32,222 matches
-
la întărirea universităților viabile. Prăfuite, subfinanțate, populate de profesori plătiți la nivelul lumpenproletariatului, ele sunt doar o variantă a fierăraielor industriale din epoca lui Ceaușescu. Câtă vreme nu se va tăia, chirurgical, răul de la rădăcină, fondurile pot crește infinit, dar esența rămâne. Impostura, abuzul și corupția vor fi mărci de neșters ale învățământului românesc, în care plagiatul, pila și oportunismul moral vor rămâne principalele forme de recrutare a cadrelor și de promovare pe scara ierarhică. Tuturor acestor trăsături locale li s-
Criza din învățământ by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/9133_a_10458]
-
și cu ce avea să fie după ei, când Ceaușescu s-a revizuit, astfel zicând, și a produs nefastele Teze din iulie, documentul revenirii la îngheț ideologic. Ne apar deci, prin comparare, drept ani de vârf ai liberalizării, dar în esență au fost tot constrângători, mutilanți, dezamăgitori pentru cine se aștepta să o apucăm pe un drum adevărat al reformelor, al umanizării socialismului, așteptare înșelată. Am publicat mai demult în România literară două scrisori ale lui M. R. Paraschivescu, din 1969
Ceva despre disidență și disidenți by Gabriel Dimisianu () [Corola-journal/Journalistic/9132_a_10457]
-
o aventură spirituală". Însă această mobilizare a resurselor și angajamentul moral ce o susține din interior sunt direcționate în afară, către obiectele estetice de o enormă diversitate, cărora criticul le va extrage, prin proceduri complexe și într-un proces laborios, esența, structura, formele, semnificațiile, rolul, ponderea. Obiectivitatea, respinsă ca un nonsens și o imposibilitate în sfera criticii literare, reprezintă precondiția obligatorie și, totodată, logica de existență și evoluție a criticii. Căci, la modul cel mai prozaic formulând întrebarea, câtă încredere poți
Despre obiectivitate by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/9138_a_10463]
-
sacru și la fervoarea câte unui neoromantic răzleț. Căci, în pofida datului conjunctural, poeta este o natură optimistă, pentru care nici socialul, nici metafizicul nu ies din cadrul normalității, deci din arealul tematic. Ea își declamă, iar și iar, crezul, același în esență, dar nu identic modulat, când cu o voce înaltă, când în șoaptă, schimbând ambitusul, deschiderea, păstrând ori sacrificând delicatețea de lentilă a percepției până la strigăt. Drumul depistabil în poezia Magdei Cârneci ar fi chiar acesta: exteriorizarea unei simțiri introverte, deplasarea
Transpoezia by Simona-Grazia Dima () [Corola-journal/Journalistic/9160_a_10485]
-
o milă cutremurătoare și vastă ca și cum/ eu aș fi fost acele lucruri uitate și brusc/ am fost toate acele deșeuri pietre și vechituri/ am fost una cu podul cu râul aproape uscat una cu/ cerul crepuscular (...) eram aceeași milă aceeași esență sau cum să numesc/ acel frison (...) cutia goală de tablă era aruncată în apă/ era aruncată în mine, mâhnirea era aruncată în mine/ și în amurg în râu și în pietre/ mâhnirea mea nu avea rost eram lumea întreagă/ și
Transpoezia by Simona-Grazia Dima () [Corola-journal/Journalistic/9160_a_10485]
-
Dacă întâlnim și poeme de dragoste, ele vin dinspre o entitate feminină demnă și puternică, mai degrabă ipostază energetică decât personală, individualitate ocultată de viziunea sa nondualistă asupra realității, în care durerea și fericirea sunt fațetele aceluiași destin, beatific în esență, deci invulnerabil și fundamental însetat de libertate. S-ar putea vorbi mult despre predispoziția ascensională a poeziei Magdei Cârneci, despre elanul ei spațial, specifică fiindu-i imagistica stelară, gigantesc-cosmică, dar și despre registrul opus, al teluricului, când generator de mânie
Transpoezia by Simona-Grazia Dima () [Corola-journal/Journalistic/9160_a_10485]
-
lui Alexandru Paleologu sunt condensate în aceste rânduri. O anumită frivolitate (de această dată, intelectuală) despre care în Bunul simț ca paradox și în toate interviurile care au urmat, până în ultimul ceas al vieții, susținea că "este o cale către esențe", lipsa de metodă (da nu și de erudiție!), tendința de a intra în dialog cu ceilalți, cu orice preț, chiar cu riscul unor afirmații șocante, continua căutare de sine îndărătul fiecărei cărți noi pe care o citește. Ce relevanță mai
Școala (auto)ironiei by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/9231_a_10556]
-
e Chiriac un rinocer avant la lettre? Și Coriolan Drăgănescu? Chiar și ramolitul Agamiță? La Ionescu drama proliferării verbale corespunde cu proliferarea sufocantă a lucrurilor (scaune, cești de cafea, ciuperci, ouă, mobile și - rinoceri). Proliferarea lucrurilor la Ionescu e de esența mitului, de aceea n-o găsim și la Caragiale, la care însă automatismul și proliferarea verbală ale lui Farfuridi și Cațavencu, ale lui Lache și Mache etc. au, ca la Ionescu, aceeași semnificație simptomatică a dezumanizării" (pp. 67-68). Textele lui
Școala (auto)ironiei by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/9231_a_10556]
-
al statului moldovenesc. În urma analizelor efectuate de echipa sa de cercetători, coordonatoarea volumului identifică trei surse de instabilitate care amenință astăzi Republica Moldova: instabilitatea de la frontieră, declanșată imediat după declararea independenței statului (în august 1991) și care durează până astăzi (în esență conflictul transnistrean și ceea ce s-ar putea numi paradoxul moldovean, și anume faptul că o entitate statală recunoscută pe plan internațional, nu deține de facto nici un fel de control asupra unei părți din propriul teritoriu; denumirea de instabilitatea de la frontieră
Republica Moldova sub microscop by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/9254_a_10579]
-
tangibil și în metafizic, această pictură se hrănește din lumea nemijlocită, dar își ia și cuvenitele precauții în ceea ce privește aspirațiile spirituale și visul eternității. Ea este eroică și sacră în același timp, plină de energii telurice și de un inefabil de esență mistică. Așa după cum geneza însăși este acromatică - în zilele creației Dumnezeu lucrează cu valori și nu cu tonuri - și creația la scară umană a lui Corneliu Baba își sprijină reprezentările pe binomul inițial întuneric/lumină. Pornind de aici, artistul ajunge
Chipurile lui Corneliu Baba by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/9259_a_10584]
-
încerca să-i drămuiești durata, orice călătorie are un sfîrșit. Ispita sau obligația întoarcerii acasă amenință, se știe, orice poveste. Întoarcerea, cu avionul - mijloc, prin renume, civilizat - e imersiunea perfectă în lumea românească pe care spațiul mic o concentrează în esențe tari, nu neapărat din cele mai bine mirositoare... Carevasăzică: spre România se călătorește în grup. Grupuri mari, despărțite de rigorile așezării în avion. Care, trebuie să spun, ne-au făcut și pe noi, deși cerusem vecinătate, să recurgem la bunăvoința
Frumoasa viață liniștită by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/9281_a_10606]
-
căi de acreditare a formei și tot atîtea strategii de manipulare a privitorului; prima cale este aceea a imitației directe (cazul paginii scrise, al cărții, al bibliotecii, al insectarului etc.) prin care imaginea devine autonomă față de obiectul inițial, a cărui esență este acum uzurpată. Cea de-a doua cale ar putea fi numită a imitației analogice și ea presupune invocarea unei realități prin substituții sprijinite pe analogii formale: un dovlecel uscat, de pildă, se substituie drugului de salam într-o compoziție
Radiografii în posteritate by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/9298_a_10623]
-
interesul, în propria-i creație, la cîteva teme mari și la cîțiva moduli ușor de recunoscut și de identificat. în pofida discreției sale absolute și a spaimei profunde în fața gesturilor risipitoare și a redundanțelor de tot felul, el a fost, în esență, un experimentator, un cercetător aplicat și cu tentația anonimatului, al tuturor componentelor pe care le implică actul de creație. Fixat, aparent, în bidimensionalitatea fizică și în coordonatele clasicizate ale spațiului picturii, în realitate Mitroi s-a adîncit în cea mai
Radiografii în posteritate by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/9298_a_10623]
-
morală, o modalitate sigură de a identifica acele calități ale obiectelor și ale lucrurilor care oferă un răspuns pregnant, axiomatic, la problemele existenței și care substituie, în același timp, ca într-un ceremonial magic, acținunea brută și reacția vulgară. În esență, întreaga pictură a lui Florin Mitroi este o încercare de stopare a lumii, de suspendare a acesteia în efigie, și nicidecum un comentariu narcisiac pe marginea expresivității ei tranzitorii. Ca dinamică sufletescă și ca stilistică generală, Florin Mitroi este un
Radiografii în posteritate by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/9298_a_10623]
-
a artistului cu propriile sale instrumente este realitatea însăși, anistorică, fără trecut și fără viitor, un fel de icoană fără transcendență, adică una în transparența căreia nu intră nu se întrezărește nici o altă realitate descriptibilă. Aici, Florin Mitroi manipulează doar esențe și sugerează existențe fondatoare: cer/pămînt, întuneric/lumină, opacitate/transparență, jos/sus, gravitație/imponderabilitate, materie/spirit. Tonurile teroase, nuanțele magmatice și feminine, se întîlnesc și se interpătrund deseori cu aurul incendiar și dizolvant, cu strălucirea lui impersonală și majestuoasă. Nici
Radiografii în posteritate by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/9298_a_10623]
-
în care sinele este suspendat sau chiar anulat. Intensitatea trăirii lui aduce policromie plăcerii, senzațiilor, stărilor pe care le ni întrupează în fața ochilor, sporind iluzia că nu există sfîrșit pentru ceva. El dovedește că visul este tangibil. Ritmurile, tensiunile, metamorfozele, esențele și aparențele, resursele intime care alimentează amploarea jocului nasc semnul spectacolului. Și substanța acestei cărți. Histrionul e o identitate în continuă devenire, în neîntrerupt proces de alteritate și, de aceea, probabil, îi vine ușor să apară mereu ca pionier al
În căutarea actorului by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/9317_a_10642]
-
carieră literară a lui Ilarie Voronca stă sub semnul celei mai autentice avangarde, fiind chiar una emblematică din această perspectivă. După o lectură analitică și comparativă a întregii creații criticul poate scrie cu certitudine: "... itinerarul său creator se identifică, în esență, cu cel al avangardei înseși, de la primele deschideri (realizate prin gruparea Contimporanul) spre un program care, sub dominanta constructivistă, admitea elemente expresioniste, futuriste sau dadaiste, până la tot mai evidentele apropieri de suprarealism. Pe acest drum, Ťsinteza modernăť promovată între anii
Un pedagog la școala avangardei by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/9333_a_10658]
-
sonorităților fruste, uneori tari, acide, alteori moi, bazice, întotdeauna însă tonice, virile, extrase parcă dintr-o lume ancestrală, pură, neprihănită; Dan Voiculescu (Ça y est - Trois déchansons d'apres Tristan Tzara pentru cor a cappella) mizează pe un modalism de esență folclorică, primul și al treilea cântec, ambele de factură madrigalescă, preponderent omofonă, înrămând un cântec intens polifonic ce apelează la tehnica sprechgesang-ului; în sfârșit, Anatol Vieru (Déchansons XII, XIII, XIV pentru patru voci soliste) flirtează frugal cu varii scriituri vocale
Muzici pentru Tristan Tzara by Liviu Dănceanu () [Corola-journal/Journalistic/9340_a_10665]
-
populație compactă, ar trebui să învețe la școală româna după metode și manuale tipice învățării unei limbi străine. Afirmația aparține bunului simț, ține de pura evidență, astfel încît ar fi putut fi considerată aproape inutilă. Chestiunea în discuție este în esență metodologică, nu politică, și abordarea ei normală este aplicarea practică, de către specialiști. Iritările pe care le-a produs merită totuși atenție; pentru că din ele se pot trage mai multe observații și concluzii. În primul rînd, putem constata, din nou, că
Limbi străine by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/9357_a_10682]
-
din actualitatea culturală românească și să relanseze ideea unei cît mai grabnice recuperări. Acest episod aniversar chinuit și frustrant, la prima vedere cu un aer familial și ușor provincial, dar cu atît mai autentic, ar fi putut să aibă, în esență, un uriaș potențial declanșator. Atunci cînd sarcina unor instituții importante, cum ar fi Ministerul Culturii, muzeele și Academia Română, este preluată cu un anumit patetism și cu nenumărate riscuri de către mici fundații sau chiar de către persoane private, semnalul trebuie recepționat și
S.O.S., Ion Vlad by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/9388_a_10713]
-
e greu să scrii în felul ăsta cărți. Alege să trăiască și să scrie aparent comod - Dilema, ID, dar și Suplimentul TV al Libertății sau în atîtea alte reviste glossy - pentru a putea suporta o viață și o literatură în esență tot atît de tragice pe cît e tragic faptul că omul e singur fără îngeri și muritor. Idealurile lui par să fie foarte mult inspirate de livresc: supraomul nietzschean, dandy-ul fin-de-siecle, superficialul absolut, imanentul prin excelență, știind în același
Ce ești și ce vrei să fii by Alexandru Matei () [Corola-journal/Journalistic/9397_a_10722]
-
pierdea sensul. Silabele... păreau ca dintr-o limbă străină, încă neinventată sau demult părăsită.... Continuam să repet același cuvânt până la completa lui descărnare, până nu mai rămânea din el decât osul alb, fragil, o falangă ridicată spre cer..." (În căutarea esenței). Astfel dematerializate, cuvintele sunt visate, salvate, protejate. Spre deosebire de "cuvintele impuse de dictatură, care puteau intra în două pagini de dicționar... un coșmar lingvistic din care fiecare se salva cum putea", limbajul artiștilor avea nuanțe, mister, evadând în fabulă și imaginație
Metafora vindecătoare by Grete Tartler () [Corola-journal/Journalistic/9406_a_10731]
-
a regimului comunist și în optimismul american al refrenului "don't worry, be happy" - taifasul și filozofarea balcanică stârneau plăcerea confabulației, constituiau o terapie de grup. Exactitatea exprimării riguroase, lipsite de îndoială, n-a ajuns vreodată să se ridice până la esență. Ea nu ne poate pune în armonie cu noi înșine, cu lumea și divinitatea. Emigrarea a însemnat pentru Carmen Firan, ca și pentru mulți alți scriitori, "o renaștere înăuntrul altui înveliș de cuvinte sau... o moarte, simbolică și ea". De
Metafora vindecătoare by Grete Tartler () [Corola-journal/Journalistic/9406_a_10731]
-
prima parte a secolului XX, în perioada socialistă, precum și până în anii recenți. Fie că încercăm să reinterpretăm vechile date într-un cadru conceptual nou, fie că facem apel la noi informații, situația în care ne găsim este extrem de provocatoare. În esență, întrebarea e următoarea: dacă ne așezăm în cadrul de analiză de tip ostromian, cum pot fi evaluate aranjamentele instituționale tradiționale românești, dezvoltate pentru a gestiona unele dintre cele mai importante resurse tradiționale și pe care le prezintă H. Stahl? Răspunsul care
Aranjamente instituţionale alternative de guvernare a bunurilor comune. In: Acţiune colectivă şi bunuri comune în societatea românească by Adrian Miroiu () [Corola-publishinghouse/Administrative/793_a_1759]
-
și perfecționării gamei de activități preventiv - compensatorii și de fortificare destinate apărării sănătății și creșterii capacității de muncă. Pe plan mondial, numeroasele instituții și organizații și-au propus, ca principal țel, realizarea unor studii consacrate cunoașterii aspectelor amintite, relevând, în esență, contribuția educației fizice și sportului în combaterea fenomenelor enumerate anterior. Printre organizațiile și instituțiile care activează sub egida UNESCO se numără „Consiliul Internațional de Educație Fizică și Sport”, „Consiliul Internațional de Igienă, Educație Fizică și Sport”, „Asociația Americană pentru Educație
JOCUL SPORTIV – MIJLOC DE RELAXARE ŞI FORTIFICARE by MOCANU ALINA () [Corola-publishinghouse/Administrative/1301_a_2051]