3,312 matches
-
lucra la o revistă de rahat, când nu reușea să găsească o casă decentă de închiriat. Cumva, în acest joc al vieții, ajunsese din nou de unde plecase. Deși atunci părea mult mai distractivă toată treaba. Pe atunci era disperată să evadeze din înghesuiala frustrantă a casei sale. De la vârsta de treisprezece ani chiulea de la școală și o ștergea la Londra să fure din magazine. Se întorcea acasă cu tușuri pentru ochi, cu cercei, eșarfe și genți, în timp ce mama ei o privea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2243_a_3568]
-
o surpriză. —Aceiași și aceiași, oftă ea către Ashling. Majoritatea fraierilor ăstora ar apărea și la deschiderea unei conserve de fasole. Ceea ce mă duce ușor cu gândul la regula numărul cinci: folosește-te de faptul că încă ai jacheta și evadează subtil. Când cineva devine prea plictisitor, poți spune că te duci la garderobă. Câteva modele cu ochi de căprioară se plimbau prin sală, cu corpurile lor neformate acoperite de produse Morocco. Din când în când, cineva de la relații cu publicul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2243_a_3568]
-
pe chip. Fericirea lui Craig s-a diminuat. Nu le mai voia acum. Fusese prea ușor să le obțină, nu tocmai cum își dorise. În timp ce Clodagh încerca să se pregătească să iasă în oraș, copiii au simțit că încerca să evadeze. Se agățau de ea și cereau mai multe decât de obicei, iar când a intrat la duș au insistat amândoi să o însoțească. — Îți amintești zilele în care eu eram cel care intra cu tine la duș? observă Dylan când
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2243_a_3568]
-
dar și generoasă cu alții. Pentru mine contează mai mult decât orice prietenia bazată pe încredere și adevăr. Nu aș putea încheia portretul meu, fără a aminti cea mai mare pasiune a mea: cititul. A citi înseamnă pentru mine să evadezi într-o lume fabuloasă. În viitor aș vrea să ajung judecătoare, dar mi-ar plăcea ca până pe la treizeci de ani să fiu model, pentru că știu că sunt fotogenică. Sper ca aceste fraze să mă reprezinte și să fie cât
Buchet de amintiri by Tudorina Andone () [Corola-publishinghouse/Imaginative/459_a_878]
-
alături de Joe Louis, cu care ar fi putut lupta dacă ar fi mușcat momeala lui Benny Siegel. Bleichert și Blanchard. Două speranțe albe spulberate. M-am uitat fix la afișe multă vreme, până când zarva din jurul meu a încetat și am evadat din cocioaba capitonată înapoi în timp, în anii ’40 și ’41, când câștigam meci după meci și eram combinat cu admiratoare care semănau cu Betty Short, iar Lee obținea victorii prin K.O. și trăia cu Kay - și, ciudat, eram
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1945_a_3270]
-
el, literatura era o lume sonoră; sunetele îl emoționau; uneori părea că uită de semnificația intelectuală. Gajus stătea alături de el în grădină, cu ochii închiși, sub soarele blând de iarnă, în timp ce bibliotecarul citea. Și amândoi, sclavul grec și nepotul împăratului, evadau împreună, în gând. Din când în când, Gajus deschidea ochii ca și cum s-ar fi trezit și, spre marea lui satisfacție, îl vedea pe paznicul lui, implacabil, plictisit, așteptând. Într-o zi, bibliotecarul grec îi puse în mână opera lui Apollodoros
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1889_a_3214]
-
laturi, în patru săli mici unde niște deschideri ample, asemenea unor rame, încadrau patru perspective diferite, superbe. Gajus se îndreptă spre terasă. Orizontul se pierdea în negură; avu impresia că zărește insula Capri, închisoarea înaltă și stâncoasă din care tocmai evadase. Apoi văzu că pe mare, în dreapta, dincolo de promontoriul Misenum, se întindea insula Prochita, lungă și verde, iar mai departe - vârful muntelui Epomeus, pe insula Aenaria, care peste secole avea să se numească Ischia. Muntele era acoperit de copaci; privind coastele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1889_a_3214]
-
ele, că toate momentele care trec în absența mea nu le voi putea recupera niciodată și că pierd, astfel, frânturi considerabile ale devenirii lor. Cum la fel de vinovată mă simt și atunci când, alegând să pun între paranteze urgențele profesionale, prefer să evadez cu una dintre ele sau cu amândouă, fie la un film, fie la plimbare prin parc sau într-o excursie mai lungă, în afara orașului sau la muzeu, fie, pur și simplu, la o „ceașcă“ de vorbă, așa, ca de la mamă
Substanța zilelor și nopților unei mame. In: Poveşti cu scriitoare şi copii by Carmen Mușat () [Corola-publishinghouse/Imaginative/801_a_1777]
-
Nu mă mai privi așa, mai bine pleacă de tot!“. Am lăsat-o acolo. M-am Întors din drum, am luat-o razna pe aleile cartierului fără să văd pe unde merg. (astăzi) Ascult Bach, cât mai mult Bach; așa evadez din cotidian și reușesc să gândesc. A. se mișcă În jur Împroșcându-mă cu o senzualitate difuză ca o mireasă proaspăt dezvirginată. Se comportă firesc și ca și cum nu s-ar fi Întâmplat nimic Între noi. Deși o repudiez fizic de când
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2326_a_3651]
-
noi, ceea ce cred că se va realiza duminică. Am făcut 3 ore de patinaj și nu sunt obosită. Îl vreau pe Dinu! Îl vreau și Îl voi avea, pentru că așa-mi dictează voința mea, acea forță care te face să evadezi din mediul atât de murdar al fricii și să te avânți spre culmile gloriei și ale fericirii umane. 27 noiembrie 1959 (vineri) Iată neprevăzutul ce lovituri poate da! Odată, demult, visam fără speranță la Radu. Azi, printr-o lovitură a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2326_a_3651]
-
indiferență, când știi bine că te iubesc, de ce această plecare mincinoasă, În loc să-mi spui că ai o femeie și că nu mă poți vedea... De ce nu mă alungi? Aș suferi, dar m-aș Închide În suferință și În mine, aș evada din lumea aceasta În lumea mea, minunata mea lume... Dar tu, asemenea unui fulger, aprinzi În mine dorul năpraznic al iubirii, iar apoi mi te arăți În toată măreția ta sălbatică, pentru ca să dispari, lăsând În urma ta flacăra care arde, Îmi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2326_a_3651]
-
și nespus de minunat când te-am sărutat. Tu ai uitat de mult, Petre, nu-i așa? 30 octombrie 1961 (luni) Duminică se deschide patinoarul. În mine se zbate pe de o parte o bucurie imensă, care ar vrea să evadeze și să strige, pe de altă parte o tendință de frânare a acestei porniri nebune. Gheața... Nebunia amețitoare a gheții... De câte ori nu i-am visat luciul acela care mă Îmbată... Și acum, duminică... Nu-mi vine să cred, mă depășește
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2326_a_3651]
-
bine și În cele din urmă am renunțat, nu mă voi ridica pe ruinele altora. Vai, și când m-am trezit din nou liberă, cu Marinică lângă mine! Parcă m-aș fi smuls dintr-o mlaștină neagră, parcă aș fi evadat, asemenea unei păsări, din colivia robiei. Nu, nu trebuie să distrug În mine ce am mai pur, căci dacă până acuma viața nu mi-a oferit nici măcar o mică satisfacție, de ce să-mi distrug chiar eu bruma de fericire ce
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2326_a_3651]
-
felul de fiare sălbatice, care ies În cohorte din apele ei și năvălesc peste mine; sunt de diferite mărimi, unele necunoscute ca specii zoologice. Nici nu pricep de unde se varsă atâtea În aerul din cameră. Mă sperii grozav, Încerc să evadez În fața primejdiei, mă ridic grabnic În zbor, cum mi se-ntâmplă adeseori când vreau să mă salvez, dar observ că sunt ținut prizonier Într-o plasă enormă. Strig În somn, Îmi aud strigătul Înfiorător și mă trezesc. Mă mir cum
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2326_a_3651]
-
purității metafizice, o expresie involuntară a jubilației maxime a vieții. O joacă gratuită ce invită la joacă. (iarna) În fața liceului nostru, se ridica o colină rotundă, ce bloca privirea, Grădiștea. Suntem În luna iunie. Explozie de verde. Nervi de creștere. Evadăm În masă de la ora de atelier. O luăm cu toții spre Olt fără să ne Întrebăm de ce. Ocolim Grădiștea pe partea dinspre casele rudarilor. O cocoașă de câteva sute de metri Între fluviu și oraș, Grădiștea e acel tampon pus de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2326_a_3651]
-
duce (Îi spusese, neștiutoare, colega mea) și are de gând să vină și el la Sovata. Ce puteam să fac? Să plec Înapoi la București, să plec de capul meu prin munți? Atunci v-am Întâlnit pe voi și am evadat pentru câteva zile din acest calvar. La Sovata, l-am Întâlnit din nou. Tata nu era acolo. După trei zile, am fugit la București. El, pe urmele mele. Nu știu ce să fac. Cred că ar fi În stare să mă și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2326_a_3651]
-
aș fi Înotat de mic, nu aș fi avut această senzație ciudată, de plăcere inexplicabilă, pe care mi-o dădea contactul cu materia catifelată a apei, ce-mi primea orice violență, fără să protesteze ca și lichidul amniotic din care evadasem, dar În care probabil aș fi dorit să mă Întorc. Eu am Învățat să Înot după ce căpătasem mai Întâi o frică teribilă de apă; Înfrângerea fricii a fost mai grea, decât deprinderea Înotului. Ca ființă terestră, individul are În permanență
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2326_a_3651]
-
o zi, am fost Împreună cu profesorul de română la școala Clocociov, unde făcusem clasele primare; am avut o mică serbare acolo doar vreo câțiva, printre care și E. La revederea spațiului acela de bucurie și libertate, am simțit pornirea să evadez din nou, cu chiote de sălbatic, În plaurul labirintic al grădinii În care noi, băieții, ne cufundam ca-n Vestul sălbatic În urmă cu cinci ani, ascunzându-ne câteodată toată ziua, fără să mai intrăm În clasă pentru lecții. Orice
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2326_a_3651]
-
că acest obiect - „corpul delict“ - nu este de dorit să-l consemnez În nici un caz și, În subconștient, nu pierdusem orice speranță de a mă salva, precum prizonierul indian care găsește o cale să Înșele vigilența supraveghetorului alb și să evadeze În spațiul de libertate al pădurii virgine); la un moment dat, intră Învățătorul Popescu să-i spună că a venit la școală milițianul, tatăl victimei, care nu se știe prin ce mijloace aflase atât de repede de incident; eu simt
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2326_a_3651]
-
gata de a interveni cu chei sau cuțite în cazul în care ceva ar fi scăpat de sub control. Adesea, și un doctor era prin preajmă. Astăzi, nu vom lua nicio precauție de acest gen. Dacă protagonistul nu va reuși să evadeze în patru minute, va muri. Vom începe în câteva momente... Dar înainte de asta, un mic sfat pentru dumneavoastră: Nu uitați nicio clipă că intrând la acest spectacol, ați întrerupt orice legătură cu realitatea. Ceea ce veți fi absolut convins că ați
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2103_a_3428]
-
pentru a strecura drogul în băutura lui Marston - pentru uciderea celei de-a treia victime, urma să folosească un număr de-a lui Houdini, „Celula Chinezească de Tortură” - ventriloc Capitolul XXII Harry Houdini este foarte cunoscut pentru arta de a evada, dar de fapt, au fost foarte mulți astfel de artiști înaintea lui și cel puțin la fel de mulți contemporani cu el. Ceea ce-l diferenția pe Houdini de toți ceilalți era un singur lucru: provocarea. În toate spectacolele sale, adresa o invitație
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2103_a_3428]
-
astfel de artiști înaintea lui și cel puțin la fel de mulți contemporani cu el. Ceea ce-l diferenția pe Houdini de toți ceilalți era un singur lucru: provocarea. În toate spectacolele sale, adresa o invitație deschisă oricui de a-l provoca să evadeze dintr-o capcană sau dintr-un loc pe care chiar acesta îl propunea - poate din cătușele inventate de șeriful local sau poate dintr-o celulă a închisorii din oraș. Houdini era deschis oricărei competiții și oricărei provocări om la om
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2103_a_3428]
-
geamurile erau închise - pentru ca martorii să nu vadă clar ce e înăuntru - și mi-am lăsat pălăria pe spătarul scaunului. Eram doar în imaginația publicului. Nici Houdini nu s-a aflat în multe din camioanele și butoaiele din care a evadat. - Deci urmele găsite nu erau de la frâne, spuse Rhyme. Din contră, erau de la accelerație. Ai pus o cărămidă pe pedală. Îi fu ciudă că nu se gândise la asta înainte. - O cărămidă nu ar fi arătat foarte la locul ei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2103_a_3428]
-
priviri. O femeie iluzionist. De fapt ce ești? Consultant sau ceva de genul ăsta? După ce scap, poate vin să te vizitez. Poate te dispar. Sachs interveni: - Stai liniștit, nu o să fii eliberat secolul ăsta. Magicianul râse cu poftă. - Atunci după ce evadez? Pereții sunt, la urma urmei, doar niște iluzii. - Nici evadarea nu cred că este o opțiune, adăugă Sellitto. Rhyme preluă din nou discuția: - Deci, ți-am spus „cum”, Weir. Sau cum naiba te-oi fi autodenumind. Dar ce-ar fi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2103_a_3428]
-
privirea, indiferent. Apoi privi în jurul lui și râse. - Chiar credeți că mă puteți ține în închisoare? Aveți habar că, pentru o provocare, Harry Houdini a fost dezbrăcat la piele și aruncat în temnița condamnaților la moarte din Washington D.C.? A evadat din celulă atât de repede, încât a avut timp să deschidă ușile tuturor celorlalte celule și să îi schimbe pe condamnați dintr-o celulă în alta - și asta până ca juriul să se întoarcă de la masă. Sellitto interveni: - Da, dar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2103_a_3428]