3,791 matches
-
răspândirea cunoștințelor științifice elementare, pentru crearea unui teatru național. Se disting articolele lui Heliade despre limba română literară și despre rolul culturii în lupta pentru autonomie și progres social (Repede aruncătură de ochi asupra limbei și începutului rumânilor, 1832, Soțietatea Filarmonică, 1843, scrisorile către Petrache Poenaru, 1839), precum și articolele despre istoria țării și organizarea statului, aparținând lui Simeon Marcovici și Gr. Pleșoianu. Aici și-au găsit loc și articolele lui Teodor Diamant despre reformele sociale fourieriste. Fără a adera la aripa
CURIERUL ROMANESC. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286602_a_287931]
-
și Facultatea de Litere și Filosofie a Universității din București. Va fi subinspector și inspector școlar la Cluj, va deține funcții didactice și administrative la Universitate (1948-1953). Stabilit din 1954 la Brașov, activează în învățământ și în cadrul teatrului și al filarmonicii locale. Debutează cu proză, în 1926, la „Arieșul” (Turda), colaborează la „Patria”, „Darul vremii” și „Herald”, „Fruncea”, apoi la „Gând românesc” „Universul literar”, „Curentul literar”, „Blajul”, „Familia”, „Luceafărul”, „Revista Fundațiilor Regale”, „Symposion”, iar după război, la „Orizont”, „Tribuna”, „Steaua”, „Astra
COPILU-CHEATRA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286406_a_287735]
-
contacte cu personalități de seamă ale vieții politice și culturale din Țara Românească, printre care I. Heliade-Rădulescu, C. A. Rosetti, I. Câmpineanu, Iancu Văcărescu, Cezar Bolliac, profesorii Petrache Poenaru, Florian Aaron, Eftimie Murgu; iau parte la câteva întâlniri la Societatea Filarmonică, văd spectacole de teatru. La întoarcere, din 1836, B. este profesor de gramatică română și germană, limbă latină, istorie, geografie, aritmetică, principii de bună purtare, contabilitate și corespondență comercială. Brașovul a fost văzut de B. ca un centru unde puteau
BARIŢIU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285644_a_286973]
-
și de libertate în raport cu acțiunea, în perspectiva tuturor avatarurilor posibile. Simțul practic îl mai numim, exact cu același înțeles, spirit practic. Cel puțin aici (dar nu numai aici) simț și spirit sunt același lucru. NIVEL ESTETIC În 1964, la București, Filarmonica din Viena cu Herbert von Karajan la pupitru, după ce a executat Simfonia a V-a, a dat ca supliment, în afara programului, Dunărea albastră. Am întâlnit în zilele următoare persoane cu înalt și grijuliu nivel estetic care se arătau indignate de
[Corola-publishinghouse/Science/2234_a_3559]
-
în „Tipografia lui Eliad”. Printre ei se află Grigore Alexandrescu (rudă cu soția lui H.-R., Maria Alexandrescu), prieten apropiat până la izbucnirea unui conflict care i-a despărțit pentru totdeauna. În 1833, împreună cu I. Câmpineanu și Costache Aristia, fondează Societatea Filarmonică și în curând preia conducerea Școlii de literatură, declamațiune și muzică vocală, contribuind efectiv la unele reprezentații teatrale în limba română. În sprijinul teatrului românesc a editat și „Gazeta Teatrului Național” (1835-1836). Divergențele politice și personale, polemicile în jurul limbii literare
HELIADE-RADULESCU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287426_a_288755]
-
pentru satiră. El este în stihurile lui un ironist nepătimaș și elegant care, șfichiuind subțire, are aerul că se amuză. Dar sunt și clipe când nu-și poate reprimă amărăciunea și nici dezgustul. Scrisă sub impulsul ideilor propagate în Societatea Filarmonica, piesa Comodia vremei (interpretată în 1835 de elevii Școlii de declamație din sânul Societății) ia în derâdere franțuzomania - motiv pentru care I. Heliade-Rădulescu îi va schimba denumirea în Franțuzitele -, deschizând o serie de succes în dramaturgia satirica pașoptista. Înrâurita de
FACA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286928_a_288257]
-
SOCIETATEA FILARMONICĂ, societate culturală înființată la București la începutul lunii octombrie 1833. Întemeietori pot fi considerați Ion Câmpineanu, Ion Heliade-Rădulescu și Constantin Aristia. În special prin Heliade, S.F. continuă Societatea Literară din 1827, propunându-și să contribuie la realizarea unor progrese grabnice
SOCIETATEA FILARMONICA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289756_a_291085]
-
românesc din prima jumătate a secolului al XIX-lea. Repere bibliografice: Lucrările Societății Filarmonice, de la 1 dechem. 1833 până la 1 apr. 1835, București, 1835; Ion Heliade-Rădulescu, Echilibrul între antiteze, I, îngr. și pref. Petre V. Haneș, 1916, 140-153; I. Xenofon, Filarmonica de la 1833, București, 1934; Massoff, Teatr. rom., I, 161-199; M. N. Rusu, Societatea Filarmonică, RL, 1975, 30; Dicț. lit. 1900, 796-797; Mircea Anghelescu, Ion Heliade-Rădulescu. O biografie a omului și a operei, București, 1986, 72-90. D.M.
SOCIETATEA FILARMONICA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289756_a_291085]
-
de la 1 dechem. 1833 până la 1 apr. 1835, București, 1835; Ion Heliade-Rădulescu, Echilibrul între antiteze, I, îngr. și pref. Petre V. Haneș, 1916, 140-153; I. Xenofon, Filarmonica de la 1833, București, 1934; Massoff, Teatr. rom., I, 161-199; M. N. Rusu, Societatea Filarmonică, RL, 1975, 30; Dicț. lit. 1900, 796-797; Mircea Anghelescu, Ion Heliade-Rădulescu. O biografie a omului și a operei, București, 1986, 72-90. D.M.
SOCIETATEA FILARMONICA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289756_a_291085]
-
generală la Arad și Liceul de Muzică la Cluj și la București. Devine student la Conservatorul „Ciprian Porumbescu” din capitală, secția canto clasic, al cărei absolvent este în 1970. Activează că solist în Ansamblul „Doina” al Armatei (1970-1972) și la Filarmonica „George Enescu” (1972-1996). Timp de două decenii a fost solistul Catedralei „Sf. Iosif” din București. Specializat în muzică vocal-simfonică și sacra, susține concerte în toată Europa. Talentul muzical i-a fost recunoscut de mari artiști de operă, precum Mario Del
SPERANŢA-3. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289822_a_291151]
-
ales la Brașov, fiind ulterior conferențiar la Universitatea din Cluj (1957-1958). Arestat în toamna anului 1958 din pretinse motive politice, va sta, până în 1962, în diferite închisori și tabere de muncă. Amnistiat, lucrează ca muncitor, mai târziu ca instrumentist la Filarmonica de Stat din Brașov, iar după reabilitare (1968) din nou ca profesor de liceu și cadru didactic universitar la Sibiu (1970-1984), conducând timp îndelungat Catedra de filologie. În semn de recunoștință, Universitatea „Lucian Blaga” îi conferă în 1997 titlul doctor
SCHERG. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289551_a_290880]
-
revista ploieșteană „Itinerar” și în cadrul Editurii Edit-Art. În 2003 devine corespondentul pentru România al ziarului „Luxemburger Wort”, patronat de Fundația „Saint-Paul” din Luxemburg. A mai fost consilier local, șef de birou senatorial, consilier de imagine și relații cu mass-media la Filarmonica „Paul Constantinescu” din Ploiești. Prima carte, romanul Herbert, îi apare în 1988. Colaborează la „România literară”, „Luceafărul”, „Contrapunct”, „Apostrof”, „Caiete critice”, „Cronica”, „Literatorul” ș.a., semnând editoriale, eseuri, interviuri, versuri, analiză politică, traduceri, cronici literare. A transpus în limba română Râsul
SICOIE. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289665_a_290994]
-
apoi, la Cluj, va fi elev al Liceului de Muzică (1960-1967) și student al Conservatorului „Gheorghe Dima”, secția vioară (1967-1972). După absolvire se angajează redactor la Studioul de Radio clujean (1972-1985), în același oraș face parte, în calitate de violonist, din Orchestra Filarmonicii (1985-1989), iar în 1990 trece la Studioul TVR, ca redactor, apoi realizator de emisiuni. Debutează cu versuri la „Steaua” în 1965, iar editorial cu volumul de proză scurtă Portocale și cascadori, apărut în 1978. Mai colaborează la „Echinox”, „Amfiteatru”, „Tribuna
ŢUCULESCU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290279_a_291608]
-
pierdute (1995), în vreme ce După-amiază dansantă sau La capătâiul copilei bolnave sunt exerciții de realizare a atmosferei. Provenind din redimensionarea epicii desfășurate în Zile din viața unui „virtuoz”, microromanul Strania pățanie a unui virtuoz (1984) relatează aventura unui modest corepetitor la filarmonică: odată cu mutarea în casa unei bătrâne ciudate, acesta face experiența unui succes răsunător, dar pasager, care însă îi schimbă orizontul existenței, consumată într-un București fantastic, datorită comprimării spectaculoase a timpului, în maniera nuvelei La țigănci de Mircea Eliade. Placheta
VELESCU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290481_a_291810]
-
Prale, vorbea „de mulțime și felurimi de poeme ale sale vrednice de a vedea lumina”. La acea dată V. era considerat sufletul vieții literare din epocă. Un volum, Poezii alese, îi apare în 1830. Când în 1833 se întemeiază Societatea Filarmonică, propunându-și înființarea unui teatru național, el colaborează cu Heliade și susține materialicește inițiativa. În 1834 era numit președinte al Divanului Judecătoresc din București, funcție din care demisionează după doi ani. În 1840 era ales deputat, iar în 1842 candidează
VACARESCU-2. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290398_a_291727]
-
mai sus-pușii șefi. 4. Să intrăm în câteva detalii! Pe vremea instituției specializate în cenzură, se cenzura - cum altfel? - totul: ziarele și revistele, manuscrisele cărților, manualele școlare, cursurile universitare, dar și afișele pentru spectacole, programele de sală ale teatrelor și filarmonicilor, cataloagele pentru expoziții, etichetele pentru diferite produse, până și biletele de tramvai. Tot ceea ce era tipărit în România trebuia să primească de la „direcția” amintită o viză - se aplica pe șpaltul textului o mică ștampilă pe care erau săpate magicele litere
Viața cotidiană în comunism by Adrian Neculau () [Corola-publishinghouse/Science/2369_a_3694]
-
VII.1950, Sămășcani, j. Orhei), prozator. A studiat la Institutul de Arte din Chișinău (1973-1976) și la Institutul de Literatură „Maxim Gorki” din Moscova (1977-1980), fără a le absolvi. Va funcționa ca redactor la „Tinerimea Moldovei”, va fi angajat la Filarmonica din Chișinău și apoi redactor-șef la Moldova Film. Debutează cu volumul de nuvele Maica Maria (1983), care se impune prin vioiciunea narațiunii, naturalețea dialogurilor și predilecția pentru stilul oral. În romanul Livada cu nuci albaștri (1985) M. încearcă o
MUNTEANU-3. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288287_a_289616]
-
Comisia pentru eliberarea robilor țigani, este arestat. În 1864 domnitorul Al. I. Cuza îl numește în Consiliul de Stat. În epocă el are și o participare activă la viața culturală a țării. În 1833 era printre cei care înființaseră Societatea Filarmonică, în 1845 făcea parte din Asociația Literară, în 1855 lucrează, împreună cu alții, la proiectul de ortografie cu litere latine. A inițiat Societatea Agronomică și Școala de Agricultură de la Pantelimon. În 1861 Astra îl desemnează membru de onoare. A fost vicepreședinte
POENARU-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288863_a_290192]
-
de Medicină clujene (1930-1932), fondator al Societății Române de Antropologie, membru al unor societăți academice europene, P. a fost un reputat om de știință. Concomitent, întemeiază un cenaclu literar (1930), pe lângă care apare revista „Darul vremii”, este membru fondator al Filarmonicii din Cluj (1920), precum și al Societății Scriitorilor Români din Ardeal (1936). Deține funcția de director al Operei Române din Cluj (1933-1936) și al Teatrului Național din Cluj (1936-1940), conduce Cercul dramatic al Universității clujene mutate la Sibiu (1940-1945) și face
PAPILIAN-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288678_a_290007]
-
Gazeta literară” (1954- 1957). În 1957 se întoarce la Cluj, unde va fi redactor-șef al revistei „Tribuna” (1959-1970), președintele Comitetului de Cultură și Educație Socialistă al județului Cluj (1970-1972), corespondent special al ziarului „Satul socialist” (1972-1974), director artistic la Filarmonica din oraș (1974-1984). După 1989 organizează și conduce editura și revista „Viața creștină” a Bisericii Greco-Catolice. Poetul Ion Mircea este nepotul său. Un fel de „antedebut” are loc în 1943, când textul cu care M. participă la un concurs pe
MIRCEA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288170_a_289499]
-
că studenții lor, tabulae rasae al căror vid era înțeles ca infinită șansă de a învăța (numai de la ei!), stau în amfiteatru și săli de seminar, vin la consultații oricând nu sunt în clasă ori la bibliotecă, arhivă, librărie, operă, filarmonică, muzeu, expoziție. Iconoclasmul și activismul Stângii occidentale din anii ’60 au pus capăt acestei stări ideale. Greve, sit-ins, revolte, demonstrații, lupte de stradă și alte asemenea au destrămat violent (nu numai în sensul violenței simbolice) pacea aproape idilică a universităților
Războaie culturale. Idei, intelectuali, spirit public by Sorin Antohi () [Corola-publishinghouse/Science/2145_a_3470]
-
este numit profesor de limbile latină și română la gimnaziul din Suceava. Va fi titularizat, apoi, la Catedra de limbă și literatură română a gimnaziului din Cernăuți, unde va funcționa un timp și ca director. Împreună cu alți intelectuali, înființează societatea filarmonică „Armonia” (1881) și societatea culturală „Concordia” (1885), ambele având țelul de a consolida unitatea culturală a românilor bucovineni. În calitate de secretar al Societății pentru cultura și literatura română în Bucovina, a redactat în 1881 și 1882 revista „Aurora română”, pe care
BUMBAC. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285946_a_287275]
-
acolo, normal. Unde puteam să plec? LIRISM ÎN CREȘTERE M-am Întors la vechile mele obiceiuri. La plimbările solitare prin parcul Victoria. La trabucurile mele Romeo y Julieta ori Davidoff Grand Cru. La recepțiile mele de la ambasadă, la concertele de la Filarmonică, la ieșirile nocturne la Felsenkeller. E anotimpul meu preferat, toamna. Frigul ușor din aer, care face creierul mai alert, Îmi trezește amintirile din anii de școală legate de toamnă. Aici, În Europa, nu sunt frunzele colorate care erau În New
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2054_a_3379]
-
și orfanii chinezi, săracii, bolnavii, cei cu dizabilități, cei abuzați, analfabeții, cei Înfometați și cei cu boli psihice. Se menționa și pasiunea mea pentru artă și sumele substanțiale pe care le donasem pentru Înființarea unor colonii artistice, Orchestra tinerilor În cadrul Filarmonicii din San Francisco și Muzeul de Artă Asiatică - principalul beneficiar al largheții pungii mele, Înainte și după moarte - care se grăbise să ofere locația neobișnuită pentru Înmormântarea mea, Muzeul de Young, care adăpostește Muzeul de Artă Asiatică. Citindu-mi pomelnicul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2218_a_3543]
-
am făcut nici măcar o oră de istorie pe varianta Roller; dimpotrivă, participam la efervescența săpăturilor arheologice din zona Hunedoarei și la o teribilă foame de restituire. Profesorii mei absolviseră totuși universitatea. Orașele muncitorești erau supuse investițiilor în cultură și loisir. Filarmonica din Cluj concerta lunar în orașul nostru înecat în fum, dar atât de mândru de producția de oțel și de poluare, încât broșura de advertising a orașului se numea: „Sub cerul purpuriu al Hunedoarei”. Exista o revistă literară locală. Mama
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2152_a_3477]