3,552 matches
-
-i îmbrăcată numai în zdrențe. ă Purtam ce trebuia să port. ă Da, desigur. Însă, spune-mi, de unde au apărut toate astea? ă Zoia a găsit... niște bani. Atâta tot. ă A dat norocul peste ea cu adevărat. Porfiri observă ezitarea ei și se încruntă cu suspiciune. Dar, mă întreb, oare nu s-a gândit că poate aparțin cuiva? ă Dumneavoastră n-ați fost niciodată sărac. Nici nu știți cum e. ă Nu am venit aici să o investighez sau să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2228_a_3553]
-
închis. ă Îl vreau aproape de mine, spuse Porfiri brusc. Se încruntă la țigara care se stingea între degetele sale. ă Dacă Prokurorul Liputin... -Te rog nu-l mai amesteca și pe Prokurorul Liputin. O să vorbesc cu Virginski. Nicodim Fomici observă ezitarea din vocea prietenului său și văzu de asemenea cearcănele de sub ochii acestuia. ă Fumezi prea mult, spuse el. Porfiri ținu fumul în plămâni. Își apropie genele. Era amețit, aproape să leșine. Într-un final, dădu drumul fumului cu un bolborosit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2228_a_3553]
-
atât devenea mai timidă. Era un bărbat pe care nu-l putea lua de sus, cum făcea atât de ușor cu bărbații plini de ei care o plictiseau de moarte În Manhattan. Sentimentele lui erau extrem de armonioase, fără asperități sau ezitări nătânge. Un bărbat adevărat. Cum era posibil să nu fie căsătorit, să nu aibă măcar o prietenă? — Ce faci de Sf. Valentin? Întrebă Kitty, Încercând să afle cât de lipsit de angajamente era. Îi Înțelese bănuielile, o privi În ochi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2288_a_3613]
-
se umflase, machiajul Îi cursese În dâre negre, Înfiorătoare, iar hainele Îi erau răvășite În ultimul hal. Plângea, probabil, de câteva ore. Văzând-o În starea asta, Kitty se bucură că nu avea pistol, altfel l-ar fi Împușcat fără ezitare și fără discuții pe Charlie. Credeam că nu mai ajungi, zise Desert Rose printre lacrimi. — Îmi pare rău, dar a trebuit să stau să beau ceva cu Diane. A condus toată ziua. Însă nici nu mă gândeam că e atât
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2288_a_3613]
-
arată ochii, dar de cele mai multe ori suferă de ceea ce-am putea numi probleme de orientare atunci când vine momentul să transforme ce-a văzut în cunoaștere. Datorită siguranței inconștiente cu care durata vieții a ajuns să-l înzestreze, pronunță fără ezitare numele culorilor cărora le zice elementare și complementare, însă pe dată se pierde, perplex, mirat, când vrea să formeze cuvinte servind drept etichete sau distihuri explicative pentru ceva care atinge inefabilul, indicibilul, pentru culoarea care abia se naște, creată de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2116_a_3441]
-
în groapă, și, imediat, pe căi și cărări ale creierului imposibil de reconstituit și de descris cu suficientă precizie, la subita recunoaștere a avantajelor păpușii goale pe dinăuntru față de păpușa masivă, fie ca timp consumat, fie ca argilă folosită. Frecventa ezitare a evidenței de a se manifesta fără să se lase prea mult rugată ar trebui să facă obiectul unei profunde analize din partea specialiștilor, care desigur sunt pe undeva, în distinctele, dar sigur nu și opusele, naturi ale vizibilului și invizibilului
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2116_a_3441]
-
simulând un entuziasm pe care nu-l simțea. Nu erau nici mulțumiți nici entuziasmați de noutate. Marta se opri în prag, apoi făcu trei pași nesiguri, privind în jur. Marçal și tatăl ei rămaseră în urmă. După câteva momente de ezitare, de parcă nu știa ce se cuvenea să facă, se îndreptă singură spre ușa cea mai apropiată, aruncă o privire înăuntru și trecu mai departe. Așa a fost primul ei contact cu casa, trecând rapid din dormitor în bucătărie, din bucătărie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2116_a_3441]
-
mai greu de explicat. Nimic nu mă împiedica să încerc s-o cuceresc pe Livia fără să mă complic cu o căsătorie. De aceea nici nu mai încerc să caut motivele. Din câte îmi amintesc am mai avut o mică ezitare în ultimul moment și mi-am găsit un pretext: că vreau să-l anunț pe tata de intenția mea. M-am dus, deci, după ce nu-l mai văzusem din vremea școlii de corecție, să-l caut pe domnul pictor Petric
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2277_a_3602]
-
sănătatea sa. Și tocmai această conștiință a dependenței sale îl poate pierde. Îl face să fie prudent, să se teamă de microbi, de infecții, să cântărească și să măsoare mereu, să aibă o mie de spaime și o mie de ezitări. În timp ce un bolnav nu mai are motive să se teamă de toate astea. Cel mult e îndreptățit să se teamă că boala nu-l va devora cu totul. În rest, scapă de toate constrângerile sănătății. Un bolnav poate ajunge acolo
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2277_a_3602]
-
libertate. El poate râde de toate prudențele sale și de toate spaimele. Odată ce l-a cuprins, boala lui sfântă îl lasă liber pentru curaj. În mod normal, n-ar mai trebui să fie timorat în fața destinului. A scăpat de mizeria ezitărilor ca de o infecție. Poate, în sfârșit, să calce în picioare vechile lui precauții și să-și umple plămânii cu aerul tare al tuturor pericolelor. Nu mai trebuie să asculte de sănătatea lui despotică, poate să acționeze și împotriva lui
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2277_a_3602]
-
cerul și îi lumină fața. Am simțit în spate o rafală de ploaie repezită de vânt. „Hai, intră”, zise Marta cu o voce îndoită și se dădu la o parte ca să-mi facă loc. Nu m-am arătat mirat de ezitările ei. Nici nu aveam de ales. O criză de vanitate m-ar fi silit să plec, să înfrunt furtuna care era gata să se dezlănțuie. Pe de altă parte, mirosul de busuioc din cameră m-a calmat și în clipa
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2277_a_3602]
-
jos. Într-o după-amiază a venit la mine extrem de tulburat. — M-a chemat Moașa. Era acolo și Arhivarul care nota tot. — Și? — M-au întrebat dacă știam... Dacă știai ce? m-am enervat, căci mă călca pe nervi uneori cu ezitările lui. Dacă știam despre combinațiile urzite de tine. Lucrurile luaseră o întorsătură amenințătoare. Mopsul săvârșise totuși sacrilegiul de a deschide mormântul Bătrânului și găsise maldărul de frunze. Venise și povestise totul Moașei, acuzându-mă că măsluisem acel mormânt ca să ascund
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2277_a_3602]
-
trebuia să mă gândesc decât la mine însumi, îmi repetam. Celorlalți, să le arunc, ca Martei, o cioară moartă. Mănușa mea, provocarea mea. Așa procedează cei care sunt adevărați vânători și vor să nu devină niciodată vânat! O clipă de ezitare și-ți smulge altul pușca din mână; apoi te împinge înainte și-ți lipește țeava de ceafă. Îmi venea să strig acum: „Mulțumesc, Dinule, că mă ajuți să mă scutur de ultimele sentimente. Complet fără inimă, voi fi de temut
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2277_a_3602]
-
copieze rând cu rând mai Întâi cartea marchizului de Luchet, iar apoi pe aceea a lui Barruel. În fața acelor descrieri terifiante ale Iluminaților și a denunțării clare a unui directorat de Superiori Necunoscuți capabili să domine lumea, Napoleon nu are ezitări: hotărăște să devină de-al lor. Face ca fratele său Iosif să fie numit mare maestru al Marelui Orient și el Însuși, după spusele multor izvoare, ia contact cu masoneria, iar după altele, devine chiar un mare demnitar al ei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2111_a_3436]
-
o idee atât de fulgerătoare, Încât nu m-am putut abține. Am dat buzna Într-o dimineață În biroul lui Belbo: „Greșiseră pe toată linia. Și noi am greșit.“ „Ușurel, Casaubon, cine greșise? Aoleu, dumnezeule, Planul“. Avu un moment de ezitare.... Știi că sunt vești proaste despre Diotallevi? El nu spune nimic, eu am telefonat la clinică și n-au vrut să-mi spună nimic pentru că nu-i sunt rudă - el nu are rude, atunci cine se ocupă de el? Nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2111_a_3436]
-
oarecum nepotrivit și te rog, nu te simți obligată să accepți, asta n-o să schimbe nimic - Fran se simți cuprinsă de speranță -, dar mă întrebam dacă n-ai vrea să luăm cina împreună cândva? Fran renunță la perioada obișnuită de ezitare. — Da. Mi-ar plăcea foarte mult. — Bine. Asta e foarte bine. Săptămâna viitoare poate? Când ieși din birou, Fran își închipui că toată lumea plecase acasă și că n-avea s-o vadă nimeni dansând de bucurie în jurul filtrului de cafea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2261_a_3586]
-
unsprezece Laurence se uită la ceas. — Cred că e ora de culcare. Trebuie să ajung devreme la clinică mâine. Se opri o clipă înainte să adauge: — Vrei să rămâi peste noapte? Și în spatele acestei pauze Fran ghici o ușoară de ezitare. Laurence era obișnuit să-și păstreze libertatea. Urcă și-și strânse lucrurile de pe podea, unde, aruncate în euforia momentului, făceau notă discordantă. Până și Sally Bowles și-ar împături hainele în dormitorul lui Laurence. O cuprinse o panică irațională. Asta
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2261_a_3586]
-
mi-a făcut și mie, ca și pușcăriașilor ei, un test. Vi-l pot arăta. Aveți dreptul să-l citiți. Eul social și profesional Ambițios, supraestimare, probabil complexe de inferioritate. Exaltare imaginativă. Conflicte afective (recente sau vechi). Dificultăți de adaptare. Ezitare sau teamă de a se fixa. Nivel reactiv disproporționat față de situația actuală, tulburări ale memoriei de semnificație. Atașat de trecut, represiunea sentimentelor, închidere în sine, reținere. Angoasă în fața vieții reale, reverie. Fragilitate, vulnerabilitate, dificultăți de relaționare. Eul intim Agățare de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2286_a_3611]
-
care a susținut cîndva o atitudine nouă - domnul Marcel Iancu, fostul revoluționar de la Zürich, principesei Martha Bibescu. Dacă domnului Vinea - al cărui temperament poetic nu-l punem acum în discuție - nu i-am cerut niciodată o atitudine de frondă - cunoaștem ezitările domniei sale, în schimb domnul Marcel Iancu - a cărui bunăstare materială l-ar fi putut pune la adăpostul atîtor concesii, atîtor scăderi față de sine - poate fi ținut responsabil de inconsistența și lamentabila zvîrcolire a Contimporanului. Proclamarea, cu sfidarea oricărei consecvețe, a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]
-
Apropo, e În drum spre casă și a spus că ar fi o idee foarte bună. Te sunam doar ca să te informez. — O. Minunat. Acum mă mai și păcălește. De ce naiba o fi acceptat Dan? — O, repet eu cu o ezitare. În ordine. Îmi pare rău, ar fi trebuit să spui. Adică, dacă el zice că e foarte bine, atunci așa e. — Excelent, exclamă Linda. Veniți la noi pe la șapte și un sfert. Ne vedem mai tîrziu! Și Închide. — Sandy? țip
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1966_a_3291]
-
să-ți arăți dragostea În fiecare zi, chiar cînd greutățile vieții aproape că te Împiedică să faci asta. Dacă Îmi este permis să citez din cineva cu un mai mare dar al vorbirii, „Cea mai Însemnată slăbiciune a oamenilor este ezitarea lor de a spune celorlalți cît de mult Îi iubesc cît timp aceștia mai sînt În viață“. Ellie, te iubesc. Poate că nu ți-am spus-o suficient de des, dar e adevărat. Iar voi doi, Ellie și Dan, să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1966_a_3291]
-
meu, un bărbat remarcabil, ar spune prostii. Ne-am gîndit că am putea pleca după ce adorm toți, zice ea. În felul ăsta, Tom și Amy nici nu vor băga de seamă că am dispărut. — Și Oscar? Întreb eu cu o ezitare. Știu că atitudinea lui Trish față de Oscar e mult mai liberală decît a mea și a Lisei față de copiii noștri. În vreme ce noi două am memorat practic conținutul Cărții bebelușului fericit și-am petrecut ore În șir dezvoltînd teoriile legate de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1966_a_3291]
-
este longobardă, și el îi moștenește firea violentă. Dacă mă întorc și-i spun... Hipnotizat parcă de mișcarea mâinii mele, a izbucnit nestăpânit: - Ei bine, oricui, dar nu aceluia trebuie să-i dai obolul. - De ce, reverendissime? După un moment de ezitare, înfricoșat de ceea ce tocmai era gata să dezvăluie, mi-a spus: - Fiindcă pușcăriașii lui de la Muta sunt chiar longobarzi. Asta știu sigur. L-am văzut pe Gundo aprinzându-se și căutându-și pe sub mantaua dublă de lână pumnalul. L-am
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2044_a_3369]
-
devotat stăpânului, nu din dragoste sau din gratitudine, ci numai din datorie. Pentru un salariu și o uniformă. Câți ani avea? Purta verighetă. Era căsătorit, cu siguranță că avea și copii. Muncitorul acesta, tată de familie, ar fi Încasat fără ezitare glonțul destinat tatălui său. Ar fi sărit În aer odată cu el. Omul ăsta nu cunoștea Îndoiala - doar supunerea. Ar fi murit pentru tatăl lui. Și el nici măcar nu merita. Tatăl lui era o nulitate adorabilă. Îi fu milă de polițist
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2343_a_3668]
-
și-ar fi dat seama. Somnul nesfârșit. Nici o durere. Și totuși, nu mai putea să aștepte o oră sau două. Gândurile care i se Îngrămădeau În minte Îl amețeau și l-ar fi Încătușat Într-o plasă de Îndoieli, de ezitări și remușcări. În plus, nu reușea să suporte ideea de a-i veghea. De prea multe ori o făcuse alături de Emma. Când se Întorceau acasă, târziu, după vreo cină cu prietenii sau după câte o ieșire cu mașina pentru a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2343_a_3668]