1,938 matches
-
felul muzicii, de intensitatea ei, de specificul instrumentelor, sau dacă n-ar sugera corespondențele cu stările sale sufletești. Lucrurile diferă de la o vîrstă poetică la alta. în Plumb, Scîntei galbene, Cu voi..., Comedii în fond, sunetul muzicii e dur, metalic. Fanfare militare execută un repertoriu alcătuit din piese făcute să provoace sau să accentueze melancolia: arii triste, marșuri funebre, cîntece de jale. Muzica lugubră, cîntată în aer liber, alternează cu cea exaltată, „de bal”, cîntată în interioare, unde orchestrele încep „cu
ÎN JURUL LUI BACOVIA by CONSTANTIN CALIN () [Corola-publishinghouse/Science/837_a_1765]
-
Gala Galaction 13). Tot acum îl utilizează prima dată și Bacovia în „Matinală”: „Aurora violetă/ Plouă rouă de culori -/ Venus, plină de fiori,/ Pare-o vie violetă”14). La poetul băcăuan, fiorii au o putere transfiguratoare. Vin (de exemplu în „Fanfară”) în urma unei excitații în trepte, împinsă pînă la exaltare: „Ce tristă operă cînta/ Fanfara militară/ Tîrziu, în noapte, la grădină.../ Și tot orașul întrista,/ Fanfara militară.// Plîngeam și rătăceam pe stradă/ în noaptea vastă și senină;/ Și-atît de goală era
ÎN JURUL LUI BACOVIA by CONSTANTIN CALIN () [Corola-publishinghouse/Science/837_a_1765]
-
violetă/ Plouă rouă de culori -/ Venus, plină de fiori,/ Pare-o vie violetă”14). La poetul băcăuan, fiorii au o putere transfiguratoare. Vin (de exemplu în „Fanfară”) în urma unei excitații în trepte, împinsă pînă la exaltare: „Ce tristă operă cînta/ Fanfara militară/ Tîrziu, în noapte, la grădină.../ Și tot orașul întrista,/ Fanfara militară.// Plîngeam și rătăceam pe stradă/ în noaptea vastă și senină;/ Și-atît de goală era strada -/ De-amanți grădina era plină.// Orașul luminat electric/ Dădea fiori de nebunie -”15
ÎN JURUL LUI BACOVIA by CONSTANTIN CALIN () [Corola-publishinghouse/Science/837_a_1765]
-
vie violetă”14). La poetul băcăuan, fiorii au o putere transfiguratoare. Vin (de exemplu în „Fanfară”) în urma unei excitații în trepte, împinsă pînă la exaltare: „Ce tristă operă cînta/ Fanfara militară/ Tîrziu, în noapte, la grădină.../ Și tot orașul întrista,/ Fanfara militară.// Plîngeam și rătăceam pe stradă/ în noaptea vastă și senină;/ Și-atît de goală era strada -/ De-amanți grădina era plină.// Orașul luminat electric/ Dădea fiori de nebunie -”15). Sau apar, precum în „Crize”, provocați de o spaimă: „Tristă, după
ÎN JURUL LUI BACOVIA by CONSTANTIN CALIN () [Corola-publishinghouse/Science/837_a_1765]
-
sens”. Acesta echivalează cu o concluzie: față cu moartea, suferința din dragoste e derizorie. Decăzut din iluzii, poetul acceptă constrîngerea realității. Ultimul vers sună ca un semnal de retragere: „Și-i frig, și burează”. Un personaj colectiv, amanții revin în „Fanfară”3) și în „în altar”4). Comportamentul lor e determinat de imperative obscure, instinctuale, mai puternice decît orice rațiune. Sînt exaltați și triști, în primul poem, cuprinși de delir, în al doilea. Suferința lor nu e numită, se deduce însă
ÎN JURUL LUI BACOVIA by CONSTANTIN CALIN () [Corola-publishinghouse/Science/837_a_1765]
-
și triști, în primul poem, cuprinși de delir, în al doilea. Suferința lor nu e numită, se deduce însă de fiecare dată din inadecvarea cu care reacționează: rămîn în „grădină” pînă tîrziu, deși noaptea de septembrie e „rece și pustie” („Fanfară”) sau, obsedați erotic, gîndesc, în catedrală, la „o noapte de orgie” „pe canapeaua din altar”. „Fanfară” se aseamănă, cel puțin sub un aspect, cu „Nervi de toamnă”: în ambele amanții ignoră rigorile naturii. Ceea ce diferă e situația autorului, mai rea
ÎN JURUL LUI BACOVIA by CONSTANTIN CALIN () [Corola-publishinghouse/Science/837_a_1765]
-
se deduce însă de fiecare dată din inadecvarea cu care reacționează: rămîn în „grădină” pînă tîrziu, deși noaptea de septembrie e „rece și pustie” („Fanfară”) sau, obsedați erotic, gîndesc, în catedrală, la „o noapte de orgie” „pe canapeaua din altar”. „Fanfară” se aseamănă, cel puțin sub un aspect, cu „Nervi de toamnă”: în ambele amanții ignoră rigorile naturii. Ceea ce diferă e situația autorului, mai rea decît în poemul precedent, căci aci e lipsit și de consolarea identificării și solidarizării cu ceilalți
ÎN JURUL LUI BACOVIA by CONSTANTIN CALIN () [Corola-publishinghouse/Science/837_a_1765]
-
în „Și ninge...” sînt înfățișate „la post”, jinduind splendorile și plăcerile pe care alte colege de-ale lor, mai norocoase, le au: „Și ninge în orașul mare/ E noaptea plină de orgii,/ Iar prin saloane aurii/ S-aud orcherstre, și fanfare.// Femei nocturne, singurele/ La colț de stradă se ațin,/ Desfrîu de bere și de vin/ Prin berării, și cafenele.// De orbitoare galantare/ De diamant, și de rubin.../ Și de averi orașu-i plin,/ Și ninge în orașul mare!...”4 ) în proză
ÎN JURUL LUI BACOVIA by CONSTANTIN CALIN () [Corola-publishinghouse/Science/837_a_1765]
-
apariției în revistă și în volum, semnificația lui „politică” a crescut între timp. Pînă la publicarea în revistă și în volum, poemul purta titlul „Hübsch”, după numele capelmaistrului Eduard Hübsch (1833, Bitse, Ungaria-1894, Sinaia), neamț naturalizat, promotor al muzicii de fanfară, care a compus cîntece pentru cor, marșuri și „Imnul Regal” pe versurile lui Vasile Alecsandri. George Enescu a citat un fragment din creația sa în finalul Poemei Romîne, lucru care n-a plăcut criticilor contemporani, deoarece „nu se alipea de
ÎN JURUL LUI BACOVIA by CONSTANTIN CALIN () [Corola-publishinghouse/Science/837_a_1765]
-
Dar a rămas pe pămînt”. Apăsat, tras în jos de suferințe inavuabile, Bacovia „a rămas pe pămînt”, adică lucid. „Infernul” său, dacă i-am înțeles corect terorile, era frica de nebunie: o nebunie ireversibilă. Cînd „fiorii” ei îl încearcă (v. „Fanfară”, „Crize”), notează asta fugitiv și trece imediat la altceva. Pentru el nebunia e o amenințare, nu ceva programatic, o temă de explorat, ca la suprarealiști. Teama de ea l-a obligat la privațiuni, la ancorări nu o dată ostentative în apele
ÎN JURUL LUI BACOVIA by CONSTANTIN CALIN () [Corola-publishinghouse/Science/837_a_1765]
-
printre melomani, într-o sală de concert? Fie și la Bacău, unde „se făcea” muzică: de exemplu cvartetul doctorului V. Crăciunescu. Corect ar fi deci să spunem că, pentru Bacovia, muzica (și ideea de muzică) se reducea la muzica de fanfară și la gramofon, iar mai tîrziu, la radio. Din cauza instrumentelor și a condițiilor în care se cînta, ea avea sonorități metalice, de trompete, sau stridențe vocale. Muzică „de noapte”, cîntată tare, în aer liber sau muzică lăutărească amestecată cu zgomotele
ÎN JURUL LUI BACOVIA by CONSTANTIN CALIN () [Corola-publishinghouse/Science/837_a_1765]
-
de trompete, sau stridențe vocale. Muzică „de noapte”, cîntată tare, în aer liber sau muzică lăutărească amestecată cu zgomotele localurilor de consum. Mai rar muzică de salon, la clavir și vioară. Uverturile, rapsodiile, ariile din opere romantice, valsurile, cîntate de fanfare (sau „harmonii”), aveau alte culori decît cele pe care le știm azi. De aci și efectele lor diferite: „Și tot orașul întrista,/Fanfara militară”. („Fanfară”) Sau: „Orchestra evoca anii tineri și, poate, mîngîia maturități”. („Impresii de roman”) în ciuda tuturor acestor
ÎN JURUL LUI BACOVIA by CONSTANTIN CALIN () [Corola-publishinghouse/Science/837_a_1765]
-
rar muzică de salon, la clavir și vioară. Uverturile, rapsodiile, ariile din opere romantice, valsurile, cîntate de fanfare (sau „harmonii”), aveau alte culori decît cele pe care le știm azi. De aci și efectele lor diferite: „Și tot orașul întrista,/Fanfara militară”. („Fanfară”) Sau: „Orchestra evoca anii tineri și, poate, mîngîia maturități”. („Impresii de roman”) în ciuda tuturor acestor lucruri, morala fabulațiilor despre compozitor și intrumentist e prețioasă: ea ne spune că Bacovia simțea nevoia, chiar și la alții, să audă muzica
ÎN JURUL LUI BACOVIA by CONSTANTIN CALIN () [Corola-publishinghouse/Science/837_a_1765]
-
de salon, la clavir și vioară. Uverturile, rapsodiile, ariile din opere romantice, valsurile, cîntate de fanfare (sau „harmonii”), aveau alte culori decît cele pe care le știm azi. De aci și efectele lor diferite: „Și tot orașul întrista,/Fanfara militară”. („Fanfară”) Sau: „Orchestra evoca anii tineri și, poate, mîngîia maturități”. („Impresii de roman”) în ciuda tuturor acestor lucruri, morala fabulațiilor despre compozitor și intrumentist e prețioasă: ea ne spune că Bacovia simțea nevoia, chiar și la alții, să audă muzica versurilor. Cert
ÎN JURUL LUI BACOVIA by CONSTANTIN CALIN () [Corola-publishinghouse/Science/837_a_1765]
-
Crainic, Victor Eftimiu și alții. Sau, mai încoace, Adrian Păunescu, Nichita Stănescu, Ana Blandiana, Mircea Dinescu. A fost aplaudat viu, de vreo trei ori, dar, s-ar părea, în mod „haios”, ironic. Nu s-a bucurat de „primiri oficiale”: autorități, fanfară, pîine și sare, fete în costume naționale, flori. Nicăieri n-a fost vînat de reporteri sau asaltat de admiratori și admiratoare. De-a lungul întregii sale vieți, Bacovia n-a făcut parte din vreun „comitet de lectură”, „consiliu de administrație
ÎN JURUL LUI BACOVIA by CONSTANTIN CALIN () [Corola-publishinghouse/Science/837_a_1765]
-
însă decît dacă „inspirația” are acuitate și poetul o prelucrează adecvat. Poemele lui Bacovia nu au „umpluturi”. Iau un exemplu la întîmplare: „Și ninge în orașul mare/E noaptea plină de orgii,/Iar prin saloane aurii/ S-aud orchestre și fanfare.// Femei nocturne, singurele/ La colț de stradă se ațin,/ Desfrîu de bere și de vin/ Prin berării, și cafenele.// De orbitoare galantare/ De diamant, și de rubin... Și de averi orașu-i plin,/ Și ninge în orașul mare!...” („Și ninge...”). Mai
ÎN JURUL LUI BACOVIA by CONSTANTIN CALIN () [Corola-publishinghouse/Science/837_a_1765]
-
o hipermaterie aglutinând elemente din toate regnurile și genurile, precum Stampa în care limbajul subversiv traduce intuiția unui univers distopic pe cale de destrămare: "Bărbați albaștri negri galbeni indigo/ femei brune blonde roșcate verzi/ bătrâni copii colombe câini./ pancarte eșarfe portrete fanfare.../ Un STADION?/ Nici vorbă despre magie alcool sinucidere./ În marea aglomerație/ contemplu Eșafodul-/ într-un loc mai ferit șobolanii/ rod însemnarea de pe tricoul de campion:/ "U.S.A. Box 1929"// De pe acoperișul unei clădiri/ un înger/aruncă petarde: Poc! Poc! Poc
Dicţionarul critic al poeziei ieşene contemporane: autori, cărţi, teme by Emanuela Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1403_a_2645]
-
în casă, aceasta aducând noroc în viața fiecăruia. Duminică după amiază bătrânii satului împreună cu copiii se adună la cimitir, punând pe mormintele rudelor sau ale cunoștințelor ouă și pască. Ceilalți tineri feciori, umblă din casă în casă însoțiți de o fanfară lăutărească, făcând o horă în curtea fiecărui gospodar. Ei sunt răsplătiți în bani și ouă roșii. În toate zilele de Paște se face horă în sat, la care participă toate persoanele indiferent de vârsta. Seara se organizează un “Bal” numai
Filosofia şi istoria cunoaşterii by Bianca Cărăuşu () [Corola-publishinghouse/Science/1124_a_2080]
-
originii simbolismului și Despre Bacovia), cât și, mai ales, din literatura publicată de revistă. Se disting, înainte de toate, o seamă dintre poemele lui Bacovia însuși. Între altele: Note de primăvară, Singur, Scântei galbene, Umbra, Amurg, Toamnă, Nocturnă, Plumb de iarnă, Fanfară. În A.c. sunt tipărite apoi câteva poezii inedite ale lui Ștefan Petică, privit ca un însemnat reprezentant al simbolismului românesc, din nefericire dispărut prematur (Cântece de seară, Între luptă și vis), și, de asemenea, versurile unor poeți minori, dar având
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285486_a_286815]
-
influenți din sat să folosească presiunea - de multe ori la limita constrângerii - asupra celor din castele inferioare, pentru a-și asuma munca fizică în toate sarcinile comune, precum repararea drumurilor, curățarea fântânilor sau construcția clădirilor publice. Shramdan, inaugurat cu multă fanfară și considerabile discursuri, a fost în practică redus la modele de muncă tradiționale: cei bogați și influenți au contribuit cu muncă sub formă de supervizare, sfaturi și încurajări; castele inferioare au făcut toată munca. Atât timp cât nu a existat nici o formă
[Corola-publishinghouse/Science/2132_a_3457]
-
1958, se interzisese acestor culte să mai aducă noi serii de elevi în seminariile lor; reducerea frecvenței adunărilor pastorale; controlarea cumpărării de imobile în vederea deschiderii de noi lăcașuri de cult; împiedicarea implicării în activități pastorale a persoanelor nerecunoscute oficial; folosirea fanfarelor pe străzi; instruirea „organelor locale” de a se implica în respectarea „regimului legal al cultelor” și de a semnala împuterniciților abaterile; oprirea adunărilor prea dese în biserici în cursul săptămânii. Îngrijorarea față de menținerea sentimentului religios la cote ridicate a determinat
[Corola-publishinghouse/Science/2229_a_3554]
-
de când? Care este durata pe care indivizii sunt dispuși să o consacre pe zi? spațială: oamenii rămân acasă, sau se deplasează într-un cadru asociativ, școlar (conservator, atelier...)? socială: este privilegiată o practică solitară, sau, dimpotrivă, una de grup (cor, fanfară, orchestră, trupă...)? financiară: investițiile asociate sunt importante și regulate (instrumente, cursuri, materiale, concerte...)? identitară: individul se consideră un profesionist? Are proiecte profesionale în raport cu ceea ce face? Practici religioase și politice: modele de descriere? Descrierea practicilor implică de la început probleme de metodă
by Matthieu Béra, Yvon Lamy [Corola-publishinghouse/Science/1069_a_2577]
-
cu ochii la cer. La stînga tronului, România armată, în picioare, încununînd tronul cu o ramură de dafin. D-asupra tabloului întreg fîlfîie tricolorul și în nouri strălucește cu lumini deviza Nihil sine deo. Imnul regal cu cor, orchestră și fanfară. Cortina încet." Cu această imagine în față, mă întreb la ce se referă titlul " Mare farsor, mari gogomani", cui este adresat îndemnul " Ca rol fu mare mititelul! Hai, gogomani, la jubileu!" și la cine se referă fabula Șarla și ciobanii
[Corola-publishinghouse/Science/1499_a_2797]
-
așezat portretul lui Lenin, coboară până în pavaj, urcă din nou pe turlele bisericii, după care pică pe o altă intrare în sfântul lăcaș, deasupra căreia scrie „Clubul Muncitoresc Lenin, Odessa”. Muzica de acompaniament devine Internaționala prelucrată în stil săltăreț de fanfară de parc. Muncitori și muncitoare care joacă dame, șah, citesc ziare, o proletară cu fața senină, emanând forță și calm, ia la ochi, într-un stand de tir popular, o figură ruginită, cu svastica pe joben, ciuruită deja în întregime
Filmul surd în România mută: politică și propagandă în filmul românesc de ficţiune (1912‑1989) by Cristian Tudor Popescu () [Corola-publishinghouse/Science/599_a_1324]
-
hitleriste și, eventual, ceaușiste, din care însă nu se înțelege nimic, cuvintele fiind sparte și suprapuse. Totul glisează, podelele și pereții caselor, coloana vertebrală a protagonistului Theodorescu, cărțile de pe mese. Un nebun, interpretat de Mitică Popescu, mimează un șef de fanfară militară la o primire oficială. Alt nebun năvălește într- un salon de cazinou, bătrân, hidos, confuz, înaintemergător al unei gloate asemenea lui - după câteva clipe de tăcere, lumea bună începe să-l aplaude. Nebunul aplaudă și el. Doctorul, decupat parcă
Filmul surd în România mută: politică și propagandă în filmul românesc de ficţiune (1912‑1989) by Cristian Tudor Popescu () [Corola-publishinghouse/Science/599_a_1324]