1,918 matches
-
găsi de dimineață nu mâncasem nimic doar o cafea la cofetăria aia din colț zici că ai fost la Cluj și am simțit urcând scările că mi se taie ceva de la genunchi. Înregistrarea pare a avea o motivație de ordin filologic, o "lăsare a cuvintelor în libertate" în sensul totalei neimplicări auctoriale, un interes textualist precizat ca atare, printr-o inserție metatextuală: Ajuns acasă, chiar înainte să mănânc, am deschis un caiet și am notat repede, cu un scris urât pe
by Loredana Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1088_a_2596]
-
Portretul scriitorului în secol. Eugène Ionesco (1909-1994), Editura Humanitas, București, 2003. Ionescu, Gelu, Anatomia unei negații, Scrierile lui Eugen Ionescu în limba română, 1927-1940, Editura Minerva, București, 1991. Iordan, Iorgu, Limba "eroilor" lui I. L. Caragiale, Societatea de Științe Istorice și Filologice, București, 1955. Iorgulescu, Mircea, Eseu despre lumea lui Caragiale, Editura Cartea Românească, București, 1988. Iosifescu, Silvian, De-a lungul unui secol, Editura Eminescu, București, 1983. Lefter, Ion Bogdan, Postmodernism. Din dosarul unei "bătălii culturale", ediția a doua, adăugită, Editura Paralela
by Loredana Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1088_a_2596]
-
1924, precum și, într-o anumită măsură, romanele "trăiriste" ale lui Mircea Eliade, Întoarcerea din rai, Huliganii sau romanul lui I. Peltz Nopțile domnișoarei Mili. 112 Titlul studiului lui Iorgu Iordan: Limba "eroilor" lui I. L. Caragiale, Societatea de Științe Istorice și Filologice, București, 1955. 113 Dacă ținem cont de precizările naratologice sintetizate, de pildă, de Jaap Lintvelt, Punctul de vedere. Încercare de tipologie narativă, trad. de Angela Martin, Editura Univers, 1994, pp. 25-27. 114 G. Călinescu, op. cit., p. 446. 115 În afara articolelor
by Loredana Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1088_a_2596]
-
Efectul Caragiale, ed. cit., pp. 163-200. 116 După cum preciza Caragiale însuși în Câteva păreri (I. L. Caragiale, Opere, III, Publicistică, ed. cit., p. 67). 117 Iorgu Iordan, Limba "eroilor" lui I. L. Caragiale, ediția a II-a, Societatea de Științe Istorice și Filologice, București, 1957. 118 Ștefan Cazimir, Caragiale universul comic, Editura pentru Literatură, București, 1967. 119 Iorgu Iordan, op. cit., pp. 24-28. 120 Idem, pp.21-24. 121 Marta Petreu, Filosofia lui Caragiale, Editura Albatros, București, 2003, p. 55. 122 Idem, p. 68. 123
by Loredana Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1088_a_2596]
-
fapte literare privite ca fenomen istoric distinct; istoria unei literaturi. În capitolul Problema definiției literaturii din volumul VI al Biografiei ideii de literatură, Adrian Marino face un inventar al diverselor tipuri de definiții ale literaturii: funcționale și structurale (T. Todorov), filologice, teoretice, istorico-literare (Gherhard Jäger), programatice, mimetice, expresive, obiective (Roger Fowler). Aceste definiții au în vedere fie sensul larg/ îngust al literaturii, extensiv/ intensiv, explicit/ implicit, extrinsec/ intrinsec etc. Multiplicarea interpretărilor este caracteristică mai ales celei de a doua jumătăți a
LITERATURA ȘI JOCURILE EI O abordare hermeneutică a ideii de literatură by Elena Isai () [Corola-publishinghouse/Science/1632_a_2909]
-
începutul specializării. Problema literelor e preluată de celebrii umaniști: oameni de bibliotecă, erudiți, filologi, lexicografi, etc. Dintre toate accepțiile ideii de literatură, cea care exprimă cel mai bine spiritul livresc și erudit al epocii este litterae humanae. Sensul este precis, filologico didactic, literatura reprezintă totalitatea literelor care conservă, transmit și învață date și valori culturale. Există atât sensul de obiect didactic, literele se învață, dar și cel de domeniu de cercetare, literele se studiază. Efectele morale ale literaturii au fost subliniate
LITERATURA ȘI JOCURILE EI O abordare hermeneutică a ideii de literatură by Elena Isai () [Corola-publishinghouse/Science/1632_a_2909]
-
ideii de literatură este că în această perioadă literatura se clarifică pe deplin, își precizează sensurile și semnificațiile de bază, se sistematizează într-o definiție generalizată intrată în toate limbile europene de circulație. Acesta este rezultatul intensei activități și reflecții filologice și lexicografice atât de specifice epocii. Definiția gramaticală a literaturii se consolidează și se impune în primul rând, la fel și sensul vechi cultural al literaturii. În acest cadru se precizează însă și dimensiunea etnică a literaturii ce va sta
LITERATURA ȘI JOCURILE EI O abordare hermeneutică a ideii de literatură by Elena Isai () [Corola-publishinghouse/Science/1632_a_2909]
-
mari schimbări în istoria ideii de literatură. Celebra ceartă dintre antici și moderni, punctul de maximă importanță al acestei perioade, ilustrează conturarea unei conștiințe literare. Are loc o puternică stabilizare și instituționalizare a literaturii, o clasicizare a definițiilor tradiționale. Cercurile filologice preiau și vechea omologare: literatura = gramatica, dar tendința este de a împinge tot mai în umbră sensul gramatical și de a pune în valoare, cu tot mai multe precizări și nuanțe, sensul cultural al literaturii. Consacrarea definiției cultură = literatură în
LITERATURA ȘI JOCURILE EI O abordare hermeneutică a ideii de literatură by Elena Isai () [Corola-publishinghouse/Science/1632_a_2909]
-
abuzive”, al „fragilității și inconsistenței textului care se schimbă cu fiecare lectură” ceea ce crește riscul pulverizării, dizolvării și anulării literaturii, ca fenomen obiectiv, verificabil. Literatura este asimilată unui act de lectură, dar lectura este asimilată unui act de interpretare. Pozitivismul filologic deplasează accentul de la preocupările estetice din jurul literaturii spre cunoașterea și înțelegerea sa. Literatura este în mod fundamental interpretabilă, ceea ce relativizează încă odată definiția literaturii. Critica literară tinde tot mai mult să transforme literatura în critică. Aceasta se mută chiar în interiorul
LITERATURA ȘI JOCURILE EI O abordare hermeneutică a ideii de literatură by Elena Isai () [Corola-publishinghouse/Science/1632_a_2909]
-
vechilor scrieri laice și religioase, ca și asupra legăturii subtile între imaginea pictată, cuvântul scris și cel rostit. Cunoașterea literaturii patristice, a implicațiilor teologice ale textelor literare o ajută să înțeleagă scrierile medievale în profunzimea problematicii lor, dincolo de suprafața analizei filologice. Nu o dată încearcă să reconstituie din fragmente întregul pe care trecerea vremii l-a sfărâmat, urmărind în paralel clarificarea unor scheme de gândire uitate, cu pasiunea documentării bibliografice cât mai întinse, ca parte pregătitoare a oricărei cercetări menite să depășească
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290478_a_291807]
-
dintr-o familie de profesori (tatăl preda istoria, iar mama limba și literatura română). Primii ani ai vieții îi petrece la Chișinău, după care se stabilește cu părinții la Bacău, unde a absolvit, în 1936, Liceul „Ferdinand I”. Face studii filologice (1936-1940) la Facultatea de Litere și Filozofie a Universității din Iași, în timpul cărora participă la înființarea, de către G. Călinescu, a „Noii Junimi” și publică în paginile „Jurnalului literar”. Ulterior funcționează ca profesor de limba și literatura română la Iași, Câmpulung
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285236_a_286565]
-
într-o măsură importantă, redactarea unui plan coerent de traduceri ale cărților cele mai semnificative din literatura de limbă engleză, în special a celei moderne. A contribuit la materializarea acestui program printr-un număr impresionant de transpuneri, remarcabile prin fidelitatea filologică față de original și printr-o expresivitate nuanțată. Cu excepția unui volum de însemnări de călătorie - scris în colaborare cu O. Manițiu - întreaga sa activitate a fost consacrată tălmăcirilor și s-a impus, astfel, ca unul dintre cei mai importanți traducători moderni
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288072_a_289401]
-
ședințelor de comunicări de luni și apoi de marți seara, pe care le organizau muzeiștii. De unde și transformarea revistei „Dacoromania” (1920-1940, 1943-1948), unde se publicau textele dezbătute, dintr-o publicație de strictă specialitate, într-una cu profil de largă dezbatere filologică, istorico-literară, etnografică și folcloristică, istorică și de istoria culturii. Muzeul Limbii Române a reprezentat școala la care s-au format și s-au afirmat nu numai lingviști și filologi precum Vasile Bogrea, George Giuglea, G. Kisch, G.D. Serra, Al. Procopovici
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287562_a_288891]
-
1894, ocupând, temporar, și funcția de director. Aici o va cunoaște pe Zoe Polihron, cu care s-a căsătorit. Între anii 1894 și 1897, a predat limbile clasice la liceul din Buzău. În 1896, devenise licențiat în științe istorice și filologice. În anul următor, se mută la Iași și este numit profesor de latină la Liceul Internat. La Iași, Axinte Frunză a ilustrat învățământul secundar timp de peste trei decenii (1897-1931ă. La Liceul Internat din Iași, tradițiile democratice erau deosebit de puternice; ele
personalitați universitare ieșene din basarabia by vlad bejan, ionel maftei () [Corola-publishinghouse/Science/91489_a_92360]
-
ca profesoară în orașele Bălți și Tg. Neamț, perioadă în care și-a trecut și examenul de capacitate. În 1945 a fost numită, prin concurs, bibliotecară la Biblioteca de limbi slave a Universității din Iași, cadru în care cultura sa filologică și filozofică a putut să se afirme și să fie apreciată de specialiști. Cunoscând perfect limba rusă, s-a înscris între timp și la cursurile Institutului Maxim Gorki din București, pe care l-a absolvit cu nota maximă. În anul
personalitați universitare ieșene din basarabia by vlad bejan, ionel maftei () [Corola-publishinghouse/Science/91489_a_92360]
-
limba slavă veche, limba rusă contemporanăă, A. Zacordoneț a devenit, în același an, șeful Catedrei de limba și literatura rusă de la Universitatea ieșeană, funcție ce a onorat-o până în 1975. În anul 1973 a obținut titlul de doctor în științe filologice cu teza: Probleme de stilistică comparată privind limba română și limba rusă, după care devine profesor titular. Pe plan didactic a ținut cursuri și seminarii la diverse discipline ca limba slavă veche, gramatica comparată a limbii ruse, gramatica istorică a
personalitați universitare ieșene din basarabia by vlad bejan, ionel maftei () [Corola-publishinghouse/Science/91489_a_92360]
-
aspecte ale reflecției contemporane în marginea fenomenelor ținând de cultura populară. O notă aparte, ca profunzime și subtilitate exegetică, aduc intervențiile lui Vasile Bogrea. Interpretarea de ordin comparativ, încă la mare preț în perioada respectivă (ca de altfel și cea filologică), se regăsește în încercările unor Silviu Dragomir și Ion Mușlea (despre scriitorii raguzani și refrenul colindelor românești, respectiv despre variantele românești ale snoavei referitoare la femeia necredincioasă). Istoria folclorului și a folcloristicii a intrat, de asemenea, în atenția colaboratorilor, aceștia
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285398_a_286727]
-
supliment al revistei „Dilema” (1997-1999). Figurează între colaboratori la Dicționarul scriitorilor români (I-IV, 1995-2002), Dicționarul esențial al scriitorilor români (2000), Literatura română. Dicționar de opere (2003) ș.a. Antologia Poezia simbolistă românească este concepută de Z., cercetător format la școala filologică bucureșteană, ca instrument destinat cunoașterii aspectelor relevante ale curentului în cultura europeană, cu amplele sale ramificări în spațiul românesc. Autoarea glosează atent aspectele privind specificul și istoria simbolismului, spațiul cultural de extindere, precum și retorica simbolistă, inovațiile formale etc. În ceea ce privește lirica
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290684_a_292013]
-
lui Scaliger, în 1570, cea a lui Castelvetro. De-abia în 1671 este publicată prima traducere franceză. Anterior, Aristotel nu este cunoscut în Franța decât prin comentariile acestor umaniști italieni, care disertează în mod savant atât din punct de vedere filologic, cât și filosofic, dar care ignoră totul în ceea ce privește exigențele scenei, ceea ce Corneille va regreta primul. În Premier Discours (Primul Discurs) al său, din 1660, întrebându-se asupra interpretării ce-ar trebui făcută asupra regulilor hotărâte de Aristotel și reluate de
by MARIE-CLAUDE HUBERT [Corola-publishinghouse/Science/1110_a_2618]
-
51, în anul 1969, C. Poghirc constată că hidronimul "Dunăre" nu s-ar explica prin nici unul din numele sale antice și moderne și îl citează pe G. Ivănescu care, în lucrarea "Contributions onomastiques" (București, 1958), îl consideră ca preindoeuropean. Dilema filologică vine din faptul că nu s-a găsit o corespondență între numele Danubius, semnalat în antichitatea romană, și numele Istros, consemnat în același timp de greci, fiecare purtând în rădăcinile lor sensuri diferite. Pentru că este în general admis în hidronimie
Hidronimie by Marcu Botzan [Corola-publishinghouse/Science/295566_a_296895]
-
oratoria, retorica ș.a. Solida formație pe care o are P. s-a manifestat și în activitatea de traducătoare și editoare a unor texte fundamentale din autorii elini, însoțite de consistente și erudite comentarii și note care să elucideze diversitatea aspectelor filologice, literare, istorice, filosofice, culturale implicate. Împreună cu Ion Banu a coordonat ampla ediție din presocratici, Filosofia greacă până la Platon (I, 1-2 - II, 1-2, 1979-1984), exemplu de acribie științifică, în care a și tradus (uneori în colaborare) și comentat fragmente din Heraclit
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288807_a_290136]
-
mai ales În acest domeniu, iar realitatea religioasă are propriile sale valori, chiar dacă, În multe cazuri, acestea sunt ascunse sub culoarea arhaizantă. Se observă o Înflorire a cultelor locale, ceea ce permite revigorarea situației anterioare nivelării teologice și dă impuls cercetărilor filologice și mitologice. În realitate, lumea religioasă din această epocă este rezultatul celei imediat precedente, iar acum se va accentua și mai tare diferența dintre religia populară și cea din temple. Preoții sunt Îmbrăcați diferit de ceilalți, au alte reguli de
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
discursuri istorico-religioase de respirație mai mult sau mai puțin amplă este legată Întru totul de stadiul documentării. Cunoștințele actuale sunt fragmentare pentru că sunt limitate la câteva formulări religioase locale‚ destul de discontinue spațial și cronologic. Natura arhivelor, tipologia textelor, serioasele dificultăți filologice care Împiedică adesea Înțelegerea documentelor fac imposibilă propunerea unor sinteze care să aspire la sistematizare. De exemplu, a vorbi despre „religia siriană” pare iluzoriu și nefondat metodologic, după cum Înșelătoare este și Încercarea de a izola culturile exclusiv pe bază lingvistică
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
elenică a maestrului său Walter F. Otto și folosea În special cercetările făcute despre mormintele italice (F. v. Duhn), numele proprii latinești (Wilhelm Schulze) și cuvintele etrusce din latină (Paul Kretzschmer). Reunind rezultatele obținute În domeniul lingvistic și arheologic și cunoștințele filologice și istorice, Altheim ajunsese să propună următoarea teză: la vremea În care au apărut primele instituții privind sărbătorile și lumea zeilor, nu exista o Romă autohtonă, fără influențe din exterior; influența greacă nu a intervenit după o fază etruscă, ci
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
textului sunt uneori enorme, inclusiv din cauza numărului mic de documente În avestico-gathică. Fără Îndoială, acestea sunt textele cel mai greu de interpretat din Întreaga tradiție zoroastriană, fapt demonstrat și de varietatea, uneori importantă, a traducerilor propuse, fondate totuși pe criterii filologice serioase. Trei dintre cele mai recente traduceri care ne-au Îmbogățit cunoștințele din multe puncte de vedere sunt datorate lui H. Humbach (1959 și 1991), S. Insler (1975) și, În colaborare, lui J. Kellens și E. Pirart (1988; 1990; 1991
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]