6,056 matches
-
metalice care le conferă un aspect mai contemporan. Astfel refăcut, acest habitat este menit să dureze. Înainte de a ajunge la Maroquinerie, trecem prin fața numerelor 13, 15 și 17, succesiune de imobile OPAC datînd din 1991, de o mare banalitate arhitecturală. Fațadele monotone contrastează cu micile case din fața lor, pline de farmec bucolic. La cîteva zeci de metri de strada Boyer, după ce termini de urcat strada Ménilmontant, ajungi la "140", nume de cod local al clădirii Louis Bonnier, arhitectul său. Construită în
Sociologia Parisului by Michel Pinçon, Monique PinçonCharlot [Corola-publishinghouse/Science/1007_a_2515]
-
case din fața lor, pline de farmec bucolic. La cîteva zeci de metri de strada Boyer, după ce termini de urcat strada Ménilmontant, ajungi la "140", nume de cod local al clădirii Louis Bonnier, arhitectul său. Construită în 1925, împodobită cu o fațadă a cărei combinație de cărămizi diferit colorate îi conferă o înfățișare cît se poate de reușită, această clădire a cunoscut momente dificile. Cuprinzînd aproximativ 580 de locuințe, proiectul de conglomerat face din ea un ansamblu închis în el însuși, propice
Sociologia Parisului by Michel Pinçon, Monique PinçonCharlot [Corola-publishinghouse/Science/1007_a_2515]
-
erau încă luminate. Gazetarii n-aveau program fix, veneau după voie, după cât aveau de lucru în ziua respectivă, dar, de plecat, plecau abia după ce-și terminau treaba. La etaj, camera cea mai din stânga, cum te uitai din stradă spre fațada barocă a clădirii, sau din dreapta, când urcai scările și priveai iar spre Sărindar, era biroul lui Pavel - fratele lui Peppin Mirto - și al lui Neculai Procopiu, cel mai fidel redactor al ziarului: era aici de 13 ani, adică de la începutul
Viața începe vineri by Ioana Pârvulescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/586_a_1309]
-
O s-o anunț pe sora mea, Marioara, ea se ocupă de pregătiri. Va fi o petrecere mai puțin protocolară, vor fi și gazetari, v-am spus de ce. 4 Limbile se roteau nevăzute, pentru că negura acoperea cu totul cadranul ceasului de pe fațada Prefecturii de Poliție. Vizitiul Petre își lăsase, ca întotdeauna, ceasornicul acasă, și se temea să nu fi întârziat, fusese chemat pentru ora 11. Dacă n-ar fi știut drumul, s-ar fi rătăcit, atât de străin părea orașul alb, nici
Viața începe vineri by Ioana Pârvulescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/586_a_1309]
-
domnului director al ziarului popular Universul. De aici au plecat, pe rând, în bezna albicioasă, domnul Peppin Mirto și domnul Dan Crețu, ambii către Piața Teatrului, ca să ia o birjă, apoi, din ultimul birou pe stânga, cum te uiți la fațadă, primul redactor Neculai Procopiu și, în fine, după ce-a mai scris puțin la cartea lui, domnul Pavel Mirto. Nea Cercel a pornit ultimul, asigurându-se că n-a uitat nimeni lumina aprinsă în vreun birou. Deși nu mai era
Viața începe vineri by Ioana Pârvulescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/586_a_1309]
-
ca un nebun prin viscol. Îi venea și Generalului să facă la fel, dar se obișnuise să nu arate ce simte. Rămase neclintit lângă ușă, între cele două statui dezbrăcate și insensibile la frigul de-afară. Iedera se lipea de fațada casei, apoi rafalele o făceau să se zbată, dar fără s-o poată rupe. Iedera știa să lupte, iar Generalul știa s-o admire pentru asta. 5 Vorbesc tot mai puțin cu mine și poate că, în curând, vocea asta
Viața începe vineri by Ioana Pârvulescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/586_a_1309]
-
fi apărut în spațiul ocupat, anterior și actualmente, de localul familial "Mătușa Sally" și de croitoria "Patterson". În interiorul celor două localuri se aflau doar salariații, dar nici unul dintre aceștia nu observase vreun eveniment neobișnuit. O firmă mare și strălucitoare indica fațada arsenalului născut atât de miraculos din neant; ea a constituit prima dovadă că întreaga scenă n-a fost decât o iluzie. Din orice punct o priveai te urmăreau cuvintele: ARME DE CALITATE DREPTUL DE A CUMPĂRA ARME ESTE DREPTUL LA
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85067_a_85854]
-
în anul 84 al celui de-al patruzecilea secol al Casei Imperiale Isher. II McAllister se așeză foarte hotărât, când, deodată, avu o revelație uimitoare. Evenimentele petrecute începeau să se organizeze în mintea sa într-un soi de tipar deformat: fațada clădirii, suprapusă peste cele două magazine; felul în care se comportase ușa; marea firmă exterioară cu legătura ciudată pe care o făcea între libertate și dreptul de a cumpăra arme; armele expuse în vitrină - "cele mai bune arme energetice din
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85067_a_85854]
-
văzduhul nopții fremăta de glasuri agitate. Văzu bine că firma Arsenalului e o chestiune de simplă iluzie. Indiferent din ce unghi se uita la ea, o vedea mereu frontal. Când se opri în fața uriașei vitrine principale, cuvintele se lipiră de fațadă și-l priveau drept în ochi fără să licărească. Fara mai pufni o dată la sensul lozincii, apoi se întoarse către anunțul din vitrină: CELE MAI BUNE ARME ENERGETICE DIN ÎNTREGUL UNIVERS CUNOSCUT Simți în sinea lui o scânteie de interes
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85067_a_85854]
-
Lan Harris. Grozavă glumă la adresa ticălosului ăluia bătrân. Să vedeți ce scandal o să facă! . Se auziră râsetele mulțimii alcătuind o improvizație ciudată de sunete în aerul acela cald, dar proaspăt. Și Fara văzu că omul spusese adevărul. Arsenalul avea o fațadă de 12 m și ocupa centrul terenului verde, ca o grădină, al zgârcitului aceluia bătrân de Harris. Fara se încruntă. Deștepți sunt ăștia cu arsenale și magazine de arme că și-au ales tocmai proprietatea celui mai antipatizat individ din
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85067_a_85854]
-
de dezavantaj. Cu ochii arzând ca tăciunii, îl urmări pe bătrân cum deschide o vitrină și scoate de acolo o pușcă, cu un luciu verde. În timp ce individul îl înfrunta cu arma în mină, Fara gândea: "Isteață treabă să pui ca fațadă un bătrân!" Era același gen de viclenie care-i îndemnase să aleagă proprietatea avarului Harris. Întinse mâna după armă, dar vânzătorul o ținu tot departe de el. - Înainte de a vă putea îngădui s-o încercați, zise el, sunt silit de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85067_a_85854]
-
îi vrem sau nu, forțând în mod ilegal vânzarea terenurilor, după ce pun mai întâi mâna pe ele? Îi veni deodată o idee și întrebă aproape fără suflare. - Ascultă, nu cumva te-ai răzgândit în privința solicitării lui Jor de a păzi fațada magazinului? Fața rubicondă de pe placa video se impacientă. - Ia uite ce este, Fara, lasă rezolvarea acestei probleme pe seama autorităților legale. - Bine, dar nu-l lăsa pe Jor să plece, zise cu încăpățânare Fara. Primarul păru enervat: - Doar ți-am promis
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85067_a_85854]
-
față de ce-și amintea, dar altfel schimbările nu erau foarte evidente. O sută de ani nu afectaseră metalul structural și materialele de construcții fabricate după regulile stricte ale Imperiului Isher. Liniile arhitectonice generale rămăseseră aceleași. Numai decorația era schimbată. Alte fațade luminoase menite să atragă privirile îl întâmpinau din toate părțile. Știința renovării nu fusese neglijată. Intră în "Palatul Gologanilor" fără să fi luat vreo hotărâre în privința genului de acțiune pe care avea s-o întreprindă. Era pentru metoda abordării irezistibile
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85067_a_85854]
-
din jur, sau poate că da, din pricina pielii deschise și a trăsăturilor lui care străluceau ca un picur de lapte în amestecul de arabi și de turci, ce făcea din abadanizi niște corcituri ale Persiei. Războiul mai lăsase ceva din fațadele de cărămidă roșcată, ce duseseră gloria portului, ținându-i renumele englezesc de „micuțul Manchester“. Bărbații erau vorbăreți și femeile foarte islamice. Comercianți, dar și pelerini, care se îndreptau spre Kerbala și spre Nadjaf, rămâneau în port câte o noapte, înainte de
Omar cel orb by Daniela Zeca () [Corola-publishinghouse/Imaginative/607_a_1328]
-
iubitei lui, era mai împăcat decât ceilalți, fiindcă le aflase tactica din Tunis, când fusese mirat de admiterea prelegerii publice a unei disidente șiite: Iranul, ca și dictatura religioasă și militară de-atunci, a lui Ben Ali, se foloseau de fațada internațională și democratică a unor ONG-uri precum cele girate de Ebadi. În realitate, ele erau doar o floare care nu aducea primăvara. Se convinsese: la finalul prelegerii din Tunis încercase să scrie un material, adresând întrebări în public. Nicio
Omar cel orb by Daniela Zeca () [Corola-publishinghouse/Imaginative/607_a_1328]
-
găsi o țară mai bună. Când trecu de castanii păliți de rugină și de tufele de hortensii dintre morminte și ieși în stradă, un banner uriaș cu o trupă rock și un altul, cu Lady Gaga, îi captară privirea pe fațada hotelului Marriott. Cu o toamnă în urmă, în același loc, fusese un afiș cu Madonna, despre un concert care se ținuse în parcul larg cât un stadion al unui castel din vestul orașului. Pământul pe care călca devenea o planetă
Omar cel orb by Daniela Zeca () [Corola-publishinghouse/Imaginative/607_a_1328]
-
în vremea lui Theodosius II (408-450), deasupra unei cripte monumentale paleocreștine, avea trei navate despărțite de ziduri prin temelii, o absidă semicirculară, un nartex și un atrium. Edificiul face parte din categoria bazilicilor cu trei nave și nartex, prezentând la fațadă un spațiu deschis - atrium - element rar întâlnit în zona balcano-pontică. Este cel mai vechi edificiu de cult creștin cu «nartex» cunoscut până în prezent. Descoperirea naturală din 1971 a monumentului, aflat sub casele unor săteni ori sub o uliță a satului
Elemente ale prezenţei paleocreştine în necropolele din Sciţia Minor (secolele IV-VI) by Sebastian Diacu () [Corola-publishinghouse/Science/100982_a_102274]
-
ERA O FIRMĂ ADEVĂRATĂ, CARE FĂCEA AFACERI CU METALE ȘI PRODUSE MANUFACTURIERE. DE ASEMENEA ERA O FILIALĂ MAI PRESUS DE ORICE BĂNUIELI A ARSENALELOR, COLATERALĂ ȚELURILOR PRINCIPALE \ AFARĂ DOAR DE CAZURI CA ACESTEA, ÎN CARE DIFERITELE SALE BIROURI SLUJEAU DREPT FAȚADĂ PENTRU MASCAREA ACTIVITĂȚILOR NEÎNTRERUPTE ȘI NESTÎNJENITE ALE LUMII ARSENALELOR. CÎND HEDROCK INTRĂ ÎN MARILE BIROURI DIN FAȚĂ, UN BĂRBAT ÎNALT ȘI ELEGANT, ÎNTRE DOUĂ VÎRSTE, IEȘEA PE O UȘĂ OPACĂ LA O DISTANȚĂ DE VREO CINCISPREZECE METRI. SE RECUNOSCURĂ SIMULTAN
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85088_a_85875]
-
SFÎRȘEA TUNELUL SI, DÎND CU OCHII DE EL, SE VOR NĂPUSTI ASUPRA LUI ȘI-L VOR UCIDE. SĂRI PESTE UN GARD ÎNALT, ÎNTR-O ALTĂ CURTE DIN DOS. DESCOPERI UN ȘIR DE PAZNICI CU CĂȘTI CU VIZOR DE-A LUNGUL FAȚADEI CASEI. DAR ACUM CĂ SE ÎNDREPTA SPRE NAVĂ, CU SPERANȚA PE CARE I-O OFEREA BRUSC ACEASTA, SENZAȚIA DE ÎNFRÎNGERE ÎI MAI SLĂBI. NIMENI NU ÎNCERCĂ SĂ-L OPREASCĂ. DUPĂ UN MINUT DE MARE ÎNCORDARE, SE VĂZU SILIT SĂ ZÎMBEASCĂ
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85088_a_85875]
-
Azi cade o zăpadă rară, apoasă, provincială. Asta e tot. Cum spun crupierii, rien ne va plus. 6 ianuarie Mă gândesc că Dumnezeu n-a murit decât pentru cei deciși să-l socotească astfel. 9 ianuarie O clădire veche cu fațada acoperită de iederă. Urc la etaj. Ajung în fața doctorului B. care mă întreabă dacă n-am purtat niciodată barbă. "Nu, n-am purtat. " Și mă așed pe scaunul din fața biroului, în timp ce el ridică telefonul care are un fir lung ca să
Un om norocos by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295605_a_296934]
-
de dumneavoastră. În acest moment, Rieux l-a văzut pe Grand care venea spre el. Grand nu știa nici el nimic. Nu-l lăsau să treacă și aflase că se trăgea din casa lui. De departe, se vedea într-adevăr fațada aurită de ultimele raze de lumină ale unui soare fără căldură. În jurul fațadei se contura un spațiu mare și gol care se întindea până la trotuarul din față. În mijlocul șoselei, se zărea în mod distinct un steag și o bucată de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85074_a_85861]
-
spre el. Grand nu știa nici el nimic. Nu-l lăsau să treacă și aflase că se trăgea din casa lui. De departe, se vedea într-adevăr fațada aurită de ultimele raze de lumină ale unui soare fără căldură. În jurul fațadei se contura un spațiu mare și gol care se întindea până la trotuarul din față. În mijlocul șoselei, se zărea în mod distinct un steag și o bucată de pânză murdară. Rieux și Grand puteau să vadă foarte departe, pe cealaltă parte
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85074_a_85861]
-
creștini. Într-o zi, își zise Mahmud, vom avea gunoaie din astea la vânzare și în Bagdad: „Garantat din grădinile Babilonului“. Și magazinele de mărunțișuri din Irak vor face același lucru pe care îl fac și aici, vor servi drept fațadă pentru afacerile cu antichități. —Mahmud! Ce plăcere! Se întoarse și-l văzu pe Naasri senior afișând un zâmbet fioros. Mahmud, care se pricepea la haine, putea observa că iordanianul purta un costum bine croit, materialul aranjându-se cum trebuie. Îi era
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2274_a_3599]
-
lui. — Serios, chiar nu suntem aici... —Zero. Formă cifra cu degetul mare și arătătorul. Un zero mare și gras. Noi ne rugăm pentru întoarcerea în Ierusalim de trei ori pe zi în ultimii două mii de ani; ne construim sinagogile cu fațadele spre răsărit ca să fim cu fața spre Ierusalim, chiar dacă suntem în New Jersey sau în Dublin; îl rugăm pe Ha’shem, Atotputernicul, să ne lipească limbile de cerul gurii și să ne ia dibăcia mâinii drepte dacă te vom uita
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2274_a_3599]
-
obiect mai gros. Voia să treacă la dulapul cu acte când auzi un sunet, scrâșnetul unui picior pe pietrișul de-afară. Într-o clipă, camera era scăldată în lumina unei lanterne, ca și cum o rază s-ar fi plimbat peste toată fațada clădirii. —Mee zeh? Cine-i acolo? Fără să aibă nevoie de comanda lui Ziad, cei din echipă au stins instantaneu lanternele și au împietrit. Dacă făceau asta, de cele mai multe ori, un paznic de noapte își spunea că ceea ce văzuse fusese
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2274_a_3599]