2,254 matches
-
la beneficii, în primul rând printr-o mai mare flexibilitate și adaptabilitate comportamentală (Jose, McCarthy, 1988). Cercetările au evidențiat consecințe pozitive și asupra prețuirii de sine (Whitley, 1988). A fi tare atât în domeniul masculinității, cât și în cel al feminității înseamnă a fi valoros și a te prețui ca atare (self esteem). În societățile tradiționale însă, unde comportamentul puternic diferențiat de rolul de sex este o valoare, androginia apare mai mult ca un handicap decât ca un atu. De altfel
[Corola-publishinghouse/Science/2359_a_3684]
-
să se identifice ca androgină în rolurile sociale (mamă grijulie și femeie de carieră profesională sau politică). În al doilea rând, persoana în cauză și cei cu care interacționează nu ar trebui să-și pună problema câtă masculinitate și câtă feminitate psihosocială există în spiritualitatea și comportamentele sale, ci cât de valoroase, eficiente sunt atributele pe care le deține, respectiv deciziile și actele de conduită întreprinse. Altfel spus, opțiunea dezirabilă ar fi înspre transcendența rolurilor de sex (Garnets, Pleck, 1979), adică
[Corola-publishinghouse/Science/2359_a_3684]
-
un bărbat o mamă „duioasă” sau o femeie un tată „ferm”?). Este evident că acest argument este în strânsă legătură cu primul, cu diferența că accentul este pe rolul de „mamă” și „tată”, nu pe „femeie” și „bărbat” (masculinitate și feminitate); copiii crescuți în cupluri homosexuale se vor simți complexați în societate, în special față de grupul de similaritate (peer group), copii de aceeași vârstă, prieteni și colegi. Majoritatea zdrobitoare a studiilor arată că aceste temeri sunt însă neîndreptățite. Nu există diferențe
[Corola-publishinghouse/Science/2359_a_3684]
-
într-o narațiune evanescentă, momente din timpul interior al unei Lady V., admiratoare a lui James Whistler, fragmente din jurnalul ei, „călătoriile” ei imaginare în tablourile lui Whistler și în viața pictorului. Căutarea identității coincide cu o căutare a adevăratei feminități și a sexualității feminine, dar și a unui alter ego estetic. Moartea protagonistei, dincolo de banala conexiune Eros-Thanatos, este momentul în care „privitoarea”, femeia fără vârstă, face pasul decisiv pe celălalt tărâm, al ficțiunii estete (și al bărbatului). Un moment epifanic
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288906_a_290235]
-
neîncoronata regină Dracula e un despotism absurd, grotesc. Ca unealtă îi slujește tânărul amant, căpitanul de securitate Bob Orlando, o pușlama isteață, răsfățat al femeilor. Prin el septuagenara își retrăiește junețea aventuroasă, punctată de momentul trecerii de la fetie la o feminitate orgiastică cu participarea unui ofițer neamț, în timpul războiului, între șinele dintr-o gară rurală. În dramaturgie N. s-a revelat prin piesele parabole Echipa de zgomote și Scoica de lemn. Prima, dezvăluind trista condiție a unei familii nevoite, spre a
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288387_a_289716]
-
cadrul teoretic al Relațiilor Internaționale, punând în evidență prejudecățile de gen care intră în componența unor concepte cheie și care inhibă o înțelegere corectă a relațiilor internaționale. Conceptul feminist de "gen" se referă la constructele sociale asimetrice ale masculinității și feminității, și nu la diferențele biologice feminin-masculin (deși feminismul postmodernist susține că atât sexul, cât și genul sunt categorii construite social, vezi Butler 1990; Gatens 1991). Imaginea occidentală hegemonică a masculinității este asociată cu autonomia, suveranitatea, înclinația spre raționalitate, obiectivitate și
by Scott Burchill, Richard Devetak, Jacqui True [Corola-publishinghouse/Science/1081_a_2589]
-
feminin-masculin (deși feminismul postmodernist susține că atât sexul, cât și genul sunt categorii construite social, vezi Butler 1990; Gatens 1991). Imaginea occidentală hegemonică a masculinității este asociată cu autonomia, suveranitatea, înclinația spre raționalitate, obiectivitate și universalism, în vreme ce noțiunea dominantă de feminitate este asociată cu lipsa acestor caracteristici. Spre exemplu, practicile de rutină ale armatelor reproduc aceste identități hegemonice de gen, prin antrenarea soldaților atât pentru a proteja "femeile-și-copiii", cât și pentru a-și suprima emoțiile (feminine) asociate cu durerea fizică și
by Scott Burchill, Richard Devetak, Jacqui True [Corola-publishinghouse/Science/1081_a_2589]
-
politica internațională și cea internă, împreună cu aversiunea neorealistă față de explicațiile de politică internă date relațiilor internaționale, ascund de fapt distincția anterioară genizată dintre public și privat din interiorul statelor aversiunea masculină față de asocierea sferei private cu emoția, subiectivitatea, reproducerea, corpul, feminitatea și femeile. Nici teoriile din curentul principal, nici cele critice nu iau în considerare această sferă privată, pentru că ea este legată de politica internă și de formele statale (Walker 1992, Sylvester 1994a). Ontologia teoriilor din curentul principal al Relațiilor Internaționale
by Scott Burchill, Richard Devetak, Jacqui True [Corola-publishinghouse/Science/1081_a_2589]
-
să fie subordonată celei superioare, reprezentată de bărbați, de mintea rațională și de autoritatea de stat. Jean Elshtain (1992) susține că perspectiva realistă asupra relațiilor internaționale se sprijină mai ales pe această distincție public-privat și pe construcția sa esențialistă a feminității și masculinității drept cauze ale dezordinii și, respectiv, ale reinstaurării ordinii. Pentru școala feministă, independența politicii interne față de cea internațională, precum și separarea sferei publice de cea privată, nu pot sta la baza unei frontiere disciplinare, din moment ce anarhia din afară sprijină
by Scott Burchill, Richard Devetak, Jacqui True [Corola-publishinghouse/Science/1081_a_2589]
-
analiză (Tickner 1992; Sylvester 1994a; Peterson și True 1998). Analiza de gen subminează diviziunea dintre individ, stat și sistemul internațional, punând în evidență modul în care fiecare nivel este precondiționat de o imagine a omului rațional care exclude femeile și feminitatea. Deși susține o teorie sistemică a relațiilor internaționale, Kenneth Waltz (1959:188) aplică frecvent analogia dintre bărbat și stat ca pe o dovadă a realității ostile pe care o observă în sistemul anarhic, luat ca întreg: "Între oameni [bărbați], ca
by Scott Burchill, Richard Devetak, Jacqui True [Corola-publishinghouse/Science/1081_a_2589]
-
masculine și înțelese din perspectiva sensibilității [elitei] masculine". Unii feminiști enunță un model alternativ, feminin, al agentului, conectat, interdependent și inter-relaționat (Gilligan 1982; Tronto 1989). Totuși, feminismul din Relațiile Internaționale este în general sceptic cu privire la posibilitatea elaborării unui model al feminității pentru a corecta prejudecata de gen indusă de modelul bărbat/stat al lui Waltz (cf. Elshtain 1985:41). Feminiștii caută modele alternative, mai bogate, în ceea ce privește agentul modele care să țină cont atât de producție, cât și de reproducere, să redefinească
by Scott Burchill, Richard Devetak, Jacqui True [Corola-publishinghouse/Science/1081_a_2589]
-
a Relațiilor Internaționale. Pentru a înțelege politica internațională, Enloe analizează viețile (extra)ordinare ale femeilor obișnuite ceea ce istoria disciplinei ar considera drept locul unde este cel mai puțin probabil să întâlnim politica "la nivel înalt". Enloe dezvăluie construcțiile masculinității și feminității aflate în centrul proceselor internaționale. Ea consideră că retragerea sprijinului mamelor din Rusia față de armata sovietică s-a datorat sacrificiilor masive ale fiilor acestora în războiul din Afganistan, aceasta fiind una dintre numeroasele expresii ale puterii genizate care a condus
by Scott Burchill, Richard Devetak, Jacqui True [Corola-publishinghouse/Science/1081_a_2589]
-
politica mondială, adresate de către feminismul empirist depinde de conceperea genului ca un construct analitic care răspunde de marginalizarea femeilor în relațiile interna-ționale, atunci teoria feminismului normativ pune sub semnul întrebării conceptul binar de gen. Opoziția reciproc exclusivă dintre masculinitate și feminitate nu este "esența prin care poate fi explicată organizarea socială" (Scott 1988: 2), ci este mai degrabă o construcție socială care trebuie să fie transformată. În timp ce teoriile feminismului analitic au creat categoria de gen pentru a explica construcția socială a
by Scott Burchill, Richard Devetak, Jacqui True [Corola-publishinghouse/Science/1081_a_2589]
-
etnicitate, 150, 195, 251 eurocentrism, 149 excludere, 181, 192, 193, 195, 196, 202, 205 excludere socială, 136, 167, 172 experți, 264 exploatare, 90, 117, 127, 130, 136, 146 exporturi, 79 extrateritorialitate, 117 feminism, 9, 25, 32, 41, 147, 150, 233-55 feminitate, 242, 243, 244, 250 fenomenologie, 162 feudalism, 131, 220 filosofie, 36, 43, 204 finanțe, 170, 175 foamete, 151, 191 foedus pacificum, 75 formarea intereselor, 211, 212, 216, 222 forță de muncă, 89, 170, 238, 251 forțele pieței, 94, 96 fragmentare
by Scott Burchill, Richard Devetak, Jacqui True [Corola-publishinghouse/Science/1081_a_2589]
-
divizare: unii animați de setea obținerii desăvârșirii prin credința În mântuire, În Iisus, alții animați doar de o etică biologică (doar de aspirația spre Întocmiri și plăceri pământești). Μ Cu cât o femeie se apropie mai mult de absolut În feminitatea ei, adică este mai Îndepărtată de o situație bisexuată (sau androginică), cu atât ea dorește mai puțin emanciparea psihică (eliberarea din condițiile psihologice ale sexului ei). și invers: cu cât o femeie se virilizează mai mult, prin Încorporarea În structura
[Corola-publishinghouse/Science/2105_a_3430]
-
Blaise, Cugetări, Editura științifică, București, 1992. Pascal, Blaise, Scrieri alese, Editura științifică, București, 1967. Pavelcu, Vasile, Din viața sentimentelor, Editura Enciclopedică, București, 1969. Pavelcu, Vasile, Invitație la cunoașterea de sine, Editura științifică, București, 1970. Pavelcu, Vasile, Un portret psihologic al feminității, Editura Didactică și Pedagogică, București, 1971. Pleșu, Andrei, Minima moralia, Editura Cartea Românească, București, 1988. Rabindranath, Tagore, Articole despre educație și Învățământ, Editura Didactică și Pedagogică, București, 1961. Ralea, Mihai, Explicarea omului, Editura Minerva, București, 1972. Rădulescu-Codin, C., Comorile poporului
[Corola-publishinghouse/Science/2105_a_3430]
-
-o,/ Pentru nenumăratele mele crime,/ O închisoare celebră,/ Devenită muzeu,/ Cu versuri zăvoare/ Și gratii de rime-/ Publicul o vizitează/ Și, înfiorat de torturi,/ Nu se miră/ Că nu zace, în ea, nime//" (Pasul)45. Obsesia existențială, îndoită de o feminitate desăvârșită, naște, cum este de presupus, zborul, a cărui morfologie se află, undeva, între existențialismul blagian și patosul eliberator, de tip stănescian. Puntea dintre cele două lumi este, cumva, cenzurată, de această poetică a imponderabilității. Puritatea absolută, regăsibilă, în inima
[Corola-publishinghouse/Science/1454_a_2752]
-
creație"111. Având funcții germinative și purificatoare, apa sintetizează sensul începutului și al regenerării prin dizolvare; abluțiunile, botezul, potopul, descântecele cu apă neîncepută au sensul ștergerii păcatelor, răutăților de tot felul, a istoriei însăși. Datorită valorilor germinative, apa este asociată feminității și lunii măsură a timpului 112. Păstrându-și aceste funcții, în poezia Anei Blandiana, apa este asociată cu oglinda, amândouă realizând recompunerea trecutului sau a ființei poetei. Oglindirea apei reconstruiește ceea ce timpul a deconstruit, asigurând regenerarea și purificarea întoarcerii în
[Corola-publishinghouse/Science/1454_a_2752]
-
emoției, orientându-se către un bacovianism melodios și morbid (ca în Pasteluri), nu fără tresăriri expresioniste. Elementul etic devine, din ce în ce mai pregnant, preluând o parte din încărcătura sentimentului metafizic. M. nu mai pare atât de obsedată de drama propriului trup, de feminitatea imposibilă, funebră, cât de drama propriului trup, de feminitatea imposibilă, funebră, cât de drama colectivă, în care intră neputință și vinovăție generală. Moartea, mutilarea nu mai sunt proprii doar trupului sau sufletului individual, ci și unei mulțimi distincte, dezumanizate, tablourile
[Corola-publishinghouse/Science/1454_a_2752]
-
ca în Pasteluri), nu fără tresăriri expresioniste. Elementul etic devine, din ce în ce mai pregnant, preluând o parte din încărcătura sentimentului metafizic. M. nu mai pare atât de obsedată de drama propriului trup, de feminitatea imposibilă, funebră, cât de drama propriului trup, de feminitatea imposibilă, funebră, cât de drama colectivă, în care intră neputință și vinovăție generală. Moartea, mutilarea nu mai sunt proprii doar trupului sau sufletului individual, ci și unei mulțimi distincte, dezumanizate, tablourile romantice cu gemeni sau strigoi se transformă în imagini
[Corola-publishinghouse/Science/1454_a_2752]
-
care nu înclină balanța spre emoție mai mult decât spre intelect, dar nici invers, neapărat, Ana Blandiana nu poate concepe o poezie pur intelectualizată, despuiată de orice formă de sensibilitate, care, în cazul său, vine din interior, fiind produsul unei feminități desăvârșite. 40Vezi Georgeta Adam, Ana Blandiana: Imaginarul liric sau pasul dintre materie și spirit, în "Pro Saeculum", nr. 3, 2007, p. 28. 41Sursa: http://www.anablandiana.com/ accesat iunie 2011. 42Ibidem. 43Sursa: http://www.anablandiana.com/ accesat iunie 2011. 44
[Corola-publishinghouse/Science/1454_a_2752]
-
295. 51Luiza Bratu, op. cit., p. 46. 52Alex Ștefănescu, Istoria, p. 402. 53Nicolae Manolescu, Literatura română postbelică, p. 264. 54Luiza Bratu, op. cit., p. 46. 55Nicolae Manolescu, op. cit. 56Ibidem, p. 270-271. 57Ileana Oancea, Poezie și semioză, p. 37. 58Nicolae Ciobanu, Ana Blandiana: Feminitate și obsesie existențială, în Panoramic, București, Editura Cartea Românească, 1972, p. 356. 59Luiza Bratu, op. cit., p. 47. 60Ibidem, p. 48-49. 61Ana Blandiana, Autoportret cu palimpsest, Bucuresti, Editura Eminescu, p. 51. 62Ibidem, p. 49. 63Diana Tâlvâc, op. cit., p. 4. (Rezumat) 64
[Corola-publishinghouse/Science/1454_a_2752]
-
semioză, p. 36. 73Ileana Oancea, Poezie și semioză, p. 36. 74Nicolae Manolescu, Literatura română postbelică, p. 271. 75 ***, Literatura română contemporană, p. 622. 76Luiza Bratu, op. cit., p. 54. 77***, Dicționarul general al literaturii române, p. 295. 78Nicolae Ciobanu, Ana Blandiana: Feminitate și obsesie existențială, în Panoramic, București, Editura Cartea Românească, 1972, p. 356 apud. Luiza Bratu, op. cit., p. 56. 79Luiza Bratu, op. cit., p. 56. 80Nicolae Manolescu, Literatura română postbelică, p. 271. 81Luiza Bratu, op. cit., p. 59. 82Ibidem, p. 61. 83Nicolae Manolescu
[Corola-publishinghouse/Science/1454_a_2752]
-
să nu mă trimiți. Octav: Nici nu mă gîndesc. Mona: Adică speri să mă trimit singură... Octav: Ei, toate speranțele au o limită... Oh, sărman Hamlet! El o trimitea pe Ofelia la mănăstire ca s-o salveze de mediocritate... de feminitatea aceea împotmolită în sucuri glandulare... în suavele noroaie erotice... Și-acolo rămîne... Pe veci! Ha! El voia s-o ridice de la "mă iubește, nu mă iubește" la "a fi sau a nu fi"! Delirant, delirant, delirant! Mona: Păi nu-i
[Corola-publishinghouse/Science/1484_a_2782]
-
fratelui, ratat pe plan sentimental, promite să devină un mare fizician. Atât el cât și Bruno au la un moment dat ocazia fericirii - familie, copii, dar, pe rând, Christiane și, respectiv, Annabelle, se sinucid În urma unor maladii care le amputează feminitatea. Bruno se internează Într-un azil psihiatric, dar Michel devine un fizician revoluționar, descoperind soluția genetică a vieții veșnice, replicarea celulelor (omul devine astfel un perpetuum mobile). Hormonal, neoexistențialist, Particulele elementare sînt, În ton cu și parcă mai mult decât
[Corola-publishinghouse/Science/2368_a_3693]