1,988 matches
-
traversat blocul comunist. La 25 august 1968, printre demonstranții din Piața Roșie care protestau Împotriva ocupației Cehoslovaciei se aflau Pavel Litvinov (nepotul ministrului de Externe al lui Stalin) și Larisa Daniel (soția unui romancier sovietic aflat În Închisoare). Unitățile militare est-europene implicate În invazia Cehoslovaciei fuseseră făcute să creadă că apărau țara de invadatori vest-germani sau americani; unele dintre ele au trebuit retrase discret, fiindcă loialitatea lor (mai ales a trupelor maghiare staționate În Slovacia) devenise Îndoielnică. În Polonia, cum am
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
invocat argumente similare, circumstanțele se schimbaseră. Ideea nu mai era să dai sfaturi guvernului despre cum ar trebui să guverneze, ci să sugerezi națiunii - prin propriul exemplu - cum ar putea să trăiască. În circumstanțele anilor ’60, ideea că niște intelectuali est-europeni puteau „sugera națiunii” cum ar trebui să se comporte poate părea puțin prea ambițioasă: cei mai mulți intelectuali nu erau În măsură să sugereze ceva nici măcar unul altuia, cu atât mai puțin celorlalți concetățeni. Intelighenția din Ungaria și Polonia Îndeosebi era În
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
de compromis avea beneficii profesionale și chiar materiale deloc de neglijat, dar și un considerabil cost moral din punctul de vedere al respectului de sine. Așa cum scrisese Heine cu 150 de ani mai Înainte, În termeni pe care mulți intelectuali est-europeni i-ar fi recunoscut imediat, „acești călăi ai gândirii ne transformă În criminali. Căci autorul... comite adesea un infanticid: terorizat de mintea cenzorului, el ucide vlăstarul propriei gândiri”. Acesta era doar un tip de complicitate parțială. Altul era tăcerea - emigrarea
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
anilor ’70, orice observator avizat al blocului sovietic nu mai putea lua În serios posibilitatea reformei economice din interior - și nu doar pentru că, după decenii de abuzuri grosolane, limbajul economiei marxiste Încetase să mai funcționeze. Începând cu anul 1973, economiile est-europene au rămas mult În urmă, chiar și În comparație cu ratele de creștere reduse din vestul Europei. Cu excepția unui scurt reviriment al veniturilor Uniunii Sovietice datorat creșterii prețului petrolului, inflația din anii ’70 și globalizarea comerțului și serviciilor În anii ’80 au
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
12,5 ore pentru „coșul alimentar” tipic (cârnați, lapte, ouă, cartofi, legume, ceai, bere etc.). Același coș „costa” 21,4 ore de muncă la Londra, dar 42,3 ore la Moscova, În ciuda subvențiilor ridicate 14. În plus, cumpărătorul sovietic sau est-european pierdea mai multe ore pentru a găsi și achiziționa mâncare și alte bunuri. Măsurată În timp și efort, dacă nu În ruble, coroane sau forinți, viața În comunism era scumpă și extenuantă. E greu de măsurat succesul comunismului În gradul
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
un rău mai mic decât procesul dureros de transformare a regimului”. Reformele economice, chiar locale și cu impact precis, puteau avea ramificații politice imediate. Ordinea economică a socialismului nu era de sine stătătoare; era integrată regimului politic. Nu Întâmplător statele-satelit est-europene erau toate conduse de bătrâni oportuniști conservatori. În noua eră a realismului, Edward Gierek la Varșovia (n. 1913), Gustáv Husák la Praga (n. 1913), Erich Honecker la Berlin (n. 1912), János Kádár la Budapesta (n. 1912) și Todor Jivkov la
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
strânsese doar două mii de semnături la o populație de 15 milioane. Bineînțeles că oamenilor le era frică să critice deschis regimul, Însă trebuie spus că majoritatea cehilor și slovacilor nu se simțeau neapărat bătuți de soartă. Ca multe alte economii est-europene, și cea cehoslovacă a fost orientată În mod deliberat, Începând cu anii ’70, spre producția de bunuri de consum elementare (și nu numai, În cazul cehilor). Mai mult, Cehoslovacia comunistă imita În mod conștient, deși la un nivel mediocru, aspecte
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
patriotic al Academiei de Arte și științe din 1986 sau când a făcut În anul următor o vizită la Kosovo În semn de simpatie față de doleanțele sârbilor cu privire la „naționalismul” albanez, calculele lui nu erau diferite de ale altor lideri comuniști est-europeni din acea perioadă. Cum legitimitatea ideologică a comunismului și a partidului se evapora rapid În era Gorbaciov, o modalitate alternativă de a pune mâna pe putere era patriotismul. Dar, dacă În restul Europei de Est apelul la naționalism și invocarea
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
și să aspire la o eventuală intrare În Uniunea Europeană. Succesul strategiilor economice ale Poloniei sau ale Estoniei, prin comparație cu soarta României sau a Ucrainei, este evident pentru orice vizitator. Judecate după activitatea micilor Întreprinzători sau optimismul opiniei publice, țările est-europene Înfloritoare stăteau mai bine chiar și decât fosta RDG, cu toate avantajele evidente ale acesteia. Putem conchide că țările postcomuniste mai „avansate”, precum Polonia - ori Republica Cehă, Estonia, Slovenia și chiar Ungaria -, au reușit astfel În decursul câtorva ani grei
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
experiență În comerțul exterior sau În conducerea unei instituții de mari dimensiuni și care știau ce au de făcut erau tot cadrele partidului: intelighenția, aparatul birocratic și nomenklatura. În mâinile acestor oameni stăteau, după 1989 ca și Înainte, destinele țărilor est-europene - cel puțin până la apariția unei noi generații postcomuniste. Însă acum ei aveau să acționeze În altă distribuție: În loc să lucreze pentru partidul unic, urmau să intre În diversele partide politice aflate În cursa pentru putere; și, În loc să fie angajați de stat
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
următori, diplomații francezi s-au plâns de abandonarea acestei idei, regretând că nu au avut ocazia „să colaboreze calm” pentru extinderea Uniunii. Dar, la vremea respectivă, propunerea a fost privită, pe bună dreptate, ca o stratagemă transparentă pentru aglutinarea statelor est-europene recent eliberate Într-o „comunitate europeană” de mâna a doua, pretext sub care puteau fi lăsate pe termen nelimitat În afara celei adevărate. Václav Havel a Înțeles de la Început acest lucru, motiv pentru care a respins fără ezitare propunerea (și a
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
problemelor legate de capacitatea țărilor admise de a absorbi și a folosi eficient fondurile postaderare din fondurile structurale și de coeziune ale UE”. Dar motivele principale erau, pur și simplu, reducerea costului aderării și minimizarea concurenței pentru producătorii occidentali. Fermierii est-europeni urmau să primească subvenții similare cu cele distribuite În Vest abia În 2013 - când cei mai mulți, se spera, vor fi deja la pensie sau reprofilați. Când negocierile au fost În cele din urmă finalizate, condițiile acceptate și cele 97.000 de
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
să poate vinde mai mult În țările occidentale: Polonia anticipa că În trei ani de la aderare Își va dubla exporturile alimentare În Vest. Dar acesta era doar efectul relativei rămâneri În urmă. După extindere, salariile și alte costuri În țările est-europene urmau să ajungă la nivelul celor din Vest, iar regiunea nu avea să fie mai avantajoasă decât fabricile din India sau Mexic. Marja de profit - cel puțin În sectorul producției de bunuri - urma să intre În declin. Între timp, cum
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
de informație nu era Însă foarte flatant. Nu numai fiindcă europenii nevoiași din Sud și Est călătoreau spre Vest și Nord ca să-și vândă munca sau trupul. După ce și-au epuizat șarmul de avanposturi redescoperite ale Europei Centrale, unele orașe est-europene s-au repliat la sfârșitul secolului Într-o nișă de piață profitabilă drept destinații ieftine și stridente pentru segmentul popular al turismului de masă occidental. Tallinn și Praga În special au dobândit o reputație deloc de invidiat de paradisuri ale
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
omului sau economia de tranziție) stârneau generațiilor mai tinere doar indiferență sau plictiseală. Bătrânii moraliști ca Havel sau eroii politici de altădată ca Michnik erau asociați irevocabil cu un trecut pe care puțini aveau chef să-l răscolească. „Iritarea intelectualilor est-europeni”, cum spunea odată Czes³aw Mi³osz, față de obsesiile materialiste americane viza acum propriii concetățeni. În Europa de Vest, intelectualul ca povățuitor nu dispăruse complet (cititorii presei franceze sau germane de calitate suportau periodic predici politice Înflăcărate din partea lui Günther Grass sau Régis Debray
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
mortelle: supuși pieței dereglementate și ispitei profitului. În primii ani postcomuniști, Praga, ca și restul Europei de Est, ar fi recunoscut fără Îndoială, că tânjea după tot ce era american, de la libertatea individuală la belșugul material. Iar dacă vizitai capitalele est-europene, de la Tallinn la Ljubljana nu puteai să nu remarci o nouă elită plină de energie: femei și bărbați tineri și cocheți gonind În mașinile lor noi și scumpe de la ședințe la cumpărături, savurând din plin utopia liberală letală din coșmarurile
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
și angajarea sinceră de la Începuturi. În al doilea rând, această nouă ortodoxie avea consecințe de ordin politic pentru prezent. Dacă cehii, croații, maghiarii și toți ceilalți nu jucaseră nici un rol activ În episoadele tenebroase ale trecutului lor recent, dacă istoria est-europeană de după 1939 - sau, În cazul rușilor, din 1917 până În 1991 - era În exclusivitate opera altora, atunci Întreaga epocă devenea un fel de paranteză În istoria națională, comparabilă cu locul pe care Îl căpătase regimul de la Vichy În conștiința franceză postbelică
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
sale la Holocaust, Memorialul Victimelor Comunismului și al Rezistenței inaugurat la Sighet În 1997 (finanțat În parte de Consiliul Europei) nu reușește să facă Întotdeauna distincția Între victimele comemorate. De Înțeles, poate: la urma urmei, o trăsătură specifică a experienței est-europene este și aceea că autori ai atrocităților fasciste au putut să devină, și chiar au devenit, frecvent și cu o mare ușurință, victime ale comunismului. Comentatorii est-europeni care susțin „echivalența” invocă În argumentații cultul „victimei” din cultura politică occidentală de
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
victimele comemorate. De Înțeles, poate: la urma urmei, o trăsătură specifică a experienței est-europene este și aceea că autori ai atrocităților fasciste au putut să devină, și chiar au devenit, frecvent și cu o mare ușurință, victime ale comunismului. Comentatorii est-europeni care susțin „echivalența” invocă În argumentații cultul „victimei” din cultura politică occidentală de astăzi. Am trecut de la istoria Învingătorilor la istoria victimelor, remarcă ei. Foarte bine, atunci să fim consecvenți. Chiar dacă nazismul și comunismul erau foarte diferite ca intenție - sau
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
Louis 373 Amalrik, Andrei 528, 534 Amantul doamnei Chatterley (Lawrence) 349 ambuteiaje 318 Amendola, Giorgio 197 amintiri; Î chinuitoare În Europa de Est 750; Î chinuitoare În Europa de Vest 731-747, 752-757; Î chinuitoare În Rusia 751; distingerea istoriei de Î 756; memoria colectivă est-europeană a anilor postbelici 684; memoria colectivă vest-europeană a anilor postbelici 683-684 amintiri chinuitoare - vezi amintiri amnezie colectivă 69-70 Andreeva, Nina 553 Andreotti, Giulio 436 Andropov, Iuri 293, 407, 409, 543, 545, 561, 593; moartea lui 554 Andrzejewski, Jerzy 190 Angola
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
436 Andropov, Iuri 293, 407, 409, 543, 545, 561, 593; moartea lui 554 Andrzejewski, Jerzy 190 Angola 470 ANH - vezi Agenția Națională pentru Hidrocarburi (ANH) Annan, Noel 128 Antall, József 578-579 antiamericanism 328, 717-719 anticomuniști 205-212 antisemitism 175-180, 706, 732-733; est-european 399-400; german 738; polonez 400 Antonescu, Ion 54 Antonioni, Michelangelo 355, 359 apariția diviziunii culturale 188-189 apartheid 276 „Apel Krefeld” 542 Aragon, Louis 211, 328 Arbour, Louise 621 Arendt, Hannah 297, 737 Arhipelagul Gulag (Soljenițîn) 427, 513-515, 518 arhitectura (anilor
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
în considerație este și cel al unui idilism sămănătorist, de care simbolismul se detașează păstrând însă ca reper folclorul ca mitologie populară de care uzează G.D. Mirea, Kimon Loghi, Ștefan Popescu etc. Simbolismul european, dar și cel al Central și Est-european reconsideră elementul mitologic și cel al folclorului național pe filiera sensibilității romantice, însă basmul, spre exemplu, servește unei ilustrări cu o puternică amprentă decorativă, iar în cazul lui Kimon Loghi dar și al lui Ștefan Popescu avem chiar un mixaj
by Angelo Mitchievici [Corola-publishinghouse/Science/1058_a_2566]
-
ne situează în spațiul culturii britanice, pentru a nu vorbi de larga acoperire pe care o oferă revivalului gotic. Simbolismul este singura modalitate de a realiza o rețea de corespondențe în spațiul european. Stephen Escritt ignoră însă spațiul central și est-european, unde Art Nouveau-ul este marcat și de alte forme de revival. În Prague Fin de siècle, Petr Wittlich documentează rolul jucat de revivalul baroc și de un istorism târziu în edificarea Art Nouveaului. În Viena fin-de-siècle. Politică și cultură, Carl
by Angelo Mitchievici [Corola-publishinghouse/Science/1058_a_2566]
-
teoriilor dependenței și ale subdezvoltării. Teoriile dependenței, precizează Alvin J. So, sunt un răspuns la „hegemonia teoriilor americane ale modernizării”. În realitate, ele sunt al doilea val de răspunsuri. Primul răspuns, cum s-a precizat deja, a fost al teoriilor est-europene: Maiorescu, Motru, Zeletin, Gherea, Madgearu, Manoilescu sau Kautski, R. Luxemburg. Momentul latino-american își are originea în strategia ECLA (United Nations’ Economic Commission for Latin America) de dezvoltare prin protecționism și de industrializare prin politici de substituire a importurilor. Acest model
[Corola-publishinghouse/Science/2099_a_3424]
-
a cărui principală virtute nu era de a dezvălui ce înseamnă o economie și o societate capitaliste, ci de a măsura „nivelul de capitalism” prin permisivitatea față de pătrunderea capitalului occidental în economie (World Bank, 2004). În măsura în care avea o opinie, intelectualitatea est-europeană avea una diferită. Principala preocupare a intelectualității est-europene, cel puțin la începuturile postcomunismului, era mai puțin legată de succesul unei forme de organizare economică și socială capitalistă măsurată în creșterea bunăstării populației față de socialism și mai de degrabă îndepărtarea cât
[Corola-publishinghouse/Science/2099_a_3424]