1,924 matches
-
reperelor interdependente care au stat la baza societății medievale, sub impactul schimbărilor economice, al descoperirilor (sociale și stiințifice), precum și dezvoltarea rapidă a mijloacelor de comunicare, au săpat o prăpastie adâncă între cosmologie și istorie, surpând fundamentele care stăteau la baza ființării Bisericii în forma sa medievală 2. Centralizarea, amploarea și universalitatea Bisericii catolice au avut la bază două elemente de maximă importanță: existența unei limbi "oficiale", unice: latina (care a asigurat unitatea întregii Biserici Catolice, indiferent de întinderea zonei geografice), precum și
Catolicii în spaţiul public. Presa catolică din România în prima jumătate a secolului al XX-lea by Iulian Ghercă [Corola-publishinghouse/Science/908_a_2416]
-
Trecutul - experimentat ca istoricitate autentică - este orice altceva, dar nu săvârșire. Este ceva la care eu pot permanent reveni”. Ceea ce afirma Heidegger era faptul că timpul există numai în măsura în care este pus în relație cu ființa, mai precis cu Dasein-ul ființei, ființarea ei, dar nu în solipsism, ci în așa-numitul fapt-de-a-fi-în-lume și în faptul-de-a-fi-unul-laolaltă-cu-altul (în lume). Pentru Heidegger, atât timpul, cât și trecutul nu înseamnă numai reflecția asupra a ceea ce s-a petrecut și nu mai este posibil să fie readus
[Corola-publishinghouse/Science/1865_a_3190]
-
e altceva decât entelehia respectabilă a Iașului, o lentilă care aduna forțele creatoare de cultură ale unui neam întreg. Astfel încât, puteai să faci abstracție de ceea ce aveai sub ochi, și să te raportezi mereu la un fel de esențialitate a ființării culturale. A.V. Când cineva dorește să intre în domeniul artelor plastice, să cunoască pe cât posibil mai mult, poate pătrunde numai pe culoarele trasate de artiștii cu care el rezonează, sau e bine să-și facă mai întâi o cultură
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1452_a_2750]
-
unui atac pe care l-aș califica drept amoral și nu imoral. Spun asta pentru că imoralitatea presupune o anumită cunoaștere a situației în care te afli,o asumarea a distincției dintre bine și rău, pe când amoralitatea este o stare, o ființare, în afara binelui și răului, nespecifică ca dimensiune culturii iudeo-creștine, căreia aparținem. Dacă nu suntem nihiliști și ,,obosiți de om"264 trebuie să ne strigăm dreptul nostru de ,,miei" de a fi apărați și a ne apăra de agresiunile ,,vulturilor". Sigur
Capitalismul. O dezbatere despre despre construcția socială occidentală by Dorel Dumitru Chirițescu () [Corola-publishinghouse/Science/84937_a_85722]
-
prin unitățile de cult a unor acțiuni de refacere a echilibrului mediului natural; - proiectul "Casa Bunului Păstor" - înființarea și dezvoltarea unei instituții social-caritabile care să cuprindă cabinete juridice, medicale etc.; - proiectul "Turismul cultural-religios din România imaginea unei Europe Creștine" - sprijinirea ființării unui tip de turism cultural-religios, specializat, îmbinat, unde este cazul, cu cel agrorural (în special din zona submontană și montană). Capitolul 24 Politica în domeniul relațiilor cu românii de pretutindeni I. Cadrul instituțional Guvernul României are datoria a acționa pentru
PROGRAM DE GUVERNARE din 28 decembrie 2004 pe perioada 2005-2008. In: EUR-Lex () [Corola-website/Law/164154_a_165483]
-
decât orice vin. Seara, când soarele se face un bujor purpuriu în glastră, De jos, din Câmpi Gherghiței, dealul se vedea lungă navă albastră. Dorul, durerea de simțire, arzătoare năzuință Frisonau trupul meu tânăr, sufletul da să iasă din propria ființare în neființă. Acolo, în Câmpuri, la chindie, plângeam din senin cu ochii la corabia străfulgerată Pe puntea căreia năzuiam fără încredințare că voi ajunge vreo Nu știam pe-atunci de Mia Măntoiu, elevă la Școala Normală de Fete. Nici nu
Poeme în reportofon by Ion Gheorghe Recviem () [Corola-website/Imaginative/10179_a_11504]
-
tânăr și-ncrezător în ceea ce lumea petrece Trăind epopeea celor patru ostași sovietici prin strâmtoarea Bhering, sorbiți de Oceanul Cel Rece Câteva săptămâni în toate derivele climaterice și-ale punctelor cardinale Pierduți de Patrie s-au împotrivit căderii în beznele ființării ca animale, Au supraviețuit mâncându-și cizmele, centiroanele, burduful de piele al unei armonici îndată devenind fii ai istoriei față-n față cu marii lor conducători anacronici. Au ajuns în America fără să ceară azil politic sau religios, regim special
Poeme în reportofon by Ion Gheorghe Recviem () [Corola-website/Imaginative/10179_a_11504]
-
au fost date, în creierul care mi-a fost dat, creier al tuturor și totuși altul, nu de insectă și nu de extraterestru, ci de om care doarme în propriul cocon împreună cu frații lui pe care nu îi simte, în ființarea de-acum, cea care-a fost și care va fi, înainte de a fi fost, în sufletul care încearcă să își reamintească și vag își reamintește, soarele aprig, strălucirea care nu orbea, frumusețea și adevărul ei revărsate în culori pure
Poezie by Liviu Georgescu () [Corola-website/Imaginative/8748_a_10073]
-
renovată sumar, zugrăvită și sfințită de către preotul Constantin Mihulin, care în 1929 a plecat protopop la Beliu, județul Bihor cu regretul că nu a putut construi și o casă parohială: Pentru ca să satisfacem unei lipse generale și urgente care este în ființarea casei parohiale de care parohia aceasta încă nu dispune, am adunat într-un fond 125.552 lei, cătră cari mai adăugând sumele ce le voiu putea economisi în curând se va putea face ca și această lipsă să dispară [2
Cicir, Arad () [Corola-website/Science/300288_a_301617]
-
Francois Rabelais sau Cervantes) este chiar istoria expolrării existenței umane. În momentul când știință s-a autonomizat pentru a putea analiza lucrurile exterioare, fără a le locui( sau cu termenii lui Martin Heidegger se produce o uitare de sine a Ființării, apare românul pentru a explora « lumea viului » (Lebenswelt) că un soi de cartografiere a acestei regiuni autonome. Istoria românului este o succesiune de tentative de surprindere a Sinelui, a identității umane (și se urmăresc actele, psihologia, posibilitățile...). - Astfel, Rabelais și
Teoria romanului () [Corola-website/Science/299180_a_300509]
-
promovat de Epicur, se deosebește de cel al lui Aristip din Cirene. Epicur numeste hedonismul bazat pe plăcerile fizice, promovat de catre Aristip „morala porcului”. El considera ca ataraxia (imperturbabilitatea) poate fi atinsă prin cultivarea placerilor sufletului. B.G. Kuznetov, "Rațiune și ființare", Editura Politică, București, 1979
Epicur () [Corola-website/Science/299228_a_300557]
-
de mărginiți, pe atât de malefici. În primul rând, acest cetățean unic, cu un respect adânc sădit față de legi, a știut ca puțini alții să distingă, în mod tranșant, în-tre ceea ce este aparentă, fenomen și strălucire trecătoare și între esență, ființarea nesupusă vicisitudinilor și capriciilor de moment. Această delimitare pe care Socrate o recomandă în permanență era cu atât mai utilă atenienilor, cu cât nicăieri n-a fost mai prețuit ca la ei spectacolul, exhibiția, în toate sensurile posibile „A fi
Socrate () [Corola-website/Science/298868_a_300197]
-
așadar, unul ontologic, ce vine în continuarea ontologiei lui Platon și Aristotel. Numai că în centrul "ontologiei fundamentale" heideggeriene stă, de astă dată, ""Dasein"-ul uman. Întrebarea privitoare la ființă ia, încă de la început, forma întrebării privitoare la ființa unei ființări determinate. Existența autentică a omului este configurată ca o deschidere în lume și ca proiectare conștientă ce depășește cotidianul, având certitudinea morții ineluctabile. Heidegger își pune deci întrebarea fundamentală asupra sensului existenței, căzută în uitare și trivialitate, care nu ar
Martin Heidegger () [Corola-website/Science/297891_a_299220]
-
trei dimensiuni ale sale: "Viitor", "Prezent" și "Trecut". Această concepție a lui Heidegger a marcat o cotitură importantă în filosofia europeană, sub influența sa îmbogățindu-se curente ca existențialismul și deconstructivismul. Distincții importante în "Ființă și timp": ontologic / ontic, ființă / ființare, existențial / existențiel, autenticitate / neautenticitate, temporalitate a "Dasein"-ului / temporalitate a ființei înseși. "Ființă și timp" este o carte neterminată. Varianta publicată în anul 1927, cu subtitlul "Partea întîi", cuprinde de fapt doar primele două secțiuni ale primei părți. Cea de
Martin Heidegger () [Corola-website/Science/297891_a_299220]
-
în materialism iar de la legile dialectice ale evoluției istorice se ajunge la ideologia "luptei de clasă", la sfârșitul căreia nu mai regăsim spiritul întors la sine însuși, ci o societate comunistă lipsită de clase, presupusă liberă. B.G. Kuznetov, "Rațiune și ființare", Editura Politică, Bucuresti, 1979
Georg Wilhelm Friedrich Hegel () [Corola-website/Science/297906_a_299235]
-
să preia tronul României. De asemenea, a avut de respins mișcări separatiste, precum cea de la Iași din 3 aprilie 1866, organizată de elemente boierești și sprijinită de forțe externe care doreau anularea Unirii din 1859. Chiar în prima zi a ființării acestei Locotenențe (11 februarie), Camera și Senatul se reunesc sub președinția mitropolitului primat Nifon și aleg ca domnitor al Principatelor Române Unite pe „Alteța sa regală Filip Eugeniu Ferdinand Maria Clement Balduin Leopold George, comite de Flandra și Duce de Saxonia
Locotenența Domnească (1866) () [Corola-website/Science/308731_a_310060]
-
o comunitate (de exemplu, bărbați sau femei, copii, tineri, adulți sau bătrâni), statusurile dobândite ființează, într-un anumit număr stabilit de societate, în raport de oportunitățile sale. Pe de altă parte, în contexte concrete, aceste statusuri servesc ca modalitate de ființare a unui comportament social adecvat sau ca supapă pentru contestatari. Mai mult, societatea oferă adesea statusuri pentru a fi dobândite, ca recompensă în manifestarea atitudinii conformiste, simultan cu căutarea posibilităților de canalizare a devianței către modalități sociale acceptabile (Vander Zanden
Status social () [Corola-website/Science/307675_a_309004]
-
doua jumătate a lunii septembrie. În secolul trecut orașul a devenit un centru în industria serviciilor, precum și un centru cultural pentru boreala regiune Norrland. Prima stemă a Umeå consta din 3 capete de reni, apărând la 20 de ani după ființarea orașului din 1622. Regina Kristina decide în 1646 ca renii să apară pe stemă. Deși tema a fost ușor schimbată în decursul timpului, numărul capetelor a rămas constant. Originea lor poate fi derivată din stema provinciei istorice Västerbotten, care reprezintă
Umeå () [Corola-website/Science/307707_a_309036]
-
aceea a vremii. Vremea este umană că timp istoric sau că desfășurare evenimențiala individuală, personalizată, în relație cu existența umană inevitabil limitată dar și ca duh al ordinii cosmice. Într-un anume fel, dialectica ontologica se spiritualizează prin însuși faptul ființării. În expresie plastică, mai important ne apare însă faptul că Marcel Guguianu acorda privilegii realtiilor dintre volumul sculptural și lumină. Artistul își gestionează identitatea, înglobând în substanță ei, succesivele lecții ale tradiției sculpturale românești și nu evita sporirile aduse artei
Marcel Guguianu () [Corola-website/Science/303392_a_304721]
-
atât cronologică, cât și ontologică a simbolismului față de orice semnificație audio-vizuală. Astfel, modelele transmise din trecutul cel mai îndepărtat nu dispar, nu-și pierd puterea de reactualizare, ele rămân valabile inclusiv în cazul conștiinței moderne, adevărat receptacul arhetipal, purtând inerent ființării sale aceste structuri imaginare colective. Imaginarul colectiv este cel care se structurează, conștient sau inconștient, pe toate compartimentele existenței noastre, gândirea simbolică fiind cosubstsanțială ființei noastre; ea precedă limbajul și gândirea discursivă, iar imaginea trebuie înțeleasă ca fascicol de semnificații
Arhetipalitatea imaginilor () [Corola-website/Science/302904_a_304233]
-
înțelegerea vocabularului vehiculat de către magiștrii vremii. Termeni ca "esse", "ens", "essentia", "materia", "forma", "intellectus", "individuum", ș.a., constituiau elementele centrale ale unui - aproape - manierism discursiv al epocii. Toma își propune să explice termenii de "ens" (pl. "entia", fiindul sau ființa concretă, ființarea determinată în multiplu, cea de-aici) și "essentia" (esența), considerați primordiali în ordinea conceperii lor de către intelect. Este o precizare semnificativă, deoarece ea atrage atenția asupra unei distincții de factură aristotelică, cea între „în ordinea naturii” și „în ordinea cunoașterii
Toma de Aquino () [Corola-website/Science/298960_a_300289]
-
diverse genuri și specii”. În acest sens, esența este un altceva decât fiindul. Dacă fiindul este înțeles ca totalitatea determinațiilor unui lucru, inclusiv accidentele sale, esența înseamnă identitatea inteligibilă a fiindului, ceea ce, dincolo de accidente, îi dă un mod specific de ființare. Din acest motiv, esența înseamnă, în al doilea rând, ceea ce semnificăm prin definiție, adică diferența specifică. Esența se mai numește și formă, continuă Toma, altfel spus „caracterul determinant al fiecărui lucru”; desigur, formă în sensul de principiu activ, opus materiei
Toma de Aquino () [Corola-website/Science/298960_a_300289]
-
intelect”. Ceea ce trebuie să înțelegem aici este sensul de natură inteligibilă. Sintetic, esența înseamnă acel ceva, diferit de fiind, prin care și în care fiindul are ființă sau ființează. Cu aceasta am obținut încă un termen fundamental al ontologiei tomiste: ființarea. Putem acum să înțelegem mai bine sensul incursiunii de până aici: un lucru concret (fiindul, ens) are un mod de a fi, conform esenței sale (essentia) și ființare (faptul de a fi, pur și simplu), dată în și prin esență
Toma de Aquino () [Corola-website/Science/298960_a_300289]
-
ființează. Cu aceasta am obținut încă un termen fundamental al ontologiei tomiste: ființarea. Putem acum să înțelegem mai bine sensul incursiunii de până aici: un lucru concret (fiindul, ens) are un mod de a fi, conform esenței sale (essentia) și ființare (faptul de a fi, pur și simplu), dată în și prin esență. La propriu vorbind, esența este un temei intermediar între ființă (esse) și fiind (ens). Dintre fiinduri, numai substanțele dețin esență în mod veridic și absolut, ceea ce înseamnă că
Toma de Aquino () [Corola-website/Science/298960_a_300289]
-
într-un mod anume. Ceea ce este o substanță (esența, essentia) se află la rândul ei sub determinația faptului însuși de a fi (existența sau ființa). Se obține astfel o ierarhie ontologică în care ființa pură se multiplică în moduri de ființare (esențele sau genurile și speciile), iar acestea, la rândul lor, sunt multiplicate în indivizi (fiindurile). Ei sunt, în termeni aristotelici, substanțe prime. Ceea ce îl interesează pe Toma în continuare este cum poate fi recunoscută esența în substanțe. Trebuie să ținem
Toma de Aquino () [Corola-website/Science/298960_a_300289]