45,198 matches
-
după care au felicitat-o pe rând. De data aceasta Matei a rămas ultimul care s-o felicite pentru a o scoate din sufragerie ca să meargă cu ea în altă cameră. —Să nu plecați copii, că împreună cu voi trebuie să fixăm data nunții, i-a anunțat Virgil Zamfirescu, socrul mare, că pentru aceasta ne-am întrunit aici, fără să bănuim că va sosi Cecilia. Ne întoarcem imediat, tată, l-a liniștit Matei, grăbindu-se cu Cecilia spre camera din spate. —Ce
Feţele iubirii by Victoria D. Popa () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1166_a_2071]
-
Virgil Zamfirescu, socrul mare, că pentru aceasta ne-am întrunit aici, fără să bănuim că va sosi Cecilia. Ne întoarcem imediat, tată, l-a liniștit Matei, grăbindu-se cu Cecilia spre camera din spate. —Ce-i spunem tatălui tău? Când fixăm nunta? Ne așteaptă să-i dăm răspunsul. Lasă-l să aștepte. Acum vino aici, s-a așezat pe fotoliu și a ridicat-o pe genunchii lui. Mi-a fost tare, tare, tare dor de tine, iubita mea. Spune cum te-
Feţele iubirii by Victoria D. Popa () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1166_a_2071]
-
despre temerile ei și atâtea și atâtea probleme că nu mai terminau până când Elena i-a chemat. — Haideți că sunteți așteptați! Noi am planificat toate problemele privind restaurantul, meniul, nașii, biserica,preotul, împărțindu-se și sarcinile. A mai rămas să fixăm data nunții și în funcție de aceasta să luăm legătura cu preoții, cu restaurantul respectiv. —Eu cu Cecilia considerăm că peste o lună de zile este bine să celebrăm căsătoria ca să aibă timp și nașii să se pregătească și noi să punem
Feţele iubirii by Victoria D. Popa () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1166_a_2071]
-
-o în seamă pe Cecilia. Tu auzi ce—ți spun? Lasă meciul că trebuie să coborâm. Nici nu mă gândesc! Este atât de interesant meciul acesta! — Ne așteaptă oamenii aceia, măi! începe să se înfurie Cecilia. Mergem altădată. Dar am fixat împreună când mergem. Ai fost de acord. Nu m-am gândit că se transmite meciul. Dă-l naibii de meci. Nu merg ți-am spus, nu mă mai cicăli atât, se înfurie și Matei. — Nesuferitule, te faci de rușine în fața
Feţele iubirii by Victoria D. Popa () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1166_a_2071]
-
gheața, căci începuse curând să dospească în mine aceeași veche...” Dintr-odată, însă, își curmă șirul gândurilor (care, probabil, ar mai fi continuat multă vreme, dacă vorbitorul nu sar fi simțit stânjenit de cineva) și, cu un gest repezit, mă fixă cu o privire învăpăiată, tăioasă și plină de venin, ce sfredelea mai crâncen chiar și decât cel mai aprig burghiu, și în care am putut vedea deopotrivă mânie și regret, căci acum nu mai era el singurul posesor al gândurilor
Istorisiri nesănătoase fericirii by Rareş Tiron () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1251_a_1941]
-
de ușor de descris pentru oricine, căci el este atât de simplu întocmit și de sărac în detalii, încât nu-i nevoie de niciun pic de imaginație, pentru a-l înfățișa cu ușurință. Acum, ei bine, propun cititorului să-și fixeze bine locul acesta la el în minte, căci, tocmai de aici, începe și povestirea de față. Îmi aduc aminte foarte clar și acum. Ghișeul acela drept este că îți lăsa un gust amar de tot și te îndemna, chiar din
Istorisiri nesănătoase fericirii by Rareş Tiron () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1251_a_1941]
-
dialog tainic, sfânt și special, doar un monolog banal, anost și mărunt, cu totul lipsit de căldura atenției lui. Se putea foarte bine lipsi de el, deși încă nu se hotărâse s-o facă; era o deprindere mult prea adânc fixată în firea lui. De altfel, era pe deplin conștient că, dacă ar fi încercat să renunțe la ea, ar fi fost observat de Victoria numaidecât, și nimic bun n-ar fi ieșit din asta, fără îndoială. Totuși, chiar și așa
Istorisiri nesănătoase fericirii by Rareş Tiron () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1251_a_1941]
-
istoricul John Dower în Embracing Defeat: Japan in the Aftermath of World War II, pe la mijlocul anului 1946, el își rugase soția să nu-i mai dea de mâncare nimic în plus față de ridicola porție de trei sute de grame de orez, fixată cu "generozitate" de statul major al generalului Douglas MacArthur. În anumite zile nefaste, nici măcar această rație nu era disponibilă, astfel încât judecătorul se putea "hrăni" doar cu apă sărată. Yamaguchi lucra la Curtea Municipală din Tokyo, iar cazurile care intrau sub
Darurile zeiţei Amaterasu by Roxana Ghiţă, Cătălin Ghiţă [Corola-publishinghouse/Imaginative/1390_a_2632]
-
gloatei. Își mută blând ochii de pe nisip pe întinsul promenadei, așteptându-se să descopere doar virginul spațiului. Ceea ce găsește însă îi depășește complet frontierele (și așa destul de strâmte) ale imaginației: un alb pletos mușcă hotărât din pământ, în trena lui fixându-se două chipuri de localnici care, percepând căutătura sfredelitoare a polițistului, abandonează rapid timidul acces de revoltă și coboară în mulțime. Chipul omului legii se descompune realmente ca în desenele animate cu Tom și Jerry: falca refuză să mai zăvorască
Darurile zeiţei Amaterasu by Roxana Ghiţă, Cătălin Ghiţă [Corola-publishinghouse/Imaginative/1390_a_2632]
-
a trăit, doar cu singurătatea. Nu-i voi pronunța numele pentru a nu-i întina sufletul. Fie-i calea luminoasă în viața de apoi! Locuia în Cristinești la șosea într-o căsuță extrem de modestă. Fereastra împărțită în patru ochiuri mici fixate în niște șipci care abia țineau sticla în niște cercevele subțiri care, tremura de ziceai că o să zboare, când vântul își plimba aripile transformate în pale vijelioase, fie o noapte, o zi sau poate mai mult. Perdelele de la fereastră, nu
LA DEPĂNAREA FUSULUI by COSTANTIN Haralambie () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1621_a_2949]
-
-nțelegeam prea bine ce se întâmplă cu mine, dar în timp am realizat că spiritul valsează și sufletul se descătușează. Mai târziu am compus „Poezia vieții,” care o dedic vieții de zi cu zi a omului. Banca rugoasă, de pe care fixam apa învolburată la confluența celor trei râuri, m-a trezit și mi-a adus aminte că am ajuns în prezent dintrun trecut îndepărtat și că atunci, ca și acum, nu aud și nu văd realitatea din juru-mi, norii zvăpăiați de pe
LA DEPĂNAREA FUSULUI by COSTANTIN Haralambie () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1621_a_2949]
-
viitor? În urcarea noastră pe munte am ajuns acum la un perete abrupt, ce trebuie depășit transcendându-l. Unii se vor da înapoi, alții știu însă că nu se poate ajunge altfel în vârf. De aceea voi încerca cel puțin să fixez câte un cui în stâncă. Dacă privim retrospectiv la istoria umanității, este indubitabil că religia are un trecut semnificativ. Cercetările de natură istorico-culturală ne arată că nu au fost niciodată găsite un popor sau un neam lipsite de elemente religioase
Ceea ce cred by Hans Küng [Corola-publishinghouse/Administrative/910_a_2418]
-
la un autor la altul, de la un stat la altul. De pildă Barth și Berry 42, respectiv Mullin și Johnson 43 stabilesc ca limită inferioară vârsta de 3 ani, McKenzie 44 coboară această vârstă chiar la un an. Majoritatea statelor fixează această limită de vârstă în intervalul 3-8 ani. Alături de factorii sociali care au contribuit la stimularea adopției copiilor cu nevoi speciale trebuie adăugat faptul că un rol semnificativ în adopția acestor copii îl joacă politica de protecție a copilului din
Adopţia copiilor în România by Anca Mioara Bejenaru [Corola-publishinghouse/Administrative/883_a_2391]
-
explicită la Moise, care preciza că, în cazul sacrificiilor pentru persoane lipsite de posibilități materiale, acestea ar fi putut compensa prin arderea unor pui de porumbei Levitic Cap. V 7 și Cap XIX 22). Cel de al doilea segment se fixa mult mai bine pe tematică, pornind de la diversele interpretări eronate vehiculate de către anticremaționiști (în marea lor majoritate preoți): cremațiunea ar afecta învierea morților sau că adepții săi erau păgâni/francmasoni, plus alte zvonuri referitoare la procesul propriu-zis al arderii cadavrului
Cremaţiunea şi religia creştină by Calinic I. Popp Şerboianu [Corola-publishinghouse/Administrative/933_a_2441]
-
care astăzi fac fală omenirei și aduc un real folos civilizației, au avut la vreme potrivnicii lor, dar potrivnicii sinceri și de bună credință, căci prin răsturnarea unor principii științifice, se răsturnau în același timp credințe, ce-și aveau rădăcinile fixate în tradiție. Obișnuința, ce devine lege prin practica de toate zilele este cel mai temut adversar al oamenilor culți și cu idei avansate, încât o mică știrbire a acesteia poate da naștere la revoluții, sau la suprimarea directă a celor
Cremaţiunea şi religia creştină by Calinic I. Popp Şerboianu [Corola-publishinghouse/Administrative/933_a_2441]
-
sociale, să-nfrunte vremile, să-nfrângă trufia omenească și, ca o adevărată "apă vie", să răcorească, totdeauna pe cei însetați după dreptate și adevăr. Înșiși apostoli, apoi marii apologeți trasară în linii generale nu numai dogmele, ce aveau să fie fixate mai târziu, dar și multe amănunte de organizare exterioară, ce erau absolut necesare pentru satisfacția adepților lor. Fericitul prilej se ivi curând, cu-nceputul secolului al IV-lea, când Împăratul Constantin cel Mare, prin vestitul său edict de la Milan, decretă
Cremaţiunea şi religia creştină by Calinic I. Popp Şerboianu [Corola-publishinghouse/Administrative/933_a_2441]
-
nimeni, în adunări generale, ce poartă numele de sinoade 220 ecumenice 221 sau soboare 222 și să dezbată-n voie tot felul de chestiuni de ordin spiritual, moral și practic. În primul sinod ecumenic (325) și al doilea (381) fură fixate aproape toate dogmele, care se găsesc în Simbolul Credinței (Crezul) nostru de astăzi. Nu neglijară însă nici partea practică, aceea care privea manifestarea exterioară a credincioșilor, formulând așa numite canoane 223, care nu sunt altceva decât reguli sau norme de
Cremaţiunea şi religia creştină by Calinic I. Popp Şerboianu [Corola-publishinghouse/Administrative/933_a_2441]
-
care a fost cea dintâi metodă de distrugere a corpului omenesc, după moarte, și cât a durat ea. Având în vedere pe omul primitiv și condițiunile grele ale traiului său, cum și evoluția de mai târziu a societății omenești, putem fixa cu oarecare certitudine succesiunea diverselor practici de nimicire, arătând apoi, de ce au decăzut unele, iar altele au luat un avânt din ce în ce mai mare. Să nu uităm însă că practicile acestea au luat ființă și s-au dezvoltat, pe măsura gradului de
Cremaţiunea şi religia creştină by Calinic I. Popp Şerboianu [Corola-publishinghouse/Administrative/933_a_2441]
-
sale în calitate de elemente ale compoziției estetice, elemente despre care s-a arătat că sunt deja în ele însele estetice. În realitate, ceea ce caracterizează imaginea obișnuită este faptul că, fiind susținută în fiece moment de actul imaginator al conștiinței care o fixează și nefiind decât punctul-limită al acestei activități, ea nu suferă în fața acesteia nici o pasivitate a privirii și se prăbușește imediat ce se întrerupe actul consciențial care o produce. Nu pot număra, spune Sartre, coloanele Panteonului a căror imagine mi-o formez
by MICHEL HENRY [Corola-publishinghouse/Imaginative/1006_a_2514]
-
în secolele al XIII-lea și al XIV-lea în Occident, papa, împăratul, regele au fondat sau instituit, printr-o decizie de fiecare dată solemnă și conștientă de consecințele sale, o universitate, o instituție a cărei menire era de a fixa, cu scopul de a face posibilă săvârșirea anumitor îndatoriri și activitatea celor care se consacrau acestora, legi specifice, diferite de acelea valabile pentru restul societății. Prin urmare, universitățile s-au constituit pretutindeni într-o marginalitate principială, deliberată, nu doar factuală
by MICHEL HENRY [Corola-publishinghouse/Imaginative/1006_a_2514]
-
Angelus, În fața prăvălioarelor de sub scara monumentală de la San Felipe a tras o caretă neagră bine-cunoscută mie. Stăteam sprijinit de balustrada treptelor, ceva mai la o parte, ascultându-i pe oamenii mari. Iar privirea pe care am Întâlnit-o acolo jos, fixându-mă, părea să reflecte culoarea cerului ce se deschidea larg peste capetele noastre și peste acoperișurile maronii ale Madridului, Într-atât Încât tot ce mă Înconjura, În afară de culoarea aceea, sau de cerul acela, sau de privirea aceea, a dispărut de sub
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1860_a_3185]
-
o construise tata. El nu putea trăi în casa de serviciu din localitate. De fapt n-o construise el singur, ci pusese să fie construită. Micii arendași din fermele Lyckan, Världens înde, Nåden, Saligheten și Återlösningen puseseră bârnele și le fixaseră, ciocăniseră și bătuseră în cuie totul. După desenele lui. Căci tata știa să facă și asta: să deseneze. Ar fi trebuit să amintesc și ferma Evigheten („Eternitatea“). Se afla în partea cea mai depărtată a ocolului silvic, de aceea se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1873_a_3198]
-
în zadar. Bunicul nu mai recunoștea literele. Ele înghețaseră pentru el. Apoi l-am auzit pe tata de nenumărate ori explicând ce se întâmplase: Creierul bunicului fusese uscat prin congelare. Congelându-le, spunea el, celulele și conținutul lor pot fi fixate într-o stare care se află extrem de aproape de cea vitală. în această privință alte metode de conservare sunt departe de a fi ideale. Celulele parcurg un număr de transformări morfologice și chimice. Dar la congelare are loc o întrerupere instantanee
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1873_a_3198]
-
1946, stăteam la Norsjövallen, în sala de clasă vopsită în verde, împreună cu micul meu defect, care încă nu avea nume. Și atunci ne-am pornit să silabisim. învățătoarea a desenat cu creta pe tabla neagră o literă. Eu mi-am fixat privirea pe un nod din lemnul lăcuit al pupitrului din fața mea. Ceilalți copii urmăreau cu o curiozitate obraznică gesticulația ei. Pentru mine era dezgustătoare. Cu ciobul de cretă scârțâind și scrijelind pe suprafața zgrunțuroasă, ea reprezenta, din punct de vedere
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1873_a_3198]
-
a cui este privirea pe care o vezi acolo? Acest fel iscoditor și intim de a privi suprafețe limitate îl învățasem de la bunicul. Cândva, la începutul drumului lui de necititor și nescriitor, tata îi cumpărase un instrument ajutător, o lupă fixată pe un stativ și prevăzută cu o lampă care lumina suprafața ce urma să fie cercetată. Zi de zi și seară de seară bunicul și cu mine citeam Biblia lui Doré cu ajutorul acestui aparat. O singură foaie putea să ceară
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1873_a_3198]