2,868 matches
-
Adela Cândea, clasa a VIII-a Școala Gimnazială „Avram Iancu” Târnăveni județul Mureș profesor coordonator Fodor Daniela Nesfârșita noapte nu ia în seamă lumina tot mai firavă a camerei mele și a stării mele de somnolență și simt că vrea să-mi deschidă vraiște ușa sufletului ascunzându-se într-un surâs al fricii mele. Buimacă, mă înclin în fața existenței, mă arunc de pe piscul clipei în hăul timpului
Alt tu, alt eu, aceleaşi. In: ANTOLOGIE:poezie by Adela Cândea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/246_a_662]
-
cafea o ceruse de soție pe Mariam. În prima noapte, după ce deschisese ușa iatacului, o găsise stând în genunchi, lângă pat. Se oprise descumpănit. În lumina candelei, părul ei negru avea reflexe albastre. Și-l despletise și îi acoperea umerii firavi. Pe un gheridon era o vază cu stânjenei galbeni. Umbra unei flori tremura peste mânile cu care își acoperise ea fața. Îi trecuse prin cap că poate tremura de teamă. Prin fereastra deschisă auzea țârâitul greierilor din grădină. Trist. Descurajator
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2340_a_3665]
-
tron îngust, dar foarte înalt, îi aștepta Venerabilul. Ampla eșarfă aurie de pe cap îi dădea prestanța unui sacerdot egiptean. D’Autrey se înclină în fața lui și își prezentă plin de mândrie invitatul. Venerabilul înclină doar puțin capul. Deși avea trupul firav, vocea se dovedi extrem de puternică, impozantă chiar, atunci când începu să vorbească. Era capabil să nuanțeze, să sublinieze, să dramatizeze ca un adevărat maestru al scenei. ― Alteță, fiți bine venit în mica noastră lojă! După cum știți, desigur, revoluția a răsturnat vechile
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2340_a_3665]
-
mulțimii și strigătele soldaților din garda de la intrare anunțară sosirea celui mai important om din principate, generalul Kutuzov. Cei prezenți se ridicară în picioare. Fu îndelung aplaudat și chiar ovaționat de către plenipotențiarii ruși. Cei turci se limitară la câteva zâmbete firave. Dar fleacurile astea nu mai aveau acum nici o importanță. Generalul se simțea mai tânăr ca niciodată. Cu o seară înainte petrecuse în compania unei văduvioare durdulii, care învârtea o negustorie pe cinste pentru ofițerimea rusă și nu numai. Era detașat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2340_a_3665]
-
asupra mulțimii. Se făcu o liniște perfectă. Și culoarul croit prin cedarea celor prezenți îl conduse pe ministrul de război drept spre Malet. Încet-încet, caii prințului porniră prin mulțimea dislocată care, după arestarea generalului evadat, se destrăma în grupuri din ce în ce mai firave, topindu-se pe străduțele laterale. În interiorul trăsurii, pe pernele de catifea roșie, îngemănate într-un sărut total, ardeau două trupuri detașate de restul universului ca însăși nemurirea. Și martori nu erau decât un joben, un baston și... două pistoale. Abandonate
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2340_a_3665]
-
Susan, s-a recomandat ea, după care a făcut o pauză. Da, o fost o ședință grozavă, mulțumesc. Ascultă, nu intra în panică... E încă în viață, dar Susan a avut un accident și e în stare gravă. O rază firavă de soare a pătruns printre perdele și-a căzut pe pat, iluminând mâna lui Susan și, în special, verigheta de aur pe care Nick i-o cumpărase cu câteva Crăciunuri în urmă. Nick se uita la verighetă. Ochii îi înotau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1906_a_3231]
-
trupă, fusese nevoit să facă uz de toată experiența sa, de șiretenie și de violență. Respectul pe care îl impunea era depășit doar de cel impus de omul său de încredere, sergentul major Malik-el-Haideri, un bărbat uscățiv, mititel și aparent firav și bolnăvicios, dar atât de crud, viclean și viteaz, că izbutise să stăpânească acea turmă de fiare, supraviețuind la cinci încercări de asasinat și două încăierări cu cuțitele. Malik era „moartea naturală“ cea mai normală în Adoras, și doi dintre
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2272_a_3597]
-
de față. Privind În direcția În care vorbise, am realizat că fusese la vedere tot timpul, chiar dacă ascuns, de la brâu În jos, de maldărul de valize din piele aranjate artistic. Dar Andy era o ființă atât de măruntă și de firavă Încât era ușor să nu-l observi, mai ales dacă se Întâmpla să stea lângă ea. Probabil că era deja obișnuit cu asta, pentru că nu părea să-mi poarte pică. De fapt, chiar Îmi zâmbi fermecător, aruncându-și ușor capul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2136_a_3461]
-
i-a luat urma? — Mda, iar ea e foarte enervată, Încuviință Derek. Nu ține bietul om cu sufletul la gură, bine? Cum rămâne? Am bâjbâit În căutarea unui răspuns. — De fapt, În prezent mă văd cu cineva, am pretextat eu firav. Dar nu mă gândesc la Brian În felul acela... — Am priceput, nu-i nevoie să mai spui nimic. Săracul băiat va plânge săptămâni În șir. Păi, În cazul ăsta..., spuse, Îndreptându-se și pășind spre mine. Ce-ai zice să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2136_a_3461]
-
chiar reproduse cuvânt cu cuvânt, În mai bine de șaizeci de ziare din Sud și de pe Coasta de Est. Asta orașul și ziarul meu mi-o datorează. Iar eu i-o datorez lui Șirin. Într-adevăr, grație ei, iar nu firavei mele experiențe persane, am putut să Înțeleg amploarea evenimentelor care se pregăteau. Nu primisem nici o veste din partea prințesei mele de mai bine de șapte ani. Îmi datora ea oare un răspuns În legătură cu Manuscrisul? Mi-l dăduse, Într-un mod frustrant
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2219_a_3544]
-
și eu pășeam puțin în urma ei. Nu o mai văzusem pe Naoko de aproape un an de zile, timp în care slăbise și se schimbase mult. Obrajii bucălați, care fuseseră o particularitate a ei, erau acum supți, iar gâtul părea firav. Nu vreau să spun că era numai piele și os sau că p\rea bolnavă, dar slăbise într-un fel al ei, de parcă se ascunsese într-un loc strâmt și lung o bună bucată de timp, ca să mi se arate
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2344_a_3669]
-
lasă să i se vadă fundul, cum se întâmpla mai deunăzi cu pantalonii aceia cu talie joasă. Aproape toată coloana îi este descoperită și, tipa fiind atât de slabă, zici că e un șnur pe care sunt înșirate strâns niște firave bucăți de os. Se clatină ca o trestie pe tocurile cam înalte. Mă simt ca Holly Golightly din Mic dejun la Tiffany’s: vreau să strig „Atenție! Cade!“ și să o privesc cum se prăbușește. Puțin îi mai lipsește. Nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1970_a_3295]
-
cu prizonierii!? Abia dacă îi mai rămâne o țigară lui. Aerul e tot mai tare și respirația îl face vizibil ca o locomotivă: a naibii treabă!. Auzul îi țiuie de cartușele care seceră mărăcinii. Stârcii și guzganii aleargă înnebuniți. Explozii firave îl caută la rădăcina bolovanilor mai răsăriți. Inima lui Leonard se zbate entuziasmată. Peste ea, în buzunar, se află scrisoarea. Scrisoarea către cei de acasă cu mesajul de adio al unui eventual erou. La ora patru, împuținați, inamicii ripostau tot
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2363_a_3688]
-
le-a prescris medicul veterinar, pentru pseudo-psitacoză. Altfel moare! Mi se prăpădește, odorul! Hi, hi, hi, hi, hi... Priviți în ce hal sunt! De-aceea, am mare nevoie de ajutorul vostru, ca să alergați, împreună cu Adrian, cu Adi, care este mai firav și mai labil din fire, să scotociți, să-l căutați și să mi-l găsiți, pân' atunci, pe băiețel și să mi-l returnați, dragii mei domni! Voi sunteți nădejdea și salvarea mea! Bineînțeles, că nu vă rog pe de
Apocalipsa după Sile by Dinu D. Nica [Corola-publishinghouse/Imaginative/889_a_2397]
-
mei, să fiți iubiți, vestiți, mândriți, înstăriți și pupați unde doriți! Fiindcă..., restul chiar că nu mai contează! Poftiți! Din partea conducerii! Luați și mâncați! Serviți! În fața asaltului sănătos asupra antreurilor, dat cu ghiotura de către comesenii hămesiți, Îngerul păstrează, lingav, o firavă rezervă politicoasă. Ce-ai mămico? Ție nu ți-este fomică deloc? Deloc!? Mânca-l-ar mama pe el, de dulcișor...! Arătosule! Frumosule! Țoc-țoc! îl îngână Lili. Era, de altfel, un fapt verificat și răs-verificat, notoriu, că nevasta nurlie a lui
Apocalipsa după Sile by Dinu D. Nica [Corola-publishinghouse/Imaginative/889_a_2397]
-
mă ridic. Stropii solitari, sărați, ce-mi umeziseră genele și perna sunt, anticipat, și pentru Boss (n-o să-l mai numesc subiect sau pacient, niciodată!). Când am ajuns la spital, de la poartă, omul de serviciu m-a înștiințat trist, că firavul locatar al rezervei secunde, tocmai sucombase. La constituția lui precară, profund minată de boală, un al doilea stop cardio-respirator inopinat, îi fusese fatal. Neliniștită, inima Micuțului s-a oprit spre ziuă, la câteva minute după ora trei. Am semnat mecanic
Apocalipsa după Sile by Dinu D. Nica [Corola-publishinghouse/Imaginative/889_a_2397]
-
de control al aterizării? A... aici. (Pipăi câteva comutatoare.) Butonul de blocare în spate..? aici. Nu era prea departe... Mâna i se încleștă pe o lampă electrică. Acționă declicul. Țâșni lumina, difuză, care dezvălui șapte siluete fantomatice. Profitând de această firavă lucire, Dallas și Lambert se dotară cu propriile lămpi electrice. Cele trei lanterne împreună dădeau destulă lumină pentru continuarea activității. ― Ce s-a întâmplat? De ce nu a preluat generatorul secundar? Și care a fost cauza acestei avarii? Ripley apăsă pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85061_a_85848]
-
auxiliarelor, ar face bine s-o ia din loc când om avea toată energia! ― Lucrăm la asta. (Lambert făcu releveurile pe consola ei. Întunecată în parte). Vom fi gata când vor termina în sala mașinilor. După zece minute, un apel firav se declanșa pe pupitrul lui Kane. Studie un nivel, apoi apăsă pe intercom. ― Pasarela? Aici Kane. Aparent ostenit dar mulțumit de treaba făcută, Parker se auzi din măruntaiele navei: ― Nu știu cât o să țină... Unele suduri prezintă semne de umiditate. Dacă scoatem
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85061_a_85848]
-
să vorbești așa, la pansion ?”.) Am intrat deci pe internet, am selectat la întîm plare o sută de comentarii din diferite domenii (adică un fel de eșantion - obsesii de sociolog, ce să fac ?) și am încercat să trag o concluzie firavă și preliminară. A rezultat următorul portret-robot : Autorul : Lebedele din România sînt albe ! Comentatorul : De unde ai mai scos-o și pe asta, băi jeg judeo-masonic ? și nentu Iliescu/ Constantinescu/Băsescu, ăla de-l lingi tu undeva de kkat, tot alb e
Scutecele naţiunii şi hainele împăratului: note de antropologie publică by Vintilă Mihăilescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/609_a_1340]
-
va putea simți savoarea sării vieții adevărate. „Cine vrea să-și păstreze viața o va pierde”, ne spune evanghelia. Și adaugă: „Cine o va pierde pentru mine o va găsi”. Cine nu este gata să-și piardă garanțiile imaginare și firavele sale certitudini nu va putea gusta din adevăratul banchet care este Cuvântul lui Dumnezeu. Pofta de aventură comportă încă un element: gratuitatea. Cine vrea să descopere nu trebuie să încerce să exploateze imediat descoperirea sa. Dacă cineva se întreabă în
Cuvântul lui Dumnezeu în povestirile oamenilor by Jean Louis Ska () [Corola-publishinghouse/Science/100975_a_102267]
-
aici o mărturie istorică a invaziei Canaanului de către evrei. Teoria, totuși, nu stă în picioare. Sunt două elemente care nu rezistă examenului critic. Primul, cele două cuvinte, hapiru și evrei nu sunt înrudite. Baza filologică a acestei apropieri este prea firavă. Al doilea, hapiru nu este o denumire etnică, ci mai degrabă sociologică. Hapiru nu formează un popor, ci un strat al populației care trăiește deplorabil. De aceea îi regăsim printre mercenari sau în slujba marilor regate și imperii. Câteodată sunt
Cuvântul lui Dumnezeu în povestirile oamenilor by Jean Louis Ska () [Corola-publishinghouse/Science/100975_a_102267]
-
nerușinato! Pleacă de-acolo!" Pisica se furișă de-a lungul zidului și sări într-o salcie mare de lângă casă. La fereastră, încadrată de draperii de stofă roșie, apăru o fată care mi s-a părut neobișnuit de mică și de firavă. Avea un păr lung, buclat, castaniu deschis, culoarea lemnului de stejar, și pe fața rotundă, cu fălcuțe frumos rotunjite, doi ochi gălbui. Nu am reținut decât vag, în trecere, această mutriță aristocratică și mi-am continuat plimbarea până s-a
Nostalgia by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295571_a_296900]
-
una, minunatele icoane pe sticlă, cu lumile lor roșii ca sângele și aurii și albastre-azur. Sfântul Gheorghe, pe calul său înaripat, cu față de om, străpungea cu sulița ridicola reptilă verde, redutabilă doar prin faptul că scotea din bot două-trei limbi firave de foc. Un Isus scheletic își arăta rana din coastă, de unde urca spre înalt o tulpină răsucită de viță-de-vie, plină de ciorchini vineți și cârcei ca tirbușoanele. Maica Domnului adormea sub un macat purpuriu, vegheată de îngeri cu aripi și
Nostalgia by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295571_a_296900]
-
a degetelor în tastele cu litere albe ale claviaturii. Acum câțiva ani s-au găsit în comerț asemenea mașini de scris. Tânărul nu era de fapt chiar așa tânăr. Trebuie să fi avut aproape treizeci de ani. Dar silueta lui firavă, fața îngustă, triunghiulară, părul lung, care-i cădea peste urechi în șuvițe dezordonate, șaten-închis, îl făceau să pară de cel mult douăzeci și cinci de ani. Oricum, pentru mine, cea de-atunci, nu era mare diferență între douăzeci și treizeci de ani
Nostalgia by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295571_a_296900]
-
Copilăria și tinerețea evoluează în sfera deschisă de așezământul învățării, sub cupola ce cuprinde împreună întâlnirea roditoare dintre ucenic și dascăl, întovârâșire și colegialitate, ambiție și delăsare, admirație și invidie. Este contextul în care vlăstarul ființei umane își proiectează rădăcina firavă spre solul realității mundane, își inaugurează și dezvoltă ceea ce limbajul comun numește socializare. La rândul său, maturitatea este integrată mecanismului de efort și contribuție la ascendența progresivă a structurii în care și-a ancorat fermitatea. Odată ajuns și considerat matur
Transcendența activă by Marius Cucu [Corola-publishinghouse/Science/1085_a_2593]