3,430 matches
-
În care cobor din taxi, trebuie să recunosc că sunt destul de impresionată. E o clădire veche și frumoasă, cu mii de ferestre și coloane În față. Care datează probabil... dintr-o perioadă mai de demult. Are o arhitectură georgiană absolut fabuloasă, spune cineva către altcineva, trecând pe lângă mine spre intrare, iar pietrișul le scârțâie sub pași. Georgiană. Asta am vrut și eu să zic. Pornesc pe urmele muzicii și dau ocol casei, ajungând la peluza uriașă, unde evenimentul e În plină
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2128_a_3453]
-
să mă ating de mâncare, încercând să-mi las stomacul liber pentru desert, dar pentru asta îmi ziceam că fusesem o dată pedepsit, rămânând fără mâncare până la mămăliguța turnată de la șapte seara... După rugă, când mă destindeam în așternutul răcoros, devenind fabulos de mare pentru cât mă știu toți de pipernicit, Iisus se îndepărta din locul lui din perete de la căpătâiul patului, începea să urce în lumina albăstruie care venea de la televizorul în funcțiune, iar când ajungea la zenit, din adâncul unde
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2273_a_3598]
-
ia în brațe, nu mai vede decât verdele întunecat al lubeniței și cerul de deasupra. Sunt pepeni ca-n Texas, domnu’ Tudor, ce n-ai mai văzut, se entuziasmează prostește Țârțâc (am bănuiala vagă că el se referă la pepenii fabuloși din Arkansas, care nu i-au scăpat nici lui Henry Miller în Coșmarul climatizat, dar sigur e inutil să-i dau corectura lui Țârțâc). La cârciuma lui Ali era de trăit după-amiaza, când pica, peștele și mai ales pescarii. Nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2273_a_3598]
-
care ghilimelele sunt mai mult decât ghicite. Seara la zece, ea venea triumfală în odaie, cu cana de ceai îndulcit cu miere. Licoarea care trebuia să mă liniștească nu mă scăpa de viziunile dantești de peste o oră, două, de corpurile fabuloase prinse într-un Totentanz, care pe lumina aprinsă se vădeau a fi cămașa mea pusă strâmb pe umeraș sau șosetele albe aruncate în mijlocul covorului cu dezinvoltura unor lebede... Dincolo de partea ei prozaică, de corpurile străine care-mi circulă liber pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2273_a_3598]
-
se supuneau conveniențelor. În piața Teatrului - răpit de jocul luminos și sonor al rachetelor -, dau în șanțul cu apă colorată de benzină în ape verzui-violet. Șanțul ar fi fost de trecut pentru oricine, doar pentru mine luase forma unui zid fabulos în mijlocul bulevardului Carol, între benzile troleibuzelor, mașinilor, ambulanțelor care mă ocoleau claxonând nervos. Atunci mă oprisem în gardul de pe strada Ministerului, pe care nu putut să-l sar pentru a scurta drumul din Piața Palatului în bulevardul Magheru, dar poate
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2273_a_3598]
-
își flexa degetele picioarelor în ciorapi fini de mătase, eliberate din încălțările ușoare de primăvară. În traficul relativ degajat de la nouă dimineață pe Splaiul Independenței până la copacul cel mare (trebuie să-l știi, lângă Podul Cotroceni e chiar singurul copac fabulos pe chei, imemorial) nu găseam alt subiect de conversație mai spiritual decât casele de pe margine, cu o robustețe de case vechi boierești, dar lăsate într-o paragină jalnică, fără geamuri pe fațada de la stradă, cu reliefurile de pe aceeași fațadă mâncate
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2273_a_3598]
-
jucasem o variantă complicată, ca pensionarul din fața mea care a aruncat râzând ferice din dinții îmbrăcați un milion. Sunt pensionari și pensionari, vorba mamei. Eu era să trec nesimțitor pe lângă coada formată la agenția loto, pentru tragerea cu un pot fabulos, de nu mi-ar fi atras atenția colonelul Teșu, vecinul de pe alee, într-o ținută destul de proletară, cu căciula cam roasă, bocancii vechi ostășești. Iar vorba mamei: De ce să-l știe, dragă, toată lumea că-i miliardar, mi-li-ar-dar? Așa cum îl vezi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2273_a_3598]
-
decupați la spate, cu tocuri metalice. Sunt drăguți, nu? Mă întreb cum mi‑ar sta. O, Doamne. E greu de tot. Ce e cu pantofii ăștia? Vreau să zic că îmi plac tot felul de haine, dar în fața unei perechi fabuloase de pantofi mă topesc pur și simplu. Câteodată, când nu e nimeni altcineva acasă, îmi deschid dulapul și pur și simplu mă uit la toți pantofii, ca un colecționar dement. O dată chiar i‑am aliniat pe toți frumos în pat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1997_a_3322]
-
mai intru câteodată când sunt prin zonă, ca să văd dacă se cumpără. Împing ușa, se aude un clinchet de clopoțel, și zâmbesc vânzătoarei, care ridică privirea. E un magazin așa drăguț. E primitor și parfumat, și e plin de lucruri fabuloase, cum ar fi niște rasteluri de sârmă cromată și niște suporturi pentru pahare din sticlă gravată. Mă strecor pe lângă un raft cu agende de piele mov pal și îmi ridic ochii - uite‑le! Trei rame din tweed purpuriu, făcute de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1997_a_3322]
-
lăsa să cadă pe jos, fără măcar să le deschid. Așa mi se întâmplă mereu. Ori de câte ori plec undeva, îmi închipui că atunci când o să mă întorc o să mă întâmpine munți de corespondență interesantă, cu pachete și telegrame și scrisori pline de vești fabuloase - și, de fiecare dată, sunt dezamăgită. De fapt, cred că ar fi bine să facă cineva o companie numită holidaypost.com, pe care să o plătești ca să‑ți scrie tone de scrisori incitante, doar ca să ai ceva plăcut care să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1997_a_3322]
-
privire. Nu e asta chiar esența New Yorkului? Mici cutii albastre, cu panglici albe, și monedele alea minunate de argint... Mă strecor spre vitrină și mă uit cu jind la senzaționalele articole expuse. Uau. Colierul ăla e pur și simplu fabulos. O, Doamne, ia uite la ceasul ăla. Mă întreb cât o fi costând așa un... — Hei, toată lumea, stați pe loc! aud glasul lui Cristoph strigând. Ridic privirea și sunt cu toții la kilometri în fața mea, din nou. Cum or merge atât
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1997_a_3322]
-
încercând să mă orientez. Sunt zeci de stative pline cu umerașe cu haine, mese acoperite cu genți, pantofi și fulare și fete care le ridică și se uită la ele cu frenezie. Observ niște tricotaje de la Ralph Lauren... niște sacouri fabuloase... uite un raft cu genți Prada... zău, e ca un vis devenit realitate! Conversația se poartă pe un ton ascuțit și agitat și mă uit în jur, auzind frânturi de discuții. — Trebuie să mi‑l iau, zice o fată, punându
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1997_a_3322]
-
atât de hotărât să reușească și la New York. În America. Elinor îmi zâmbește superior. — Oricine e un nimeni până nu dă lovitura în America. Se uită pe geam. Am ajuns. Slavă Domnului. Ce‑i drept, centrul de frumusețe e absolut fabulos. Zona de la recepție e exact ca o grotă grecească, cu coloane, muzică în surdină și aerul miroase foarte plăcut, a uleiuri esențiale. Ne ducem la recepție, unde o femeie elegantă, îmbrăcată în într‑un costum de in de culoare neagră
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1997_a_3322]
-
cu mese copioase, ieri cineva a zis chiar că aș putea să‑mi fac o carieră la Hollywood, fără probleme. Hollywood! Cum ar fi să am propria mea emisiune la Hollywood! O să pot să stau într‑una din casele alea fabuloase din Beverly Hills și să mă duc la petreceri cu toate vedetele de film. Și poate Luke o să‑și deschidă o filială la Los Angeles și o să înceapă să reprezinte persoane ca... Minnie Driver, de pildă. Da, știu, ea nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1997_a_3322]
-
grav. — Se întâmplă, zice. Din păcate, idioții ăștia sunt ca o turmă de oi. Ajunge să se sperie una, și se sperie toate. — Simt doar că am stricat totul, spun, cu un nod în gât. Urma să primesc slujba asta fabuloasă, iar Luke urma să aibă un succes fenomenal. Totul trebuia să fie perfect. Și eu am aruncat totul la gunoi. E numai vina mea. Spre groaza mea, îmi dau lacrimile. Nu mi le pot opri. Îmi trag nasul zgomotos. Of
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1997_a_3322]
-
cântărit avantajele și dezavantajele, zice John Gavin. Nu există avantaje. — Dar e vorba despre una dintre cele mai importante cliente ale dumneavoastră! Vocea lui Suze devine stridentă de surescitare. E vorba despre Becky Bloomwood, vedeta TV, care are o carieră fabuloasă și strălucitoare în fața ei! — E vorba despre Becky Bloomwood care și‑a extins de șase ori limita de creditare anul trecut, zice John Gavin pe un ton nesuferit. Și care, de fiecare dată, nu a reușit să se mențină în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1997_a_3322]
-
bandit! Imaginile mângâie țărmul memoriei mele. Le simt tandrețea. Săptămâni și luni de zile stau în camera mea, visând cu ochii deschiși la fata care își purta propria rază de soare. I-am pierdut spiritul. Iată peisajul din fața ferestrei mele! Fabulosul apus de soare! Îmi amintesc sentimentul avut atunci când stăteam la el în poală, în timp ce conducea bătălii foarte importante. Mâinile lui pe sub cămașa mea, în timp ce soldații se lansau în atac pentru a-i cinsti numele. O voce care o imită pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1921_a_3246]
-
exact ce a vrut să spună amica mea, căci cu greu și-ar fi putut cineva imagina un constrast mai izbitor Între casa lui Sutton și locul lui de muncă. Între timp, trăncăneala lui părea fără sfârșit. — Măi, măi, arăți fabulos, zise el, luându-mi haina. Îmi place la nebunia rochia. Eu sunt Duggie, scumpo. Pe tine cum te cheamă? — Sam Jones, m-am recomandat, cu o ezitare. Felice Bortshe m-a invitat... — O, desigur! Dumneata ești noua descoperire a lui
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2136_a_3461]
-
ființe omenești: să scape de moarte. Convins că aceasta venea din cer și dornic să facă În așa fel Încât să nu-l poată ajunge niciodată, Își construi un palat sub pământ, un palat imens căruia Îi Închise toate intrările. Fabulos de bogat, Își făurise și un soare artificial, care răsărea dimineața și apunea seara, ca să-l Încălzească și să-i arate scurgerea zilelor. Dar, vai, Zeul Morții reuși să Înșele vigilența monarhului și se furișă În interiorul palatului ca să-și Împlinească
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2219_a_3544]
-
și Barney își răsfață angajații peste măsură. Ăsta e unul din motivele pentru care n-aș pleca de la WebMaster. Numai să nu înceapă cei doi frați Falkland-Smythe să se dueleze la modul cel mai concret. Serviciile oferite sunt ireproșabile. Expresoare fabuloase. Cea mai bună apă. Un birou spațios cu parchet strălucitor, ferestre imense și tavane înalte. Nici urmă de ceasuri. Facem ore suplimentare, însă ne putem stabili singuri programul, atâta timp cât ne facem treaba cu profesionalism, plecăm și venim când dorim. Așa că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1970_a_3295]
-
pe el să ia inițiativa, dar când întorc privirea spre el, îi întâlnesc ochii, care îi căutau pe ai mei. Nu știu care se mișcă primul, cred că ne apropiem simultan, ne sărutăm și ne dezbrăcăm unul pe altul... e minunat, e fabulos. Jake n-a uitat să aducă prezervative și facem dragoste sub cerul care se revarsă prin fereastră și simt că întreaga lume nu e decât armonie și strălucire. Cred că mi-am depășit cu totul durerea; Jake e aici, greutatea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1970_a_3295]
-
galeriile acelea par făcute pentru niște commandos iuți și invizibili, se furișează-n noapte, cu pumnalul În dinți, cu două grenade În mână, iar ceilalți, prinși În cursă, mor ca niște șoareci, zău așa!” Îi străluceau ochii. „Înțelegeți ce ascunzătoare fabuloasă poate fi Provins?” Un nucleu secret care se adună În subteran, și toată lumea din partea locului, chiar dacă vede ceva, nu scoate o vorbă. Oamenii regelui ajung și la Provins, bineînțeles, Îi arestează pe Templierii care se arată la suprafață și Îi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2112_a_3437]
-
ceea ce mi-a plăcut mai mult este această trecere În revistă a științelor fortiene”. „Acestea fiind ce?” „De la un anume Charles Hoy Fort, care strânsese o colecție imensă de știri inexplicabile. O ploaie cu broaște În Birmingham, urmele unui animal fabulos În Devon, scări misterioase și urme de ventuze pe coama anumitor munți, neregularități În preajma echinocțiilor, inscripții pe meteoriți, zăpadă neagră, furtuni cu sânge, ființe Înaripate la opt mii de metri pe cerul orașului Palermo, roți luminoase În mare, resturi de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2112_a_3437]
-
proprietarul, sosește într-un Trabant vișiniu. Apartamentul l-a moștenit de la un unchi. Văzându-ne cu bagajele la ușă, ridică prețul cu 10 milioane. N-avem încotro - acceptăm. Apartamentul cu două camere, semidecomandat, e înțesat cu mobilă veche. Înăuntru - obiecte fabuloase de uz incert. Nici Marius nu știe câte nebunii sunt ascunse acolo. Bucătăria e teribil de mică. Omul comunist mânca în picioare, se spăla în picioare, procrea în picioare. Omul epocii de aur își satisfăcea plăcerile „la varice”, doar când
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2363_a_3688]
-
de suportat o sumedenie de inspecții, care trebuie să alerge prin oraș pe la tot felul de meditații, unde este plătit cu condescendență. Profesorul îmbrăcat corect, de la magazinele chinezești, citind „pe autobuz, pe tramvai”, încercând să se proiecteze într-o lume fabuloasă, unde inteligența și frumosul chiar înseamnă ceva. O altă concluzie posibilă ar fi că specia numită profesor s-a transformat lent și ireversibil în specia numită meditator cu metode moderne. Închid televizorul cu lehamite. În cameră e beznă. Pe fereastra
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2363_a_3688]