4,069 matches
-
Emanuel de faptul că nu poate fi decât ceea ce este. Emanuel, ca și personajul Întâmplărilor, realizează kierkegaardian că ,,eului nu-i este dat să fie decât eu". Soluția pe care Emanuel o găsește mutarea în vila Elseneur are aparent semnificația evadării din eros și sanatoriu. De fapt, această evadare coincide cu dorința personajului de a avea o altă identitate. Imposibil de realizat iluzia unei alte identități în captivitatea sanatoriului și a relației cu Solange. Personajul se simte pentru prima dată liber
[Corola-publishinghouse/Science/1448_a_2746]
-
ceea ce este. Emanuel, ca și personajul Întâmplărilor, realizează kierkegaardian că ,,eului nu-i este dat să fie decât eu". Soluția pe care Emanuel o găsește mutarea în vila Elseneur are aparent semnificația evadării din eros și sanatoriu. De fapt, această evadare coincide cu dorința personajului de a avea o altă identitate. Imposibil de realizat iluzia unei alte identități în captivitatea sanatoriului și a relației cu Solange. Personajul se simte pentru prima dată liber sau trăiește iluzia unei libertăți mult visate: Cine
[Corola-publishinghouse/Science/1448_a_2746]
-
și imagini neclare, care este interiorul trupului meu, conținutul persoanei mele de dincoace de piele 305. Primele două romane ale lui Blecher vorbesc despre tentativa eului de a scăpa de sine. Întâmplările în irealitatea imediată aduce în prim plan nevoia evadării eului în ireal, impulsionat de dorința metamorfozării continue în vederea găsirii unei alte identități iar Inimi cicatrizate descrie demersul eșuat al personajului de a se folosi de eros pentru a avea libertatea mult visată. Personajul va înțelege că libertatea altuia nu
[Corola-publishinghouse/Science/1448_a_2746]
-
fi încleiat dintr-o dată în pasta compactă și uniformă a unei unice materii, în care eu existam doar ca un simplu vid ce se deplasează de ici-colo fără rost343. Greutatea trupului se datorează bolii. Suferința este atât de apăsătoare încât evadările în imaginar sunt adevărate eliberări. Părăsind imaginarul și revenind în real, eul narator va încerca să identifice ipostaze și situații în care boala și suferința pot fi suspendate. Lumea panopticumului reprezintă o alternativă la existența dată: Personagiile de ceară erau
[Corola-publishinghouse/Science/1448_a_2746]
-
boala. Spaima naratorului-personaj din primul roman, de a nu putea fi decât ceea ce i-a fost dat să fie, este acum personificată, are chipul celor de care Emanuel este înconjurat. Personajul are clar conștiința eului, nu-și mai poate îngădui evadări în ireal. Proiecțiile referitoare la viitoare ipostaze ale sale sunt sumbre: Mă chinuie gândul că încet, încet va trebui să devin un bolnav adevărat... Că tot ce iau acum drept lenevie și odihnă va deveni un prizonierat teribil... Mi-e
[Corola-publishinghouse/Science/1448_a_2746]
-
alt tablou celebru al lui Dali, La persistance de la mémoire. Salvador Dali, La persistance de la mémoire, 1931376 Memoria îl împiedică să ignore realitatea. Soluția este ca și-n tablourile lui Dali, distorsionarea ei. Și pentru ca să creeze iluzia realiății atunci când dorește evadarea din ea, Blecher apelează la un artificiu destul de cunoscut identitatea: nume culoare formă, pe care obiectele reale nu și-o pierd nici măcar în oniric: ... toate instituțiile căpătaseră forma serviciului lor, de exemplu, gara era neagră... poșta avea forma unei cutii
[Corola-publishinghouse/Science/1448_a_2746]
-
tăcere 395. În cazul personajelor damnate ale lui Poe, ca și a tuturor celorlalte personaje (exemple similare pot fi date și din proza lui Stendhal și Malraux, și nu numai) se poate vorbi de o dorință psihologică de eliberare, de evadare dintr-un spațiu în care personajele sunt nevoite să-și continue existența. La Blecher, închisoarea personajului este ghipsul. Ceea ce frapează este luciditatea cu care eroul autorului se raportează în primul rând la sine și apoi la lumea în care trăiește
[Corola-publishinghouse/Science/1448_a_2746]
-
silit de puseele antimonarhice ale revoluționarilor să stea ascuns în anonimat, riscă totuși o audiență la inflexibilul ministru al justiției. Pe parcusrsul discuțiilor, Danton, abil diplomat și susținător fervent al independenței Franței, devine mult mai maleabil, acceptând tacit o posibilă evadare a familiei regale. Cu o singură condiție: Lameth trebuie să-și asume responsabilitatea de a trece clandestin printre liniile de apărare ale armatei revoluționarilor și, ajuns la prusaci, să obțină promisiunea fermă a comandanților că își vor retrage soldații de pe
[Corola-publishinghouse/Science/1457_a_2755]
-
locul lui de sus,/ Pierind mai multe zile.//" Pelerinajele sale sunt prea cunoscute pentru a insista. Chiar și la conservatoarea societate Junimea apărea intempestiv, însoțit de Creangă, acesta din urmă umplând salonul lui Pogor cu râsul său homeric. Teatrul (episodul evadării cu trupa Tardini-Vlădicescu stă mărturie) exercită, încă din copilărie, o atracție deosebită. Paralelismul cu Don Quijote și Camil Petrescu devine, din acest unghi, evident. Același G. Călinescu conchide, analizând în Istorie...piesele sale, că adevărata vocație a lui Eminescu a fost
[Corola-publishinghouse/Science/1457_a_2755]
-
azur", clama creatorul lui Monsieur Teste); * Cea pragmatică: efortul depășirii de sine la înot urmărea un scop precis, nu numai în plan enunțiativ ca derivă narcisistă (situație favorizând ceea ce francezii numesc "la drague") ci și într-un posibil plan de evadare din Patria-Mumă Mașteră. Oricât ar părea de neverosimil, dezvoltarea capacităților fizice în vederea traversării Dunării intra în proiectele de viață ale cajvanenilor. Versatili, uliseici, puși pe supraviețuire coûte que coûte și vaille que vaille, astfel erau cajvanienii p-atunci./.../ Treceau și
[Corola-publishinghouse/Science/1502_a_2800]
-
ca stare fundamentală) cât și Emigrarea (despărțirea de "solul natal", ruperea de cadrul juridic al cetățeniei române fiind pasul definitiv) rămân virtuale, constituie o lume (făcută) posibilă prin antrenament: cel trans-idiomatic în cazul poeziei, cel în apele Ciricului în cazul evadării. Căutarea drumului spre configurația narcisiacă specifică ne arată cât de complexă este potrivirea cuvintelor atunci când nu recurgi la simpla translație de termeni, când nu te lași închis în cușca "termeneuticii" disciplină rebarbativă, la modă prin anii 90 în diverse catedre
[Corola-publishinghouse/Science/1502_a_2800]
-
chiar Pițu recunoaște că nu le-a dăunat prin cele scrise. MX: Au prosperat cu toții, într-un fel. Nu a avut nici unul pierderi serioase. Mai mult, purificarea a fost continuată: tot ce nu-i feminodul în hexagonterie a dispărut (decese, evadări, blânda complacere cu noul ego-top anti-sexist și limpede cugetător) și au rămas sterilele producții pe bază de clonare. DAK: Crezi deci că lupta lui Mac Pitoo a fost zadarnică? Eu aș avea rezerve... MX: Nu văd unde i-ar fi
[Corola-publishinghouse/Science/1502_a_2800]
-
tot ce-și imaginează produce istorie. În plus are darul limbilor (ca apostolii), dar și al vedeniilor, ca de pildă cea cu Sf. Baudolino sau cu licornul, ambele având sfârșit profitabil, fie pentru inițierea sa erotică, fie mai ales pentru evadarea dintr-o viață fatalmente anonimă. Baudolino este un talent genuin ce, o dată intrat sub tutela lui Frederic Barbarossa, își desăvârșește vocația. Va excela prin greaca sa aproape literară, ca pelerin și peregrin internațional, sub inițiere telepatică, Este un hipersenzitiv ce
Europa în cincizeci de romane by Geo Vasile [Corola-publishinghouse/Science/1435_a_2677]
-
nu pregetă să-i reproșeze hramul necrofil, vocația de a desînsufleți tot ce atinge. Prizoniera va încerca toate formele omenești de a-l convinge s-o elibereze, de la implorare la isterie furibundă, de la greva foamei până la muțenie. Toate formele de evadare vor eșua, inclusiv încercarea de a-l ucide cu o toporișcă. Și ce e mai trist, întregul arsenal al Mirandei de a-l trezi la realitate, de a-l umaniza și lumina, printr-un fel de psihoterapie ad-hoc, de a
Europa în cincizeci de romane by Geo Vasile [Corola-publishinghouse/Science/1435_a_2677]
-
de evrei sosiți din toate colțurile Europei. Timpul nu are decât o singură măsură: așteptarea. Fie în fața hotelului Terminus unde se stă la rând pentru înregistrare și primirea cartelei de alimente, fie în spatele ușilor închise unde se țes planuri de evadare. Copiii oricum sunt liberi, câmpiile cu ierburile lor înalte le aparțin, Esther este un fel de spiriduș și totodată un senzor al tuturor întâmplărilor trecute și viitoare, o hipersenzitivă a pădurilor, colinelor, râurilor, a holdelor de grâu copt; cu cât
Europa în cincizeci de romane by Geo Vasile [Corola-publishinghouse/Science/1435_a_2677]
-
iubitul și ocrotitorul ei Saadi, ținând la piept pruncul frumoasei și enigmaticei Roumiya ce va muri în timpul epidemiei de ciumă izbucnite în tabăra de la Nour Chams. Și muntele, și marea și deșertul sunt atât spații ale captivității, cât și ale evadării. Destinele celor două eroine (surori) rezonează, sunt complementare, amândouă vor evada, au puterea de a nu capitula, asemănându-se prin încăpățânarea cu care întorc spatele morții. Un alt mod, doar simbolic, de a evada este povestea, vraja poveștilor pe care
Europa în cincizeci de romane by Geo Vasile [Corola-publishinghouse/Science/1435_a_2677]
-
trup ("o momâie urât mirositoare"). Închipuirea lui mai are încă vlaga de a suprima timpul distructiv, de a se întoarce la fosta "grandoare" (când era vizitat la Palmela de însuși Salazar) și de a-și face chiar planuri onirice de evadare în viitor. Obsesii ale puterii, dar și erotice, reiterate pentru a câta oară, se însoțesc cu memorialul propriilor fărădelegi săvârșite (inclusiv în Angola) pe fundalul morții iminente. Torturat sub focul gheenei, tartorul însuși se află convocat și pus sub acuzație
Europa în cincizeci de romane by Geo Vasile [Corola-publishinghouse/Science/1435_a_2677]
-
drept sancțiune pentru cea mai mică încălcare a instrucțiunilor. Supraviețuirea personajelor semnalate mai sus, între care și soția medicului, este deocamdată o problemă de comunicare și întrajutorare, chiar dacă hrana, cantitativ simbolică, le este lăsată de soldați înarmați. Prima tentativă de evadare o va avea orbul (falsul samaritean) care se va târî până la ghereta santinelei, înnebunit de durerea pricinuită de infecția unei răni la picior. Este un traseu de coșmar descris magistral de Saramago, de-a lungul căruia îi sunt puse sub
Europa în cincizeci de romane by Geo Vasile [Corola-publishinghouse/Science/1435_a_2677]
-
involuntare pe care le joacă Securității și birocrației poștale ce-i opreau scrisorile, Izydor descoperă în fine că lucrurile importante în lume sunt cvadruple, atât în viața de zi cu zi, cât și la nivel cosmic. Această ultimă tentativă de evadare în livrescul erudit, în filosofie, într-un fel de cheie de control a sistemelor universale, face din Izydor cel din urmă rezistent al Străveacului în contra agresiunii Omului Rău, promotor al spălării creierilor, dar și un aide-mémoire, în numele autoarei, al lucrurilor
Europa în cincizeci de romane by Geo Vasile [Corola-publishinghouse/Science/1435_a_2677]
-
Ewan). La mare preț sunt biografiile romanțate (ale unor personalități reale sau inventate), profețiile science-fiction (Michel Faber), erotismul, de regulă complicat prin derapaje psihice ținând de psihanaliză și psihiatrie. În spiritul acestor ultime tendințe învederate de preferințele multor cititori este evadarea dintr-un prezent posesiv și invaziv în lejeritatea acronică a unei narațiuni tip basm, fabulație, între mitologie, istorie și legendă. În continuitatea autorilor deja consacrați se anunță ca niște certitudini indeniabile ale narațiunii, autori europeni precum Mircea Cărtărescu, Margaret Mazzantini
Europa în cincizeci de romane by Geo Vasile [Corola-publishinghouse/Science/1435_a_2677]
-
mea" din 16 iulie 2007; Cosmin Ciotloș, în "România literară", nr. 50, 14 aprilie 2006; Mihail Vakulovski, în "Argeș", mai 2006; Antonio Patraș, în "Timpul", nr. 4, aprilie 2007; Doris Mironescu, în "Suplimentul de cultură", 24 martie 2007; Andrei Bodiu, Evadarea din vid. Studii despre poezia românească de la sfârșitul secolului XX și începutul secolului XXI, 2008; Emanuela Ilie, în "Poesis", nr. 224-225-226-227, din septembrie, octombrie, noiembrie, decembrie 2009; Daniel Cristea-Enache, Timpuri noi, Polirom, 2009; Bogdan Crețu, în "Ziarul financiar" din 2
Dicţionarul critic al poeziei ieşene contemporane: autori, cărţi, teme by Emanuela Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1403_a_2645]
-
Șerban Axinte, în "Timpul", nr. 1, ianuarie 2005; Marius Chivu, în "România literară" nr. 11, 23 martie 2005; Cosmin Ciotloș, în "România literară" nr. 39, 29 septembrie 2006; Bogdan Crețu, Lecturi actuale. Pagini despre literatura română contemporană, 2006; Andrei Bodiu, Evadarea din vid. Studii despre poezia românească de la sfârșitul secolului XX și începutul secolului XXI, 2008; Cosmin Ciotloș, în "România literară" nr. 47, 28 noiembrie 2008; Nicolae Busuioc și Florentin Busuioc, în Scriitori și publiciști ieșeni contemporani. Dicționar 1945-2008, ediția a
Dicţionarul critic al poeziei ieşene contemporane: autori, cărţi, teme by Emanuela Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1403_a_2645]
-
curentul,/ se vor auzi niște țipete,/ un sunet prelung, ascuțit,/ apoi va fi mai multă liniște,/ mai mult loc pentru cei de lângă mine" lumea ți-a ieșit așa cum ai vrut (1). Abia într-o asemenea pecetluire a conștiinței imposibilității de evadare dintr-un infern domestico-urbano-generaliza(n)t stă miezul amar, patetic al cărții: "lumea e într-adevăr la picioarele mele,/ nu mai aștept decât să vină cineva și să-mi profaneze mormântul/ ca să pot ieși de acolo" (ca să pot ieși de
Dicţionarul critic al poeziei ieşene contemporane: autori, cărţi, teme by Emanuela Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1403_a_2645]
-
încă din titlurile unor texte: invaziile realității din Dezertare din Paradis (Editura Tipo Moldova, Iași, 2004) sau prăbușirea din realitate, primul ciclu din Zidul (Editura Cronica, Iași, 2008), sunt exemplele cele mai elocvente. Cum însă "nimic nu se întâmplă cu evadarea/ nimic nu prevestește salvarea", poetului nu-i rămâne altceva de făcut decât să riposteze prin vers: "voi fi nevoit/ în cele din urmă/ să ies revoltat în stradă", promite el la sfârșitul unui poem rupt realității din motive politice, inclus
Dicţionarul critic al poeziei ieşene contemporane: autori, cărţi, teme by Emanuela Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1403_a_2645]
-
sau dansează, sălbatic, samba și tango. Ritualuri menite, bineînțeles, să o vindece; în special de unul dintre demonii nocturni, cel al amintirii unei fericiri senzoriale pe care încearcă să o prelungească, extatic, în prezent. Insula din strada de ieri, spațiul evadării anamnetice pe care ceasul nocturn al dementei halucinații îl face prea des posibil și dureros de actual, se cere totuși abandonată. Ispita majoră pentru poetă devine convertirea desenului autenticist în literatură, fie ea și una culpabilă, adică în succedaneu al
Dicţionarul critic al poeziei ieşene contemporane: autori, cărţi, teme by Emanuela Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1403_a_2645]