4,341 matches
-
și mor îngropându-se în biserici zidite de Domnii lor - întrerup din vreme în vreme șirul româncelor coborâtoare mai ales din neamuri boierești (o „piață” matrimonială precumpănitor ortodoxă, cu câteva „enclave” - având evidente nuanțe hipergamice - catolice și cu un „ungher” exotic, dacă este adevărat că Petru Cercel [care, în 1578, făgăduise - la Roma - să treacă la catolicism, primind - ca un „vir catholicus și unit cu Sfântul Scaun” - ajutorul Vaticanului în demersurile sale], după ce a refuzat planul surorii lui Murad al III
Văduvele sau despre istorie la feminin by Dan Horia Mazilu () [Corola-publishinghouse/Science/2282_a_3607]
-
Potcoavă, Crețul, domn al Moldovei) 1577-1578. Cântec popular din Rusia meridională, în „Convorbiri literare”, XXI, 1888, nr. 11, pp. 999-1009; H. Dy. Sirani, Legenda Serpegăi, în Anuarul Institutului de Istorie din Iași, I, 1936, vol. III, pp. 81-82; Magdalena Laslo-Kuțiuk, Exotica limitrofă. Studii comparate româno-ucrainene, București, 1997, pp. 78-84; Dinu C. Giurescu, Ion vodă cel Viteaz, ediția a II-a, București, 1966, p. 27. 149. Constantin Rezachevici, op. cit., vol. I, pp. 735-736. 150. Pe larg la P.P. Panaitescu, Sfârșitul lui Iancu-Vodă
Văduvele sau despre istorie la feminin by Dan Horia Mazilu () [Corola-publishinghouse/Science/2282_a_3607]
-
proză din Cetatea cu porțile închise, în mare parte relecturi biblice, sunt totuși prea vizibile pastișe după poemele în proză ale lui Oscar Wilde. Traducerile lui S. din poezia lui Charles Baudelaire sunt superficiale, mai interesante, prin deschiderea spre spații exotice, fiind antologiile de poezie persană, japoneză și chineză, tălmăcite, desigur, prin intermediar. SCRIERI: Din trâmbițe de aur, București, 1910; ed. București, 1930; Femei ciudate (în colaborare cu Const. Rîuleț), pref. Emil Gârleanu, București, 1911; Doi dispăruți: Iuliu Săvescu - Ștefan Petică
STAMATIAD. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289848_a_291177]
-
Farrar, Straus and Giroux, 2004, cu comentariul excelent al unui specialist În Kipling, David Gilmour: „Eastward Ho!”, The New York Review of Books 51 (8), 13mai 2004, pp. 20-21 (le mulțumesc soților Padoux pentru semnalarea acestui articol). Harlan rămâne cel mai exotic dintre străinii lui Ranjit. Dintre germani, trebuie reținuți baronul Karl von Hügel (memoriile lui apar În 1845) și H. Steinbach (devenit comandant de batalion). Medicul general al armatei Khalsa avea să fie un francez, dr. Benet. Un artilerist remarcat avea
[Corola-publishinghouse/Science/2270_a_3595]
-
a informat despre această particularitate a credințelor indiene care a șocat cu egală putere fiecare dintre generațiile primilor indianiști și călători. Trebuie amintită oricum și broșura pe care i-a dedicat-o Ion Câmpineanu-Cantemir, un autor important pentru ceea ce este exoticul În cultura română modernă: Sati sau ruguri de iubire, București, 1928. 148. Deja În 1829, englezii din India se implică tot mai hotărât În negarea și apoi interzicerea ritualului arderii văduvei, afirmând că modelul acestui ritual nu e tradiția ancestrală
[Corola-publishinghouse/Science/2270_a_3595]
-
nu fi receptat decât această parte științifică, În sens european, a activității celor pe care i-a Întâlnit. 273. La fel spune și Eliade (vezi descrierea În India..., București, 2003, pp.79, 99-100). 274. Sau myrobalan, un amestec de fructe exotice pentru uz farmaceutic, amplu folosit În perioada medievală și În Europa. Cum compoziția sa variază iar termenul e consacrat În literatura botanică internațională, l-am menținut netradus. 275. În original: china-root. Înlocuitorul sinic pentru sarsaparilla. 276. Referințe despre „hermafrodiți” apar
[Corola-publishinghouse/Science/2270_a_3595]
-
În timp ce naratorul Însuși, Încă o dată, la Început e un simplu oaspete... Între Bakhulbagan Road din cartierul Bhowanipore și strada S. din centrul Bucureștiului există așadar o comuniune firească, un semn suficient de lizibil pentru continuitatea inițierii lui Eliade În decorul exotic și atrăgător pe care, treptat, Îl absoarbe. Din ambele case, oarecum Înșelând Încrederea care Îi fusese acordată, naratorul-Eliade este respins. Cel puțin Încă o dată Eliade căutase să se aproprie de ceea ce a numit tocmai „«misterul» conviețuirii În casa lui Dasgupta
[Corola-publishinghouse/Science/2270_a_3595]
-
plachete. Statutul de militant socialist și condiția proletară îi aduc anumite privilegii după război, când, în 1950, intră în redacția revistei „Viața românească”. Se pare că S. a început să versifice aspecte ale propriei existențe, sensibilizat de puternica încărcătură de exotic și visare prilejuită de călătoriile pe mare. Primul ciclu din Pași spre lumină, intitulat Fragment de jurnal, încearcă să prindă felul în care, în umilitatea periferiei și a atelierului, imaginile înregistrate aveau efecte și reverberații magice, declanșând starea lirică. Privirea
SARBU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289496_a_290825]
-
de V. Alecsandri. E un temperament labil, când contemplativ, când exaltat, cu frecvente pendulări între euforie și deznădejde. Există în stihurile sale o tensiune către adâncimile celeste, o chemare, străbătută de un fior de neliniște, a altor orizonturi. Gustul pentru exotic își are aici una din surse. Leul, cu un peisaj saharian conceput în maniera lui Leconte de Lisle, La Polul Nord, desfășurând priveliștea feerică a întinderilor de gheață încremenite într-un somn etern, Tanit - imn cartaginez, la fel ca Pe muntele
SAVESCU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289520_a_290849]
-
Han va înălța un monument în memoria sa. Poezia lui S. fructifică atitudini și motive din fondul comun al simbolismului: mirajul „departelui” (cuvânt tematic frecvent utilizat) și al „zărilor albastre”, marea, corăbiile, „insulele stinghere”, ce „zac necunoscute” în Pacific, peisajele exotice, parcul autumnal, ploaia, solitudinea, recluziunea, nevrozele și morbidezza, dar și marele oraș, „Capitala”. Nota specifică e apetența pentru meditația gravă. În lipsa unui fundament cultural solid - cum remarca E. Lovinescu -, ceea ce ar fi putut deveni explicare metafizică a lumii se oprește
SAULESCU-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289513_a_290842]
-
pentru literatura secolului al XIX-lea, traducând Însemnare a călătoriii mele de Dinicu Golescu, ori pentru proza din prima jumătate de secol XX: romanele Ion de Liviu Rebreanu sau Donna Alba de Gib I. Mihăescu. Ținând seama de preferința pentru exotic a cititorilor, transpune, împreună cu germanista Ruth Kisch, romanul istoric Fanar de Horia Stancu, nu neglijează nici pe amatorul tânăr de literatură, oprindu-se la Cei de la Crisanta de Gica Iuteș și la Coiful de aur de Alexandru Șahighian. În perioada
SCHUSTER. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289559_a_290888]
-
Conceput sub forma unui lung colocviu cu sinele, Ibis devine reprezentarea metaforică a unei încăperi sufletești, mobilată conform gustului propriu și confortului (intelectual) personal. Sunt prelucrate, artizanal, numeroase motive livrești, reintegrate în tiparul afectiv al discursului liric propriu. Influența simbolismului exotic minulescian aduce pe același plan imaginea „palidelor fecioare” cu „tam-tamul” tobelor, stelelor, durerii, valurilor. Poemul este cutreierat de Isolde și Melisande, Pulcinele, trubaduri și truveri. În același context apar umbrele altarului din Chartres, ca și Laïs, Erasm, Ronsard, Musset, Andersen
SCHINTEE. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289555_a_290884]
-
adică geografic, contemplația se deplasează de pe meleagurile autohtone tocmai spre Vestul îndepărtat american, încât, într-un ciclu al volumului Reîntoarcerile (1973), se regăsesc priveliști de preerii nesfârșite, cu bivoli sălbatici, turme de bizoni, șamani, șerpi, șoimi irochezi și alte păsări exotice, între care se distinge, fioros, Marele Eagle, ce „urcă spre piscuri semețe, / Ciocul plin de pești și de șerpi să și-l șteargă de stânci”. Nu rareori, contemplația și confesiunea au ca suport o reflexivitate fără accent personal, fără relief
SCHIOPU-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289556_a_290885]
-
feminin” (G. Călinescu) sau ca un „observator fin al capriciului feminin” (Al. Piru), comentariile fiind favorabile, uneori chiar entuziaste încă de la apariția cărților. Romanul Popi conține una dintre cele mai insolite și originale aventuri de dragoste, petrecută într-un decor exotic, în ambianța fascinantă a Atenei, unde impresionantele mărturii ale Antichității se opun constant realităților și practicilor moderne. Un tânăr român, delegat al Băncii „Dacia Romană”, sosește în capitala Greciei chiar în momentul izbucnirii războiului civil dintre monarhiști, susținători ai regelui
SCORŢESCU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289573_a_290902]
-
aici o lirică searbădă și monocordă, autorul lamentându-se întruna, pururi nemângâiat de pierderea iubitei și covârșit de amărăciunea exilului. Nota socială, uneori cu adresă satirică, nu lipsește. Unele poezii sunt adaptări din grecește. De oarecare interes ar fi elementele exotice și mai ales cele de pastel. Nu doar în sensul observației caracterologice, ci și în plan etic S. e un critic lipsit de seninătate, un înverșunat. El are oroare de luxul, corupția, abuzurile și viciile care minează societatea română a
SERRURIE. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289646_a_290975]
-
învățarea limbii japoneze (dicționare și ghiduri de conversație pereche, 1980, 1981). Plecând de la un hobby intelectual, ajunge să elaboreze cărți de structură complexă, cum sunt Civilizația japoneză tradițională (1984) și Dicționar de literatură japoneză (1994), volume care depășesc simplul interes exotic, autorul instruindu-și potențialii cititori cu o informație densă, distribuită în capitole riguros delimitate. Prezentarea enciclopedică predomină în prima lucrare, civilizația tradițională medievală - prelungită până la restaurația imperială din 1868, care va marca, de altminteri, începutul modernizării totale a Japoniei - fiind
SIMU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289691_a_291020]
-
cavaler al ordinului «Lancea lui don Quijote»”, cum se autodefinește autorul. Este vorba despre un vizionar romantic trecut prin Arthur Rimbaud și prin experiența „poeților blestemați”. El jură pe vis, toate „măștile” și peregrinările sale prin epoci defuncte și geografii exotice, cum și - cu atât mai mult - construcțiile în pur imaginar și în „irealitatea senzorială” nu sunt tatonări ale unui începător care nu își găsește identitatea, ci încercări de salvare din indigența și ignominia contingenței. Identitatea lui e aceea a unui
TONEGARU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290224_a_291553]
-
pe drum”, se vorbește, în fine, de „era noastră tristă”. În structura sa de adâncime, T. este un poet tragic. (Auto)ironia și umorul saturnian nu fac decât să îi sublinieze această dimensiune funciară. Numai aparent [...] Tonegaru e un poet exotic; în realitate, el este poetul celui mai substanțial protest liric împotriva condiționării arbitrare a vieții individuale, destul de prizonieră, de la natură, în condiția ei originară. VLADIMIR STREINU Spirit, totuși, modern prin limbajul disonant și neîncrederea programatică pe care o arată față de
TONEGARU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290224_a_291553]
-
nuvela Zile, nopți și căutări, iar editorial cu volumul de reportaje Poarta spre 1 000 de coline, apărut în 1963. Colaborează la „Luceafărul”, „Ateneu”, „Viața românească”, „România literară” ș.a. Încă din reportajele de început T. își arată interesul pentru amănuntul exotic, interes manifestat și în cea de-a doua carte (scrisă în colaborare cu Sorin Ciulli), Corturi în Pamir (1965). Odată cu publicarea romanelor Singur contra mea (1967) și Stații în câmpiile dezordinii (1969), foarte deosebite ca factură, abandonează reportajul în favoarea prozei
TUNARU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290301_a_291630]
-
spânzură inima și dormi”. Aceasta este, de altfel, ținta demersului liric al lui T., în care, alături de reconstituirea din frânturi de amintire a unui climat erotic particular, pendulând între adorație și mâhnire, evocarea peisajului bălților brăilene, a aerului straniu, vag exotic al cheiului portuar încremenit în vipia unei amiezi de vară și meditația în jurul invenției poetice (,,Cine adulmecă pe ape cântul / cu rotiri de uliu scăpătat?”), adesea cu inflexiuni agonice („Din vreme clipele nu se mai rup, / prin aer nu se
TUDOR. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290288_a_291617]
-
a descoperi talente noi, de a trezi „energii noi”, criticul îl trece printre scriitorii pe care Sburătorul i-a consacrat. Placheta de debut, Caravanele tăcerii (1923; Premiul Academiei Române), în care poemele, orânduite în cicluri coagulate în jurul unei imagini generice (Miragii exotice, Hohotele licuriciului, Pagodele nopții etc.), relevă un poet cu vocație de peisagist și cu o înclinație evidentă către detaliul pitoresc. A doua carte de versuri, Stampe (1927), marchează trecerea la „o cale nouă”, între „simbolismul abstract” și „materialismul poetic” (G.
VALERIAN. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290416_a_291745]
-
de călătorie ale lui Al. Sahia (în Palestina) și George I. Duca (în Laponia, Suedia, America de Nord). Din 1932 în paginile revistei se desfășoară o veritabilă competiție, la care participă redactori și colaboratori, unii venind în întâmpinarea gustului public pentru pitorescul, exoticul, insolitul zonelor îndepărtate ori din imediata apropiere, alții exploatând și posibilitățile speciale ale reportajului de a se pronunța în problemele actualității politico-sociale. Reporteri pe mapamond sunt Petru Comarnescu (Deșertul Californiei, Tipuri americane), Mircea Eliade (În Țara lui Gandhi), Ionel Jianu
VREMEA-2. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290654_a_291983]
-
1897 o decizie fermă a patronului transformându-l într-o tipăritură perenă, încredințată unui responsabil indicat anume. Locul central în fiecare număr este ocupat de un roman de aventuri în serial, cu subiecte fantastice sau cu acțiunea plasată în ținuturile exotice, de relatarea unei expediții în jurul lumii sau la antipozi. Așa sunt Castelul din Carpați, Stăpânul lumii, Michael Strogoff, O dramă în Mexic, Insula părăsită, Cinci săptămâni în balon etc. de Jules Verne, Haiducul Macedoniei, Misterele Mexicului sau Logodnica mexicană, Exploratorii
ZIARUL CALATORIILOR SI AL INTAMPLARILOR PE MARE SI PE USCAT. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290733_a_292062]
-
când în versuri scurte, unele cu ecouri neoanacreontice. Spre deosebire de preeminescieni, Z. își cizelează stihurile mai totdeauna impecabil. Dar cele lirice vădesc tocmai lipsa lirismului, mult mai bogate resurse poetice alimentând compunerile cu caracter narativ-descriptiv. Acestea introduc, cu incontestabile efecte literare, exoticul, un exotic atenuat (grecesc în Levante și Calavryta, oriental în Câinele nizamului, boreal în Alina-Linda), bizarul și fabulosul (Bjali, Nebuna din Herăști), macabrul (La bal mascat). În Harpista romantismul mizerabilist îl anunță pe cel din simbolismul decadent și din literatura
ZAMFIRESCU-2. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290696_a_292025]
-
versuri scurte, unele cu ecouri neoanacreontice. Spre deosebire de preeminescieni, Z. își cizelează stihurile mai totdeauna impecabil. Dar cele lirice vădesc tocmai lipsa lirismului, mult mai bogate resurse poetice alimentând compunerile cu caracter narativ-descriptiv. Acestea introduc, cu incontestabile efecte literare, exoticul, un exotic atenuat (grecesc în Levante și Calavryta, oriental în Câinele nizamului, boreal în Alina-Linda), bizarul și fabulosul (Bjali, Nebuna din Herăști), macabrul (La bal mascat). În Harpista romantismul mizerabilist îl anunță pe cel din simbolismul decadent și din literatura impulsionată de
ZAMFIRESCU-2. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290696_a_292025]