1,925 matches
-
Dar este vorba despre o dictatură a judicativului, fiindcă analitica și dialectica au ca temei ultim al lor faptul că adevărul, socotit valoare fundamentală pentru cunoaștere, instanța cea mai de preț pentru re-cunoașterea filosofică și una dintre valorile esențiale pentru ființarea omenească, este asociat, direct, doar cu judecata dintre formele gândirii evidențiate de logica mai veche sau mai nouă. Reglementările analitice și dialectice, socotite expresii ale dictaturii judicativului, reprezintă și ele obiect de critică pentru demersul acestei lucrări. Dar se află
by VIOREL CERNICA [Corola-publishinghouse/Science/975_a_2483]
-
Issue: an Existential not a Canonical Problem; Idem, Persoană și eros (Partea a treia). Heidegger, Problemele fundamentale ale fenomenologiei (Partea întâi, Capitolul patru); Idem, Introducere în metafizică (§45-§56): "Logos-ul este strângerea laolaltă, care stă ferm în sine, proprie ființării, adică ființa.", p. 176; Idem, Timp și ființă; este vorba despre logos ca "strângere-laolaltă ce menține totul", p. 23. De asemenea: M. Merleau-Ponty, Le visible et l'invisible, îndeosebi cap. "Interogation et intuition". 4 Expresia aceasta a fost utilizată, într-
by VIOREL CERNICA [Corola-publishinghouse/Science/975_a_2483]
-
ultim context, Heidegger susține nu doar că un asemenea sens nu este prezent la Aristotel, dacă că el nici nu ar fi cu putință la acesta. Filosoful german are dreptate, în măsura în care gândurile lui Aristotel legate de adevăr, enunț, fapt logic, ființare ("fapt real") etc. sunt "orizontalizate" fenomenologic. Dar la Aristotel funcționează și o înțelegere propriu-zis "naturală" a adevărului, după care acesta este corespondență. Altfel spus, în măsura în care Aristotel se referă la adevărul ca atare, la poziția sa de "existențial" (dependent, așadar, de
by VIOREL CERNICA [Corola-publishinghouse/Science/975_a_2483]
-
chestiuni de "reprezentare" a acestei lucrări în proiectul mai larg din Ființă și timp, a se vedea și: "Postfața editorului german" și "Nota traducătorilor". 157 Înțelesul termenului Dasein este stabilit de Heidegger încă de la începutul lui Sein und Zeit: Această ființare, care suntem de fiecare dată noi înșine, și care, printre altele, deține posibilitatea de a fi a interogării, o concepem terminologic ca Dasein." FT, Introducere, I, 2; p. 12. 158 Cf. Edmund Husserl, Ideen I / Idées directrices pour une phénoménologie
by VIOREL CERNICA [Corola-publishinghouse/Science/975_a_2483]
-
grecești, Art. Nous. 162 FT, p. 208. 163 "Apriori-ul este ceea ce, în cuprinsul a ceva, este mereu anterior"; Apriori este un termen care implică ceva precum succesiunea ..."; apriori-ul este "un caracter al ordinii de constituire în cuprinsul ființei ființării, în structura de ființă a ființei." Heidegger, Prolegomene la istoria conceptului de timp (PICT), § 7 "Sensul originar al apriori-ului", pp. 131-135. 164 "... predicația este în mod primar o explicitare a ceva dat dinainte, și anume o explicitare ce pune
by VIOREL CERNICA [Corola-publishinghouse/Science/975_a_2483]
-
explicitează punând în lumină și, ca atare, este una care determină. (...) Exprimându-se, un Dasein se împărtășește altui Dasein; asta înseamnă că Dasein-ul, printr-un enunț ce pune în lumină ceva, împărtășește cu un alt Dasein aceeași raportare comprehensivă la ființarea despre care se enunță ceva." PFF, pp. 338-339. 165 FT, pp. 18-19. 166 A se vedea, FT, § 33 "Enunțul ca mod derivat al explicitării", pp. 211-219. 167 Heidegger, Despre esența temeiului, în vol. Repere pe drumul gândirii (împreună cu precizările din
by VIOREL CERNICA [Corola-publishinghouse/Science/975_a_2483]
-
opoziția" obiectivității, opoziție care aparține finitudinii acelui act de orientare prin care transcendența are loc." Kant and the Problem of Metaphysics, p. 113. 171 Despre esența temeiului, p. 159. 172 PFF, pp. 330-331. Partea întâi, Capitolul patru: "Teza logicii: fiiecare ființare poate fi abordată prin este, indiferent de ceea ce constituie de fiecare dată modul ei de a fi. Ființa copulei", se ocupă de problema ontologică a lui "este". 173 PFF, p. 326. 174 În structura "analizei fundamentale pregătitoare a Dasein-ului", existențialul
by VIOREL CERNICA [Corola-publishinghouse/Science/975_a_2483]
-
explicitării" în cadrul "constituirii existențiale a locului de deschidere". Cf. Paragraful 33 din FT. 175 Cf. PICT, Partea pregătitoare, cap. II; pp. 60-142. 176 FT, p. 217. 177 FT, p. 205. 178 "Acest altceva care se opune în chip absolut oricărei ființări este non-ființarea. Însă acest Nimic ființează în mod esențial în calitate de ființă." Heidegger, "Postfață la 'Ce este metafizica?' ", în vol. Repere pe drumul gândirii, p. 283-284; Cum se explică faptul că ființarea se află pretutindeni în prim plan și reclamă pentru
by VIOREL CERNICA [Corola-publishinghouse/Science/975_a_2483]
-
Acest altceva care se opune în chip absolut oricărei ființări este non-ființarea. Însă acest Nimic ființează în mod esențial în calitate de ființă." Heidegger, "Postfață la 'Ce este metafizica?' ", în vol. Repere pe drumul gândirii, p. 283-284; Cum se explică faptul că ființarea se află pretutindeni în prim plan și reclamă pentru sine orice 'este', pe când ceea ce nu este de ordinul ființării adică Nimicul înțeles ca ființa însăși rămâne dat uitării?" Idem, "Introducere la ' Ce este metafizica?' ", în vol. Repere pe drumul gândirii
by VIOREL CERNICA [Corola-publishinghouse/Science/975_a_2483]
-
în calitate de ființă." Heidegger, "Postfață la 'Ce este metafizica?' ", în vol. Repere pe drumul gândirii, p. 283-284; Cum se explică faptul că ființarea se află pretutindeni în prim plan și reclamă pentru sine orice 'este', pe când ceea ce nu este de ordinul ființării adică Nimicul înțeles ca ființa însăși rămâne dat uitării?" Idem, "Introducere la ' Ce este metafizica?' ", în vol. Repere pe drumul gândirii, p. 364. 179 Introducere la "Ce este metafizica?", p. 359. 180 Idem, "Timp și ființă", în vol. Despre miza
by VIOREL CERNICA [Corola-publishinghouse/Science/975_a_2483]
-
asemenea, "... enunțul este punere în evidență care dă o determinare și care comunică." Ibidem, p. 214. 189 FT, p. 217. 190 FT, p. 293. 191 FT, p. 293. 192 "O dată ce enunțul a fost exprimat prin vorbire, starea de descoperire a ființării se deplasează către felul de a fi al ființării-la-îndemână intramundane. Însă în măsura în care persistă în ea, ca stare de descoperire a ceva, un raport cu ceea-ce-este-simplu-prezent, starea de descoperire (adevărul) devine la rândul ei o relație de ordinul simplei-prezențe între ființări-simplu-prezente
by VIOREL CERNICA [Corola-publishinghouse/Science/975_a_2483]
-
timporizării prin prezent și al înfățișării celui "prezentuit" (de la a prezentui). Cf. Dimitrie Cantemir, Istoria ieroglifică; Scara a numerelor și cuvintelor streine tâlcuitoare", p. 24. 201 A se vedea: Husserl, Sur la résolution du schème contenu d'appréhension appréhension. 202 "Ființarea conștientă", cea constituită prin timporizare (fiind, întâi, timpul propriu) și care îl constituie pe Celălalt tot prin timporizare, dar în așa fel încât acesta capătă propriul său timp, poate fi socotită, în termeni judicativi, drept ființarea reflexivă și, totodată, deschisă
by VIOREL CERNICA [Corola-publishinghouse/Science/975_a_2483]
-
d'appréhension appréhension. 202 "Ființarea conștientă", cea constituită prin timporizare (fiind, întâi, timpul propriu) și care îl constituie pe Celălalt tot prin timporizare, dar în așa fel încât acesta capătă propriul său timp, poate fi socotită, în termeni judicativi, drept ființarea reflexivă și, totodată, deschisă către Celălalt, în sensul unei reciprocități cu acesta. Determinativul "conștient" nu are în mod direct drept referință vreo facultate, vreo capacitate specială a unei ființări, ci doar faptul "dublu" al timporizării (prin care ea se constituie
by VIOREL CERNICA [Corola-publishinghouse/Science/975_a_2483]
-
capătă propriul său timp, poate fi socotită, în termeni judicativi, drept ființarea reflexivă și, totodată, deschisă către Celălalt, în sensul unei reciprocități cu acesta. Determinativul "conștient" nu are în mod direct drept referință vreo facultate, vreo capacitate specială a unei ființări, ci doar faptul "dublu" al timporizării (prin care ea se constituie ca timp al său, iar Celălalt se constituie el însuși, prin același act constitutiv al timporizării, ca timp al său), adică al reflexivității și deschiderii sale, fapt care îi
by VIOREL CERNICA [Corola-publishinghouse/Science/975_a_2483]
-
dublu" al timporizării (prin care ea se constituie ca timp al său, iar Celălalt se constituie el însuși, prin același act constitutiv al timporizării, ca timp al său), adică al reflexivității și deschiderii sale, fapt care îi dăruiește sensul de ființare ce știe despre sine și despre Celălalt. I-aș fi spus simplu, "ființare reflexivă", dacă determinativul din această expresie nu ar fi avut un sens opus față de celălalt sens fundamental al acestei ființări, acela al deschiderii și reciprocității. 203 Cf.
by VIOREL CERNICA [Corola-publishinghouse/Science/975_a_2483]
-
Celălalt se constituie el însuși, prin același act constitutiv al timporizării, ca timp al său), adică al reflexivității și deschiderii sale, fapt care îi dăruiește sensul de ființare ce știe despre sine și despre Celălalt. I-aș fi spus simplu, "ființare reflexivă", dacă determinativul din această expresie nu ar fi avut un sens opus față de celălalt sens fundamental al acestei ființări, acela al deschiderii și reciprocității. 203 Cf. Aristotel, Despre interpretare, 16 a 17 a (reamintesc acest context datorită importanței sale
by VIOREL CERNICA [Corola-publishinghouse/Science/975_a_2483]
-
sale, fapt care îi dăruiește sensul de ființare ce știe despre sine și despre Celălalt. I-aș fi spus simplu, "ființare reflexivă", dacă determinativul din această expresie nu ar fi avut un sens opus față de celălalt sens fundamental al acestei ființări, acela al deschiderii și reciprocității. 203 Cf. Aristotel, Despre interpretare, 16 a 17 a (reamintesc acest context datorită importanței sale pentru problema relației dintre verb și timp). 204 Cf. Augustin, Mărturisiri; Cartea a XI-a. 205 A se vedea analiza
by VIOREL CERNICA [Corola-publishinghouse/Science/975_a_2483]
-
miturile unui umanism laic sau, mai grav, au fost deviate, inversate, contrafăcute de ideologii totalitare ucigașe. Față de umanitățile tradiționale, organizate de principii transcendente, omul modern le pare o tulburătoare excepție. Fie că trăiește heideggerian în uitarea Ființei, absorbit de lumea ființărilor maniabile, fie că nu mai are acces decît la un sacru adumbrit, camuflat în profan, fie că a devenit o ființă provincială, autoexilată într-un domeniu periferic al realului, omul modern pare să fie într-o situație proastă, în criză
STILUL RELIGIEI ÎN MODERNITATEA TÎRZIE by ANCA MANOLESCU () [Corola-publishinghouse/Science/860_a_1739]
-
Principiul suprem. Abia cînd Unul e conceput în retragerea sa, cînd tautologia principială Unul care este Unu se deschide către predicația Unul este, abia atunci apare în chiar interiorul Unului plaja ființei, abia atunci se ivesc categoriile contrare, pluralitatea, posibilitatea ființărilor. în mistica ebraică, o linie care culminează cu doctrina lurianică a contracției (țimțum) susține că spațiul creației se ivește ca efect al concentrării, restrîngerii sau interiorizării lui Dumnezeu, absorbit de Infinitul lui radical. în termenii lui Meister Eckhart, creatura apare
STILUL RELIGIEI ÎN MODERNITATEA TÎRZIE by ANCA MANOLESCU () [Corola-publishinghouse/Science/860_a_1739]
-
dori un om de condiția sa socială la vârsta respectivă, prințul Siddhărtha nu era fericit. Nici ceremoniile căsătoriei, atât de strălucitoare și somptuoase, nici plăcerile de tot felul nu au reușit să-i atenueze anxietatea profundă provocată de suferințele firești ființării în lume. Prințul își dă seama că viața nu se rezumă la palatele sale, la umbra copacilor, la parfumul florilor sau la brațele împodobite cu ghirlande ale Yaśodharei, ci ea înseamnă și lacrimi și durere, lucruri urâte și descompunere, boală
BUDDHA REALITATE ŞI LEGENDĂ by EMIL VACARIU () [Corola-publishinghouse/Science/463_a_1294]
-
calm și de măreție blândă, de nemărginită afecțiune pentru tot ce respiră și de milă pentru tot ce suferă, un model de libertate morală și de eliberare de orice prejudecată. Viața sa spiritualizată, eliberată de dependențele de senzorialitate, de interesele ființării în lume, de dependențele față de sine însuși și de mândria sa, ni se arată în noblețea, în răceala senină și nesfârșita blândețe a firii sale. Oare ce ne atrage atât de irezistibil? Să fie oare liniștea, înțelepciunea, pacea adâncă a
BUDDHA REALITATE ŞI LEGENDĂ by EMIL VACARIU () [Corola-publishinghouse/Science/463_a_1294]
-
un torent al devenirii. Realitatea nu este ceva constant și neschimbat, ci mai curând o energie radiantă sui generis, un produs al forțelor și mișcărilor, o succesiune de urmări. Totul este curgere, mișcare, schimbare, iar fluxul devenirii nu este niciodată ființare. Impermanența nu se limitează doar la lumea fizică, ci se extinde și asupra psihicului. Însuși eul, din care brahmanii făcuseră o substanță eternă, este cuprins în acest flux al precarității. Buddhismul este unic în istoria gândirii umane prin negarea existenței
BUDDHA REALITATE ŞI LEGENDĂ by EMIL VACARIU () [Corola-publishinghouse/Science/463_a_1294]
-
pentru viitor. Concepția despre lume (worldview), cu diferențe notabile de la o cultură la alta, este un alt element critic al tranzacțiilor interculturale. Aceasta reprezintă orientarea culturală către lucruri precum Dumnezeu, natură, viață, moarte, univers și alte teme filosofice legate de "ființare". Aceasta ne ajută să ne plasăm în univers, are rădăcini atemporale și reprezintă fundamentul oricărei culturi, pe care o influențează la un nivel profund, cu efecte subtile și dificil de relevat. Concepția despre lume influențează chestiuni foarte diferite, de la felul
Comunicarea interculturală. Paradigmă pentru managementul diversităţii by Silvia Popescu [Corola-publishinghouse/Science/923_a_2431]
-
mai puternice. Nu există valori și respectiv definiții ale literaturii generale, universal valabile, stabile (ideea unei definiții „statice” a fost respinsă încă din perioada formaliștilor ruși), ci doar istorice, întrucât fiecare epocă determină o schimbare a noțiunii de literatură. Posibilitatea ființării literaturii în interiorul unei comunități istorice și sociale este net condiționată de înregistrarea unor criterii de percepție și de recunoașterea ei în codurile culturale respective. Privit din acest unghi de vedere, procesul devenirii istorice a literaturii ni se înfățișează ca o
LITERATURA ȘI JOCURILE EI O abordare hermeneutică a ideii de literatură by Elena Isai () [Corola-publishinghouse/Science/1632_a_2909]
-
valoare, ca o individualitate ce contribuie substanțial la viața socială; - a avea conștiința că personal reprezinți ceva valoros. În sens strict psihologic, este o construcție teoretică elaborată de psihologie în scopul înțelegerii și explicării - la nivelul teoriei științifice - modalității de ființare și funcționare a persoanei. Reprezintă modul specific de organizare a trăsăturilor și însușirilor psihofizice și psihosociale ale persoanei. Este o sinteză (unitate) bio-psiho socio-istorică și culturală, care asigură adaptarea originală a individului la condițiile mediului natural și mai ales social
PERSONALIATATEA CREATOARE by ELENA ISACHI () [Corola-publishinghouse/Science/1304_a_1892]