foarte bine să-l iei În preajma matale, să te ajute În munca ce depui la Muzeu. E modest și recunoscător și de aceea l prețuiesc foarte mult. În ceea ce privește menționarea mea ca singurul român germanist, este vorba
CORESPONDENŢĂ FĂLTICENEANĂ VOL.II by EUGEN DIMITRIU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/700_a_1279]
-
ani de existență. Un exemplar e și pentru mata. </citation> <citation author=”TEMPEANU Virgil” loc=”Buftea” data=”4 iulie 1972”> Iubite domnule Dimitriu, Te felicit călduros pentru extraordinara realizare, pe care ai avut-o la Flt., depunând muncă titanică și entuziastă, ca să dai ceea ce n-a dat nimeni până la dumneata, orașului - muzeu care a devenit Flt. Mulțumesc pentru informațiile amănunțite, pe care mi le-ai trimis și mă bucur sincer, că Muzeul are În mata norocul, pe care nu-l are
CORESPONDENŢĂ FĂLTICENEANĂ VOL.II by EUGEN DIMITRIU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/700_a_1279]
-
au mai fost programate 2 conferințe, care din lipsă de auditoriu nu au mai avut loc). Prietenii mei, În frunte cu dl. Prof. ing. Nicolae Patachi, pe lângă mulțumirile lor de degustători ai informațiilor de elită despre cultura românească, Îți transmit entuziastul salut al Ardealului și amenință cu invadarea Moldovei, În sezonul estival 1978. Și În cele din urmă, eu Însumi Îți mulțumesc de 1001 ori (o șeherezadă a recunoștinței prietenești), dorind ca viitorul să ne acorde Îngăduința a decide asemenea Întâlniri
CORESPONDENŢĂ FĂLTICENEANĂ VOL.II by EUGEN DIMITRIU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/700_a_1279]
-
dau seama de importanța evenimentului la care particip după numărul mare de ziariști care au invadat vagoanele. Sunt de la diverse ziare, posturi de radio și TV portugheze, franceze, spaniole, germane. O reporteră de la un post de televiziune portughez, aferată și entuziastă, foarte conectată la secvențele pe care le filmează și comentează, îmi pune câteva întrebări destul de banale și convenționale: cum mi s-a părut orașul Lisabona? cum a demarat călătoria pentru mine? ce genuri literare practic? câte cărți am publicat în
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1968_a_3293]
-
mai nimic în zgomotul gării. În plus, trecerea spre ușa vagonului o blochează acei care și-au primit doar una din valize și rămân să aștepte până hamalii o „descoperă” și pe a doua. Unele dintre colegele noastre, vesele și entuziaste, dornice de dialog în trenul care ne aducea de la Lisabona, au acum o expresie destul de derutată, pleoștită chiar. Mă gândesc că asemenea momente trebuie depășite cu răbdare și înțelegere. Pentru a rezista. Proiectul în care ne-am angajat benevol - am
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1968_a_3293]
-
trompetă, tobă etc.). Mergem, cu muzică, în șase localuri situate prin apropiere (patru cafenele, o librărie, un cinematograf), unde citim versuri pentru publicul adunat acolo. Animatoarea acestei „procesiuni”, urmărită de oamenii cartierului de la balcoanele caselor, este o femeie dolofană, foarte entuziastă, tipul clasic al activistului cultural, care bifează în niște foi „măsurile” îndeplinite. Citesc la 19.30, împreună cu poetul leton Maris Caklais, în Café de la Mairie. Maris, care este trecut de cincizeci, îmi spune că are mulți cunoscuți printre scriitorii basarabeni
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1968_a_3293]
-
ne îndepărtăm, geografic, de țările care o găzduiesc, Belgia și Olanda), meci proiectat pe un ecran video de mari dimensiuni, cum am văzut mai multe pe-aici. Sesizându-ne indecizia, tânărul stăpân al terasei ne abordează numaidecât. Nu pare foarte entuziast de explicația noastră că am sosit abia azi în Germania și că, fiind duminică, nu am găsit deschisă nici o casă de schimb valutar. Îi propunem să achităm în dolari câte o bere, dar refuză, ușor iritat. Până la urmă, ne lasă
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1968_a_3293]
-
Petrecerea” ține vreo 15 minute, mai mult decât era programat. Apoi urcă în tren câteva grupuri de studenți, care ne fac cunoscut programul de la Kaliningrad. În compartimentul nostru se instalează rusoaica pe care am întâlnit-o la Malbork. E la fel de entuziastă și curioasă cum o știam, se bucură că suntem iz Moldavii (din Moldova) și vorbește neîntrerupt. Mă obosește... Știe tot, merge des în Polonia, în țările baltice, în Germania, are pașaport cu vize multiple și e îngrijorată de extinderea Uniunii
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1968_a_3293]