2,300 matches
-
de acasă, să ia de bună toată seara de la Kiev și să încerce să deslușească taina europeană a fotbalului din propriile momente bune de la Madrid. Unde Stancu a jucat fără complexe în fața lui Robinho, Goian și Ghionea și-au pus fălcile și tîmplele în fața tăvălugului alb, Badea l-a făcut pe Cannavaro să transpire mai mult decît la București, iar Petre Marin a dovedit că, la 33 de ani, poți fi matur, nu neapărat bătrîn. Pe de-o parte, ne e
Raport de cornere. C`t se `ntinde plapuma Sportului? by Alin Buz\rin () [Corola-publishinghouse/Science/856_a_1764]
-
el devine un soi de bambilici în care un pumn de serviciu în mănușa adversarului se punctează la fel cu o lovitură care te trimite în lumea viselor. Marian Simion a simțit-o pe propria piele. El dădea gospodărește în falca acelui Tutankhamon din Egipt, iar în contul adversarului se adunau 36 de puncte. E greu de crezut că acel Nefertiti masculin, care la Centura de Aur ar fi fost făcut KO de oricare majoretă minoră, a dat 36 de pumni
Raport de cornere. C`t se `ntinde plapuma Sportului? by Alin Buz\rin () [Corola-publishinghouse/Science/856_a_1764]
-
lui St. Marc de Girardin cu locotenentul român de la Izlaz. PANTAZI GHICA, I. M. BUJOREANU Fratele lui Ion Ghica, Pantazi Ghica (1831-1882) a fost făcut celebru de Eminescu, căci el este ...uriciunea fără suflet, fără cuget, Cu privirea-mpăroșată și la fălci umflat și buget, Negru, cocoșat și lacom... Prozatorul, nuvelist și romancier, e de puțină însemnătate. Însă omul era cult, fin și sub numele de Fantazaki a trecut în vremea lui drept "regele boemei romîne". Ioan M. Bujoreanu a lăsat un
Istoria literaturii române (Compendiu) by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Science/295570_a_296899]
-
într-o năvală de epitete cacofonice: pocitură, broască, bulgăroi, grecotei, smintit, stârpitură, fonf, flecar, găgăuță, gușat, bâlbâit. Injuriile sunt indiciul unui lirism maxim întors de la extatic la grindinos: Vezi colo pe urâciunea fără suflet, fără cuget, Cu privirea-mpăroșată și la fălci umflat și buget... Și deasupra tuturora, oastea să și-o recunoască, Își aruncă pocitura bulbucații ochi de broască... Spuma asta-nveninată, astă plebe, ăst gunoi Să ajung-a fi stăpână și pe țară și pe noi! Tot ce-n țările vecine
Istoria literaturii române (Compendiu) by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Science/295570_a_296899]
-
va face mic! Cel slab va fi putinte și cel putinte neputinte! ă...î De-acum fiecare locuitor debue ă Alecsandri nu uită să pună nici în gura ultra-liberalului Răzvrătescu limba cea nouă a filologilorî a fi proprietar de patru fălci de pământ, căci acel pământ e a lui Dumnezeu ă...î Să aveți fiecare partea voastră, câte patru fălci, și să nu mai faceți boieresc?..." Să se noteze că Răzvrătescu e subprefect și el poate că reprezintă în mintea lui
Spiritul critic în cultura românească by Garabet Ibrăileanu [Corola-publishinghouse/Science/295597_a_296926]
-
ă Alecsandri nu uită să pună nici în gura ultra-liberalului Răzvrătescu limba cea nouă a filologilorî a fi proprietar de patru fălci de pământ, căci acel pământ e a lui Dumnezeu ă...î Să aveți fiecare partea voastră, câte patru fălci, și să nu mai faceți boieresc?..." Să se noteze că Răzvrătescu e subprefect și el poate că reprezintă în mintea lui Alecsandri instituțiile noi introduse în Moldova după Convenția de la Paris. Oricât ar zice Alecsandri că nu "biciuiește principiile, ci
Spiritul critic în cultura românească by Garabet Ibrăileanu [Corola-publishinghouse/Science/295597_a_296926]
-
găsită și a început acțiunea de deshumare, dezgropare. S-a lucrat greu la spargerea betonului, într-o crâncenă încordare și sfântă durere. În sfârșit s-a ajuns la momentul năucitor, abis amar, lâncede și negre cadavre, nedefinite, trupuri, buze strivite, fălci zdrobite, frunți însângerate, tâmple găurite, piepturi zdrobite, brațe încrucișate, țeste sfărâmate, spectacol sumbru, dureri înăbușite. Echipa scormonea cu mare grijă țărâna pentru a contura „straniile” oseminte, negru destin. Familiile îndurerate încercau să-și recunoască pe cel drag după un semn
Vesnic osânditi by Petru C. Baciu () [Corola-publishinghouse/Science/816_a_1648]
-
exaltare și melancolie, între percepția disperat vitalistă și cea intelectuală, într-o dublă revoltă, împotriva realității discontinue, perisabile, dar și împotriva la fel de trecătoarei lumi de hârtie: „cum mă temeam în copilărie/ de gura deschisă a unui clopot/ azi locuiesc între fălcile lui:/ o limbă grea, de bronz,/ îmi izbește timpanele,/ mă izbește peste gură,/ peste degetele întinse - / firul prelins pe bărbie,/ o literă tainică - / ne-a mai rămas descifrarea ei” (Filologie); „O poetă își taie vinele peste cupa de jad./ Păsări
TARTLER. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290091_a_291420]
-
groaza groazelor... Mâncarea, nu vă spun..., oribilă. Câteodată mai primeam și fasole, dar, În rest, tot timpu’ ne ținea numa’ cu arpacaș, da’ În care se găsea tot felu’ de intestine de vită. Acolo se aduceau de la abator intestinele și fălcile, și... toate lucruri care nu să puteau vinde. Știți? Și probabil acolo le vindea ieftin, și le cumpăra Închisoarea, și n-ar fi fost nimic că punea intestinele alea În arpacaș, dar nu le spălau și erau pline de murdării
Confesiuni din noaptea credinței. In: Experiențe carcerale în România by Lucia Hossu Longin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1973_a_3298]
-
Nu știu”. Eu l-am luat pe nu știu În brațe și nu am spus nimic... nu am recunoscut nimic, chiar dacă știam, da’ n-am recunoscut nimic. Și dă-i bătaie... Îmi dădea câte un pumn, așa, și rămâneam cu falca umflată... după care o dădeam la loc... Cu pumnii tare ne băteau... Până la proces, cât am stat În anchetă... am luat bătaie... Mai țineți minte cine erau bătăușii? Anchetatorii ăștia? Perlea. Maioru’ Perlea, și mai erau un locotenent... Crucea mamii
Confesiuni din noaptea credinței. In: Experiențe carcerale în România by Lucia Hossu Longin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1973_a_3298]
-
meu gris-fer, m-a dus într-o cârciumă din str. Căldărari. Acolo o femeie mi-a spălat rana, a căreia urmă o am și astăzi, și mi-a presă rat făină în creștet. Apoi am ieșit bandajat cu batista pe sub fălci. Ce se petrecuse în ziua aceea? Am aflat apoi că, dis-de-dimineață, un număr de peste 150 de alegători ai Colegiului al doilea se adunaseră la Hotel Dacia, de unde in corpore trebuiau să meargă la Primărie spre a lua parte la votarea
Bucureştii de altădată Volumul I 1871-1877 by Constantin Bacalbaşa () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1327_a_2710]
-
azi măselele se udă! Sări frumos, ceva mai tare, C-ai să iei iar pe spinare! Iar voi pungași Și mari bâtași ’Noiți toroipanele Că vin alegerile. Paparudele! Di ha, paparudele, Iacă vin și bandele Ca să nmoaie oasele Să strămute fălcile Paparudele! Înc-o dată mototoală Joacă Conțului cu fală Și cu dichis și nurliu Boierului Catargiu! addenda 411 15. Fragmente din poezia al cărei titlu e notat prin patru semne de exclamație: !!!! apărută în Ghimpele, an. XIII, nr. 7, 26 martie
Bucureştii de altădată Volumul I 1871-1877 by Constantin Bacalbaşa () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1327_a_2710]
-
i se poate găsi unei afirmații ca următoarea, referitoare la stilul de muncă: „Ne preocupă faptul ca toți tovarășii să lucreze bine din interiorul organului; noi insistăm să se lucreze din interiorul organului; să crească răspunderea organului”? Scund, îndesat, cu fălcile late, sanguinolente, V.P. insista asupra acestor „recomandări” cu o gravitate comică. Din păcate pentru el, preocupat de „lucrul din interiorul organului”, nu sesiza conotațiile vulgare, trimiterile la fiziologie și hoțomănie ale limbajului său. Așadar, în ciuda pretențiilor de emancipare, promoția lui
Provinciale by Constantin Călin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/853_a_1751]
-
lui Ion Mihai Pacepa, Nicolae Ceaușescu ar fi ordonat: Să i se închidă gura. Nu trebuie ucisă. N-avem nevoie de anchete americane și franceze ce ne-ar pune în situații dificile. S-o facem zob. Să-i spargem dinții, falca, brațele. Să nu mai poată niciodată vorbi sau scrie. Să devină un exemplu de neuitat pentru ceilalți. Să fie bătută la ea acasă pentru ca să învețe și ea și alții că nu există niciun adăpost sigur pentru calomniatorii dictaturii proletariatului înaintea
Ultimul deceniu comunist: scrisori către Radio Europa Liberă by Gabriel Andreescu, Mihnea Berindei (eds) () [Corola-publishinghouse/Memoirs/619_a_1376]
-
muncitorii trec prin alimentare, unde constată că s-a desființat autoservirea și s-a introdus de-servirea. Drept care ajung acasă cu traista goală și sunt întrebați de familie cum funcționează autoaprovizionarea. Totuși autoaprovizionarea funcționează, dar numai pentru descurcăreți. Muncitorii cu falca, stâlpii regimului, se autoaprovizionează de la magazinele speciale. Alți muncitori respectă indicația partidului ca aprovizionarea să se facă noaptea. Drept care la adăpostul beznei care domnește peste orașele și satele țării se fac afaceri cu mărfuri dosite și vândute cu suprapreț. Asta
Ultimul deceniu comunist: scrisori către Radio Europa Liberă by Gabriel Andreescu, Mihnea Berindei (eds) () [Corola-publishinghouse/Memoirs/619_a_1376]
-
de nu-ți poți explica vremurile în care trăiești! Pumnul în gură, jargonul golănesc al păzitorilor castei care practică cel mai oribil apartheid împotriva propriului popor. Șleahtă de inculți brutali cu stele multe ca și titlurile academice. Figuri buhăite cu fălcile mai mari decât cutia craniană, plini de supremația forței lor. De câte ori pe clădirile instituțiilor sau la defilările prilejuite de sărbătorile comuniste privesc lozincile prin care ei își urează lor viață lungă, în loc de trăiască partidul comunist citesc partidul terorist. Sărac București
Ultimul deceniu comunist: scrisori către Radio Europa Liberă by Gabriel Andreescu, Mihnea Berindei (eds) () [Corola-publishinghouse/Memoirs/619_a_1376]
-
spre sfârșitul vieții/ de unde să Începi să țeși din nou/ jocuri fără plasă/ sub cupola bordeiului sud-dunărean!?” (Embargou). În Nastratinul colectiv și Vampirul vegetarian, un soi de portret al demonului meschin al zilelor noastre, În care se tot umfla, carnavalesc, „falca necesității imediate”: „Sta chircit În albeața ochiului/ și nu visa decât la următorul imperiu/ de noapte. Își demitizase secundă după secundă,/ credea doar În falca necesității imediate/ și a vanităților de mătrăgună/ dimineața, la prânz și la cină. Trăia fără
Plicuri și portrete by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2122_a_3447]
-
soi de portret al demonului meschin al zilelor noastre, În care se tot umfla, carnavalesc, „falca necesității imediate”: „Sta chircit În albeața ochiului/ și nu visa decât la următorul imperiu/ de noapte. Își demitizase secundă după secundă,/ credea doar În falca necesității imediate/ și a vanităților de mătrăgună/ dimineața, la prânz și la cină. Trăia fără nici o bătaie de inimă. Uitase să se mai joace./ Învățase să reușească”. Am recitit, mărturisesc, și poemul Mynheer, nume transferat, deloc Întâmplător, dintr-un plic
Plicuri și portrete by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2122_a_3447]
-
ajunsese și tânărul locotenent cu optsprezece ani în urmă: craniul nu aparținea unui animal existent și nici măcar unuia care să fi fost cunoscut vreodată. Semăna oarecum cu un craniu de cerb. După forma maxilarului, fusese probabil un erbivor copitat, cu fălcile ceva mai rotunde decât ale cerbului. Singura mare deosebire față de cerb o constituia existența unui corn în frunte. — Avea un corn? Exista corn pe craniu? — Cornul nu era întreg, ci doar un ciot de vreo trei centimetri, dar datorită lui
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2038_a_3363]
-
văzut animale căutând mâncare prin iarba uscată. Blana lor de un auriu pal era mai lungă și mai deasă decât fusese toamna, dar se vedea clar că slăbiseră. Oasele li se zăreau la grebene precum arcurile unei canapele vechi, iar fălcile supte le atârnau pur și simplu. Luminițele din priviri abia se mai distingeau, iar picioarele ca niște fuse aveau încheieturile umflate. Singurul lucru neschimbat era unicul corn alb îndreptat, mândru, spre cer. Animalele, grupate câte trei sau patru, căutau de
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2038_a_3363]
-
pătrunzător, străin de contrafaceri, se înscriu însemnările din ultima recluziune (Malmaison, Jilava, Văcărești), cuprinse în Rogojina (1945). Un vagabond famelic și încrâncenat este Marin Dogaru, picarescul erou al romanului de substanță autobiografică De-a curmezișul (1935). Cu pumnii încleștați și fălcile strânse, înjurând cu năduf și înfuriindu-se întruna, ambițiosul acesta inadaptabil nu e un rebel fără cauză. Nemulțumirile, manifestate cu o brutală franchețe, au ca resort ostilitatea proletară împotriva celor ajunși, dar și voința trufașă de a răzbi într-o
DAMIAN-3. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286664_a_287993]
-
pasiune și mai multă emoție de la mașinile Volkswagen. O mașină nu poate exista În viitor dacă nu arată pasiune”. Să fim atenți la noile modele Audi cu o sămânță de simț animalic - capote puternice, aproape sculptate, grile ce amintesc de fălcile unui prădător și faruri amenințătoare. Pe străzile New York-ului se poate vedea puternicul BMW 7 torcând liniștit În trafic - un adevărat prinț teuton impozant turnat În metal, o declarație de putere care i-a scandalizat pe tradiționaliști. Toată lumea este de
Strategiile competitive ale firmei by Ioan Ciobanu, Ruxandra Ciulu () [Corola-publishinghouse/Science/2241_a_3566]
-
că ea nu are cum să devină publică, autorul își manifestă întreaga sa libertate de gândire. Pasajul pe care își sprijină argumentația este, într-adevăr, grăitor, nemailăsând loc suspiciunilor. Căzut în capcana întinsă de Hameleon, Inorogul se vede prins între fălcile Corocodilului (care, să ne amintim, simbolizau, în unele reprezentări ale Judecății de Apoi, gura Iadului) și, în loc să-și plângă de milă, dă dovadă de o maximă demnitate și disponibilitate de a-și accepta cu liniște soarta. Fragmentul trădează o bună
Inorogul la porţile Orientului - Bestiarul lui Dimitrie Cantemir: studiu comparativ by Bogdan Creţu [Corola-publishinghouse/Science/897_a_2405]
-
cârma fără nedejde a părăsi trebuie, că ceasta a fricosului, iară ceia a nebunului lucru ieste). Deci furtuna în mine urgiia a-și plini mai denainte puind, supt numele cereștilor, viclenii muritori cu îndemnarea și sinhorisini ale mele îndrăptnice norociri fălcilor tale m-au vândut. Și macar că nu a înțeleptului sfetnic ieste a dzice, ah, căci m-am amăgit, ah, că eu nu socoteam că va vini lucrul așe, însă când la numele cerescului să supune pemintescul, pentru amăgirea ce
Inorogul la porţile Orientului - Bestiarul lui Dimitrie Cantemir: studiu comparativ by Bogdan Creţu [Corola-publishinghouse/Science/897_a_2405]
-
una, puiul ajunge și de șaptesprezece coți, ba chiar și mai mult. Ochii îi sunt ca de porc, are însă dinți mari și colți pe măsura trupului. Crocodilul e singurul animal care nu are limbă și care nu-și mișcă falca de jos, ci, dimpotrivă, este singurul animal care-și aduce falca de sus spre cea de jos. Are și gheare foarte puternice, iar pe spinare o piele cu solzi de nestrăpuns. Orb în apă, în aer are vederea foarte ageră
Inorogul la porţile Orientului - Bestiarul lui Dimitrie Cantemir: studiu comparativ by Bogdan Creţu [Corola-publishinghouse/Science/897_a_2405]