14,462 matches
-
activități să ducă mai departe amintirile în calitate de „Călător... prin vâltoarea vremii”. Așa se face, fără a fi vorba de o surpriză pentru mine, care eram înștiințat din vreme în vrem cum decurge travaliul, ca la 11 august 2009, domnia sa îmi expediază prin poșta română volumul II al cărții citată pe care îmi scrie următoarele: „Domnului Ion N. Oprea (I.N.O.), cu toată dragostea și recunoștința mea perpetuă, pentru îndemnul repetat și provocator ca să scriu. În concluzie vă pot socoti, pe drept
CĂLĂTOR... PRIN VÂLTOAREA VREMII (ÎN LUPTĂ CU TIMPUL...). In: CĂLĂTOR... PRIN VÂLTOAREA VREMII by Alexandru Mănăstireanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/562_a_745]
-
carte și conținutul ei cât și pentru munca ta de a scoate din colbul vremii, spre știința celor de azi și din viitor, oameni și vremuri trecute...” Scrisoarea doamnei (Constanța, str. I. G. Duca 81, bloc L.41) i-am expediat-o consăteanului meu Alexandru Mânăstireanu, ca să-i fac o bucurie în plus. În ce mă privește, prețuind experiența de viață, într-un eseu „Mamă, lecții de viață”, publicat ca un fel de prefață la volumul „Carte - omagiu mamei”, Editura PIM
CĂLĂTOR... PRIN VÂLTOAREA VREMII (ÎN LUPTĂ CU TIMPUL...). In: CĂLĂTOR... PRIN VÂLTOAREA VREMII by Alexandru Mănăstireanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/562_a_745]
-
Primul va fi introdus în rândurile imediat următoare, în timp ce următorul și-a aflat deja locul respectiv în prezentul volum. LUMÂNĂRICĂ - sfântul Ioan de la Tutova, de Ion N. Oprea Din Iași, la 4 mai 2009, dl. Ion N. Oprea îmi mai expediază încă o carte cu titlul semnalat mai sus, însoțită și de o dedicație de suflet - ca de obicei. Pur și simplu m-a luat prin surprindere, pentru că discuțiile noastre telefonice din ultimul timp nu-mi semnalau vreun nou eveniment editorial
CĂLĂTOR... PRIN VÂLTOAREA VREMII (ÎN LUPTĂ CU TIMPUL...). In: CĂLĂTOR... PRIN VÂLTOAREA VREMII by Alexandru Mănăstireanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/562_a_745]
-
Iorgu Gălățeanu, căruia i-am trimis volumul doi prin prof. Gruia Novac. Cu un alt taxi aflat chiar în curtea spitalului ajung cu ușurință acasă, în tihna mea obișnuită. Am marea bucurie să descopăr în cutia poștală o nouă carte expediată de prietenul prof. V. Fetescu. Este a opta carte din creația personală, cu titlul „Poeme pentru veșnicie”, cu o inspirată copertă ce te îmbie stăruitor s-o citești și să n-o lași din mână decât la terminare. Am amânat
CĂLĂTOR... PRIN VÂLTOAREA VREMII (ÎN LUPTĂ CU TIMPUL...). In: CĂLĂTOR... PRIN VÂLTOAREA VREMII by Alexandru Mănăstireanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/562_a_745]
-
o gospodină responsabilă le are în afara preocupărilor profesionale. Caut să închei îmbrățișându-ți familia ca un tată spiritual. Cu toată dragostea, Prof. Al. Mânăstireanu Convorbirea telefonică a avut loc de Anul Nou 2010, în timp ce scrisoarea și coletul poștal au fost expediate ca să fie primite ulterior. Puțin timp după aceea și-a anunțat sosirea ca mesageră din Paris studenta Iulia... care face un masterat la Paris, aducându-mi vești bune, poze și dulciuri din partea Marianei. Vizita a durat aproape o oră, cu
CĂLĂTOR... PRIN VÂLTOAREA VREMII (ÎN LUPTĂ CU TIMPUL...). In: CĂLĂTOR... PRIN VÂLTOAREA VREMII by Alexandru Mănăstireanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/562_a_745]
-
registrele în față și toți bărbații mobilizabili au fost obligați să plece pe front. De prin Europa, pe unde a ajuns frontul, tata trimitea părinților și surorilor vești optimiste, cum cerea cenzura militară. După ce s-au terminat cărțile poștale, a expediat scrisori mâzgălite pe scoarță de mesteacăn; în versuri, fetelor din sat, și în proză, părinților. Le aducea la cunoștință că era sănătos și că deviza companiei (probabil, vigilența cenzurii militare slăbise în fața acelei corespondențe primitive) era "arma-i pușca, nădejdea
Deșertul pentru totdeauna by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295604_a_296933]
-
turneu personal, ca să pot vedea cu ochii mei ce bogății se află în colecția ta, cu scopul de a le găsi utilizări ulterioare, spre bunăstarea generală. Cu cele mai cordiale urări, Tews, lord consilier Cel puțin, se gândi Tews, după ce expedie mesajul și dădu ordinele necesare forțelor armate, pentru moment materialul va fi adunat într-un singur loc. Ulterior, un control mult mai riguros este oricând posibil - nu că n-ar fi vreodată necesar, desigur. Pur și simplu conducătorul înțelept elabora
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85069_a_85856]
-
de joc. Tews ezita. Avea un plan care ar fi avut mai mulți sorți de izbândă dacă era aplicat în mijlocul nopții. Dar asta însemna să dea atacatorilor un răgaz suplimentar de câteva ore, pentru jaf. Hotărât să nu mai aștepte, expedie un ordin către a treia legiune, încă neangajată în luptă, să pătrundă în tunelul care duce în centrul palatului. Ca măsură de prevedere, și cu scopul de a distrage atenția conducătorului dușman, trimise un mesaj lui Czinczar printr-un ofițer
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85069_a_85856]
-
fi refuzat să creadă că orașul era în pericol, deși, desigur, primii fugari ar fi putut pleca în toate direcțiile și nici să nu se mai apropie de proprietate. Clane își reveni hotărât din reverie. Chemă un sclav și îl expedie la locul de sosire, cu ordine către gărzile personale. - Spune-le acestor oameni, care au mijloace de transport rapid, să se miște iute. Aici, la optzeci de mile de Linn, vom avea grijă numai de cei care nu sunt sprinteni
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85069_a_85856]
-
unității această scrisoare. Înmână documentul căpitanului voluntarilor. Era o autorizație semnată de Clane, cu pecetea rangului său. De la moartea lui Tews, o asemenea autorizație n-ar fi fost trecută cu vederea. Când au plecat să se pregătească pentru misiune, Clane expedie una dintre navele particulare în orașul din preajmă, Goram, și-l întrebă pe comandantul de acolo, un prieten de-al lui, ce fel de contraacțiune se pregătea împotriva invadatorului. - Se află oare autorități în oraș - a întrebat - care să indice
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85069_a_85856]
-
majoră? Sau trebuie ca vechea lege să le fie aplicată pentru început? Răspunsul sosi în cel mai scurt timp posibil, în mai puțin de patruzeci de minute. Generalul își trecu forțele sub comanda lui Clane și-l înștiință că își expediase mesajul în fiecare oraș important de pe pământ, în numele "excelenței sale" lord Clane Linn, supraviețuitorul, cel mai de vază de pe pământ, al nobilului Tews, răposatul lord consilier care se prăpădise în fruntea trupelor sale, apărând orașul Linn în fața mârșavului și criminalului atac
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85069_a_85856]
-
orașele Nouris și Gulf care căzuseră, practic, fără luptă. Deoarece barbarii atacaseră, sclavii se ridicaseră pur și simplu și își omorâseră stăpânii. Un raport suplimentar al statului major recomanda execuția în masă pentru toți sclavii bărbați, apți de luptă. Clane expedie mesagerii să adune șefii comerciali și industriali pentru o conferință matinală apoi, după ce se culcă, se gândi la problema sclavilor, cu neplăcere. La ora zece convocă ședința pentru ordine și le spuse celor o sută și ceva de negustori adunați
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85069_a_85856]
-
Czinczar i-a invitat public pe oamenii de știință ai templului să aibă grijă de anumite vestigii care se aflaseră anterior în posesia lordului Clane. În acest moment Clane spuse: - El a menționat de fapt numele meu. - Mesajul a fost expediat prin poștă - veni răspunsul, și omul înălță din umeri. - L-am citit în timpul uneia dintre misiunile mele pe terenurile palatului. Mult după ce întrevederea luase sfârșit, Clane analiză faptul. Bănuia că era o cursă, și totuși, Czinczar nu putea ști cât
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85069_a_85856]
-
printr-un apel personal către mine, este zadarnică. Părăsește această planetă, împreună cu armata ta barbară. Numai o strictă supunere te poate salva pe tine și Europa de la distrugere. Ia seama! Clane, lord conducător în exercițiu Mesajul a fost aprobat și expediat prin grija ofițerului barbar capturat. Clane începu imediat să finalizeze pregătirile pentru lansarea unui atac împotriva orașului Linn. Acesta a fost discutat de câteva ori cu personalul militar și s-a căzut cu greu de acord să fie un atac
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85069_a_85856]
-
numărul de barbari care invadaseră inițial orașul nu părea să aibă vreun sens simbolic. Această posibilitate îl fiicu sardonic. Nu simbolurile, ci săbiile vorbeau limbajul victoriei. Pe măsură ce trecea după-amiaza, atacul linnean se manifesta peste tot. Cutia, încă aburindă, a fost expediată din palat pe la trei. Din moment ce nu exista un pericol imediat, Czinczar trimise un mesager la Meewan. La trei jumătate Meewan veni rânjind cu gura până la urechi. Era urmat de sclavul linnean care purta lectica. În scaun, legat de mâini și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85069_a_85856]
-
Corb la corb nu-și scoate ochii, asta știe fiecare din noi”, ripostară alte voci. Oare cum ar fi mai bine?, încearcă să cumpănească omul politic. Cu ăștia nu te poți pune, mai ales când ești singur. Dacă nu-l expedia pe Nelu și ARO-ul lui, acum ar fi fost în siguranță, nu în fața ăstora care sunt înrăiți și flămânzi. Mai bine să-ncerce să facă ceva. “Bine, dragi oameni buni. Am să-ncerc să v ajut.” La auzul acestor
Filigran by Alexandru Poamă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/363_a_1431]
-
fața contorsionată. —Ce mă-sa? — Serios. Se certaseră sau cam așa ceva din cauza morții mamei lor. Cappy nu mai voise să audă de el pentru că spusese... Dar în momentul în care auzise că Luther era pe moarte... Mark pufni și o expedie cu un gest. Nu vorbeam despre tipul ăla. Niciodată n-a însemnat nimic pentru mine. Mă refeream la domnul Thurman. Ea rămase cu gura căscată, îngrozită. Mark râse doar, un râs grav, sacadat. Mă gândeam, prietenii ăștia imaginari... după ce termini
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1902_a_3227]
-
atâta tot, m-ai ajuta mult. Mai povestește-mi puțin despre ea. Despre caracterul ei. Cum vedea un pacient cu Capgras caracterul? Oare logica, golită de simțire, putea vedea dincolo de spectacolul personalității? Era cineva în stare de asta? Mark îl expedie cu un gest, strângându-și capul în mâini. Mai bine o lăsăm pe mâine, ce zici? Mă doare creierul. Vino și mâine, dacă ai chef. Dar fără costum și geantă, da? Pe-aici suntem cu toții oameni buni. S-a făcut
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1902_a_3227]
-
ei nesăbuită de mamifer se înmuie din nou. Du-te, îi spuse ea. Îndemnul părea ușor, nonșalant. Vezi-ți de treabă. Probabil că ești mort de foame. Poate că o să... îmbuc ceva la repezeală. Ea-l îndepărtă cu un gest, expediindu-l, binecuvântându-l. El avea nevoie de mai mult. —Marți? Ea se mulțumi să se uite la el, cu o încordare abia vizibilă în jurul ochilor: Tu ce crezi? Nu-i spuse nimic lui Daniel în seara aceea. Practic, nu însemna
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1902_a_3227]
-
viață, familie sau carieră, și că după ce o fac ar trebui să-și asume decizia luată. Argumentul în sine este, evident, unul în același timp extrem și simplist (chestiunea are, în fond, inclusiv implicații sociale puternice și nu poate fi expediată atât de simplu), deci nu foarte corect, dar meritul lui este că te pune în fața unei viziuni de viață complet diferite. Ceea ce te ajută (sau cel puțin pe mine mă ajută, alături de o serie de multe alte lucruri, evident) să
Curățenia de primăvară. In: Poveşti cu scriitoare şi copii by Cristina Ispas () [Corola-publishinghouse/Imaginative/801_a_1771]
-
o fi fost acela - care se declanșă când Breemeg atinse un dispozitiv lateral. Gosseyn observa cum curteanul înghițea în sec - pur și simplu gâtul îi tresărea ca atunci când înghiți. Dar înainte ca omul să-și recapete aplombul oficial, băiatul îl expedie. - Poți să pleci Breemeg. Mă ocup eu de musafir, mulțumesc. Apoi îl salută pe Gosseyn cu o mișcare a mâinii. Incidentul se încheie; Breemeg, căruia i se închisese ușa în nas, fie pândea pe-afară, fie era ușurat că i
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85127_a_85914]
-
cele din lumea lui David ori a lui Schneiderhahn. Era bizar că aceste lumi diferite, fiecare cu propria cronologie și propriile tipărituri, trebuiau să coexiste într-un oraș și că le puteai indica pe hartă. În cartierul pietrelor prețioase erau expediate pliante, note de plată, documente din partea consiliului. Conținutul lor nu putea fi contrazis, nu mai mult decît puteau fi contrazise numele săpate în piatră pe fațadele caselor. Pe strada liniștită pe care locuia David, ziarul de seară era lăsat la
by H. M. van den Brink [Corola-publishinghouse/Imaginative/955_a_2463]
-
în fața adversarilor nu representăm o putere, nici morală, nici economică". În altă epistolă, de astă dată adresată lui George Popovici, protopop al Lugojului, ajuns de două ori deputat în Dieta budapestană, iar ulterior președinte al Partidului Național Român din Caraș-Severin, expediată din Paris, la 10 noiembrie 1919, autorul menționa: "... Am constatat că ultimele noastre generațiuni intelectuale din Transilvania sunt binișor maghiarizate". După cum se poate vedea, de fiecare dată, Traian Vuia se referă la pleiada intelectuală și politică românească, și nu la
Comisia de împăciuire: marafeturi epice, tăieturi din ziare by Daniel Vighi [Corola-publishinghouse/Imaginative/917_a_2425]
-
noi acordăm o importanță specială lui Venus, caz în care Enro ar putea distruge planetele noastre. Totuși voi prezenta cazul funcționarilor în drept și puteți fi siguri că se va face tot posibilul. Acum, dacă nu aveți nimic împotrivă... Îl expedia. Repede, Gosseyn răspunse: - Excelența Voastră, am putea fără îndoială să realizăm anumite aranjamente ingenioase. Niște transporturi ușoare ar putea duce câteva mii de oameni din cei mai calificați în punctele în care ar fi utili. - Este posibil. (Madrisol părea să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85126_a_85913]
-
Yalerta la postul care le era desemnat. Proces încă și mai simplu decât crezuse. Părea că nu era loc de formalități. Ofițerul de la admiteri îi lăsa pe voluntari să treacă; după care grăsanul îi conducea în această cameră și-i expedia la destinație. În rest, nimic nou. Ofițerii și echipajul își duceau existența de rutină, fără să se întrebe de ce nava lor rămânea la Yalerta. Cum era trecut de miezul nopții, dormeau poate acum. Gosseyn se simți stimulat de acest simplu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85126_a_85913]