2,256 matches
-
din Orașul pierdut are în centru un erou care se vrea în ipostaza de conducător al mulțimii răzvrătite, un fel de Ioan Botezătorul al României Mari". Creația lui Beniuc înainte de 1944 era angajată în slujba ideii naționaliste. Nu declara oare exegetul însuși că "eu îl consider pe Mihai Beniuc drept un reprezentant de marcă al naționalismului românesc în literatură"? Deși o angajare de alt tip decît cea comunistă, era totuși o angajare. Adică o producție cu un substrat tendențios, care depășea
O struțo-cămilă ideologică (I) by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/17158_a_18483]
-
în contrast cu „autohtonismul delirant, de nuanță fascistoidă, extrem de ostil oricăror contacte cu restul lumii” (p. 64) practicat de ideologia comunistă. Așadar, doctele studii ale lui V. Ivanovici nu sunt aride, ci arzător conectate la social, iar grilele de lectură oferite de exegeți și teoreticieni precum I. P Culianu, M. Bahtin, formaliștii ruși, E. Coșeriu, V. Nemoianu ori I. Even-Zohar își probează valoarea instrumentală. Reunind toate aceste fire interpretative diverse într-un arsenal exegetic prestigios, cu acțiune concertată, autorul participă la revolta împotriva
Hermeneutică postmodernă by Simona-Grazia Dima () [Corola-journal/Journalistic/4616_a_5941]
-
sine, ca performanță nu doar stilistică ci și expiatoare, sub chipul, adesea, al „literaturii de sertar”. Neîndoielnic, era și o reducție sui generis impusă, precum la Kafka, de orarul oneros al măruntului funcționar de nevoie: „aș dori să evidențiez, precizează exegetul, că Radu Petrescu a scris relativ puține cărți de ficțiune. Faptul este motivat de mersul la serviciu, care fie îi răpea din timpul necesar scrisului, fie îi consuma energia. Astfel, era mult mai ușor să scrie la jurnal - un act
Marele Radu Petrescu by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/5004_a_6329]
-
sine decît pur impuls formativ, principiu ritmic, nu are nici conținut și atunci universul e ținut să i se ofere drept simplu conținut, pură materie, animalitate". Alte denumiri ale sferei acestui "impuls formativ pur" sînt imensitatea, veșnicia, haosul. În opinia exegetului, Bacovia are în fața lor o reacție "profund originală": "El este, după cum se pare, singurul poet român care se teme de poezie, care descrie efectele devastatoare pe care aceasta le are asupra poetului (și, prin extensie de înțeles, asupra lumii)". Astfel
Radu Petrescu despre G. Bacovia (II) by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/16643_a_17968]
-
din comun ale unor autori consacrați ai literaturii universale dar și ale unor scriitori care - mai puțin celebri fiind - merită să fie cunoscuți (So schön beiseit. Sonderlinge und Sonderfälle der Weltliteratur, Nagel und Kimche Verlag Zürich, 2001). Ca și alți exegeți și recenzenți ai scrierilor Aglajei Veteranyi, nici Walter Morlang nu a putut ocoli capcana "exotismului" în care destinul autoarei pare a-i fi prins pe nu puțini dintre cei care s-au apropiat de creațiile ei. Tulburătoare este la lectura
Marea dereticată, șosetele închiriate și Doamna Untură by Rodica Bin () [Corola-journal/Journalistic/12502_a_13827]
-
parte din primul eșalon al profesiei. De departe însă, nu a fost un veleitar, iar din scrierile sale transpare o modestie și aproape o candoare care explică oarecum receptarea sa defectuoasă. Vasile Băncilă s-a și "mulțumit" cu statutul de exeget al marilor valori filozofice românești, cum ar fi Lucian Blaga (vol. IV, pp. 121 - 134) sau Constantin Rădulescu-Motru (vol. III, pp. 177-204). Nu a năzuit la sinteze copleșitoare, dar a scris mult și despre subiectele cele mai variate, legate adesea
O restituție: Vasile Băncilă by Mihai Sorin Rădulescu () [Corola-journal/Journalistic/9579_a_10904]
-
atunci cînd exprimă o bună părere despre ei, autorul îi face, prin modul în care le rezumă, le comentează sau le exemplifică opera, să pară plicticoși ori lipsiți de valoare". Nu mai puțin incitante ni se înfățișează obiecțiile pe care exegetul le aduce unei cărți a lui Eugen Simion, Convorbiri cu Petru Dumitriu. O astfel de scriere ar impune, socotește pe bună dreptate d-sa, ca unul dintre cei angajați în dialog să-și asume o postură secundă, fie că e
Expertize convingătoare by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/7806_a_9131]
-
ar rămîne "un moralist superior", deși "incapabil (...) să-l înțeleagă pe Cioran altfel decît ca "estet al disperării", în ideea că esteticul salvează "erorile gîndirii". Care erori - aș putea să întreb, dar nu o fac",se pronunță (echivoc? ironic?) circumspectul exeget. Tudor Cristea e unul din criticii actuali în care se poate avea încredere, practicînd analize al căror timbru mat, uneori cu nuanțe didactice, pare a indica un scepticism învins (spre deosebire de individul doar "corect", care poate fi sec formal, scepticul dispune
Expertize convingătoare by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/7806_a_9131]
-
cuvântul lui Dumnezeu” și că numai prin c u v â n t, ne apropiem de Atotputernicul. Cel care în 1938 a început studiul literelor la Universitatea Jagiellonă, având profesori de primă mână în filologia polonă, printre care pe marele exeget al romantismului polonez, Stanisław Pigoń, a ajuns la concluzia că slovele poeților polonezi: Mickiewicz, Słowacki, Krasiński sau Norwid deveneau cuvinte înaripate pentru el, că pasiunea pentru deslușirea mesajului lor îi călăuzise fericit pașii spre prestigioasa Alma Mater din sudul Poloniei ce
Revelația divină by Nicolae Mareș () [Corola-journal/Journalistic/2639_a_3964]
-
de Lucian Blaga, care-l numea "noul stil", definindu-l drept o transcendere a obiectuluia astfel încît să rezulte "relațiuni cu cosmicul, cu absolutul, cu ilimitatul", acesta nu supraviețuiește oare în destule producții actuale, pe care, spre a da satisfacție exegeților ce se doresc cît mai "la zi", le putem boteza postexpresioniste? E incontestabilă conservarea creației expresioniste în siajul unei epoci sfîșiate de cele două conflagrații mondiale și de ororile totalitarismelor ce le-au succedat. Reflex, poeții ca și artiștii plastici
Un (post) expresionist by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/13711_a_15036]
-
credinței și simțămîntul lipsei de har, între entuziasm și scepticism, între puritate și abjecție, între ciclopic și miniatural, între umilință și trufie etc. în limbaj clinic, autorul Cuvintelor potrivite ar fi un ciclotimic. însă la antropologul francez, ne atrage atenția exegetul nostru, acest termen diferă de cel curent din psihiatrie, căci Thymos posedă o conotație mitică, însemnînd suflet sau spirit și deopotrivă mînie. Raporturile lui Arghezi cu divinitatea, bizuite pe termeni veterotestamentari, confirmă ceea ce Girard numește "dubla violență" sau "dorința mimetică
Arghezi prin grila Girard by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/9182_a_10507]
-
cruciat cu apucături mătăsoase: inflexibil în esență, își căptușește ideile cu pînze de retorică grațioasă. Volumul Diavolul e mostră de incursiune spințară în miezul unei teme vechi de cînd lumea: Mefisto în istoria religiilor. Duquesne are verva caustică a unui exeget pentru care diavolul e cu precădere o temă teoretică și mult mai puțin o problemă de conștiință. Cu alte cuvinte, francezul l-a studiat pe Satana în buchii, dar nu l-a întîlnit aievea. Dacă îl întîlnea, arunca buchiile și
Portret de drac by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/2429_a_3754]
-
fel încât cuvintele din care sunt făcuți construiesc alături de text prezența trupului de aer al celui care îi scrie și care le este astfel destin (pp. 13). O analiză amănunțită a poemelor homerice vine să lămurească și să ilustreze definițiile exegetului. Studierea compoziției Iliadei (pp. 80- 97) evidențiază două nuclee esențiale: catalogul armatelor din cântul al II-lea și scutul lui Ahile din cântul al XVIIIlea, cel dintâi prefigurându-l pe cel de-al doilea. Legătura dintre ele este pusă în
La început a fost Homer by Alexandra Ciocârlie () [Corola-journal/Journalistic/3485_a_4810]
-
moderne. Compoziția practicată de Homer, Corneille sau Balzac este exemplară: felul de a grupa materia în vederea unui efect de ansamblu constituie pentru autorii în cauză o preocupare specială, chiar unică, efectul fiind arhitectural, iar nu muzical sau pictural. Potrivit rafinatului exeget, compoziția presupune o înaltă echilibrare organică și morală și o vedere imensă asupra universului, ea trebuind să fie înnăscută spre a nu se reduce la simpla manieră (p. 258). Ritmica Iliadei și a lui Cousin Pons diferă de cea a
La început a fost Homer by Alexandra Ciocârlie () [Corola-journal/Journalistic/3485_a_4810]
-
ei niște torturați pe aceleași altare de deziluzie? Există oare un document mai subiectiv și mai elocvent decît al lui Alfieri scris după sinistra lui experiență pariziana și revoluționară?". Cu atît mai grăitor cu cît Nicu Caranica însuși e un exeget inclusiv în domeniul italian. Există - aproape incredibil pentru noi, cei ce am fost siliți a suporta preț de o jumătate de veac o politizare univoca, forțată a literelor - și o poezie sincer politică, nedemagogică, izvorîta din confruntarea conștiinței singulare cu
După un model dantesc by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/18151_a_19476]
-
a făcut câteva vizite de documentare la Cortland și în împrejurimi, iar în 1925 a publicat romanul amintit. Are cartea lui Craig Brandon vreo justificare, raportată la opera ficțională? Răspunsul autorului este afirmativ. În primul rând, ea vine în sprijinul exegeților lui Dreiser, care au căutat să determine în ce măsură romanul este o transcriere a documentelor originare și în ce măsură este creația autorului. Or, lipsa unei relatări exacte a ceea ce s-a întâmplat în 1906-1908 a zădărnicit eforturile acestora. În al doilea rând
Când viața "bate" literatura... by Ilie Rad () [Corola-journal/Journalistic/16381_a_17706]
-
de Curtea-Veche, un hiperteliu, o veritabilă epidermă textuală. Conștient că e ultimul dintre cercetătorii puri și nobili ai operei lui Mateiu, Matei Călinescu încheie en fanfare drumul lung și sclipitor de la Evanghelii la patristică. De la "scriptura" barbiană la "scriitura" viitorilor exegeți.
De la Evanghelii la patristică by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/8883_a_10208]
-
științific al Simpozionului - comunicările, prezentate în câte o limbă străină de circulație, au fost tipărite în volum chiar înaintea deschiderii Festivalului. Faptul a facilitat specialiștilor de peste hotare prezenți la eveniment să acceadă rapid și direct la punctele de vedere ale exegeților enescieni din România, dar și la diseminarea lor în mediile de artă și cultură din afara granițelor țării, unde există surprinzător de mulți doritori să-l cunoască pe Enescu, studiindu-i opera pornind de la sursele muzicologice și auditive puse la dispoziție
Festivalul international "George Enescu" by Despina Petecel Theodoru () [Corola-journal/Journalistic/83703_a_85028]
-
cu ridicolul, cum este și astăzi, dar a reușit de fiecare dată să revină în peisajul de marcă al creației culturale, așa cum va fi și de astă dată. Slavici a fost din timp în timp menit uitării, marginalizat de unii exegeți prea grăbiți, dornici să-l catalogheze drept moralist incurabil, schematic și pilduitor, incapabil de mari profunzimi. Este necesar să revenim la Slavici și la „Tribuna”, fiindcă de acolo ne vine un testament în filigran - mai prețios ca aurul pentru cultura
La aniversară: Mircea Muthu, transilvanul by Ioan-Aurel Pop () [Corola-journal/Journalistic/2814_a_4139]
-
încă purtătoarea idealurilor interbelice. Cu alte cuvinte, M.M. refuză să vadă stridențele, undele abătute de la șuvoiul sănătos și viguros și chiar chinurile, frământările și compromisurile unor mari creatori umiliți câteodată de factorul politic. Asta nu înseamnă că este ocolită de exeget dimensiunea luptei culturale, cu puternice conotații politice, de la Slavici, trimis la închisoare la Vaț, până la Aron Cotruș, obligat să-și plângă încrâncenatul amar în exil. Această primă parte a volumului, închinată neuitării și numită, de aceea, Pro memoria, este urmată
La aniversară: Mircea Muthu, transilvanul by Ioan-Aurel Pop () [Corola-journal/Journalistic/2814_a_4139]
-
intuiția scriitorului a fost exactă". Rezervele, tăios exprimate, într-una din epistolele lui Duiliu Zamfirescu către Titu Maiorescu, față de nuvela O făclie de Paște și față de drama Năpasta, în care romancierul credea a găsi artificiu și inautenticitate psihologică, îi sugerează exegetului o asemenea raportare: "E, acolo, o critică de detaliu, cîrtitoare și foarte asemănătoare cu cea operată nu demult de către Alexandru George asupra nuvelei ŤCalulť de Marin Preda". Rememorările din copilărie și adolescență ale lui Gala Galaction au constituit, în opinia
Criza trecutului by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/10662_a_11987]
-
Hamlet, în adîncimile subteranei s-ar alinia Raskolnikov, Ippolit Terentiev, Stavroghin, Versilov și Ivan Karamazov. La prima vedere am fi tentați să credem că acestora din urmă li se acordă cu precădere atenție în studiul de față; în realitate însă, exegetul se concentrează mai ales asupra zonelor de glisaj, asupra subtilelor și complicatelor procese de dedublare: Fiecare demon este totodată la Dostoievski, jumătatea principală sau secundară a altcuiva. Fiecăruia i se înfățișează o parte a sufletului propriu sub chipul exteriorizat, obiectivat
Dostoievski și demonii intertextualității... by Catrinel Popa () [Corola-journal/Journalistic/16503_a_17828]
-
Versetele 157-158 din al 4-lea surat pune în scenă o polemică împotriva evreilor, care afirmă că „Noi l-am omorât pe Mesia”. Coranul neagă, oare, răstignirea, sau denunță doar susținerea iudaică? Textul este ambiguu în această privință, și nici măcar exegeții musulmani nu susțin un singur punct de vedere. Din perspectivă musulmană, oricum, moartea lui Iisus pe cruce nu joacă niciun rol în istoria mântuirii. Dar nici sursele istorice propriu-zise nu lipsesc cu desăvârșire. Astfel, se cuvine menționată, în acest sens
Săptămâna Patimilor - Adevărul despre prigonirea, condamnarea la moarte şi crucificarea lui Iisus () [Corola-journal/Journalistic/26693_a_28018]
-
în Polonia, Bulgaria, Ungaria, Cehoslovacia, Albania, Iugoslavia, ba chiar în Rusia și în celelalte republici sovietice. Oare pretutindeni au fost comploturi internaționale? Oare oculta francmason-kominternist-capitalist-iudeo-maghiară să fi avut atîtea obiective? Iată o problemă în legătură cu care așteptăm o lumină a cugetării exegetului postideologic. Dar să revenim la firul "demonstrației" d-sale: "Iată cum era judecat Eminescu: "Sîntem unul dintre puținele popoare care avem nenorocul ca figura majoră a poeziei noastre să fie prizonieră, cu tot geniul ei, unei concepții de viață reacționare
Un nou A.C. Cuza by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/15394_a_16719]
-
una cu două, și în nici un caz de cei care văd în el un eseist obișnuit. Volume ca Sarea pământului, A fi, a face, a avea, Clipa și timpul sau Eu & tu & el & ea... sau Dialogul generalizat își așteaptă încă exegeții. Pînă atunci se cuvine să ne alăturăm omagiului pe care Marius Ghica, alături de semnatarii textelor din acest volum, i-l adresează distinsului intelectual.
Venerabilul Șora by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/9546_a_10871]