1,917 matches
-
în centrul și în apusul european, legând aceste spații geografice cu răsăritul continentului. Ele erau citate și apreciate de Isidor de Sevilia, de Ghenadie de Marsilia și de Cassiodorus. Prin activitatea sa misionară și literară, prin călătoriile sale ecumenice, prin evlavia sa, Sfântul Niceta a contribuit din plin la crearea climatului de înțelegere, cunoaștere și prețuire reciprocă dintre Biserica din Răsărit și cea din Apus. Misionarismul Sfântului Niceta are în centrul preocupărilor sale prietenia și prețuirea omului, având la bază învățăturile
Misionari şi teologi de vocaţie ecumenică de la Dunăre şi mare din primele şase secole creştine by Nechita Runcan () [Corola-publishinghouse/Science/1595_a_3161]
-
bisericesc, în vremea Sfântului Niceta, ținea de Mitropolia din Tesalonic. Majoritatea istoricilor români afirmă că Niceta era, prin naștere, dacoroman. Nu se cunosc împrejurările morții Sfântului Niceta. Din întreaga operă teologică a Sfântului Niceta de Remesiana emană duhul ecumenicității. Dacă evlavia sa introducea pe Niceta în cercul prietenilor Sfântului Paulin de Nola, opera sa îl situa printre cei mai de seama cateheți patristici, după cum rezultă într-un codice manuscris din secolul al IX-lea: „Apoi trebuie spus pe scurt în
Misionari şi teologi de vocaţie ecumenică de la Dunăre şi mare din primele şase secole creştine by Nechita Runcan () [Corola-publishinghouse/Science/1595_a_3161]
-
ascultarea lecturilor biblice și la îngenunchere. Din cele prezentate mai sus, reiese că Sfântul Niceta cerea credincioșilor săi să participe cu entuziasm la slujba privegherilor de vineri și sâmbătă seara, să păstreze buna ordine în biserică, adoptând o atitudine de evlavie și rugăciune. În viziunea Sfântului Niceta, credincioșii nu erau simpli spectatori în biserică, ci aveau o anumită funcție liturgică, dând răspunsurile la slujbe, cântând psalmi și și alte cântări liturgice. 2. Folosul cântării în comun la slujbele religioase din Biserică
Misionari şi teologi de vocaţie ecumenică de la Dunăre şi mare din primele şase secole creştine by Nechita Runcan () [Corola-publishinghouse/Science/1595_a_3161]
-
la slujbele bisericești a întâmpinat și unele opoziții. De aceea, Sfântul Niceta scria lucrarea sa Despre folosul cântării de psalmi, pentru a răspunde unor acuzații venite din Răsărit că practica psalmodierii și cântarea laudelor duhovnicești n-ar fi potrivite cu evlavia creștină nici cu spiritul învățăturii Sfântului Apostol Pavel, care scria efesenilor: „Vorbiți între voi în psalmi și în laude și în cântări duhovnicești, lăudând și cântând Domnului, în inimele voastre” (Efeseni 5, 19). Iubitor al cântării în Biserică, pe care
Misionari şi teologi de vocaţie ecumenică de la Dunăre şi mare din primele şase secole creştine by Nechita Runcan () [Corola-publishinghouse/Science/1595_a_3161]
-
darea cea bună și tot darul desăvârșit”. Jertfele Vechiului Testament au avut rolul lor, până la venirea Mântuitorului, când „litera” legii a fost înlocuită cu „duhul” legii. În Noul Testament jertfele materiale au fost înlocuite cu jertfele duhovnicești, accentul căzând pe credință, evlavie, rugăciune, post, răbdare, dragoste, cântări de laudă aduse lui Dumnezeu. Marele ierarh Niceta, asemenea Sfântului Vasile cel Mare, socotea psalmodierea ca o lucrare îngerească, deoarece îngerii au datoria de a lăuda neîncetat pe Dumnezeu-Tatăl și pe Mântuitorul (Isaia, 6, 1-4
Misionari şi teologi de vocaţie ecumenică de la Dunăre şi mare din primele şase secole creştine by Nechita Runcan () [Corola-publishinghouse/Science/1595_a_3161]
-
răcorim, și cu lecturi ne hrănim. Într-adevăr, după cum unii comeseni sunt desfătați de felurimea mâncărulor, tot așa sufletele noastre se îmbogățesc printr-o lectură felurită și prin cântarea imnelor”. În viziunea nicetană, cântarea în biserică este simbolul credinței, al evlaviei și al iubirii față de Dumnezeu, dar și un îndemn la iubirea semenilor. Pentru ca această laudă să fie auzită de Dumnezeu și răsplătită așa cum se cuvine, trebuie ca ea să pornească dintr-o inimă curată, vibrând continu la ideile sfinte
Misionari şi teologi de vocaţie ecumenică de la Dunăre şi mare din primele şase secole creştine by Nechita Runcan () [Corola-publishinghouse/Science/1595_a_3161]
-
prilej de meditație religioasă asupra ideilor creștine cuprins în textele cântate. O problemă destul de frecventă în Biserica creștină a secolului IV era aceea a influenței muzicii laice asupra cântării bisericești. Uneori, unii creștini aduceau în biserică o muzică nepotrivită cu evlavia creștină și care nu avea nimic comun cu atmosfera religioasă creștină. Sfântul Niceta cerea credincioșilor să cânte, potrivit textului respectiv, pentru iertarea păcatelor, deci în armonie cu religia creștină. „Sunetul sau melodia să se cânte în armonie cu sfânta religie
Misionari şi teologi de vocaţie ecumenică de la Dunăre şi mare din primele şase secole creştine by Nechita Runcan () [Corola-publishinghouse/Science/1595_a_3161]
-
al Constantinopolului preciza că „Psalmodia este întodeauna un izvor de mântuire. Melodia liniștește pasiunile. Cântarea psalmilor descoperă curajul, distruge durerea din rădăcină, usucă lacrimile, alungă grijile, mângâie pe cei care sunt în întristare, duce pe cei păcătoși la pocăință, naște evlavia, populează pustiurile, întemeiază mănăstiri, îndeamnă la o viață curată, conduce la blândețe, învață iubirea aproapelui, slăvește dragostea, îndeamnă la răbdare, înalță sulfetul către cer, întărește Biserica, sfințește pe preot, izgonește pe diavoli, predică viitorul, inițiază în tainele dumnezeiești și învață
Misionari şi teologi de vocaţie ecumenică de la Dunăre şi mare din primele şase secole creştine by Nechita Runcan () [Corola-publishinghouse/Science/1595_a_3161]
-
și a XIII-a. Owen Chadwick vede în Așezăminte mănăstirești o reflectare clară a teologiei răsăritene: ,,întreaga greutate a <<Așezămintelor>> se bazează pe necesitatea efortului personal“, iar harul este asumat și ce e și mai eclatant sunt semnele evidente de evlavie și de încredere în har, care-i străbat de la un capăt la altul întreaga lucrare. În Așezăminte mănăstirești XII, Cassian se adresează mai ales celor ce au îmbrăcat deja haina monahală și sunt astfel angajați în lupta pentru atingerea desăvârșirii
Misionari şi teologi de vocaţie ecumenică de la Dunăre şi mare din primele şase secole creştine by Nechita Runcan () [Corola-publishinghouse/Science/1595_a_3161]
-
lucrurilor văzute ori spuse sau orice lucru de orice fel. Cu toate acestea, obsesiile, patimile, implicările în lume în scopuri lipsite de sfințenie, imaginile mentale care limitează întâlnirile minții cu divinul sunt subversive și la fel de primejdioase ca idolii păgâni sau evlavia bine intenționată însă nu mai puțin primejdioasă pe care o atribuie monahilor antropomorfiți. Avva Issac dezvăluie lui Gherman o metodă predată lui de ,,câțiva dintre părinții cei mai bătrâni” din Psalmul 69: ,,Dumnezeule, vino în ajutorul meu, Doamne, să-mi
Misionari şi teologi de vocaţie ecumenică de la Dunăre şi mare din primele şase secole creştine by Nechita Runcan () [Corola-publishinghouse/Science/1595_a_3161]
-
și filosofiei, precum și, a științelor profane. Această mănăstire are ca hram Tăierea Capului Sfântului Ioan Botezătorul datorită faptului că, până la venirea cruciaților, această relicvă (Capul Sfântului Ioan) a fost păstrată aici. Astfel se poate explica, cunoașterea în amănunt și marea evlavie a teologului dobrogean pentru renumita scriere aghiografică legată de numele Înaintemergătorului. Mai târziu, el o va traduce în limba latină, la rugămintea abatelui Gaudențiu. Șederea la Constantinopol a coincis cu vremea în care a arhipăstorit Patriarhul Eufimie (490-496). În această
Misionari şi teologi de vocaţie ecumenică de la Dunăre şi mare din primele şase secole creştine by Nechita Runcan () [Corola-publishinghouse/Science/1595_a_3161]
-
trup”. 2. Scrieri aghiografice. Biografii Cu fidelitatea sa față de tradiția patristică și față de hotărârile Sinoadelor Ecumenice, cu propovăduirea pocăinței și a creșterii lăuntrice, Dionisie Smeritul nu-și putea tăinui multă vreme „preocupările duhovnicești și năzuința după pildele sfinților”. Aplecarea către evlavia alexandrină și, în general, răsăriteană părea în societatea romană, în care susținuse masiva pătrundere a teologiei chiriliene, un lucru firesc și era acceptat ca atare de către contemporani. Această preocupare se regăsește în traducerea în limba latină a Vieții Sfântului
Misionari şi teologi de vocaţie ecumenică de la Dunăre şi mare din primele şase secole creştine by Nechita Runcan () [Corola-publishinghouse/Science/1595_a_3161]
-
poveste despre un fapt minunat care s-a petrecut atunci: în apropiere de Calcedon, carul care transporta aceste Sfinte Moaște s-a oprit și boii nu au mai vrut să pornească. Împăratul s-a văzut nevoit să le așeze cu evlavie în biserica de aici anume construită. Cea de-a doua aflare a cinstitului cap a avut loc la Emesa Siriei în 453. Întâmplarea a fost istorisită de către arhimandritul Marcel. Însă această relatare nu a fost la fel de bine primită pretutindeni. Astăzi
Misionari şi teologi de vocaţie ecumenică de la Dunăre şi mare din primele şase secole creştine by Nechita Runcan () [Corola-publishinghouse/Science/1595_a_3161]
-
la Emesa Siriei în 453. Întâmplarea a fost istorisită de către arhimandritul Marcel. Însă această relatare nu a fost la fel de bine primită pretutindeni. Astăzi, critica modernă a stabilit cu certitudine cauzele pentru care capul Înaintemergătorului a devenit obiectul unor „erupții ale evlaviei populare”. Este știut faptul că Dionisie Exiguul a fost preocupat ani de-a rândul de teologia Sfântului Chiril al Alexandriei. Mai mult, s-a specializat în istoria evenimentelor de la Efes (431), fiind permanent atent la apărarea tezei calcedoniene. La lucrările
Misionari şi teologi de vocaţie ecumenică de la Dunăre şi mare din primele şase secole creştine by Nechita Runcan () [Corola-publishinghouse/Science/1595_a_3161]
-
Ioan într-o peșteră a unei mănăstiri locale: „Pentru oarecare timp cel puțin, lumea a trebuit să se ocupe cu altceva decât cu blestemarea împăratului Marcian și a Tomosului Sfântului Leon”. Contribuția lui Dionisie Smeritul la dezvoltarea literaturii și a evlaviei este evidentă. Versiunea sa în limba latină este în același timp și elegantă, și fidelă, având o reală valoare documentară. Numele personajelor, detaliul topografic și întregul decor al pitorescului oriental nu se află în cealaltă lucrare a copiștilor greci. Dincolo de
Misionari şi teologi de vocaţie ecumenică de la Dunăre şi mare din primele şase secole creştine by Nechita Runcan () [Corola-publishinghouse/Science/1595_a_3161]
-
teme de origine celtică se înscrie și cazul unei femei: Sfânta Natalena (Lena sau Aleno), fecioară din Aquitania, sărbătorită acolo la 10 noiembrie, care și-a ținut pe piept capul retezat de călău. Istorisirea despre Sfântul Ioan arată cu câtă evlavie trebuie privite Cinstitele Moaște. Totodată mai dovedește faima duhovnicească a învățatului monah răsăritean de la curtea papală printre călugării simpli din Occident. Condus de aceleași preocupări, Dionisie Exiguul a tradus și Pocăința Sfintei Thaisia. Tot el menționează că această piesă aghiografică
Misionari şi teologi de vocaţie ecumenică de la Dunăre şi mare din primele şase secole creştine by Nechita Runcan () [Corola-publishinghouse/Science/1595_a_3161]
-
gîndul că-l voi trage după mine în premiera de la Teatru, am trecut prin fața vitrinei cu stîrlici crăciunesc a PSD-ului, admirîndu-i partidului descinzînd direct din ateul PCR, în al cărui local își și are de fapt sediul, admirîndu-i convingătoarea evlavie, am luat-o mai departe, pe lîngă fostul hotel al aceluiași fost PCR, azi gazda novicilor învățăcei întru credință, și am pătruns în aurit-vienezele foaiere. Așteptîndu-l pe regele boemilor, acum sprijinindu-se, mai mult așa, în bastonul cu bulb de
by al Gheorghiu [Corola-publishinghouse/Science/1091_a_2599]
-
local al Seminarului Teologic "Seminaria Veniamina", sub oblăduirea lui Veniamin Costachi, Mitropolitul Moldovei, și martoră a Unirii Principatelor Române (1859), a devenit apoi biserică parohială. Adăpostind, în cimitirul alăturat, oseminte ale unor mari personalități din vremuri îndepărtate și trăitori de evlavie creștină, precum și trupurile neînsuflețite a 124 de eroi din al doilea război mondial, iar actualmente fiind lăcaș de cult și de alinare sufletească pentru bolnavii Spitalului Clinic de Psihiatrie, biserica "Schimbarea la Față -Socola", din Iași, este unul dintre cele mai vechi
[Corola-publishinghouse/Science/1491_a_2789]
-
Vasile Lupu, Domnul Moldovei (secolul al XVII-lea). Odată cu strămutarea seminarului, așa cum rezultă din cele relatate mai sus, în acest scurt istoric, gloria, sacralitatea și longevitatea statornică de două secole și jumătate, a unei activități de înaltă ținută și de evlavie creștină, începând de acum s-au prăbușit și a rămas, trecând prin mari greutăți și vicisitudini, doar Sfânta Biserică, uneori ocrotită, alteori ocolită, iar alteori, cum a fost în perioada comunistă timp de 50 de ani, când de multe ori
[Corola-publishinghouse/Science/1491_a_2789]
-
Botezului sau a Cununiei și se pot împărtăși cu Sf. Euharistie. Grupul psaltic, condus de d-r. prof. dr. Carmen Dura, asigură răspunsurile la strana bisericii pentru toate slujbele mai sus amintite din cadrul cultului liturgic. Toate acestea se săvârșesc cu evlavie, pentru folosul sufletesc al bolnavilor de aici, spre alinarea suferințelor lor, spre vindecare și mângâiere sufletească. Fiind amplasată în curtea Spitalului Universitar de Psihiatrie, biserica este un spațiu spiritual deschis operelor de caritate și misionare. În acest spital, preotul slujitor
[Corola-publishinghouse/Science/1491_a_2789]
-
Admirații ortodoxe (2003) știe că metafizica poetică echilibrată duce mult mai direct spre întâlnirea cu divinul decât versurile ce repetă canoane teologale sau dau frâu liber fantasmelor lirice sanctoide. Poemele glisează înspre exercițiul spiritual, intră treptat într-un ritm de evlavie și exultă prezența harului pogorât peste lume. Confesiunea, mereu însoțită de candoare, sugerează truda căutării cucernice și transcrie satisfacția iluminării interioare, căci P. crede că ordinea divină asigură o mai lesnicioasă apropiere de bucuriile umile ale vieții. SCRIERI: Frigul și
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288820_a_290149]
-
Evanghelia Sfântului Ioan, Cartea a Șasea, capitol unic, în PSB, vol. 41, p. 678) „... Observă cum, prin cuvântul Său, ajută pe de o parte la zidirea celor credincioși, iar pe de alta, nu ignoră grăirea bolnavă a ereticilor lipsiți de evlavie. Căci spune către ucenicii Săi: Voi Mă numiți pe Mine Învățătorul și Domnul, ca să nu socotească cineva că El nu este prin fire Domnul și Învățătorul, ci ca să arate că prețuiește aceste numiri date Lui de cei care Îl urmează
O exegeză a Crezului ortodox by Liviu Petcu () [Corola-publishinghouse/Science/158_a_127]
-
au instituit - pe care noi nici măcar nu am îndrăzni să le rostim -, anume, că Fiul este numit singurul Domn, deoarece Tatăl nu este Domn în aceeași măsură în care Fiul este Domn. Iar dacă această ultimă afirmație este lipsită de evlavie, nici cea dintâi nu ar putea să aibă sens. Dar, așa cum denumirea un singur Domn nu îl exclude pe Tatăl sfârșit, nu ne pot da totul. Trebuie să fie Cineva care poate da un sens persoanelor umane și lucrurilor din
O exegeză a Crezului ortodox by Liviu Petcu () [Corola-publishinghouse/Science/158_a_127]
-
acestea omenești, să ne arate cine voiește, ca să ne convingem și noi, că unele ca acestea s-au produs și mai înainte. Iar de nu se arată și nu sunt acestea fapte omenești, pentru ce le resping necredincioșii fără nici o evlavie, nerecunoscând pe Stăpânul care le a lucrat? Ei pătimesc ceva asemănător celui ce nu cunoaște pe Dumnezeu Făcătorul, din lucrurile zidirii. Căci dacă ar fi cunoscut, din puterea Lui arătată în toate, dumnezeirea Lui, ar fi cunoscut că și faptele
O exegeză a Crezului ortodox by Liviu Petcu () [Corola-publishinghouse/Science/158_a_127]
-
La fel e prost a voi cineva să tâlcuiască aceasta în cuvinte. Aceasta e egal cu a întreba: unde e Dumnezeu și cum e Dumnezeu și cum e Tatăl? Dar precum a întreba de aceasta e un lucru lipsit de evlavie și e propriu celor ce nu cunosc pe Dumnezeu 28, așa nu se cuvine a întreba nici despre astfel de lucruri, nici despre nașterea Fiului, nici a coborî pe Dumnezeu și înțelepciunea Lui la măsura și la slăbiciunea noastră. Dar
O exegeză a Crezului ortodox by Liviu Petcu () [Corola-publishinghouse/Science/158_a_127]