2,011 matches
-
formă octogonală. Apolo Helios este unul dintre zeii principali ai mitologiei grecești, fiind simbolul luminii și a soarelui, al adevărului și al profeției, al medicinii și al vindecării, al muzicii, poeziei și al artelor. Ce ne interesează pe noi este etimologia numelui templului unde era venerat Apolo: Delphi. Delphi este localizat în zona centrala a Greciei, în apropierea muntelui Parnasus, și este compus din Sanctuarul lui Apolo, locul vechiului Oracol. Homer, în Imnul lui Apolo, rândul 400, relatează legenda conform căreia
SOCIETATEA EUROPEANĂ ÎN MEMORIILE APOCRIFE DIN „MARELE SECOL” by Andreea-Irina Chirculescu [Corola-publishinghouse/Science/695_a_1457]
-
ref id = "6"> Dilley 1999, p. 15 </ref> (traducerea mea) - conceptul de ființă trebuie Înțeles În sensul pe care i l-a dat Heidegger. Toate aceste aspecte, și multe altele, se regăsesc În permisivul concept context. 1.2. Definiția și etimologia conceptului de context Se pare că, la origini, cuvântul context este un derivat al latinescului texere, a Țese, care a devenit contexere, având sensul de a compune, a Îmbina, a Întrețese. Referirea imediată a fost la Întrețeserea cuvintelor În propoziții
Context şi semnificaţie. Abordare semio-pragmatică by Mircea D. Horubeţ () [Corola-publishinghouse/Science/675_a_1253]
-
către ceea ce presupune intersubiectivitatea (nu există împărtășire fără relație, fără coroborare de subiectivități: subiectivitatea locutorului și subiectivitatea interlocutorului). Locutorul împărtășește gânduri, sentimente, opinii, experiențe, interlocutorul împărtășește reacții, stări etc., și invers. Miza este "înțelegerea", comunicarea ca formă de comuniune (vezi etimologia termenului), în contextul în care "a dialoga înseamnă a împărtăși ceea ce se află ascuns în inima fiecăruia, înseamnă a pătrunde dincolo de cortina comportamentelor, înseamnă a dezvolta înțelegerea interpersonală" (Cury, 2005, p. 39). Comunicarea este, după cum arată și studiile de specialitate
Comunicare: discurs, teatru. Delimitări teoretice şi deschideri aplicative by Angelica Hobjilă [Corola-publishinghouse/Science/921_a_2429]
-
uman” în stare de normalitate sau de anormalitate psihică. Din acest motiv, „limbajul științific” în psihologie și psihopatologie suferă modificări în raport cu evoluția cunoașterii. Vocabularul științific se îmbogățește sau se schimbă. Acest aspect poate fi recunoscut în analiza termenilor și a etimologiei, mai ales în cazul psihopatologiei, unde termenii pentru tulburările psihice au variat extrem de mult în decursul istoriei și științei respective. Originea și semnificația limbajului în psihopatologie Originea vocabularului care constituie „limbajul științific” în psihopatologie are două surse: a) din punct
[Corola-publishinghouse/Science/2268_a_3593]
-
povești care pretind să explice poveștile pe care și le istorisesc oamenii? Există o relație importantă între imaginația creatoare de lumi și poezie. Nu facem referire la definiția neroadă a poeziei (text în versuri), ci la ideea care permite recuperarea etimologiei: poezie vine de la poiesis care, în limba greacă, are sensul de "proces de creație, de fabricare"; poetic vine de la poietikos, "care are facultatea de a crea, de a produce". Imaginație și geniu poetic acoperă aceeași idee. Poezia este putere creatoare
[Corola-publishinghouse/Science/1554_a_2852]
-
acestor fenomene. Situația este evidentă în dialogurile lui Platon: încercările de a pătrunde prin nume esența lucrurilor și de a le înțelege trăsăturile pornesc numai de la cuvintele grecești, de la raportările între ele, de la semnificațiile lor originare, de la structura sau de la etimologia lor (reală sau atribuită), încît reflecția ce ar implica fenomene observate la alte limbi este exclusă. Aceeași atitudine se constată în lumea romană, cu diferența că, de data aceasta, în focarul atenției era latina. Desigur, romanii aveau cunoștințe de limbă
Elemente de filozofia limbii by Ioan Oprea [Corola-publishinghouse/Science/1424_a_2666]
-
Desigur, romanii aveau cunoștințe de limbă greacă și respectau această limbă, dar în universul lor nu exista decît un singur centru și un singur popor și, în consecință, o singură limbă, cea latină. De aceea, chestiunile predilecte ale erudiților romani, etimologia, analogia și retorica, privesc numai limba latină, iar, mai tîrziu, în Evul mediu, cînd latina era limba oficială, a cultului și a științei, ea rămînea obiectul exclusiv al interesului filozofic și științific. De aceea, subtilitățile metafizice și teologice, care caracterizează
Elemente de filozofia limbii by Ioan Oprea [Corola-publishinghouse/Science/1424_a_2666]
-
propunîndu-se o legătură naturală între simbol și obiect, iar nu una convențională. Această legătură nu este de obicei una imediată și actuală, dar se poate descoperi prin urmărirea cuvintelor pînă la originile lor, pînă la elementele inițiale. În acest context, etimologia devine factorul esențial al filozofiei limbii și, de aceea, primele etimologii folosite de către gramaticienii și filozofii greci nu erau dominate de nici un fel de principii teoretice sau istorice. Unei astfel de orientări s-a opus însă gîndirea sofiștilor, după care
Elemente de filozofia limbii by Ioan Oprea [Corola-publishinghouse/Science/1424_a_2666]
-
convențională. Această legătură nu este de obicei una imediată și actuală, dar se poate descoperi prin urmărirea cuvintelor pînă la originile lor, pînă la elementele inițiale. În acest context, etimologia devine factorul esențial al filozofiei limbii și, de aceea, primele etimologii folosite de către gramaticienii și filozofii greci nu erau dominate de nici un fel de principii teoretice sau istorice. Unei astfel de orientări s-a opus însă gîndirea sofiștilor, după care căutarea vreunei explicații a limbii în lumea obiectelor fizice este zadarnică
Elemente de filozofia limbii by Ioan Oprea [Corola-publishinghouse/Science/1424_a_2666]
-
obișnuite, prin terminologizarea unor cuvinte cărora li se atribuie semnificații determinate. În procesul terminologi-zării, pot fi valorificate și unele abateri (conotative) semantice ale cuvintelor, o serie de elemente motivate afectiv ale semnificației inițiale sau anumite valențe ce decurg din perspectiva etimologiei. Acesta nu este însă un aspect determinant al limbajului de specialitate. Trebuie observat, apoi, că elementele care privesc dimensiunea lingvistică sînt în parte determinate de celelalte dimensiuni. Fiecare stil funcțional cuprinde mai multe tipuri de limbaje (acestea ținînd tot de
Elemente de filozofia limbii by Ioan Oprea [Corola-publishinghouse/Science/1424_a_2666]
-
nu individuală, a modificărilor fonetice. Constatarea regularității schimbărilor fonetice este însă rezultatul firesc al metodei comparativ-istorice, ele caracterizează aspectele de tranziție fonetică din istoria unei limbi sau a unui grup de limbi și se instituie într-un îndreptar pentru stabilirea etimologiilor. De fapt, caracterul regulat al acestor schimbări a fost observat încă de lingviștii de la sfîrșitul secolului al XVIII-lea și de la începutul secolului următor, însă ei nu au folosit termenul lege pentru a denumi acest fenomen. În sensul acestei constatări
Elemente de filozofia limbii by Ioan Oprea [Corola-publishinghouse/Science/1424_a_2666]
-
opta pentru o utilizare mai extinsă sau mai restrînsă a elementelor lingvistice purtătoare de specific (național) sau neutre din acest punct de vedere și, de aceea, filozoful se poate folosi sau nu și de asocierile și relațiile sugerate de forma, etimologia sau componentele cuvintelor. Posibilitatea acestor opțiuni arată că nu este admisibilă opinia unei dependențe nemijlocite, permanente și totale a gîndirii filozofice de limba în care se exprimă această gîndire. Tentativa discursului filozofic particular În mod inevitabil, tendința de apropiere de
Elemente de filozofia limbii by Ioan Oprea [Corola-publishinghouse/Science/1424_a_2666]
-
neputincios să realizeze o traducere pentru dor, în care s-a condensat substanța lirică de ultimă expresie a existenței umane desfășurate într-o matcă etnică. În cazul lui dor, Blaga nu face o evaluare de conținut în raport cu latinescul dolus, cu etimologia. Concluzii desprinse din compararea semantismului orginar cu cel din limba română se oferă însă în cazul latinescului pavimentum din care a rezultat românescul pămînt 384, unde se relevă, crede Blaga, o translație de la civilizația dominată de urbanism (pavimentum însemna "podea
Elemente de filozofia limbii by Ioan Oprea [Corola-publishinghouse/Science/1424_a_2666]
-
Vulcănescu, Dimensiunea românească a existenței, Editura Fundației culturale române, București, 1991. 400 Deși cu audiență, opera lui Noica nu a beneficiat de prea multe exegeze. Ca o contribuție reală în acest sens se remarcă îndeosebi lucrările semnate de Ștefan Munteanu, Etimologie, ontologie și poezie în eseurile lui Constantin Noica (în Ștefan Munteanu, Scrieri alese, Editura "Clusium", Cluj-Napoca, 2003, p. 29-39) și de Emilia Guliciuc, Constantin Noica sau revolta întru spirit și Aporiile gîndirii nicasiene, ambele apărute în 1999, la Editura Didactică
Elemente de filozofia limbii by Ioan Oprea [Corola-publishinghouse/Science/1424_a_2666]
-
una dintre cauzele esențiale ale problemelor de adaptare și relaționare ale anxiosului. Scalele clasice de anxietate (Hamilton, Tyrer) pot releva gradul de intensitate al anxietății, dar nicodată diferențierea celor 2 parametri: inhibiția și anxietatea. Studiile și cercetările efectuate demonstrează că etimologia anxietătii rămâne, Încă, un domeniu al controverselor și ipotezelor. Ca reactivitate psihologică de coloratură anxiogenă apar relevante evenimente traumatogene cum ar fi: moartea, divorțul, emigrarea, etc. Potrivit concepției psihianalitice, anxietatea este provocată de exigențele pulsionale care asediază Eul ce se
BULETIN DE PSIHIATRIE INTEGRATIVĂ 2003, an IX, volumul VIII, numărul 1 (15) by Ileana Hâţu, Sorina Ropotă () [Corola-publishinghouse/Science/574_a_1475]
-
soft security). Aceste probleme și-au luat revanșa în lumea care a urmat Războiului Rece".74 1.1.2. Securitate - scurtă abordare teoretică Până la izbucnirea celui de-al Doilea Război Mondial termenul de securitate a fost asociat celui de apărare, etimologia actuala provenind din SUA, la care s-au adăugat amendamente importante în anii următori. Pentru analiști ideea de securitate înainte de perioada Războiului Rece se rezumă la politicile pronataliste, acestea la începutul secolului al XX-lea fiind considerate cele mai bune
[Corola-publishinghouse/Science/84948_a_85733]
-
activităților în care solicitarea este una aerobă, vizând ceea cea ce este la modă astăzi - „efectul cardio”. Printre activitățile sportive cu efecte majore asupra menținerii unei nivel superior al sănătății oamenilor, specialiștii includ și JOGGING-ul. Având la bază o etimologie engleză, cuvântul jogging a ajuns astăzi să fie, pentru foarte mulți oameni, sinonim cu sănătatea. Datorită efectelor sale asupra organismului (protecție cardiovasculară, îmbunătățirea tonusului muscular, pierderea excesului de greutate, combaterea tensiunii psihice, menținerea densității osoase, creșterea capacităților fizice și psihice
JOGGING De la A la Z by Alexe Dan Iulian () [Corola-publishinghouse/Science/1593_a_3043]
-
și conținut, ci doar ca formă de exprimare terminologică. Jogging-ul reprezintă unul dintre cele mai eficiente moduri de tonifiere a corpului și de control al greutății corporale, de combatere a stresului și de creștere a tonusului psihic. Referitor la etimologia cuvântului „jogging”, sursele studiate susțin faptul că nu este clar cunoscută, însă fac trimitere către secolul al XVI-lea. Conform enciclopediilor online, jogging are la bază termenul de ”jog”, care a fost des utilizat în literatura engleză și americană pentru
JOGGING De la A la Z by Alexe Dan Iulian () [Corola-publishinghouse/Science/1593_a_3043]
-
un patetic necrolog), G. se dedică încă din studenție, cu stăruință și deosebită chemare, evidențierii straturilor celor mai vechi ale limbii române, prilej pentru a face ample incursiuni în istorie, istoria culturii, folcloristică, literatură română veche, romanistică, filologie comparată. Luminarea etimologiei unor toponime sau expresii, a unor structuri sau forme de limbă antrenează în cercetările sale ample reconstituiri de datini, obiceiuri și fapte de viață, pe fundalul cărora proiectează elementele analizate, spre a le surprinde adevărata semnificație. Nu întâmplător, unul dintre
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287284_a_288613]
-
populară de astăzi a Basarabiei, realizată „în vara anului 1918”, în județele Chișinău, Tighina și Akerman. Volumul cuprinde cântece lirice, haiducești, colinde, orații de nuntă, bocete, pilde. Pasiunea începuturilor se mai întrevede în anii maturității în decantarea sensurilor și a etimologiei unor expresii populare sau în formularea punctuală a unor ipoteze asupra originii și vechimii diverselor balade istorice. Independent însă de aceste abordări accidentale ale domeniului etnologiei, G. rămâne important prin culegerea din 1913. SCRIERI: Cuvinte și lucruri, Cluj, 1922; Note
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287284_a_288613]
-
francofon, americanofil, claustrofob, organigramă, filolog etc.; * derivare cu prefixoid: aeromodel, macromoleculă, microanaliză etc.; * derivare substitutivă: dezbrac < îmbrac, dișterne < așterne, ceaușist < Ceaușescu, securist < securitate etc.; * derivare regresivă 60: vernisa < vernisaj, aniversa < aniversare, bâlbă < bâlbâi, alint < alinta, licăr < licări, tăgadă < tăgădui, etimolog < etimologie etc. În cadrul derivării sunt valorificate diferite tipuri 61 de sufixe, respectiv prefixe care aduc radicalului un plus semantic 62: * sufixe diminutivale (plus semantic = perceperea dimensiunilor mai mici/ a caracteristicilor diminuate ale unui element, raportarea subiectivă la acesta implicare afectivă/ alint
by ANGELICA HOBJILĂ [Corola-publishinghouse/Science/978_a_2486]
-
I., & Andrei, M. (1996). Limba Română. București: Editura Corint. ***. (1966). Gramatica limbii române. București: Editura Academiei. Graur, A. (1968). Studii de lingvistică generală. București: Editura Academiei. Graur, A. (1974). Mic tratat de ortografie. București: Editura Științifică. Graur, A. (1975). Alte etimologii românești. București: Editura Academiei R.S.R. Hoarță Lăzărescu, L. (1999). Sinonimia și omonimia gramaticală în limba română. Iași: Editura Cermi. Hobjilă, A. (2003). Microsistemul deicticelor în limba română vorbită neliterară actuală. Iași: Casa Editorială Demiurg. Hobjilă, A. (2009). Limba română, în
by ANGELICA HOBJILĂ [Corola-publishinghouse/Science/978_a_2486]
-
limba română vorbită neliterară actuală. Iași: Casa Editorială Demiurg. Hobjilă, A. (2009). Limba română, în volumul pentru specializarea "Pedagogia Învățământului Primar și Preșcolar", ID, anul II, semestrul I (161-228). Iași: Editura Universității "Alexandru Ioan Cuza". Hristea, T. (1968). Probleme de etimologie. București: Editura Științifică. Hristea, T. (coord.). (1984). Sinteze de limba română. București: Editura Albatros. Iliescu, A. (2003). Gramatica aplicată a limbii române, Noțiuni teoretice de bază, Modele de analiză. București: Editura Didactică și Pedagogică, R.A. Ionescu-Ruxăndoiu, L. (1999). Conversația: structuri
by ANGELICA HOBJILĂ [Corola-publishinghouse/Science/978_a_2486]
-
se știe pentru cei cu mintea tembelă cine vorbea limba scitică) și, răspunzînd originii lor, dintre toate neamurile Asiei ei singuri sînt armași și foarte buni luptători. Cuvîntul parți, care am spus că înseamnă fugari, unii i-au dat altă etimologie, spunînd că sînt numiți parți fiindcă au fugit de la părinții lor. Pe acest Tanausis, rege al goților, după moarte, popoarele lui l-au adorat între divinitățile lor”. Herodot amintește în Istorii că sciții au avut o regină de toată isprava
ADEV?RURI ASCUNSE by CONSTANTIN OLARIU [Corola-publishinghouse/Science/83085_a_84410]
-
constatarea că dacă sunt disociate, catenele separate nu pot lega antiidiotipul sau eficiența de legare a acestuia este scăzută. Așadar, idiotipul este reprezentat de o populație omogenă de imunoglobuline produse de descendenții unei clone celulare care recunosc un singur epitop. Etimologia cuvântului idiotip semnifică individualizarea unor asemenea variante structurale care sunt specifice fiecărui individ uman. Unele idiotipuri sunt localizate foarte aproape de situsul de combinare sau chiar în interiorul acestuia, fapt dovedit de constatarea că legarea antigenului la situsul de combinare blochează mai
Imunogenetică și oncogenetică. Principii de imunogenetică. Partea I by Lucian Gavrilă, Aurel Ardelean () [Corola-publishinghouse/Science/91987_a_92482]