1,926 matches
-
prin care a demonstrat că fizionomia unei limbi nu este dată de inventarul unităților lexicale, ci de folosirea lor, de frecvența acestora. Alături cu aceste opere istorice și filologie, se situează revista "Columna lui Traian" (1870-1877), cea mai bună revistă filologică din România, în care a pus, prin studiile sale, baza științei etno-psihologice în România. Ultimii ani ai vieții, i-a consacrat Hasdeu altor preocupări: acum a scris articole și poezii filozofice, multe satire literare (Sarcasm și ideal 1897), și, de la
Bogdan Petriceicu Hasdeu () [Corola-website/Science/297373_a_298702]
-
și, de la moartea fiicei sale, Iulia, s-a dedicat cu totul cercetărilor asupra spiritismului (Sic cogito, 1892). Spirit cu o cultură vastă, cu o vioiciune rară, Hasdeu are adesea sclipiri geniale în combinarea detaliilor pentru a închega teorii istorice sau filologice spre dezlegarea problemelor celor mai grele și mai obscure. Din nenorocire, el nu a urmărit vreme îndelungată studiul unei chestiuni pentru a da o operă desăvârșită, ci a trecut în cursul vieții, prea de multe ori, de la o serie de
Bogdan Petriceicu Hasdeu () [Corola-website/Science/297373_a_298702]
-
fost coleg cu Nichita Stănescu. Între 1952 și 1957 a urmat cursurile Facultății de Litere a Universității din București. Printre profesorii săi se numărau Tudor Vianu, G. Călinescu, Alexandru Rosetti și Iorgu Iordan. A obținut titlul de doctor în științe filologice cu teza "Eugen Lovinescu, scepticul mântuit", condusă de profesorul Șerban Cioculescu (1969). După absolvirea facultății, a devenit cercetător la Institutul de Istorie și Teorie Literară „G. Călinescu” al Academiei Române (1957-1962), lucrând în colectivul „Eminescu”, condus de Perpessicius. În perioada 1962-1968
Eugen Simion () [Corola-website/Science/297614_a_298943]
-
de sine-stătător (de unde și titlul, de o subtilă ironie, "Pseudokynegeticos" - „Fals tratat de vânătoare”). Simulând improvizația (dar de fapt opera este atent elaborată) autorul asociază, într-un savuros sistem de digresiuni, peisaje (printre care faimosul tablou al Bărăganului), savante dispute filologice (despre denumirea graurilor și a sturzilor în limbile romanice), mostre de critică de artă (comparația dintre "Diana cu ciuta" de la Muzeul Luvru și "Diana" lui Goujon), un basm cult și numeroase referințe literare, muzicale, plastice, ba chiar și ironii la adresa
Alexandru Odobescu () [Corola-website/Science/297620_a_298949]
-
și în gazetărie, scriitorul devine redactorul permanent al ziarelor "Democrația" și "Voința națională". Publică, în continuare, la "Vieața" (1894), revistă săptămânală ilustrată, condusă de Al. Vlahuță și, mai apoi, de Alecu Urechia, acordând același interes tuturor problemelor literare, istorice și filologice, sociale sau politice, în articole de o complexă bogăție de culori. De la 1 martie 1892, Delavrancea va saluta apariția la Fălticeni a revistei de literatură populară "Șezătoarea", apreciind că revista condusă de Artur Gorovei "„se cuvine a avea cu precădere
Barbu Ștefănescu Delavrancea () [Corola-website/Science/297619_a_298948]
-
de 70 de ani o editura Paralela 45 a publicat un volum de studii omagiale, intitulat ", 70". Volumul a fost îngrijit de poetul Ioan Es. Pop. Urmează Școala Generală și Liceul Teoretic în Râmnicu Vâlcea (1948-1959), după care face studii filologice și apoi doctoratul la Universitatea din București (1959-1964). Debutează în 1964 cu un articol de critică în Gazeta literară. Introduce în literatura română conceptul de "expresivitate involuntară", pe care îl va urmări atât în zona literaturii vechi, cât și în
Eugen Negrici () [Corola-website/Science/297639_a_298968]
-
Caracostea, "Semnificația lui Titu Maiorescu", București, Institutul de istorie literară și folclor, 1940, p.20. CARACOSTEA 1988: D. Caracostea, "Scrieri alese", Editura Minerva, București, 1988 CAZACU 1967: Mihai Cazacu, "Ștefan Petică, teoretician literar", în „Analele Universității din Timișoara”, Seria Științe Filologice, V, 1967, pp.103-115. CARDAȘ 1937: Gh. Cardaș, "Poezia românească dela origine până în zilele noastre. Antologie și studiu" (vol. 2), Institutul de Arte Grafice „Tiparul Universitar”, București, 1937, pp. 523-526 CĂLIN 1974: Liviu Călin, "Un trubadur. (Ștefan Petică)", în „Săptămâna
Ștefan Petică () [Corola-website/Science/297600_a_298929]
-
16-31 ianuarie 1997, p. 3. DUMA 1992: Dionisie Duma, " Concepția estetică a lui Ștefan Petică, "în „Orizonturi”, Galați, pp. 207-210. DUMITRESCU-BUȘULENGA 1965: Zoe Dumitrescu-Bușulenga, "Ștefan Petică și prerafaelismul englez", în „Limbă și literatură”, X, București, Societatea de științe istorice și filologice din R. S. R., 1965, pp. 211-215. DUMITRESCU-BUȘULENGA, SAVA 1987: Zoe Dumitrescu-Bușulenga, Iosif Sava, "Ștefan Petică și rezonanțele impresionismului lui Debussy," în" Muzica și literatura", Cartea Românească, București, 1987, pp. 128-147. FÎNTÎNERU 1938: Constantin Fîntîneru, "Ștefan Petică, Opere", "Ediție îngrijită
Ștefan Petică () [Corola-website/Science/297600_a_298929]
-
cea mai cunoscută în societate. Celelalte limbi: franceză, italiană, spaniolă și „limbile clasice” (latină și greacă veche) nu au fost foarte populare niciodată. Studenții universităților pot, de asemenea, să învețe alte limbi, precum ceha, greaca sau româna, dacă aleg studii filologice. Polonezii, care reprezintă 95,63% din populația Poloniei, sunt un popor slav și vorbesc limba poloneză, o limbă slavă din subgrupul occidental. Conform datelor Recensământului Național din 2002, în Polonia trăiesc 36.658.166 de polonezi. Alte naționalități și grupuri
Polonia () [Corola-website/Science/296619_a_297948]
-
cărturari aromâni trec în Imperiul Habsburgic și vin în contact cu ideile iluministe, fiind influențați de Școala Ardeleană. Odată cu secolul al XIX-lea începe a treia perioadă, cea modernă, a aromânei. Atunci se trece la alfabetul latin și apar lucrări filologice influențate de limba română și latinizante. De aceea, limba acestor lucrări este artificială. În a doua jumătate a secolului, odată cu înființarea unor școli românești în Macedonia, ia ființă și o literatură artistică în aromână. Începând cu 1864 apar și lucrări
Limba aromână () [Corola-website/Science/296849_a_298178]
-
rămâne, totuși, elementul preponderent al culturii. Predicatori ca Bernhardin din Siena și teologi sau prelați ca Sant'Antonio din Florența sunt ascultați și onorați de credincioși. În același timp, însă, învățații umaniști se ocupă de problemele teologice și adaptează cunoștințele filologice și istorice noi la studiul și interpretarea scrierilor religioase. Viziunea umanistică asupra teologiei și scripturilor sfinte a dus, printre alte evoluții, la apariția reformei protestante, inițiată în Germania de către Martin Luther (1483-1546), și răspândită apoi în întreaga lume catolică. Acest
Renașterea () [Corola-website/Science/298285_a_299614]
-
ireversibilă). Unii aromâni marcanți din România, cum ar fi Matilda Caragiu-Marioțeanu, susțin tot mai frecvent că aromânii din România s-ar afla actualmente într-o criză de identitate profundă. Această criză este artificial întreținută de interferențele politice în domeniul cercetărilor filologice, istorice, etnologice și lingvistice, care se manifestă prin teorii contradictorii și dispute privind originea lor. Istoriografiile moderne, impregnate de naționalisme (vezi "O istorie sinceră a poporului român", de Florin Constantiniu), tind a demonstra o origine cât mai monoetnică și o
Aromâni () [Corola-website/Science/298373_a_299702]
-
ul este un curent politic, social, cultural și filologic care presupune că moldovenii ar fi o etnie separată, diferită de români. Această teorie există în două variante : Acest concept etno-cultural a apărut după Tratatul de la București din 1812, prin care partea situată la răsărit de Prut a principatului Moldovei
Moldovenism () [Corola-website/Science/317276_a_318605]
-
Dobroudja: permanence d’un espace dans la peinture roumaine, în Revue des études du Sud-Est européen, tome XXII, no. 1, 1984 Vasile Popescu - un criteriu, în Artă, nr. 12, 1984 Tonitza și “lumea celor umili”, în Memoriile Secției de stiinte filologice, literatura și arta, 1986, vol. VIII Paciurea și limitele criticii, în Artă, nr. 3, 1987 Noul clasicism al anilor '20 sau echivocul sincronismului, în Studii și cercetări de istoria artei, tom 34, 1987 Cornel Medrea. Prezenta sculpturii, în Artă, no
Ioana Vlasiu () [Corola-website/Science/319600_a_320929]
-
Gottlob Heyne considera studiile gramaticale și de limbaj ca mijloace, nu ca un scop principal în filologie. Este considerat ca fiind primul savant modern care a început o tratare științifică a mitologiei grecești, dând, fără îndoială, un impuls puternic studiilor filologice ale altor savanți europeni din secolul al XVIII-lea. Lucrările sale unesc erudiția filologului, istoricului și arheologului cu judecata sigură și delicată a unui adevărat artist. Principalii autori antici ai căror opere literare au fost editate de către Christian Gottlob Heyne
Christian Gottlob Heyne () [Corola-website/Science/319724_a_321053]
-
(n. 10 noiembrie 1955, Gura Humorului) este un poet, eseist, publicist, istoric literar și critic literar român. Este doctor în științe filologice. Din 2004, este membru al Uniunii Scriitorilor din România, filiala Bacău. este absolvent în 1978 al Facultății de Filologie (Universitatea ”Al.I.Cuza”-Iași ) iar în 1997 obține titlul de doctor în științe filologice - cu lucrarea Spirit și Logos, în
Adrian Botez () [Corola-website/Science/320606_a_321935]
-
literar român. Este doctor în științe filologice. Din 2004, este membru al Uniunii Scriitorilor din România, filiala Bacău. este absolvent în 1978 al Facultății de Filologie (Universitatea ”Al.I.Cuza”-Iași ) iar în 1997 obține titlul de doctor în științe filologice - cu lucrarea Spirit și Logos, în poezia eminesciană (coord. științific: prof. univ. dr. DUMITRU IRIMIA, de la Universitatea “Al.I.Cuza”-Iași). În prezent este profesor la Grupul Școlar “Gheorghe Balș” din Adjud. Fondează în 1999 și devine redactor coordonator al
Adrian Botez () [Corola-website/Science/320606_a_321935]
-
Arad)până în mai 1945 după care își continuă studiile la București. Se reîntoarce la Drobeta-Turnu Severin unde este profesor secundar (mai întâi la Baia de Aramă) in perioada 1947-1954. În anul 1955 functionează ca secretar științific și cercetător la Societatea de Științe Filologice din București. Este arestat, judecat și condamnat pentru "uneltire" împotriva societății socialiste și "huliganism" în anul 1958. Până în 1962 este deținut la pușcăriile din Jilava și Peninsula, amândouă închisori de muncă forțată. După eliberare nu găsește nici o ocupație în meseria
Emil Manu () [Corola-website/Science/321565_a_322894]
-
cunoscut diferite apelațiuni (de exemplu: „"Collège impérial"”), înainte de a primi denumirea actuală, în anul 1870. La ora actuală, "Collège de France" este împărțit în șapte ramuri de discipline: științe matematice, științe fizice, științe naturale, științe filosofice și sociologice, științe istorice, filologice și arheologice. Numără 54 de catedre, mergând de la „"comunicații celulare"” (Jean-Pierre Changeux), la „"ecuații diferențiale și sisteme dinamice"” (Jean-Christophe Yoccoz), trecând prin „"istoria sincretismului de la sfârșitul Antichității"” (Michel Tardieu), cărora trebuie să alăturăm numeroase somități științifice europene, care sunt, în
Collège de France () [Corola-website/Science/316489_a_317818]
-
Editura de Stat, 1948). Cartea este o monografie scrisă în spiritul timpului, sociologizant, fără temeiuri intelectuale particulare în „comentarii”. Urmăatoarea carte, „Costache Negri, scrieri social-politice” (Editura politică, 1978) îi oferă cercetătorului un câmp larg de punere în valoare a cunoștințelor filologice acumulate de-a lungul unei întinse cariere pedagogice și de cercetător. În viața sa a ocupat mai multe funcții printre care și: profesor în învățământul liceal, apoi universitar. A fost decan al Facultății de limbă și literatură română (1953 -1954
Emil Boldan () [Corola-website/Science/326016_a_327345]
-
al Facultății de limbă și literatură română (1953 -1954), rector al Institutului de limbi străine (1954 - 1955), rector al Institutului pedagogic București (1956 - 1960), redactor șef adjunct al “Gazetei învățământului” (1951 - 1953), secretar general al Societății de științe istorice și filologice (1968 - 1971), redactor responsabil adjunct al revistei “Limbă și literatură” (1960 - 1971). Tributar până către sfârșitul deceniului al șaptelea din secolul trecut al unui concept sociologizant de literatură, Boldan a contribuit din plin la așa-numita „reconsiderare" a clasicilor și
Emil Boldan () [Corola-website/Science/326016_a_327345]
-
numita „reconsiderare" a clasicilor și la „valorificarea științifică a moștenirii literare", prin sublinierea laturilor „progresiste", ca și a „erorilor ideologice" ale diferiților scriitori. În volumul V, din 1961, al publicației "Limbă și literatură", editată de Societatea de Științe Istorice și Filologice din R.P.R., sub titlul "Prezentare succintă a istoriei literaturii române", a pus în aplicare interesele politice ale epocii proletcultiste în literatură, înțeleasă ca un instrument al ideologiei comuniste, promovând deschis lupta de clasă împotriva burgheziei. În "prezentarea succintă", el disocia
Emil Boldan () [Corola-website/Science/326016_a_327345]
-
Oxford English Dictionary", în 20 de volume, a fost publicată în 1989. La început, dicționarul nu a fost conectat cu Universitatea Oxford ci a fost ideea unui grup restrâns de intelectuali din Londra; original a fost un proiect al Societății Filologice conceput în Londra de către Richard Chenevix Trench, Herbert Coleridge și Frederick Furnivall, care erau nemulțumiți de dicționarele curente ale englezei. În iunie 1857, aceștia au format „Comitetul Cuvintelor Neînregistrate” ("Unregistered Words Committee") pentru a căuta cuvinte nedefinite și nelistate în
Oxford English Dictionary () [Corola-website/Science/323374_a_324703]
-
dicționarele contemporane. În noiembrie, raportul lui Trench nu era o listă de cuvinte neînregistrate; în loc, era studiul „Asupra unor deficiențe în dicționarele noastre englezești” ("On Some Deficiencies in our English Dictionaries"), care identifica șapte neajunsuri distincte în dicționarele contemporane: Societatea Filologică, a realizat totuși, în cele din urmă, că numărul cuvintelor nelistate ar depăși cu mult numărul cuvintelor din dicționarele englezești din secolul al XIX-lea. Societatea și-a schimbat în cele din urmă ideea inițială, de a include numai cuvinte
Oxford English Dictionary () [Corola-website/Science/323374_a_324703]
-
un colaborator constant la Radio România și a participat la numeroase emisiuni culturale pe teme de istorie literară ori de evocare a unor personalități culturale. În anul 1977 a devenit membru al Societății Numismatice Române, apoi al Societății de Științe Filologice din România, unde a făcut parte din colegiul de redacție al revistei „Limba și literatura română”, publicația societății. Ca recunoaștere a activității publicistice de promovare, dar și de recuperare a valorilor culturale muscelene, a fost numit membru de onoare al
Adrian Săvoiu () [Corola-website/Science/325200_a_326529]