2,319 matches
-
le degradează, folosindu-le în scopuri profane. Verbul devine simplă fosilă lingvistică"14. Pornind de la ideea că numele propriu acționează ca "nucleu formativ al textului literar"15, ceea ce face obiectul acestei lucrări este modul în care țesuturile limbajului generează lumea ficțională eliadescă, iar unul dintre firele recurente ale acestor țesuturi este al miturilor nominale, spațiu nuclear, în care Eliade realizează infuzia de sacru. Conform unei afirmații a semioticienilor culturii, amintită de Mircea Borcilă, "numele proprii constituie chiar "nucleul" cuibului mitologic special
Mitologii nominale în proza lui Mircea Eliade by Monica Borș () [Corola-publishinghouse/Science/84970_a_85755]
-
contaminare stabilită între semnificant și semnificat, astfel încât "forma semnului devine un model activ de generare a sensului, iar sensul conferă formei calități expresive"30, iar pe de altă parte, din relația pe care o construiesc cu textul. Capitolul 2 Numele ficționale. Itinerare teoretice 2.1. Numele ficționale sau despre remotivarea semnului lingvistic Interpretarea prozei mitice a lui Eliade prin grila unei etimologii arhetpale este posibilă atât prin apelul la semantica lumilor posibile 1, cât și prin relaționarea cu opera de istoric
Mitologii nominale în proza lui Mircea Eliade by Monica Borș () [Corola-publishinghouse/Science/84970_a_85755]
-
astfel încât "forma semnului devine un model activ de generare a sensului, iar sensul conferă formei calități expresive"30, iar pe de altă parte, din relația pe care o construiesc cu textul. Capitolul 2 Numele ficționale. Itinerare teoretice 2.1. Numele ficționale sau despre remotivarea semnului lingvistic Interpretarea prozei mitice a lui Eliade prin grila unei etimologii arhetpale este posibilă atât prin apelul la semantica lumilor posibile 1, cât și prin relaționarea cu opera de istoric al religiilor. Pentru Eliade toate gesturile
Mitologii nominale în proza lui Mircea Eliade by Monica Borș () [Corola-publishinghouse/Science/84970_a_85755]
-
ce urmează am avut în vedere caracterul de semn lingvistic motivat al numelui propriu, "potrivirea" sensului cu natura lucrului, realizată la nivel lingvistic nu atât prin funcția icastică, cât prin monemele alcătuitoare ale semnului, distincția dintre nume proprii și nume ficționale, intenția pragmatică a numelor proprii eliadești. În studiile de semantică formală găsim distincția dintre numele proprii înțelese ca "expresii semantic nestructurate care, în cazul cel mai tipic, denotă indivizi din lumea reală, identificabili pe cale ostensibilă" sau designatori rigizi (Kripke) și
Mitologii nominale în proza lui Mircea Eliade by Monica Borș () [Corola-publishinghouse/Science/84970_a_85755]
-
pragmatică a numelor proprii eliadești. În studiile de semantică formală găsim distincția dintre numele proprii înțelese ca "expresii semantic nestructurate care, în cazul cel mai tipic, denotă indivizi din lumea reală, identificabili pe cale ostensibilă" sau designatori rigizi (Kripke) și nume ficționale, adică "expresii lingvistice, cum ar fi Hamlet sau Don Quijote, care denotă indivizi inexistenți în lumea reală, neidentificabili pe cale ostensibilă", designatori nonrigizi. Există o opoziție între designatorul rigid ("același individ în toate lumile posibile") și designatorul nonrigid ("indivizi diferiți în lumi
Mitologii nominale în proza lui Mircea Eliade by Monica Borș () [Corola-publishinghouse/Science/84970_a_85755]
-
Don Quijote, care denotă indivizi inexistenți în lumea reală, neidentificabili pe cale ostensibilă", designatori nonrigizi. Există o opoziție între designatorul rigid ("același individ în toate lumile posibile") și designatorul nonrigid ("indivizi diferiți în lumi posibile diferite"), dar și trăsături comune: atât numele ficționale, cât și numele proprii sunt nestructurate și funcționează asemenea numelor proprii, "dar denotă presupuse persoane sau entități din lumi ale ficțiunii"4. Argumentul pentru care "numele de entități ficționale" și "descripțiile definite" sunt considerate designatori nonrigizi, este că ele "pot
Mitologii nominale în proza lui Mircea Eliade by Monica Borș () [Corola-publishinghouse/Science/84970_a_85755]
-
diferiți în lumi posibile diferite"), dar și trăsături comune: atât numele ficționale, cât și numele proprii sunt nestructurate și funcționează asemenea numelor proprii, "dar denotă presupuse persoane sau entități din lumi ale ficțiunii"4. Argumentul pentru care "numele de entități ficționale" și "descripțiile definite" sunt considerate designatori nonrigizi, este că ele "pot desemna lucruri diferite în lumi diferite"5, și se caracterizează prin absența denotației 6. Teoria Mill-Kripke sau teoria referinței directe consideră că numele proprii au un referent, au denotație
Mitologii nominale în proza lui Mircea Eliade by Monica Borș () [Corola-publishinghouse/Science/84970_a_85755]
-
a avea o semnificație, o conotație; numele propriu trimite direct la obiect fără a trece printr-o semnificație. Teoria Russel-Frege sau teoria referinței indirecte apreciază că numele proprii au sens și nu doar o denotație (referință), iar numele proprii utilizate ficțional au sens, dar nu au denotație. (Conceptul de Bedeutung al lui Frege a fost tradus prin nominat sau denotat, semnificație, referință, denotație 7). Această din urmă teorie numită și descriptivistă consideră numele proprii abrevieri ale unor grupuri/seturi de descrieri
Mitologii nominale în proza lui Mircea Eliade by Monica Borș () [Corola-publishinghouse/Science/84970_a_85755]
-
și Russell consideră că un nume propriu, folosit în mod corect, este o descripție definită prescurtată sau deghizată, pentru Frege o astfel de descripție dând sensul numelui 9. "Echivalența dintre nume și seturile de descrieri se extinde și la numele ficționale"; într-un exemplu ca Pe strada Mântuleasa, autorul a imaginat o serie de proprietăți cu numele învățătorului Fărâmă 10: "este bătrân", "a fost învățător la școala de pe strada Mântuleasa" etc.). Kripke a amendat teoria numelor proprii văzute ca abrevieri, considerându
Mitologii nominale în proza lui Mircea Eliade by Monica Borș () [Corola-publishinghouse/Science/84970_a_85755]
-
și atunci când vorbim despre situații contrafactuale în care acel referent nu ar fi existat"14. Despre acest aspect al teoriei cauzale a referinței vorbește Toma Pavel și îl numește structural 15, el aplicându-se atât numelor proprii cât și celor ficționale. Contrar altor opinii care consideră că numele personajelor ficționale se opun numelor persoanelor reale, fiind reductibile la grupuri de descrieri definite, Toma Pavel vorbește în ambele cazuri de "designatori rigizi, atașați obiectelor individuale, independent de proprietățile obiectelor", fără nicio diferență
Mitologii nominale în proza lui Mircea Eliade by Monica Borș () [Corola-publishinghouse/Science/84970_a_85755]
-
referent nu ar fi existat"14. Despre acest aspect al teoriei cauzale a referinței vorbește Toma Pavel și îl numește structural 15, el aplicându-se atât numelor proprii cât și celor ficționale. Contrar altor opinii care consideră că numele personajelor ficționale se opun numelor persoanelor reale, fiind reductibile la grupuri de descrieri definite, Toma Pavel vorbește în ambele cazuri de "designatori rigizi, atașați obiectelor individuale, independent de proprietățile obiectelor", fără nicio diferență structurală 16. (Toma Pavel consideră semantica lumilor posibile inadecvată
Mitologii nominale în proza lui Mircea Eliade by Monica Borș () [Corola-publishinghouse/Science/84970_a_85755]
-
reale, fiind reductibile la grupuri de descrieri definite, Toma Pavel vorbește în ambele cazuri de "designatori rigizi, atașați obiectelor individuale, independent de proprietățile obiectelor", fără nicio diferență structurală 16. (Toma Pavel consideră semantica lumilor posibile inadecvată pentru specificarea naturii discursului ficțional, de aceea utilizează termenul de lumi ficționale, și nu de lumi posibile). Problema justeței numelor proprii, "cea mai delicată condiție a denumirii", trebuie delimitată de aceea mai ușoară, chiar artificială, a numelor eroilor literari, "care se impune oricărui autor și
Mitologii nominale în proza lui Mircea Eliade by Monica Borș () [Corola-publishinghouse/Science/84970_a_85755]
-
definite, Toma Pavel vorbește în ambele cazuri de "designatori rigizi, atașați obiectelor individuale, independent de proprietățile obiectelor", fără nicio diferență structurală 16. (Toma Pavel consideră semantica lumilor posibile inadecvată pentru specificarea naturii discursului ficțional, de aceea utilizează termenul de lumi ficționale, și nu de lumi posibile). Problema justeței numelor proprii, "cea mai delicată condiție a denumirii", trebuie delimitată de aceea mai ușoară, chiar artificială, a numelor eroilor literari, "care se impune oricărui autor și trebuie reclamată oricând de cititor"17. La
Mitologii nominale în proza lui Mircea Eliade by Monica Borș () [Corola-publishinghouse/Science/84970_a_85755]
-
caracterul obligatoriu anonim al limbajului. Anonimatul numelui propriu trimite la situația originară a limbajului. Numele propriu este caracterizat ca un simptom: întors spre noi, dar și îndepărtându-se de noi81. Am lăsat la urmă complexul studiu de semantică a onomasticii ficționale al lui Yves Baudelle 82, deoarece ni s-a părut că răspunde celor mai multe întrebări. El pornește de la afirmația lui Eugène Nicole care distingea între codajul lexical al numelui propriu și funcționarea lui sintagmatică: pe de o parte, romancierul modelează vocabula
Mitologii nominale în proza lui Mircea Eliade by Monica Borș () [Corola-publishinghouse/Science/84970_a_85755]
-
numele au sens în limbă sau doar în textul literar (sau: numele reale sunt semnificante sau acesta este privilegiul numelor de ficțiune?); 3) în materie de interpretare își impune legea lectorul sau autorul (în alți termeni, toate lecturile unui nume ficțional sunt legitime?) Autorul prezintă un topic al semanticii numelui propriu, o schemă "a celor trei momente ale stratificării progresive a semnificatului onomastic" (tr. m)84: conceperea numelui, redactarea operei (scriitura) și receptarea ei (lectura). În același timp, autorul caracterizează schema
Mitologii nominale în proza lui Mircea Eliade by Monica Borș () [Corola-publishinghouse/Science/84970_a_85755]
-
ci "purtătorul unor semnificații derivate, care vor coincide, măcar parțial, cu semnificația generală a scriiturii"163. Opoziția realonim/simbonim pe care Mariana Istrate o utilizează în cazul antroponimelor se dovedește funcțională și în situația toponimelor pe care dihotomia spațiu real/ficțional le clasifică în reperabile, atestate și inventate. Toponimele contribuie la "crearea spațiului ficțional, întărind autenticitatea și verosimilitatea acestuia"164. În cazul antroponimelor atestate definite ca "toate acele nume proprii care, deși sunt sunt construite în conformitate cu sistemul de denominație existent în
Mitologii nominale în proza lui Mircea Eliade by Monica Borș () [Corola-publishinghouse/Science/84970_a_85755]
-
a scriiturii"163. Opoziția realonim/simbonim pe care Mariana Istrate o utilizează în cazul antroponimelor se dovedește funcțională și în situația toponimelor pe care dihotomia spațiu real/ficțional le clasifică în reperabile, atestate și inventate. Toponimele contribuie la "crearea spațiului ficțional, întărind autenticitatea și verosimilitatea acestuia"164. În cazul antroponimelor atestate definite ca "toate acele nume proprii care, deși sunt sunt construite în conformitate cu sistemul de denominație existent în limbă, sunt utilizate într-o operă literară fără a trimite la un prototip
Mitologii nominale în proza lui Mircea Eliade by Monica Borș () [Corola-publishinghouse/Science/84970_a_85755]
-
al onomasemului literar se observă la nivelul semnificării, fiind ales în virtutea împlinirii funcției indicative, aceea de nume al personajului, ca actant literar (natura motivațiilor numelui poate fi stilistică, socială, etimologică, psihologică, istorică sau culturală). În actul de construire a universului ficțional, "onomasemele acționează ca nuclee formative, catalizând forța unei creativități viguroase"166, numele de persoane și cele de locuri funcționează asemeni unor cărămizi. În contrapartidă, sunt "numele inventate" 167, sintagmă în care adjectivul determinant are sensul de "creat, născocit, plăsmuit, care
Mitologii nominale în proza lui Mircea Eliade by Monica Borș () [Corola-publishinghouse/Science/84970_a_85755]
-
funcționează asemeni unor cărămizi. În contrapartidă, sunt "numele inventate" 167, sintagmă în care adjectivul determinant are sensul de "creat, născocit, plăsmuit, care nu are o atestare în real, ci doar în ficțiune", și înglobează numele proprii "acceptate într-un univers ficțional prin pură convenție". Diferența dintre numele proprii inventate și cele obișnuite nu se realizează la nivelul funcțional, ci la nivelul puterii de sugestie, iar exemplele pe care le oferă sunt excerptate din basme sau din operele unor scriitori. În scrierile
Mitologii nominale în proza lui Mircea Eliade by Monica Borș () [Corola-publishinghouse/Science/84970_a_85755]
-
identificator motivat" în relația pe care o stabilește cu textul. Înțelegându-le ca purtătoare de simbol poetic, numele se caracterizează prin unicitate și dependență de text. Pentru Mariana Istrate, numele propriu selectat este o axă "pe care se construiește personajul ficțional, recunoscându-se rolul său în geneza personajului și în articularea sensului textual"169. Deși sistemul onomastic al operei literare se nutrește din sistemul onomastic cotidian, el nu este o simplă copie a acestuia, datorită remotivării simbolice care se produce: "numele
Mitologii nominale în proza lui Mircea Eliade by Monica Borș () [Corola-publishinghouse/Science/84970_a_85755]
-
este de natură culturală, comunitară și, deci, cel puțin în principiu accesibil tuturor vorbitorilor culți (...), are un sens ezoteric, rezervat inițiaților, celor care pricep că este vorba de o hierofanie"74. S-a remarcat că Eliade se folosește de genul ficțional pentru a relua idei din operele sale de istoric al religiilor, romanul Noaptea de Sânziene fiind "o transfigurare literară a viziunii lui Eliade asupra Istoriei"75. Afirmația lui Ștefan Viziru: "Și cum pentru societățile moderne lumea înseamnă tot mai puțin
Mitologii nominale în proza lui Mircea Eliade by Monica Borș () [Corola-publishinghouse/Science/84970_a_85755]
-
destinate analizei poate fi extinsă și la altele decât cele mitice). Numele propriu intră într-o semioză care relevă adeseori o tehnică a camuflajului, conformă dialecticii sacru/profan: "prin simplul fapt că se arată, sacrul se ascunde". Capitolul 4 Numele ficționale eliadești 4.1. Dreapta potrivire a numelui sau Nuntă în Cer Începutul romanului Nuntă în Cer se află, asemeni dialogului platonician Cratylos, sub semnul onomaturgului, într-un univers al non-arbitrarului lingvistic: Când eram foarte tânăr, mi se întâmpla uneori să
Mitologii nominale în proza lui Mircea Eliade by Monica Borș () [Corola-publishinghouse/Science/84970_a_85755]
-
o scrisoare ca "muză, inspirație, destin" - vezi infra; În curte la Dionis este "fata verde, Una"). Premoniția în trecut a lui Beldiman este continuată de Adriana (o altă ipostază a lui Beldiman), finalul narațiunii marcând începutul concretizării prezicerilor din planul ficțional 93. Într-o relație de sinonimie cu supranumele Adrianei, Împărăteasa, intră numele ghicitorului, Vasile, care provine din numele personal grecesc Basíleios cu semnificație clară pentru greci: basileus "rege, conducător" (există și o formă adjectivală, basileios "regal"; Basileul desemna, în antichitate
Mitologii nominale în proza lui Mircea Eliade by Monica Borș () [Corola-publishinghouse/Science/84970_a_85755]
-
blestemat să fie șarpe timp de n ani și care, noaptea, revine la natura sa umană, încălcarea interdicției cu privire la natura serpentiformă, șarpele casei, credințe legate de moartea perechii șarpelui etc.), frumoasa din lapte, zburătorul susțin o posibilă analiză a numelor ficționale prin relaționarea cu mitologia românească. Romanul, al cărei paratext îl reprezintă un descântec de dragoste (o variantă a lui, în care șarpele este asociat mitologiei focului găsim în cartea Elenei Niculiță-Voronca167), povestește despre o fată care se îndrăgostește nu de
Mitologii nominale în proza lui Mircea Eliade by Monica Borș () [Corola-publishinghouse/Science/84970_a_85755]
-
îți arată toate acestea aici, pe pământ, în viața de toate zilele..."616. Ștefan Borbély aduce sugestia sintetică a numelui secret, pe care Eliade și-l atribuie în proză, făcând din sine autor și personaj ascuns al scenariilor sale: "ipostazierea ficțională înseamnă, în primul rând, i-realizare de sine, punerea propriei sale persoane în spectacol, integrarea sa în cosmologia spectaculară pe care o construiesc prozele mitologice"617. Faptul că intenționează să folosească uniformele unchiului său general în Hamlet, relevă faptul că
Mitologii nominale în proza lui Mircea Eliade by Monica Borș () [Corola-publishinghouse/Science/84970_a_85755]