2,397 matches
-
maioresciană, începînd cu E.Lovinescu, urmașul său direct, continuînd cu Pompiliu Constantinescu, Vladimir Streinu, Șerban Cioculescu, G. Călinescu (singurul care a ridicat de la început rezerve serioase cu privire la Maiorescu, dar a sfîrșit prin a-l analiza atent); apoi Tudor Vianu, campionul exegezei maioresciene; în ultimele decenii, Nicolae Manolescu, Alexandru George și Sorin Alexandrescu. Dacă mai adăugăm contribuțiile documentale, uneori foarte prețioase, ale lui Z.Ornea, Liviu Rusu, George Munteanu, ca și ale multor altora, realizăm că Titu Maiorescu rămîne una dintre cele
Supremul pontif by Mihai Zamfir () [Corola-journal/Journalistic/5709_a_7034]
-
poetului român. Originală rămîne doar identificarea verosimilă, în însăși biografia și psihicul eminescian, a elementelor schopenhaueriene. Cel dintîi portret complet și adevărat pe care un critic i l-a închinat lui Eminescu a fost realizat în regim filozofic - și întreaga exegeză eminesciană ulterioară va purta semnele acestui debut. Analizele maioresciene au rămas cam la aceeași formă, din tinerețe pînă la sfirșit; după expunerea cîtorva principii de bază și elaborarea unei teze generale pe care respectivul autor o exemplifică, urmează citatele, vag
Supremul pontif by Mihai Zamfir () [Corola-journal/Journalistic/5709_a_7034]
-
a scris și s-a vorbit despre Bacovia și despre bacovianism, senzația că esențialul a rămas nu doar neatins, ci chiar intangibil instiga încă pe lectorul model, ca și pe cel comun. După ce eforturile, adesea supradimensionate în raport cu propriile mize, ale exegezei au sfarsit prin a aproape toate aperturile înserate, de la simplificatoarea schemă a simbolismului ( , ), trecand prin decadentism, avangardă și ajungând la tentațiile, inca puține și timide, ale unei recuperări postmoderne, poezia bacoviană nu încetează să ne provoace." Răspund provocării, cu lungi
Actualitatea by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/16458_a_17783]
-
e un rebel liric de spumoasă expresie doctă. În al treilea rînd, autorul nu îl interpretează pe Cioran, ci îi înfățișează marotele, maniile și ideile fixe. Autorul nu e interpret, ci călăuză, drept care volumul de față nu e unul de exegeză, ci un vademecum în corespondența cioraniană, cu surprinderea temelor dominante din gîndirea eseistului: obsesia propriului eu, obsesia României, obsesia feminității și tema eredității putrede. Principala idee a criticului este că pe adevăratul și nedisimulatul Cioran îl găsim în corespondență și
Veninul reconfortant by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/6197_a_7522]
-
putea numi (și) PARANOIA SCHWARTZ. Cum se justifică astăzi o panoramă a literaturii române, când nici autorii cărților de sinteză nu mai citesc decât o câtime din producția contemporană? Cu riscul de a produce noi exclamații dezaprobatoare, voi repeta că exegezele se realizează, mai ales, la cârciuma, autorii prezentându-si opera pe cale orală și colportând păreri umorale despre confrați. Dacă, pe vremuri, unii critici se scuzau că n-au publicat capitolul despre un anume autor, dând vină pe cenzură, azi fie
Despre dialogul frânt by Gheorghe Schwartz () [Corola-journal/Journalistic/17690_a_19015]
-
scuză sărăciei endemice, au cam băgat capul între urechi, n-aud, nu văd. Și cît ar mai fi de lucru din partea tuturor! Practic, nu există ediția etalon, de încredere sub raportul acurateții, al exactității. Pe ce baze să se efectueze exegezele de dorit, cînd destule texte mai zac risipite prin publicațiile epocii iar cele în circulație denotă carențe, lecțiuni incerte, vicii de transcriere trecute cu vederea și perpetuate de rutină tiparului? Cel putin aceasta este sugestia degajata din aparatul critic al
Un centenar oarecum prematur by Geo Șerban () [Corola-journal/Journalistic/17912_a_19237]
-
vedere că avem de-a face cu un membru al Partidului Liber-Schimbist, "recidiva" domnului Ștefan Cazimir, publicată anul acesta de Grupul Editorial Național și Editură pentru Literatură Națională, poate părea paradoxala. Caragiale Recidivus este o reeditare a textelor sale de exegeza caragialiana elaborate de-a lungul unei perioade de trei decenii - o mai grăitoare dovadă de consecventă nici că puteam primi din partea sa. Retipărirea acestor texte, menționează autorul în cuvântul premegător, a fost făcută fără "cosmetizări", acest lucru însemnând că vom
Caragiale - "Jurnal" exegetic by Irina Marin () [Corola-journal/Journalistic/14593_a_15918]
-
adânci, hermeneutica textelor lui Caragiale, autorul încearcă să evite blazarea comentatorului familiarizat până la obsesie cu obiectul sau de studiu. Volumul de față mă duce automat cu gândul la deontologia jurnalului datorită faptului că, mai înainte de a fi o carte de exegeza literară, este o mărturie a odiseii personale a autorului în lumea caragialiana. Meritul domnului Cazimir stă tocmai în aceea că a păstrat caracterul organic al analizelor, neintervenind în succesiunea vârstelor sale critice. Ștefan Cazimir, Caragiale Recidivus, Colecția ESEURI și STUDII
Caragiale - "Jurnal" exegetic by Irina Marin () [Corola-journal/Journalistic/14593_a_15918]
-
Simuț O istorie critică a literaturii din Basarabia preia, fără vreo genuflexiune formală, sintagma lui Nicolae Manolescu din sinteza sa aflată în lucru. ,O istorie critică" înseamnă o situare într-o genealogie a interpretărilor și recunoașterea deschisă a predecesorilor în exegeza pe același subiect. Volumul apărut la Chișinău în 2004 reunește șapte studii introductive la o serie de antologii pe genuri ale literaturii din Basarabia. Poezia basarabeană a secolului XX a fost antologată într-un volum și prefațată de Nicolae Leahu
Regiunea Literară Autonomă Basarabia by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/11345_a_12670]
-
care își cheamă exegeții. Chemarea seamănă cu o apropiere desfășurată pe baza unei afinități temperamentale, cu o atracție în virtutea căreia un anumit gen de filozofi nu poate fi comentat decît de un anumit tip de cercetători. Ceea ce înseamnă că o exegeză de calitate, înainte de a cere o aplecare minuțioasă asupra literei operei, presupune o înrudire mentală cu făcătorul ei. Constați că un gînditor îți seamănă și simți imboldul de a-i adînci cărțile. Mai mult, singurii filozofi pe care îi putem
Gînditorul fără urmași by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/7801_a_9126]
-
Flonta este un caz fericit. În lumea filozofiei românești, rolul de exeget al lui Wittgenstein i se potrivește ca o mănușă. E ca și cum coerența și logica minții sale s-au înșurubat perfect în filetul cărților gînditorului austriac, rezultatul fiind o exegeză a cărei principală virtute este că-ți inspiră încredere. Altfel spus, poți fi sigur că, atunci cînd profesorul Flonta spune ceva despre Wittgenstein, afirmația sa are acoperire în substanța operei. În al doilea rînd, Mircea Flonta este unul din acei
Gînditorul fără urmași by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/7801_a_9126]
-
și Alcibiade, Ion Pillat se poartă după cutuma locului, fiind mai simbolist decît parizienii la Paris, mai neaoș, acasă, decît românii și mai clasic decît grecii în Grecia". Sînt expresii de gamin, care împrospătează tonul, făcînd din lectura acestei importante exegeze și un prilej de delectare. Lucru rar în critică, Al. Cistelecan are o notă stilistică proprie, după care îl putem recunoaște cu ușurință. Al. Cistelecan, Celălalt Pillat, Ed. Fundației Culturale Române, București, 2000, 364 pag., prețul 60.000 lei.
O nouă imagine a lui Ion Pillat by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/16225_a_17550]
-
altă limbă decît româna nu a fost acceptat de toți, destule voci dezaprobînd-o neînduplecat. Și neînțelegerile continuă să se manifeste aprig, cînd, dimpotrivă, necesară ar fi unitatea. Am citit, de curînd, cartea d-lui Gh. Carageani Studii aromâne care, reunind exegeze despre această inflamabilă chestiune (unele comunicări la conferințele periodice ale aromânilor), o ia în dezbatere științifică. E, poate, greu de acceptat opinia distinsului autor că limba română s-a născut deopotrivă la stînga și la dreapta Dunării, cînd, se știe
Din nou despre tragedia aromânilor by Z. Ornea () [Corola-journal/Journalistic/16824_a_18149]
-
provincie fără tradiții universitare există destui oameni de carte entuziaști și înzestrați, autori ai unor cărți deloc provinciale. Fănuș Neagu. Povestirile magice e o premieră exegetică notabilă, mai întîi prin felul în care (Eugen Negrici dixit) autorul ei „repornește motoarele exegezei”, scoțînd „literatura lui Fănuș Neagu de sub mormanul formulelor simplificatoare care de două decenii încoace blochează procesul firesc al receptării” - între altele, demonstrînd cum temele și motivele prozei fănușiene, despre care „se credea că sunt puține și definitive”, evoluează în timp
Povestiri magice din spațiul Bărăganului by Paul Cernat () [Corola-journal/Journalistic/3270_a_4595]
-
coordonare și subordonare, greșeală și eroare, natură și cultură, filozofie și muzică, știință și muzică. Practic, aceste expuneri, mono sau bitematice, pot constitui - după cum spuneam - ele însele, teme pretabile la ample dezvoltări variaționale, de sine stătătoare. Global, însă, toate aceste exegeze miniaturale, conexate ca într-o catenă ramificată, evidențiază intenția autorului care ne invită la o permanentă și profundă meditație de musicae natura. Primul „despre” aduce în discuție, așa după cum era de așteptat, natura limbajului muzical: Este muzica un limbaj? Și
Despre...De musicae natura by Ovidiu Trifan () [Corola-journal/Journalistic/83695_a_85020]
-
relațiile canonului cu identitatea (multiculturalitate, multirasialitate, gen etc.) în civilizația Statelor Unite după 1945. În concluzie, Cosana Nicolae a elaborat un studiu foarte documentat, scris atractiv, cu o uimitoare distanță față de jargonul critic (aproape inevitabil) în care se pierd, de obicei, exegezele cu componentă ideologică. Canon, canonic reprezintă, după mine, o lectură critică obligatorie pentru toți cei interesați de mecanismele frecvent obscure ale istoriei literare. Mai mult, reprezintă, o spun deschis, o foarte plăcută lectură literară, plină de incontestabile virtuți stilistice.
Canonul oriental by Codrin Liviu Cuțitaru () [Corola-journal/Journalistic/8966_a_10291]
-
texte, conținând 5 variante românești, cele mai vechi, ale Vieții Sfintei Maria Egipteanca. Ediția este importantă pentru că susține cu dovezi disocierile teoretice ale autorului, dar și întrucât oferă o primă privire de ansamblu asupra acestei legende, nu foarte frecventată de exegeza mai veche. Ca editor, Gabriel Mihăilescu a avut de surmontat câteva dificultăți, prima fiind absența din ms. rom. 5023 BAR, constituind cea mai veche versiune în limba română (denumită „din Șcheii Brașovului"), a ultimelor două file, conținând finalul. Editorul a
Monografia unei legende hagiografice by Răzvan Voncu () [Corola-journal/Journalistic/6079_a_7404]
-
sunt curios să-l văd cât mai curând într-un volum propriu. Conlucrarea perfectă dintre ucenici și profesori e demnă de remarcat și ea asigură calitățile dicționarului. Se realizează îmbinarea obiectivității din sectorul informației cu o subiectivitate bine temperată a exegezei. Informațiile de istorie literară sunt prezente într-un chapeau cu date despre prima ediție și despre variantele ulterioare, completate în final cu o listă a reeditărilor (din păcate, nu întotdeauna completă), traduceri și referințe critice. Schema de organizare a articolelor
Banca de valori literare by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/9078_a_10403]
-
mai detaliată, remarcă pe care o putem extinde și asupra figurii unui protagonist al slăvirii geniului Carpaților și în genere al retoricii național-comuniste, care este bardul de la Bârca, revenit și el, revendicativ, în actualitate. În încheierea deosebit de merituoasei d-sale exegeze, Alexandra Tomiță a avut gîndul oportun de-a introduce un Epilog închinat situației actuale a unor lideri ai protocronismului. Să vezi și să nu crezi cît de benefică poate fi tranziția pentru acești simandicoși reșapați, răsplătiți copios pentru ce ar
Avatarurile protocronismului by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/8576_a_9901]
-
evident, cea mai ingrată, de epistolier în parteneriat cu Veronica Micle. Cum să nu fim de acord că nu o dată și nu de puține ori eminescologia "a căzut în delir, din exces de devoțiune"? Că a înflorit pe seama ei "o exegeză de praznic, desigur,de exaltare festivă, cu discernămîntul mereu amenințat de o supradoză letală de admirație, asumată ca sarcină și datină patriotică - de nu cumva direct ca jertfă patriotică". De acord, exegezele cu temă eminesciană la intersecția dintre secole sunt
Stil caragialesc by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/7932_a_9257]
-
de devoțiune"? Că a înflorit pe seama ei "o exegeză de praznic, desigur,de exaltare festivă, cu discernămîntul mereu amenințat de o supradoză letală de admirație, asumată ca sarcină și datină patriotică - de nu cumva direct ca jertfă patriotică". De acord, exegezele cu temă eminesciană la intersecția dintre secole sunt "hagiografii, dacă nu în totalitate, în strălucită majoritate". Corespondența eminesciană cu caracter erotic are rolul unui duș rece peste iconografia tot mai uzată în stereotipiile excesului său dezolant. Ea semnifică nu altceva
Stil caragialesc by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/7932_a_9257]
-
aparținând dl prof. univ. dr. Ion Iliescu. Expoziția este organizată tematic, în 12 vitrine, și cuprinde diverse ediții, traduceri ori ipostaze ale creatorului, dintre care amintim: „Schiller în cartea poștală ilustrată”, „Primele tălmăciri în limba română”, ediții ilustrate cu gravuri, „Exegeze românești”, ediții de lux și multe altele. Vizitatorii interesați au posibilitatea de a admira exponatele până în data de 27 septembrie. M. D. M. Comedii originale românești l Concurs de dramaturgie Teatrul de Comedie din Capitală, în colaborare cu Ministerul Culturii
Agenda2005-31-05-cultura () [Corola-journal/Journalistic/284003_a_285332]
-
Romulus Bucur Nu cu multă vreme în urmă, Al. Cistelecan îmi reproșa, nu că nu citesc exegeza cărților de poezie despre care scriu, ci că mă comport ca și cum așa ar sta lucrurile, adică o ignor cu bună știință. Nu am de gînd să-l contrazic, dar măcar de părerile lui voi ține seama, într-un fel sau
O retrospectivă by Romulus Bucur () [Corola-journal/Journalistic/8478_a_9803]
-
mărturie va stă o p e r a, ați lărgit la noi interesul față de acest domeniu mai mult decât în oricare altă țară din lume. Cum s-a operat trecerea de la polonistică la comparatistica literară, pentru că și în această direcție exegezele dv. sunt mai mult decât pertinente? Stan Velea - Aproape jenant măgulitoare, aprecierea aportului meu la răspîndirea pe solul spiritualității românești a uneia dintre cele mai importante literaturi europene, cea polonă, s-ar cuveni restrânsă, în spiritul adevărului și al unei
Despre comparatismul românesc by Nicolae Mareș () [Corola-journal/Journalistic/13853_a_15178]
-
sculptură) și Magda Ziman (tapiserie) (10-20); Muzeul Banatului: Costume populare din colecția soliștilor vocali Cătălina Pâșlea și Marius Matei (9-16); Galeria Pro Armia: Salonul Romul Ladea (10-16); Cafeneaua Papillon (Piața Unirii): Expoziție de fotografie (nonstop); Biblioteca Centrală Universitară „Eugen Todoran“: Exegeză eminesciană (9-18); Casa „Adam Müller Guttenbrunn“: Cornel Coco Galescu, expoziția foto Ama Dablam (9-18); Centrul Cultural German (str. A. Pacha nr. 2): Uși deschise - cum locuim noi, cum locuiesc alții? , fotografii, texte și planuri (9-18); Secția de Artă a B.J.T.
Agenda2006-06-06-timp liber () [Corola-journal/Journalistic/284734_a_286063]