4,181 matches
-
vezi că azilul trăiește în minciună? Aș prefera, te rog să mă crezi, să plecăm de aici”. Am mai făcut o încercare să strâng cioburile, să le lipesc la loc: „Cum poți să fii atât de prozaică? Sper că glumești”. Fatală încercare! „Ba nu glumesc deloc”, izbucni Laura într-un acces de râs sănătos. După care deveni serioasă și pe un ton grav, de care n-aș fi crezut-o capabilă, m-a întrebat: „Tu chiar nu-ți dai seama?” „Nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2277_a_3602]
-
Să Încercăm să ne gândim la o hartă orientată În mod canonic cu estul În direcția absidei și vestul spre naos, pentru că așa sunt orientate bisericile. Acum să luăm o ipoteză oarecare, și zic la Întâmplare: că În zorii aceia fatali Pendulul trebuie să se găsească pe o zonă vag estică, aproape de marginile cuadrantului sud-est. Dacă ar fi vorba de un ceas, am spune că Pendulul trebuie să indice cinci și douăzeci și cinci. Bine? Acum să vedeți.“ M-am dus să caut
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2111_a_3436]
-
În 1896, un anume Bournand publică o carte, Les Juifs, nos contemporains, și relatează scena din cimitirul din Praga, susținând că spusele subversive aparțin marelui rabin John Readcliff. O tradiție ulterioară va spune, Însă, că adevăratul Readcliff fusese condus În fatalul cimitir de către Ferdinand Lassalle, evreu și socialist. Iar planurile astea sunt mai mult sau mai puțin cele descrise În 1880, cu câțiva ani Înainte, de Revue des Études Juives (antisemită), care publicase două scrisori atribuite unor evrei din secolul al
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2111_a_3436]
-
să-și verse ceaiul. Da? — Azi-noapte, noi doi, n-am, ăăăă? se opri, cuprinsă de o stânjeneală teribilă. — Făcut dragoste pătimaș? Nu-ți amintești de suportul de spălat vasele? Fran păli. — Ce suport de spălat vasele? — Scena aceea din Atracție fatală. Ai zis că vrei s-o recreezi. — N-am zis asta! — Nu, confirmă el, distrându-se de minune, n-ai zis. Și poți să mă consideri demodat, dar prefer ca partenera mea să fie conștientă. Deci, n-am făcut absolut
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2261_a_3586]
-
e sigur dacă un copil e al lui sau al altcuiva? Ar conta enorm. Nu-i spune atunci. O să se împace cu gândul de-a avea copii. Trebuie doar să se obișnuiască cu ideea. Așa fac întotdeauna bărbații. E combinația fatală de vanitate și inevitabilitate. Îi pui în fața unei alegeri: vor să-și vadă genele transmise din generație în generație sau aruncate la groapa de gunoi a omenirii? Ar fi trebuit să-i vezi fața lui Simon când i-am spus
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2261_a_3586]
-
-mi venea să cred că sunt în viață. Norocul sau ghinionul meu a fost păun. El m-a găsit și m-a dus la spital. Întors acasă, am vrut iar și am luat 175 de pastile, sperând să-mi fie fatale. Nici acum dumnezeu nu a vrut să mor fără să ispășesc păcatele. A urmat o ceartă foarte serioasă cu păun reproșându-i că m-a salvat. Îmi părea rău că sunt în viață. Acum gândesc altfel și am început din
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2286_a_3611]
-
mulțumit el. M-ai salvat.“ 7 Convins că nu voi ieși niciodată din închisoare sau din celula condamnaților la moarte, m-am hotărât să-mi pun capăt zilelor. Experiența m-a învățat, că o soluție folosită la diagnosticarea diabeticilor este fatală, dacă o înghiți. Cunoscându-l pe deținutul care îmi aducea masa i-am cerut să fure o mică cantitate din această soluție și să mi-o aducă. I-am promis că îi voi da două cartușe de țigări și un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2286_a_3611]
-
toți cei care se intereseză de literatură în țara noastră ce vor acești cîțiva tineri care au curajul să se rupă de gloată. Ei nu sînt nici alchimiști căutători de pietre filozofale, nici inventatori moderni. Ei nu sînt decît expresia fatalelor legi ale evoluției. Ei nu caută lucruri noi, căci lucruri noi nu există. Ei nu caută decît forme noi pentru lucruri vechi. Pentru trecut nu pot avea decît respect. Dragostea și-o rezervă pentru viitor. Libertatea și individualitatea în artă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]
-
un adversar al anarhiei formale, chiar dacă apropiat al cercurilor avangardiste (în Introducere în opera lui B. Fundoianu, Mircea Martin se oprește pe larg asupra contradicțiilor și paradoxurilor autorului). Rimbaldiana „Paradă“ (lui F. Brunea) rezumă programatic o atitudine modernă, de ruptură fatală, de negativitate angoasată, un autoportret liric în fond: „...Poate oprit cu fața sleită-ntr-o vitrină,/miracolul mă doare încremenit în pluș/și-aș vrea să fiu în axa pe care manechinul/prezintă cea din urmă croială de mînuși/.../Poate
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]
-
scindării tragicomediei postsimboliste; fascinația futuristă pentru teatrul de marionete nu e străină de ea. „Spînzurat” între două lumi, omul postsimbolist apare ca un homo artifex, manipulat ludic de un Păpușar abstract. Un alt topos al imaginarului decadentist este figura femeii fatale, devoratoare de bărbați devitalizați, cu o virilitate în criză: vampa, nimfomana, femeia-sfinx, Messalina, Salomeea sau Rașelica Nachmansohn a lui Mateiu Caragiale. Ducînd mai departe fantasma biblică a Salomeei - care a inspirat, între alții, pe Flaubert, Oscar Wilde, Mallarmé, Samain, poemul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]
-
Maniu din Simbolul, desenele de pe copertă — aparținînd lui Felix Vallotton — anunță spiritul avangardelor. În interior, ele figurează — sub forma unor crochiuri contextualizate ironic — caravane rurale sau capete bovine, „sămănătoriste”, alături de reprezentări Erotic Style — un nud feminin, un chip de femme fatale (hetairă înconjurată de șerpi) — sau o adunare de domni frunzărind reviste. Sînt stilizări împinse către abstractizare, destul de nonconformiste pentru o epocă impregnată încă, în ipostazele ei moderne, de stilul Art Nouveau. Coperta întîi înfățișează o mulțime de domni caricaturali cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]
-
Diana, ce de deplîns călăreț svîrlit-se pe oblîncul destinelor tale sirepe...”. Urmează un comentariu auctorial între paranteze, cu corp de literă îngroșat: „(Paranteza aceasta se petrece cu capul între mîini. Laurențiu retrăiește cu o precizie cinematografică, în fragmente esențiale, episodul fatal al vieții lui. La răstimpuri face incursiuni explicative, înzorzonînd cu zodii verbale întîmplările...)“, după care narațiunea propriu-zisă de derulează „normal”. Și în plan tematic avem de-a face cu o șarjă: intelectul cazuist al eroului e umilit: inhibat de scrupule
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]
-
de Robert Delaunay). Rezervele sînt însă relevante pentru „organicismul” său estetic de sorginte clasică: „E, dacă se poate spune, un impresionism liric în care imaginea joacă întîiul rol. Însă un poem de dragoste lăsat pe seama imaginei va fi, în mod fatal, lipsit de unitate, de acea atmosferă de confesiune plină de convicție, cu care ne-au deprins literaturile. (...) destrămarea aceasta imagistă nu poate da un întreg, o armonie. Se întretaie prea mulți curenți în atmosfera electrică și cîntecul nu se recepe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]
-
ciudată vitalitate. Fiecare fragment o conține pe de-a-ntregul”. Însă, deși Urmuz are „reprezentarea limitelor literaturii” și a „contradicțiilor sale absurde”, pe care numai „artistul de geniu le poate integra și absolvi”, el se oprește în fața limitei, preferînd, în locul „mărginirii fatale a creatorului”, luciditatea „celui avizat”. Conștiința critică sterilizată învinge, așadar, spiritul creator. Raicu refuză totuși calificativul de „antiliteratură”: „Urmuz e un devotat al ideii de literatură (...) își iubește personajele de o puerilitate simpatică (...) uneori, demonică și răutăcioasă, alteori”. Pornind de la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]
-
-l cunoșteam de undeva. Fără să mă mai pot stăpâni, am chemat-o: "Ana". Ea s-a oprit și s-a uitat cu reproș la mine, dîndu-mi de înțeles că imprudența de a o numi îi putea fi, mai devreme, fatală. I-am spus în șoaptă: "Dacă toate devin timp mort, și șerpii sunt de nisip. Nu mă pot mușca. De câte ori îi simt pe trupul meu, nu-mi rămâne decât să mă scutur de nisip..." A trebuit să aștept să se
Apărarea lui Galilei by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295601_a_296930]
-
umezeală și tu care trebuie să dai un răspuns. Ce vei zice? "Eu, Galileo Galilei, în al șaptezecelea an al vieții mele..." Până aici e ușor. Dar greul abia urmează. Primele vorbe pe care le vei rosti îți pot fi fatale... O asemenea experiență nu poate fi imaginată. Toți cei care mă învinuiesc de "lașitate" vorbesc în necunoștință de cauză, crede-mă. ― În privința asta te cred. Știu că nu exagerezi. ― De unde știi? ― Știu, Galilei... De la Julia. ― Cine e Julia? ― O femeie
Apărarea lui Galilei by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295601_a_296930]
-
este o boală pe care am s-o tratez“ atunci când prognoza este favorabilă, „este o boală cu care am să lupt“ dacă prognoza este nesigură și „este o boală pe care n-am cum s-o tratez“ dacă prognoza este fatală. - Care îți este pământul natal, vraciule? l-am întrebat. S-a uitat la mine istovit, a pus jos blidul, a mângâiat duios fruntea femeii și s-a așezat pe o buturugă lângă ea. - Vin dintr-o țară care nu e
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2044_a_3369]
-
part time, Îngrijitoare și colaboratoare fără asigurare, mamă din ce În ce mai neatentă și mai neadecvată. Și știa că atât timp cât ea avea să pătimească, pentru el mai exista o portiță - măcar pentru regretul lucrurilor pe care le pierduse, pierzându-l pe el. Cuvântul fatal Îi bubuia În minte. Angajată. Angajată. Deci ultima lui speranță murea În acestă vineri fără sens. Și avea certitudinea că de acum Emma nu avea să se mai Întoarcă. Și nici el. Mângâie plicul din buzunarul hainei. Adio. Amintiți-vă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2343_a_3668]
-
slugărea de mic în casele Drăculeștilor. În scurtă vreme, deveniseră nedespărțiți. Pentru băiatul bubos și cam fanfaron începuse o eră nouă. Învățase repede că niște pantaloni, chiar la mâna a doua, din pânză venețiană îl făceau să pară un bărbat fatal. Noul său prieten îi arătase viața de noapte din tavernele și hanurile din marginea cetății și îl dusese în mahalaua Frumoasa, unde cunoscuse niște fete ca niște prințese. Se simțea inferior tuturor celor pe care îi întâlnise și voia din
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2299_a_3624]
-
iunie, când se împlinise bine sorocul celor 40 de zile de când intrase în Augustin, acesta se mișca fericit, îndopându-se în continuare, și toată lumea din mănăstire a răsuflat ușurată, împreună cu Zogru, când Augustin a trecut de cele 40 de zile fatale. Dar abia pe la Crăciun s-au convins călugării c-au stârpit stafia aducătoare de moarte și-au ținut slujbă de mulțumire către bunul Dumnezeu. Între timp, Zogru a ieșit în lumea largă și s-a și întors, tocmai la timp
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2299_a_3624]
-
din când în când pe Andrei, mai ales că el suna din ce în ce mai des, dar îi plăcea și să se îmbrățișeze cu Bobo. Mai cu seamă îi plăcea s-o sărute, ținându-i ceafa în palma lui dreaptă. Zogru aștepta momentul fatal, urmărind semnele pe care le cunoștea foarte bine. Giulia dormea mai mult, mânca mai puțin și începea să i se micșoreze cheful de viață. Tot ce mai putea să facă pentru ea era să încheie cumva legătura ei ciudată cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2299_a_3624]
-
noaptea În care a murit Gildas? - Încetează, Marie. Ți-o spun cu toată afecțiunea pe care o am pentru tine, și pentru propria ta salvare. Încetează! - Vrei să spui: să Încetez de a mai căuta adevărul? - Unele adevăruri pot fi fatale. Riști să deschizi cutia Pandorei, las-o baltă. Tonul sincer, la fel ca avertismentul, o șocară pe tînăra femeie. Era gata să răspundă, Însă ușa se deschise brusc În fața lui Fersen. Polițistul păru surprins, apoi demoralizat descoperind-o pe Marie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1941_a_3266]
-
cu o victimă, uneori cu două, după care Începea distracția. Spre sfârșitul lunii decembrie, Jean-Michel Kempf, un băiat slăbuț și fricos venit la Începutul anului, s-a aruncat pe fereastră ca să scape de torționari. Deși căderea putea să-i fie fatală, avu noroc să scape cu fracturi multiple. Glezna era făcută zob, abia i-au scos țăndările de os; s-a constatat că avea să rămână schilod. Cohen organiză o anchetă generală ce-i Întări bănuielile; deși a negat totul, Pelé
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2052_a_3377]
-
Îl întrerup și deschid ușa sălii de interviuri. Ne vedem mai târziu. Îmi mănânc sandvișurile și-mi beau apa minerală. O jumătate de oră, nu mă deranjează nimeni. Mă simt un pic ca și cum aș fi în carantină din cauza nu știu cărei boli fatale. Puteau măcar să-mi dea niște reviste. Tonele de reviste Heat și Hello cu care m-a asaltat nonstop Trish mi-au deschis treptat apetitul pentru bârfă. În cele din urmă, se aude o bătaie în ușă și intră Ketterman. — Samantha
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2362_a_3687]
-
cuprinde un fior de teamă. Katie a intrat fără să o aud la toaletă. Stă chiar În spatele meu, cu portfardul În mînă. Îi văd chipul În oglindă, lipit de al meu, și nu zîmbește deloc. E exact ca În Atracție fatală. — Și zi așa, spune pe un ton ciudat. Nu-ți plac chestiile croșetate. O, Doamne. O, Doamne. Ce-am făcut ? I-am dezlănțuit latura de psihopată pe care nu i-a mai văzut-o nimeni niciodată. Poate c-o să bage
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2129_a_3454]