3,053 matches
-
de Olbas pentru tine. Fran inspiră mirosul puternic și simți că o ia cu amețeală. — Ce-i asta, un fel de afrodisiac? — E pentru guturai, de fapt, ca să nu strănuți pe el în momentul de maxim extaz. — Singurul moment de extaz la care visez e să mă culc devreme, după un pahar zdravăn de grog fiert. Să sperăm atunci că și-a luat o carte bună cu el sau o să-l aștepte o surpriză neplăcută, nu-i așa? Locul special al
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2261_a_3586]
-
pe burtă apoi să mă săruți pe păsărică. Să mă mângâi peste tot, să te joci cu limbuța în păsărica mea până voi ajunge la disperare și-mi voi descărca toată energia. Apoi să mă fuți până când vom ajunge la extaz amândoi și atunci să ejaculezi pe fața mea și pe sânii mei. Aș vrea să ne iubim așa până la bătrânețe, să adormim unul lângă altul să ne trezim tot împreună. Când îmi scrii să pui niște floci și puțin sloboz
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2286_a_3611]
-
poetul are permanent în vedere o „revoluție a sensibilității”. Instantaneitatea, percepția fulgurantă, irațională, sustrasă oricărei retorici explicative, țin de revelație, de o mistică poetică. Deloc întîmplător, partea a doua a Principiilor... trimite abundent la noțiuni din sfera sacrului: invizibil, virtualitate, extaz, secret interior, ubicuitate inefabilă. Ele nu au însă o finalitate spirituală, soteriologică, ci estetică. Sîntem - după cum s-a mai arătat - în proximitatea teoriilor despre poezia pură ale abatelui Brémond și a concepției lui Benedetto Croce despre lirism; este discutabil însă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]
-
drum al „contimporanilor” - va prefera să vadă în suprarealismul francez un triumf al pozitivismului asupra unei mistici specifice: „Consider poezia franceză iremediabil ratată prin inadaptarea tipului social, intelectual și retoric la marele romantism. (...) fiind o atitudiune de vis și de extaz, poezia trece pe deasupra oricărui accident. (...) Ca și naturaliștii, reprezentanții acestei maniere sînt schematici. Suprarealiștii degajează din vis mai mult logica de succesiune a visului, bazată pe confuziunea contrariilor, fără a se apropia de ceea ce noi am îndrăzni să numim lumina
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]
-
prostituate” de comercialul facil) prin încorporarea unor genuri „minore”, generatoare de emoții colective: music-hallul, circul, cinematograful mut („pantomima”). Este redescoperită commedia dell’ arte, iar „misterele” medievale sînt reinventate în spirit futurist: „În clovnerii, pantomime, în cîntece de veselie, să retrăim extazele vieții noastre. Mister, în care ritmul mașinei, sunetul sirenei, suferința cotidiană, sforțarea noastră spre libertatea colectivă și bucuria mîntuirei să devie sensul și menirea teatrului subiectiv al epocei noastre” (I.M. Daniel, „Teatrul”). Optimismul futurist se asociază, în acest caz, cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]
-
a Întipărit În minte. Mama avea să mă vegheze mereu din Ceruri. Știu că intenția ei fusese să mă consoleze, dar ani de zile după aceea nu m-am mai gîndit la asta decît atunci cînd făceam sex. Pierdută În extaz alături de iubitul meu, vedeam din senin, spre oroarea mea deplină, cum mama se uita la mine din Rai și trăgeam grăbită pilota ca să ne acopăr pe amîndoi. Chiar În timp ce ședeam În birou, ascultînd-o pe doamna Dickinson cum Își continua monologul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1966_a_3291]
-
Pavia. Fără să mai dea altă explicație decât cea a unui legământ tainic și fără să-mi dezvăluie numele. Nu înainte totuși ca Teja să se fi simțit obligat să explice cu glas răgușit motivul reținerii sale: unii vizitatori, simulând extazul sau jubilația spirituală, mânjesc prin fluxurile carnale ale plăcerii trupurile morților. Dacă n-aș fi fost eu preot, și el călugăr, l-aș fi pocnit. M-am mărginit să-l privesc drept în ochi. Mi-a simțit indignarea, a făcut
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2044_a_3369]
-
și leoarcă de sudoare. Fiecare dintre ei a făcut profeții și a rostit fraze din sfintele scripturi în limbi pe care cu siguranță nu puteau să le știe. Păreau să vadă ceva de nevăzut, căci ochii le erau sorbiți de extaz. Unul dintre cei care făcuseră profeții a spus ceva despre mine. - Longobardul care nu e longobard va trăi la curtea unui rege; regele va avea două paturi nupțiale și două domnii și, între prima și a doua domnie, longobardul care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2044_a_3369]
-
plăcea să-i simtă barba pe pielea ei. Când o pătrundea, ea își îndoia picioarele și-și încorda sexul cu un fel de forță care pe ea o surprindea, iar pe el îl umplea de plăcere. Când Iacob gemea în extazul final, ea era inundată de sentimentul propriei puteri. Și când îi urma repirația, descoperea propria ei plăcere, o deschidere și o senzație de plin care o făcea să suspine, să toarcă cum fac pisicile, și apoi să doarmă așa cum nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2312_a_3637]
-
perete și o sărutase, declanșînd În ființa ei o sumedenie de sentimente de nedescris. Și o feerie de culori schimbătoare precum o aureolă boreală. Christian Bréhat făcuse dragoste cu ea, Lucas Fersen Îi revelă dragostea. După ce o aduse la marginea extazului, o Îndepărtă ușor, căutînd În privirea ei Încuviințarea de a merge mai departe, iar ea Îl imploră să continue. În brațele lui, deveni rînd pe rînd sclava ce n-ar fi bănuit niciodată că poate fi și iubita care cutează
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1941_a_3266]
-
mai ales dimineața; cu toate astea, nu părea bucuros; dar poate un canar să fie bucuros? Bucuria este o emoție intensă și profundă, un sentiment Îmbătător de plenitudine, resimțit de Întreaga conștiință; Îl putem compara cu beția, cu transa, cu extazul. Odată, scosese pasărea din colivie. Terorizat, canarul se găinățase pe canapea, pe urmă se izbise de gratiile coliviei căutând să intre Înapoi. O lună mai târziu, Djerzinski făcu o nouă Încercare. De data asta, sărmana vietate căzuse pe fereastră; amortizându
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2052_a_3377]
-
cosmică. „Se autoperfecționau”, ca să reluăm expresia cel mai des folosită. Lui Bruno Începea să-i fie somn; nu mai cerea nimic, nu mai căuta nimic, nu mai era niciunde; Încet și progresiv, spiritul lui se Înălța spre regatul neființei, spre extazul pur al non-prezenței În lume. Pentru prima dată de la vârsta de treisprezece ani, Bruno se simți aproape fericit. Poți să-mi spui unde sunt principalele centre de vânzare a dulciurilor? Reveni la cort și dormi trei ore. La trezire era
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2052_a_3377]
-
totală. Părul lung al femeii Îi atinse pântecul, apoi limba ei Îi găsi glandul. Tot trupul i se Înfioră de fericire. Ea strânse buzele și Încet, foarte Încet, i-l luă În gură. El Închise ochii, străbătut de fiori de extaz. Vuietul submarin era extrem de liniștitor. Când buzele ei Îi atinseră rădăcina sexului, Începu să-i simtă mișcările gâtlejului. Valurile de plăcere se amplificară În trupul lui, se simțea legănat de vârtejurile submarine, apoi brusc i se făcu foarte cald. Ea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2052_a_3377]
-
O, Doamne. Am intrat. E limpede că am fost destinată unei vieți de infractoare ! Data viitoare am să ridic un pic miza. Să jefuiesc un cazino din Las Vegas sau așa ceva. Urc cu liftul de serviciu împreună cu Jan aproape în extaz, cu un ecuson de plastic pe care scrie TRISH GEIGER prins la rever. Acum nu trebuie decât să stau cu capul jos, să nu mă grăbesc și, la momentul oportun, să mă duc la etajul unsprezece. Lucru pe care îl
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2362_a_3687]
-
a fost niciodată Connor. Tot. Și lucrul cel mai important e că Îl interesează persoana mea. Știi, Îmi pune mii și mii de Întrebări tot timpul și pare sincer fascinat de răspunsurile mele. Îmi Întind brațele cu un zîmbet de extaz pe față și mă las să cad Într-un scaun. — Știi, Lissy, de cînd mă știu am avut sentimentul ăsta că o să mi se Întîmple ceva absolut minunat. Pur și simplu, am știut-o... Întotdeauna, În adîncul sufletului. Și uite
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2129_a_3454]
-
mai perfectă realizare a minții umane... Este o adevărată bijuterie, un lucru fără fisură... E ca o nouă religie, o imensă desfătare și bucurie a spiritului. Este singurul lucru care mai unește inimile oamenilor și adâncește sufletele... Este suprema iluzie, extazul însuși, eternitatea! Da, da! (Verifică lama toporului.) Chiar acum am putea, nu-i așa, să facem o probă... una singură, decisivă... Dumneata ai fost un înger, un băiat atât de bun... Am să-ți dezvălui acum un mare mister, un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2068_a_3393]
-
ce v-a spus. Ceva despre baloane, despre confetti, despre hârtia creponată? ARTUR: Ceva, ceva... CĂLĂUL (Către ARTUR.): Vă amăgește. Nu v-am vorbit nimic. V-am păzit doar, ca să nu adormiți... GARDIANUL: Nu v-a turnat o poveste cu extazul? ARTUR (Iluminat.): Ba da! Ceva despre o bijuterie... Ceva frumos... GARDIANUL: Așa! Așa! V-a amețit cu vorbe și a încercat să vă taie capul. ARTUR (Furios, către CĂLĂU.): Da? CĂLĂUL (Plânge.): Domnule, sunt blestemat... Vă asmute împotriva mea... GARDIANUL
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2068_a_3393]
-
în două... (Bea.) Artur! (Bea.) Copilul nostru! (Bea.) Tot ce avem noi... (Bea.) Iartă-ne că suntem atât de lași... (Bea.) GARDIANUL (Umăr la umăr cu Grubi; bea.): Iartă-ne că suntem două gunoaie, două otrepe... ARTUR: Să uităm... CĂLĂUL (Extaz confesiv.): Eu mi-am dat seama din prima clipă... că sunteți un profet... un mesia... Vă jur că nu voi pune mâna pe secure... decât dacă va fi nouă... GARDIANUL (Sticla circulă între Grubi și Bruno într-un consens tacit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2068_a_3393]
-
rezist... (Bea tot.) Mulțumesc. ARTUR: Așezați-vă puțin. Trăgeți-vă sufletul. COLONELUL (Se aează.): Adevărul e... că mi-aș trage mai degrabă o cizmă... Mă supără groaznic. Vreți să mă ajutați puțin? ARTUR: Care? COLONELUL: Asta... (ARTUR încalecă și trage.) Uah! (Extaz în fața piciorului eliberat.) E grozav să nu porți cizme... Nimic nu e mai plăcut pentru picior... și pentru om, în general... (Scoate un șobolan mort din cizmă.) Ia te uită! Pe unde o fi intrat? (Contemplă gaura din talpă.) Poate
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2068_a_3393]
-
Nici o certitudine, vreau să zic. COLONELUL (Stupefiat un timp; își masează piciorul.): Aha. (Redevine milităros.) Domnule, eu pentru altceva am venit aici! ARTUR: Vreți să treceți în locul meu? COLONELUL: Dacă se poate... Își introduce piciorul în apă.) Oooo! Ce nebunie... (Extaz.) Domnule, n-ați văzut pe aici doi derbedei? ARTUR: Ba da. COLONELUL (Roșu de furie.): Unde? ARTUR: Tocmai s-au culcat. COLONELUL (Se ridică.): S-au culcat? Îi omor! (Se repede la Grubi și Bruno și-i lovește sălbatic.) Vă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2068_a_3393]
-
era altfel? ARTUR: Era mai verde și mai groasă... Ca un aluat. GUFI: Extraordinar! Și eu am aceeași senzație. Dar iarba, iarba nu vi se pare că era și ea... altfel? ARTUR: Iarba? Era mai subțire și mai înaltă. GUFI (Extaz.): Dar câinii? Câinii cum erau? ARTUR: Câinii? Erau mai scurți și mai leneși. Dar erau mai mulți. GUFI: Extraordinar! Sunteți extraordinar! (Șoptit.): Dar iepurii? ARTUR (Încurcat.): Iepurii, iepurii... GUFI: Gândiți-vă bine, gândiți-vă... (Mimează un iepure.) Cum erau? ARTUR
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2068_a_3393]
-
Uiii! AL DOILEA BĂRBAT (Făcându-și vânt cu pălăria.): Așa da! Ți-am spus eu c-o să se-ntâmple ceva groaznic? PRIMUL BĂRBAT: De aici nu mai iese nimeni viu. (Păsările urcă din groapă.) AL DOILEA BĂRBAT: Bestiile! Bestiile! (În extaz.) Au început să zboare! PRIMUL BĂRBAT: Unde or fi învățat? AL DOILEA BĂRBAT: Gata! Gata! S-a terminat cu buboiul! O să avem apă! O să ne putem plimba cu barca. (Țopăind în jurul gropii.) S-a copt groapa, s-a copt! PRIMUL
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2068_a_3393]
-
pauză; nimeni nu face nimic; apoi, încet, foarte încet, extrem de gradat, groapa începe să cânte; muzica urcă foarte delicat, pătrunde de undeva de foarte departe și lasă impresia că se și produce undeva, foarte departe; GRUBI face un gest de extaz, vrea să se ridice, să plece, dar renunță și rămâne să asculte; BRUNO ascultă iluminat; bucata muzicală trebuie astfel aleasă încât să provoace iluminare; pe sunetele muzicii din groapă se aprind luminile în sală; scena e pustie, personajele au fost
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2068_a_3393]
-
explica. E pura relație cu neantul, senzație supremă a inutilității în univers, dacă îmi dați voie să fiu puțin mai prețios. Haideți, nu vă codiți. (Cei doi se așază pe marginea gropii alături de BRUNO și GRUBI; MAJORDOMUL e în plin extaz; VIZITATORUL intră mai greu în joc, dar se lasă inițiat și începe să respire puternic, voluptuos.) MAJORDOMUL: Ei? VIZITATORUL: Mda. MAJORDOMUL (Către BRUNO și GRUBI.): Hai, băieți, fruntea sus! BRUNO (Nemulțumit.): Tțțț! MAJORDOMUL (Împăciuitor.): Ha-ha! Hai, că doar e loc
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2068_a_3393]
-
BRUNO: Nu! Nu! Nu! Eu te-am trimis după vârf. (Mustrător.) Ce dracu’? GRUBI: În sfârșit... Important e că unul dintre noi s-a dus după vârf. Ei? Ce credeți ca s-a-ntâmplat cu vârful? MAJORDOMUL (Iluminat, în culmea extazului, către VIZITATOR.): Ei? Vă dați seama? GRUBI și BRUNO ( Într-un glas.): Ei? VIZITATORUL (Strivit.): Ei?! GRUBI (Dezumflat.): Nu pricepe! BRUNO: Stai! Stai s-o luăm de la cap. (Începe reconstituirea.) Eu stăteam așa. (Se așază.) Tu erai după vârf. Du
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2068_a_3393]