4,405 matches
-
C. Leonardi, Alle origini della cristianità medievale..., op. cit., mai ales pp. 556-608. 6. Salonius și Veranus Cei doi fii ai lui Euherie, Salonius și Veranus, au fost aduși la Lérin de tatăl lor; Salonius e menționat ca episcop încă din Epistola 9 și din Cârmuirea lui Dumnezeu, scrise de Salvianus, care fusese maestrul amândurora la Lérin împreună cu Ilarie și Vincențiu; rezultă de aici că Salonius devenise episcop înainte de 439; sediul său a fost la Vienne, însă nu cunoaștem sediul lui Veranus
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2080_a_3405]
-
umană este considerată în esență pozitivă și scriitorul afirmă că darurile naturii (aproape) coincid cu darurile harului, în timp ce pentru Augustin voința umană de a face binele este o consecință a harului. Cu un conținut analog, adică dedicată problemei predestinării, este epistola (nr. 1), adresată de Faustus presbiterului Lucidus, în care scriitorul respinge din nou doctrinele potrivit cărora păcatul originar ar fi dus la anularea liberului arbitru, iar Dumnezeu ar fi hotărât dinainte ca omul să fie condamnat. c) Despre materialitatea sufletului
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2080_a_3405]
-
se numără și Ruricius din Limoges căruia Faustus i-a trimis câteva scrisori; activitatea literară a lui Ruricius se limitează la un epistolar destul de bogat, în două cărți, prima formată din optsprezece și a doua din șaizeci și patru de epistole. Aceste scrisori nu prezintă mare interes; Ruricius nu era capabil de speculație teologică; cele mai multe scrisori au fost trimise unor episcopi prieteni și cuprind saluturi sau felicitări; altele cuprind mustrări, exortații sau pilde. Ruricius era de origine nobilă și a fost
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2080_a_3405]
-
scriere care s-a pierdut, că îngerii și demonii posedă un trup, în timp ce sufletul este imaterial. Polemizând cu el, Faustus ar fi replicat într-o scrisoare cu conținut dogmatic spunând că și sufletul are o anume materialitate, iar atunci când această epistolă care circula fără numele autorului a ajuns la cunoștința lui Sidonius Apolinarie, acesta l-a sfătuit pe Claudian să reia discuția problemei într-un mod mai aprofundat. Așadar, Claudian și-a scris opera între 468 și 470 și a dedicat
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2080_a_3405]
-
problemei într-un mod mai aprofundat. Așadar, Claudian și-a scris opera între 468 și 470 și a dedicat-o lui Sidonius. Aici, scriitorul expune în treacăt postulatul potrivit căruia Dumnezeu este imuabil și impasibil, care era discutat și în epistola lui Faustus, și dezvoltă în prima carte probele imaterialității sufletului. Premisa este faptul că omul a fost făcut după chipul și asemănarea lui Dumnezeu, calitate, aceasta, ce trebuie căutată în suflet și, ca atare, sufletul însuși nu poate fi într-
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2080_a_3405]
-
fi scris și un Tratat despre mileniu, cu dovezi luate din Apocalipsa Sfântului Ioan care, potrivit unora, ar putea fi Expunerea despre Apocalipsa Sfântului Ioan, text atribuit lui Augustin, format din optsprezece sau nouăsprezece omilii. În sfârșit, merită amintită o Epistolă despre propria credință trimisă Preafericitului Gelasius, episcop al orașului Roma. Bibliografie. Texte: De viris illustribus, TU 14, 1, Leipzig, 1896; PL 58 (De ecclesiasticis dogmatibus). Studii: S. Pricoco, Storia letteraria e storia ecclesiastica dal „De viris illustribus” di Girolamo a
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2080_a_3405]
-
a trăit la curtea lui Honorius și a lui Stilicon. Așadar, panegiricele sunt închinate împăraților numiți mai sus: lui Avitus în 456, lui Maiorianus în decembrie 458 și lui Anthemius în 468. Sunt apoi poezii ocazionale (numerele 9-24 din culegere): epistole în versuri, poezii nupțiale (de exemplu pentru nunta lui Ruricius, viitor episcop de Limoges, cu Iberia), descrieri de edificii etc. Sidonius se exprimă în aceste scrieri ca un poet profan, așa încât folosește fără nici o reticență instrumentele tradiționale, considerate indispensabile, ale
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2080_a_3405]
-
cu trup și suflet păstoririi poporului creștin, a produs un fel de convertire. El a considerat nepotrivită poezia pe care o cultivase până în acel moment, dacă nu pentru un creștin, cu siguranță pentru un om al Bisericii (așa cum spune în epistola în versuri IX, 16, 55: „pentru ca faima poetului să nu aducă atingere seriozității omului Bisericii [clericus]”). De aceea, n-a mai cultivat-o începând cu 470-471, și s-a dedicat epistolografiei în proză și a produs nouă cărți de epistole
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2080_a_3405]
-
epistola în versuri IX, 16, 55: „pentru ca faima poetului să nu aducă atingere seriozității omului Bisericii [clericus]”). De aceea, n-a mai cultivat-o începând cu 470-471, și s-a dedicat epistolografiei în proză și a produs nouă cărți de epistole, scrise între 469 și 492. Așa cum se întâmpla de obicei cu epistolarele din epoca imperială, de la Pliniu cel Tânăr până la Symmachus, conținutul acestor scrisori este destul de variat: sunt scrisori de recomandare, de afaceri, de felicitare; așadar suntem departe de consistentele
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2080_a_3405]
-
mai animate de un suflu creștin: cele douăsprezece scrisori din cartea a șasea sunt toate adresate unor episcopi și în ele sunt dezbătute sporadic chestiuni cu caracter spiritual; în schimb, lipsesc cu desăvârșire temele de ordin teologic. În ultima sa epistolă, Sidonius ne prezintă un fel de autobiografie și ne dă informații despre activitatea sa literară: ne spune că ar dori să compună imnuri în cinstea martirilor, între care episcopul și martirul Saturnin din Toulouse, dar acest proiect n-a mai
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2080_a_3405]
-
la doctrina harului (lucru care i-a făcut pe cercetători să presupună că Disputa n-ar fi scrisă tot de autorul Comentariului la Psalmi); în sfârșit, ca dovadă a coincidenței de vederi între papa Leon și tradiție este citată o epistolă a papei Damascus către Paulin din Antiohia. Critica mai recentă i-a atribuit lui Arnobiu și o cărțulie intitulată Predestinatul, titlu pe care primul editor al acesteia, Sirmondi, l-a dat în secolul al șaptesprezecelea unei opere anonime și fără
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2080_a_3405]
-
În 431 scrie cele Zece capitole despre har enunțate de episcopii ce au ocupat înainte Scaunul Apostolic (Praeteritorum sedis Apostolicae episcoporum auctoritates de gratia Dei) în apărarea doctrinei augustiniene a harului. Această scriere a fost anexată de Celestin I la epistola trimisă de el episcopilor din Galia pentru a apăra prestigiul lui Augustin, a cărui autoritate era contestată de călugării din Provence. În 439, Leon l-a convins pe papa Sixtus al III-lea (432-440) să nu-i acorde împărtășania pelagianului
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2080_a_3405]
-
tulburi, să înlocuiască autoritatea civilă. Leon a murit în 461. a) Epistolarul Această politică energică își găsește expresia și în numeroase scrisori care alcătuiesc cel mai bogat Epistolar papal din toate cele compuse până atunci (sunt în total 173 de epistole, din care 143 scrise chiar de papă iar celelalte de corespondenții săi, între 442 și 460). Epistolele cele mai vechi se ocupă mai ales de ereziile priscilianistă, pelagiană și maniheană (mulți manihei se refugiaseră în Italia în urma invaziei vandalilor în
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2080_a_3405]
-
expresia și în numeroase scrisori care alcătuiesc cel mai bogat Epistolar papal din toate cele compuse până atunci (sunt în total 173 de epistole, din care 143 scrise chiar de papă iar celelalte de corespondenții săi, între 442 și 460). Epistolele cele mai vechi se ocupă mai ales de ereziile priscilianistă, pelagiană și maniheană (mulți manihei se refugiaseră în Italia în urma invaziei vandalilor în Africa); altele se referă la data sărbătorii de Paște în privința calculării căreia apăruse o divergență între Biserica
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2080_a_3405]
-
papa e interesat mai ales de erezia monofizită și trimite frecvent scrisori lui Flavian, patriarhul de Constantinopol, și lui Anatolie, succesorul acestuia. Printre cele mai importante este aceea (nr. 28) din 13 iunie 449, trimisă lui Flavian, care e intitulată Epistola dogmatica sau Tomus ad Flavianum, pentru că, mai mult decât o scrisoare, este un adevărat tratat teologic care precizează distincția între unitatea persoanei și cele două naturi ale lui Cristos; scrisoarea a fost aprobată cu căldură când a fost citită în
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2080_a_3405]
-
a doua ședință a conciliului de la Calcedon din 451. Acest Tomus era însoțit de o serie de dovezi, extrase din cei mai importanți Părinți greci și latini, adunate și cu colaborarea lui Prosperus din Aquitania. O importanță analoagă are și epistola 165 din 17 august 458, trimisă împăratului din Răsărit, care voia să cunoască opinia tuturor mitropoliților în legătură cu deciziile luate la Calcedon și respinse de monofiziți; răspunsul episcopului de la Roma este însoțit și de această dată de o culegere de dovezi
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2080_a_3405]
-
tuturor mitropoliților în legătură cu deciziile luate la Calcedon și respinse de monofiziți; răspunsul episcopului de la Roma este însoțit și de această dată de o culegere de dovezi extrase din textele Părinților Bisericii. În secolele următoare, stilul solemn și precizia redactării acestor epistole au devenit un model pentru cei ce compuneau scrisorile la cancelaria papală, și a apărut astfel un nou tip de cursus, așa-zisul cursus Leoninus. Și lexicul acestor scrisori este de o mare puritate. b) Omiliile Scriitor foarte talentat, papa
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2080_a_3405]
-
Torino, 1969; CTP 109, 1993 (Lettere dogmatiche: G. Trettel). Epistolarul lui Leon cel Mare este, așa cum am spus, cea mai însemnată mostră de proză folosită în documentele oficiale întocmite în cancelaria episcopiei din Roma; firește, și alți papi au trimis epistole dogmatice, însă activitatea lor privește mai mult istoria Bisericii și nu istoria literaturii în sens restrâns, și ies din sfera noastră de interes. Vom întâlni câteva în cadrul producției literare din secolul al șaselea. 4. Petru Hrisologul Alături de marele predicator al
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2080_a_3405]
-
Sedulius, la fel ca Oriențiu, îi este însă total necunoscut lui Ghenadie care nu vorbește despre el în catalogul său dedicat Bărbaților iluștri. El însuși ne spune, în scrisoarea introductivă de la începutul poemului său adresată prietenului său, preotul Macedonius (o epistolă într-un stil foarte convențional, specific epistolografiei târzii), că în tinerețe fusese literat și laic și dusese o viață de plăceri, apoi se dedicase însă preoției; potrivit unor autori mai târzii, Sedulius ar fi fost și episcop. Macedonius făcea parte
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2080_a_3405]
-
culegere are în obiectiv clerul, raporturile dintre creștini și eretici și dintre creștini și iudei, botezul și postul mare și diferite alte chestiuni. S-au păstrat de la el și șapte scrisori care sunt mai degrabă scurte tratate sub formă de epistolă. Primele două îi sunt adresate lui Fulgențiu și îi supun atenției unele probleme și dificultăți cu caracter dogmatic; în următoarele trei, Ferrando se ocupă el însuși de chestiuni cu conținut analog (despre cele două naturi ale lui Cristos; combaterea opiniilor
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2080_a_3405]
-
Cristos aparține Sfintei și Indivizibilei Treimi). Au fost scrise la puțin timp după moartea lui Fulgențiu, adică după 532; cea de-a patra îi este adresată lui Eugippius, abate din Castrum Lucullanum (p. ???). Mai însemnate sunt ultimele două. A șasea epistolă expune părerea lui Ferrando, la cererea diaconilor romani Pelagius și Anatolie, care sprijină doctrina celor Trei Capitole, recent condamnată de Iustinian (în 543 și începutul lui 544); de aceea, el respinge monofizismul. A șaptea este continuarea uneia precedente, trimisă de
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2080_a_3405]
-
expunere a dreptei credințe, la sfârșitul căreia era aruncată anatema asupra persoanei și scrierilor lui Theodor din Mopsuestia, asupra persoanei lui Theodoret din Cyr și a scrierilor sale contra lui Chiril din Alexandria și a Crezului de la Efes, și asupra epistolei trimise de episcopul Iba din Edessa persanului Mari în care îl combătea tot pe Chiril și respingea Crezul de la Efes. Cum, de obicei, paragrafele dintr-un astfel de edict erau numite „capitole”, în acest caz, prin termenii „Trei Capitole” sunt
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2080_a_3405]
-
și cu papa Vigilius și a răspândit opera sa în Africa în 571, ascunzându-se însă într-un loc secret tocmai pentru că, refuzând deciziile conciliului de la Constantinopol, putea fi considerat rebel de către autoritatea imperială. Tot din această perioadă este și Epistola de credință catolică în apărarea celor Trei Capitole (Epistola fidei catholicae in defensione trium capitulorum), trimisă tuturor catolicilor din Africa, unde sunt aspru criticați acei episcopi care nu erau dispuși să sacrifice unitatea Bisericii pentru a apăra doctrina pe care
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2080_a_3405]
-
în Africa în 571, ascunzându-se însă într-un loc secret tocmai pentru că, refuzând deciziile conciliului de la Constantinopol, putea fi considerat rebel de către autoritatea imperială. Tot din această perioadă este și Epistola de credință catolică în apărarea celor Trei Capitole (Epistola fidei catholicae in defensione trium capitulorum), trimisă tuturor catolicilor din Africa, unde sunt aspru criticați acei episcopi care nu erau dispuși să sacrifice unitatea Bisericii pentru a apăra doctrina pe care Facundus o considera a fi cea justă. Și în
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2080_a_3405]
-
catholicae in defensione trium capitulorum), trimisă tuturor catolicilor din Africa, unde sunt aspru criticați acei episcopi care nu erau dispuși să sacrifice unitatea Bisericii pentru a apăra doctrina pe care Facundus o considera a fi cea justă. Și în această epistolă episcopul de Hermiane continuă polemica cu papa Vigilius și cu succesorul său Pelagius. Ne face plăcere să încheiem această scurtă prezentare generală a doctrinei lui Facundus cu speranța că aceasta își va găsi un cercetător potrivit și cu o judecată
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2080_a_3405]