2,466 matches
-
difuz, uneori cu noduli, adenopatie hilară sau parahilară. Diagnosticul PLI se confirmă prin prezența leziunilor histologice din prelevatul bioptic pulmonar. Manifestările extrapulmonare frecvent asociate LIP sunt: adenopatia generalizată, hipertrofia parotidiană, sindromul sicca, neuropatia periferică, hipocratismul digital. Nu se cunoaște tratamentul etiologic, dar prognosticul este bun. Tuberculoza (TB) afectează 1/3 dintre cazurile de HIV/SIDA la nivel mondial, riscul tuberculozei asociate HIV/SIDA fiind de 30 de ori mai mare decât la seronegativi HIV. Nivelul viremiei plasmatice HIV crește în cursul
BOLI INFECŢIOASE by Manuela Arbune () [Corola-publishinghouse/Science/491_a_931]
-
sau cerebrale. Afecțiuni digestive asociate HIV/SIDA Esofagitele se manifestă prin odinofagie, disfagie, tulburări de nutriție. Etiologia obișnuită este candidoza, infecția cu CMV, VHS, MAC, P. carini. Diareea acută, cronică sau recidivantă, este o cauză a malnutriției, cu un spectru etiologic divers: Bacterii: Salmonella spp, Shigella spp, Campylobacter jejuni, Yersinia spp, MAC, Cl. difficile Virusuri: HIV, CMV, adeno-, picorna-, calici-,rotavirusuri Fungi: Cryptococcus neoformans, H. capsulatum Paraziți: Cryptosporidium parvum, Isospora beli Medicamente, mai ales inhibitori ai proteazei. Hepatopatiile sunt deseori consecința
BOLI INFECŢIOASE by Manuela Arbune () [Corola-publishinghouse/Science/491_a_931]
-
personal medical, vizitatori sau din mediul spitalicesc. Clasificarea infecțiilor nosocomiale după sediul infecției Urinare (40%) Pulmonare* (20%) La nivelul sediului anatomic operat (15%) Infecții de cateter (5%). * Pneumoniile nosocomiale au fost prezentate în capitolul 6. Clasificarea infecțiilor nosocomiale după agentul etiologic Bacili gram negativi (60%): E. coli (25%), Pseudomonas sp (15%) Coci gram pozitivi (30%): Staf. aureus (15%) Fungi Virusuri. 15.4 Infecții urinare nosocomiale (INU) Etiologia INU este reprezentată frecvent de E.coli (36%), Candida sp, Pseudomonas aeruginosa, Enterobacter și
BOLI INFECŢIOASE by Manuela Arbune () [Corola-publishinghouse/Science/491_a_931]
-
aceste infecții continuă să se răspândească și să reprezinte o problemă importantă de sănătate publică. 16 SINDROMUL FEBRIL INFECȚIOS Obiective: Să explice mecanismele fiziopatogenice ale sindromului febril Să enumere principalele cauze de sindrom febril și criteriile de diferențiere între entități etiologice febrile infecțioase și neinfecțioase Să recunoască urgențele febrile infecțioase și să aplice corect măsurile specifice de diagnostic și tratament în urgență Să înțeleagă și să aplice algoritmul de management al stărilor febrile. 16.1 Definiții și clasificare Febra este un
BOLI INFECŢIOASE by Manuela Arbune () [Corola-publishinghouse/Science/491_a_931]
-
sau principal) În anomaliile de personalitate (caracteropatiile copilului, psihopatiile adolescentului). În alte situații ele pot constitui modalitatea de expresie a unor stări reactive, a unor reacții comportamentale accidentale sau a unor deprinderi negative de comportament. Între aspectul clinic și cel etiologic al tulburărilor de comportament nu se poate stabili un raport constant, căci una și aceeași deviere de conduită poate avea cauze diferite, dar și aceeași cauză poate determina aspecte compoortamentale diferite. De aici, dificultatea de a identifica și diferenția acțiunea
Integrarea şcolară a copiilor cu CES şi serviciile educaţionale de sprijin în şcoala incluzivă by Felicia BUGALETE () [Corola-publishinghouse/Science/1136_a_2189]
-
spontană. - infarctul miocardic; - insuficiența cardiacă în cardiopatia ischemică; - aritmiile cardiace prezumate sau dovedite de origine ischemică. Didactic și practic, cardiopatia ischemică definită de OMS este cea mai frecvent utilizată, cu numeroase adăugiri rezultate din studiile mai recente [20]. ETIOPATOGENIE Condițiile etiologice ale diferitelor tipuri de cardiopatie ischemică se pot grupa astfel [10, 20]: a. ateroscleroza coronariană cu diversele sale tipuri morfologice reprezintă principala etiologie a cardiopatiei ischemice. Leziunile aterosclerotice sunt localizate pe coronarele epicardice, putând fi unice sau multiple, concentrice sau
Tratat de chirurgie vol. VII by LAURENŢIU COZLEA () [Corola-publishinghouse/Science/92071_a_92566]
-
putându-se întâlni ca o afecțiune izolată sau asociată cu afectarea miocardului și/sau a endocardului. Majoritatea pericarditelor sunt secundare altor afecțiuni [10, 37, 50]. CLASIFICAREA PERICARDITELOR [10, 20] Cea mai frecvent folosită în clinică, este cea anatomo-clinică și cea etiologică. CLASIFICAREA ANATOMO-CLINICĂ: I. Pericardita acută: A. uscată (fibrinoasă); B. lichidiană. II. Pericardita cronică: A. lichidiană; B. adezivă; C. constrictivă. CLASIFICAREA ETIOLOGICĂ: I. Pericardite infecțioase: A. virală; B. bacteriană; C. tuberculoasă; D. micotică; E. alte infecții (sifilis, parazitară). II. Pericardite neinfecțioase
Tratat de chirurgie vol. VII by LAURENŢIU COZLEA () [Corola-publishinghouse/Science/92071_a_92566]
-
afecțiuni [10, 37, 50]. CLASIFICAREA PERICARDITELOR [10, 20] Cea mai frecvent folosită în clinică, este cea anatomo-clinică și cea etiologică. CLASIFICAREA ANATOMO-CLINICĂ: I. Pericardita acută: A. uscată (fibrinoasă); B. lichidiană. II. Pericardita cronică: A. lichidiană; B. adezivă; C. constrictivă. CLASIFICAREA ETIOLOGICĂ: I. Pericardite infecțioase: A. virală; B. bacteriană; C. tuberculoasă; D. micotică; E. alte infecții (sifilis, parazitară). II. Pericardite neinfecțioase: A. pericardita acută idiopatică (benignă); B. pericardită epistenocardică (în infarctul miocardic acut); C. uremie; D. neoplasme (în tumori primare ale pericardului
Tratat de chirurgie vol. VII by LAURENŢIU COZLEA () [Corola-publishinghouse/Science/92071_a_92566]
-
cantității de lichid, în urmărirea evoluției bolii și în aprecierea funcției ventriculului stâng; - Puncția pericardică: este cea mai sigură metodă care confirmă diagnosticul de pericardită exsudativă; se preferă procedeul Marfan (subxifoidian). Studiul lichidului pericardic ne oferă elemente importante de diagnostic etiologic: - aspectul lichidului pericardic: - seros: insuficiență cardiacă, mixedem, alergică; - sero-sanguinolent: pericadită acută idiopatică, pericardite virale, pericardita TBC, sindromul postinfarct miocardic (Dressler), uremie, boli de colagen; - hemoragic: neoplasme, post-traumatic, supradozarea anticoagulantelor, TBC, anevrism aortic rupt, alte etiologii după puncționări multiple; - exsudativ (cu
Tratat de chirurgie vol. VII by LAURENŢIU COZLEA () [Corola-publishinghouse/Science/92071_a_92566]
-
Dressler), uremie, boli de colagen; - hemoragic: neoplasme, post-traumatic, supradozarea anticoagulantelor, TBC, anevrism aortic rupt, alte etiologii după puncționări multiple; - exsudativ (cu conținut de proteine peste 3 g%): TBC, neoplasm, post-rontgenterapie; - exudat purulent: bacteriană, TBC, fungică; - lăptos: chilopericard; - colesterol: mixedem. Forme etiologice de pericardită acută exudativă Numeroase afecțiuni pot sta la baza pericarditei acute. Unele particularități semiologice, unele circumstanțe de apariție, unele caractere evolutive pot să se înscrie în favoarea uneia sau alteia dintre astfel de cauze. Totuși, cel mai adesea, examenele de
Tratat de chirurgie vol. VII by LAURENŢIU COZLEA () [Corola-publishinghouse/Science/92071_a_92566]
-
acute. Unele particularități semiologice, unele circumstanțe de apariție, unele caractere evolutive pot să se înscrie în favoarea uneia sau alteia dintre astfel de cauze. Totuși, cel mai adesea, examenele de laborator sunt cele care permit determinarea etiologiei. Cele mai importante forme etiologice de pericardită acută exudativă sunt prezentate în continuare: Pericardita tuberculoasă În favoarea sa trebuie să reținem: antecedente tbc tipice; o pericardită cu revărsat abundent sau foarte abundent și semnele ce decurg de aici; o evoluție subacută (febră moderată, stare generală alterată
Tratat de chirurgie vol. VII by LAURENŢIU COZLEA () [Corola-publishinghouse/Science/92071_a_92566]
-
1. Tuberculoza rămâne cea mai frecventă cauză de pericardită cronică lichidiană. Ea apare secundar progresiei prin contiguitate a leziunilor tuberculoase de la nivelul ganglionilor limfatici hilari sau mediastinali. Mult mai rar, pericardita cronică tuberculoasă apare secundar diseminării hematogene; 2. Alte cauze etiologice: mixedemul; neoplasmul primar sau secundar al organelor toracice cu invadarea pericardului; hemopericardul post-traumatic; terapia cu raze Roentgen în special în cancerul mamar [10]. Tabloul clinic Simptomele funcționale sunt adesea nespecifice, și de aceea diagnosticul precoce este mult întârziat. Bolnavii prezintă
Tratat de chirurgie vol. VII by LAURENŢIU COZLEA () [Corola-publishinghouse/Science/92071_a_92566]
-
au o evoluție trenantă [10]. Clasificarea prezentată, clasică a endocarditei în formele subacută, acută sau cronică nu mai este de actualitate. O nouă clasificare bazată pe recomandările ESC (European Society of Cradiology) [23] este prezentată în tabelul 9.6. AGENȚII ETIOLOGICI - streptococi - streptococ viridans, enterococ etc. - stafilococi; - bacili gram negativi - Escherichia coli, Klebsiella, Proteus, Pseudomonas, bacterii din grupul HACEK; - fungi - Candida, Aspergillus; - infecții mixte; - endocardita cu hemoculturi negative [10]. FACTORII PREDISPOZANȚI Aproape toate bolile cardiace pot favoriza apariția endocarditei infecțioase. În
Tratat de chirurgie vol. VII by LAURENŢIU COZLEA () [Corola-publishinghouse/Science/92071_a_92566]
-
Etiologia miocarditelor neinfecțioase: 1. boli autoimune - LED, sclerodermie; 2. reacții de hipersensibilizare (medicamente); 3. toxine-agenți chimioterapici; 4. rejecție de transplant; 5. miocardita prin iradiere; 6. tipuri speciale-miocardita cu celule gigante. TABLOU CLINIC Manifestările clinice ale miocarditelor sunt variate, în raport cu tipul etiologic, extensia și localizarea leziunilor, patologia cardiacă asociată. Multe miocardite, în special virale sunt asimptomatice, diagnosticul fiind numai histologic (biopsie endomiocardică) [20]. Simptomele funcționale sunt cardiace și generale: - fatigabilitate, dispnee, palpitații, sincope, dureri precordiale; - febră, mialgii, curbatură, cefalee, simptome respiratorii. Semne
Tratat de chirurgie vol. VII by LAURENŢIU COZLEA () [Corola-publishinghouse/Science/92071_a_92566]
-
se tulbură cu timpul funcționarea rinichilor și glandelor suprarenale și deci reglarea eliminării apei și electroliților [10]. DIAGNOSTICUL INSUFICIENȚEI CARDIACE ETAPE DE DIAGNOSTIC 1. Diagnosticul sindromului de IC (recunoașterea sindromului, precizarea tipului de insuficiență cardiacă: stângă sau dreaptă); 2. Diagnosticul etiologic al IC - adică precizerea cardiopatiei cauzale, a bolii cardiace care a ajuns în stadiu decompensat (cauza determinantă): a. afecțiuni cardiace primare (miocardite, cardiopatie ischemică); b. afecțiuni cu supraîncărcare sistolică (de presiune) a inimii: stenoza aortică, pulmonară, coarctația aortei, HTA; c
Tratat de chirurgie vol. VII by LAURENŢIU COZLEA () [Corola-publishinghouse/Science/92071_a_92566]
-
renale și bifurcația aortei (anevrisme infrarenale), cu toate că la circa 10% dintre pacienți anevrismele pot fi multiple. Anevrismele suprarenale sunt localizate între diafragm și arterele renale fiind întâlnite destul de rar [18]. Etiopatogenia Ateroscleroza a fost considerată ca cea mai comună cauză etiologică [4, 18]. Ateroscleroza aortei poate produce fie leziuni stenotice (localizate de elecție infrarenal) sau dilatații anevrismale, fără a se cunoaște mecanismul care predomină în geneza acestor două afecțiuni. Cercetările moderne, unele dintre ele în plină desfășurare, indică o patogeneză multifactorială
Tratat de chirurgie vol. VII by LAURENŢIU COZLEA () [Corola-publishinghouse/Science/92071_a_92566]
-
copilului malformat. În tratatele clasice de Foniatrie și Logopedie, Rhinolalia ocupă un loc minor, el fiind revendicat de clinicile de chirurgie maxilo- facială, O.R.L. sau fono-audialogie. În toate aceste lucrări se fac delimitări ale simptomatologiei din punct de vedere etiologic, aprecieri de patologie morfo-funcțională fără soluții precise cu caracter de programă sau acolo unde interesul specialiștilor este îndreptat spre metodele chirurgicale se analizează numai rezultatele lor funcționale. Deși asistăm la o intensă cercetare interdisciplinară privind numeroasele probleme de etiologie, profilaxie
RHINOLALIA ŞI TERAPIA EI STUDII ŞI CERCETĂRI by Margareta Tomescu () [Corola-publishinghouse/Science/91625_a_93000]
-
În rhinolalie mișcările de articulare devin asincronice: laringele și partea posterioară a limbii sunt coborâte, trecerea în cavitatea orală se îngustează, calea spre cavitatea nasală se mărește și presiunea intraorală scade modificând fonația. O insuficiență velară cu o anumită determinare etiologică permite ca o parte din aerul subglotic să refluieze nazal, amplificând rezonanța nasală și pentru consoanele orale. Cantitatea de nasalitate crește cu cantitatea deperdiției nasale, vorbirea devenind neinteligibilă pentru interlocutor. CAPITOLUL II MORFOLOGIA DEFECTELOR APARATULUI FONO - ARTICULATOR PRIN DESPICĂTURI CONGENITALE
RHINOLALIA ŞI TERAPIA EI STUDII ŞI CERCETĂRI by Margareta Tomescu () [Corola-publishinghouse/Science/91625_a_93000]
-
joacă un rol important în etiologia despicăturii palatine”, că modul exact al transmiterii nu este cunoscut, și că factorii de mediu, ca influența metabolismului mamei, echilibrul endocrin și factorii nutritivi sunt de asemenea importanți. Ei pot constitui în sine factori etiologici, sau pot modifica ereditatea (167; p.228). Lucrarea lui Fogh - Anderson despre „Moștenirea buzei de iepure și a despicăturii palatine” cuprinde un studiu minuțios asupra factorului ereditar pe un număr de 704 subiecți și rude dintr-un număr de 25
RHINOLALIA ŞI TERAPIA EI STUDII ŞI CERCETĂRI by Margareta Tomescu () [Corola-publishinghouse/Science/91625_a_93000]
-
fotoliu sau la pat din cauza dispneei invalidante - tratamentul se va face la fel ca la celelalte categorii de vârstă, preferând calea de administrare orală sau s.c. și adaptând dozele în funcție de gradul de afectare renală/hepatică;tratamentul dispneei - când tratamentele etiologice nu mai sunt eficiente - va include și oxigenoterapie, morfină (pentru ameliorarea polipneei), benzodiazepine (pentru ame- liorarea anxietății);tratamentul stărilor confuzionale:identificarea și înlăturarea cauzei: durere, constipație, retenție de urină, tulburări hidro-electrolitice;în absența unei cauze evidente, absența intervenției, deoarece starea
Afectarea cardiovasculară în boala renală cronică by Ioana Dana Alexa, Irina Crăcană () [Corola-publishinghouse/Science/91960_a_92455]
-
6.3 MANIFESTĂRI CLINICE ..................................................................115 6.4 DIAGNOSTIC ...............................................................................117 6.5 TERAPIE .................................................................................... 118 7 HEPATITELE ACUTE VIRALE .......................................................... 121 7.1 DEFINIȚII ...................................................................................1 21 7.2 TABLOU CLINIC GENERAL ...............................................................122 7.3 DIAGNOSTIC ...............................................................................124 7.4 TRATAMENT ...............................................................................126 7.5 PARTICULARITĂȚI ETIOLOGICE ALE HEPATITELOR ACUTE VIRALE .............127 8 INFECȚIILE SISTEMICE .................................................................. 141 8.1 DEFINIȚII ...................................................................................1 41 8.2 ETIOLOGIE .................................................................................14 3 8.3 PATOGENIE ................................................................................14 5 8.4 DIAGNOSTIC ...............................................................................146 8.5 TRATAMENT ...............................................................................148 8.6 ENDOCARDITA INFECȚIOASĂ ..........................................................152 9 INFECȚIA HIV
BOLI INFECŢIOASE ÎN MEDICINA DENTARǍ by Manuela Arbune, Oana - Mirela Potârnichie () [Corola-publishinghouse/Science/403_a_932]
-
eficienței tratamentelor aplicate, a evoluției și prognosticului bolii, necesită monitorizarea parametrilor biochimici: glicemie, uree, creatinină, bilirubină, Principii de diagnostic în bolile infecțioase 23 fosfataza alcalină, enzime (ALAT, ASAT, LDH, amilaze, rezerva alcalină), ionograma, gazele sanguine, etc. Examenele specifice evidențiază agentul etiologic al unei infecții. Metodele și tehnicile microbiologice utilizate sunt clasificate în două categorii: Metodele de diagnostic direct evidențiază microbul (bacterie, fung, virus, parazit) sau componentele acestuia din produse biologice relevante (sânge, urină, lichid cefalorahidian, scaun, spută, exudate, secreții genitale, produse
BOLI INFECŢIOASE ÎN MEDICINA DENTARǍ by Manuela Arbune, Oana - Mirela Potârnichie () [Corola-publishinghouse/Science/403_a_932]
-
trebuie să fie corelate cu datele clinice și de laborator. PRINCIPII DE TRATAMENT ÎN BOLILE INFECȚIOASE 25 3 PRINCIPII DE TRATAMENT ÎN BOLILE INFECȚIOASE Tratamentul bolilor infecțioase are ca scop combaterea agentului infecțios, precum și a consecințelor infecției asupra gazdei. Tratamentul etiologic, atunci când este posibil, constă în administrarea medicației antimicrobiene, imunoterapiei cu imunoglobuline, seruri sau vaccinuri. În infecțiile manifestate prin colecții purulente, evacuarea chirurgicală este obligatorie în strategia terapeutică. Antibioticele sunt medicamente care distrug sau inhibă creșterea organismelor patogene. Antibioticele au reprezentat
BOLI INFECŢIOASE ÎN MEDICINA DENTARǍ by Manuela Arbune, Oana - Mirela Potârnichie () [Corola-publishinghouse/Science/403_a_932]
-
speciale de îngrijire, aplicarea unor precauții suplimentare de izolare și utilizarea medicațiilor de salvare. 3.4 Principiile antibioterapiei Terapia antibiotică trebuie să respecte o serie de principii, sintetizate sub forma următoarelor reguli: 1. Decizia administrării antibioticelor se bazează pe diagnosticul etiologic (bacteriologic), numai pentru germeni sensibili. 2. Alegerea antibioticului îndeplinește următoarele condiții: Să cuprindă în spectrul de acțiune germenul responsabil de infecție Să difuzeze și să concentreze în focarul infecției Să fie cât mai puțin toxic, mai bine tolerat și să
BOLI INFECŢIOASE ÎN MEDICINA DENTARǍ by Manuela Arbune, Oana - Mirela Potârnichie () [Corola-publishinghouse/Science/403_a_932]
-
distanță septicemia, pneumonia, artrita, meningita, abcese cerebrale, hepatice, etc. Complicații imunologice tardive (bolile poststreptococice): reumatismul articular acut, glomerulonefrita acută difuză, eritemul nodos, coreea, uveita. 4.1.9 Tratament Scarlatina este o boală cu izolare obligatorie în spital. Tratamentul vizează aspecte etiologice, patogenice, simptomatice și igieno-dietetice. a. Tratamentul etiologic: Penicilina G/V administrată în doze de 0,8 - 1,6 MU/zi, timp de 7 zile, urmată de 2-3 administrări de Bezatinpenicilina, la interval de 7 zile. Alternativele pentru alergici la Penicilină
BOLI INFECŢIOASE ÎN MEDICINA DENTARǍ by Manuela Arbune, Oana - Mirela Potârnichie () [Corola-publishinghouse/Science/403_a_932]