3,537 matches
-
s-a mutat) Tatăl i-a adus o alta (fără suflet...surogat !) Văzându-i fapta cea bună, ce-învăța la Liturghie, O pâra mereu la tatăl, să stârneasc-a lui mânie... Filofteia, milostivă, pe cei goi îi îmbrăca, Da mâncare la flămânzi, pe-însetați îi adăpa ! Tatăl ei tot urmărind-o, într-o sumbră zi a prins-o Și aruncând spre ea cu barda, (doar) trupește a ucis-o... Nimeni n-a putut veni...locul era prea luminos ! O Aură pe Fericita
SF. MC. FILOFTEIA FECIOARA DE LA CURTEA DE ARGEȘ de PAULIAN BUICESCU în ediţia nr. 1437 din 07 decembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/376726_a_378055]
-
straie noi de-acum, Puneți pe masa plină de bucate, Dragostea voastră care se împarte Celor ce vin aici să vă colinde, Vă fie fericirea cât cuprinde! Dospește aluatul în covată, Nu v-a mințit, nu minte niciodată Versul meu flămând, luați aminte- Miroase-a cozonaci și a plăcinte Și un copil, desculț peste coline, Vine, cititorul meu, spre tine, Gura lui de sorcovit e arsă- Deschide-i sufletul să intre-n casă... Referință Bibliografică: Vin sărbătorile... / Nicolae Nicoară Horia : Confluențe
VIN SĂRBĂTORILE... de NICOLAE NICOARĂ HORIA în ediţia nr. 1441 din 11 decembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/376740_a_378069]
-
Acasa > Stihuri > Nuante > LUAȚI! LUAȚI! Autor: Daniela Dumitrescu Publicat în: Ediția nr. 1426 din 26 noiembrie 2014 Toate Articolele Autorului Dimineața se numără corbii care își ascut colții. Cât de frumos strălucesc! Colții, nu altceva. Se reped, flămânzi, să se înfrupte. Îi las. Ba nu, îi chem. Îi îndemn să servească o mână. -Luați-o și pe cealaltă... Un picior... Două picioare... Luați și coastele să vă scobiți cu ele între colți. Dar sufletul nu li-l dau. E
LUAŢI! LUAŢI! de DANIELA DUMITRESCU în ediţia nr. 1426 din 26 noiembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/376766_a_378095]
-
celei mai vârstnice dintre femei, pentru că avea mai multă experiență la gătit pește. A ieșit foarte gustoasă, mai ales că avea caras, biban, somotei și crap ca materie de bază. La câtă mâncare pregătisem, puteam să mai săturăm încă zece flămânzi. Le aminteam celor tineri de vremea când eram obligați să mergem la defilare ”la județ” și să ne arătăm ”recunoștința” față de cei prin fața cărora treceam cu pancarte, steaguri și portrete ale ”iubiților conducători”. Nici copiii nu uitaseră zilele acelea. În
PUNŢI PESTE VREMURI de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1437 din 07 decembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/376758_a_378087]
-
-i fără de veștminte. Dansează-n ritmul ielelor nebune de bucuria cununiei înghețate în care el, ursitul nestatornic, de dragul ei și pentru ea va bate. Brazii împodobiți, vor străluci în noapte când nunta își va-ntinde brațele polare și va-nghiți flămândă cerul cu ultimele lui sclipiri solare. Când totul se va îneca în alb și va-ngheța ultimul suflet de fântână, mahmur se va retrage mirele cu soața-i, plimbându-se pe câmpuri, mână-n mână. Referință Bibliografică: NUNTA / Mihaela Alexandra
NUNTA de MIHAELA ALEXANDRA RAŞCU în ediţia nr. 1426 din 26 noiembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/376775_a_378104]
-
abținut, când aud întărirea din partea vânzătoarei: -Da, stimate domn, veniți mâine cu paltonul ca să vedem ce se asortează!>> -Ce vrei, inovativ, nu?! zic eu, cel care mă dau cunoscător al strategiilor comerciale. -Ei?! Și asta e nimic! -Adică?! mă reped flămând ca de-un supliment nesperat pentru mine. -Ascultă! Alaltăieri, aveam în gând să iau două suluri de igienică. Mie nu-mi place să defilez la vedere cu clo-papirul! Așa, la bucată, îl tăinuiesc în sac-à-main. Bag de seamă că sunt
INOVATIV IN EXTREMIS de ANGELA DINA în ediţia nr. 2333 din 21 mai 2017 [Corola-blog/BlogPost/376782_a_378111]
-
Ediția nr. 1784 din 19 noiembrie 2015 Toate Articolele Autorului Vreau să împart cu tine Vara Cât mai zburdă Căprioara, Toamnele ce's adunate Chiar în ridurile toate... Pletele vestesc a iarnă, Vremea-n noi vrea să mai cernă Lupi flămânzi atancă-n haită Pe aici dau câte-o raită... Dar brândușele din gânduri Îmi scriu verde printre rânduri, Primăvară port în suflet Și mă țin după al ei umblet. Soarele îmi e aproape Să mă mângâie pe pleoape Alung Norii și
PRIMĂVARĂ de CAMELIA CRISTEA în ediţia nr. 1784 din 19 noiembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/375090_a_376419]
-
s-a dovedit a fi slab Și rătăcesc degetele mele Printre clapele clavecinului sângeriu. Cum să mai hrănesc neamurile, Ce se adunară la nuntă Din cele șapte de ori șapte vânturi? Restaurantul de familie a falimantat Și unul câte unul Flămânzi și însetați, Smulgem spinii de sub unghia Cu care Sunt gata să sap în humusul gras. În măslini crește mirul Negru ca șorțul Ce se înfoaie peste pântecul femeii. Palmele Mariei din Magdala miros A cerneluri noi de tipar. SPINE M
CANAL DE AUTOR [Corola-blog/BlogPost/374948_a_376277]
-
și taci! Săruturi-gânduri alergând pribege, Pe limbi de vânt se răsucesc ușor Și-n taină-ar vrea de vrajă să dezlege Blestemul curs din trupul unui nor. Tu taci și treci pe-aceeași veche-alee Deși de alb ți-e sufletul flămând Nu vezi pridvorul nins cu azalee Când lăcrimează-amurgul peste gând. ÎNSÂNGERAT AMURG Sărută marea ... Citește mai mult CÂND LĂCRIMEAZĂ-AMURGULFrunze-arămii și galbene pe-aleeSe miră și privesc umbra-ți trecândPe sub pridvorul nins cu azaleeCând lăcrimeaz-amurgul peste gând...Pășești domol, înrobitoare
GEORGETA RESTEMAN [Corola-blog/BlogPost/374945_a_376274]
-
Doamne, cât se va bucura întâmpinându-mă-n ruginiul veșmânt cu trena mereu atârnată de-o stea cu picuri de sudoare pe frunți moții mei strânge-mi-vor mâna și-n jur, sigur, doar prospețime ce curge-va lin spre flămândul pământ domni-va Lumina de-a pururi cu sufletul meu în unime... mi-e dor de tine, toamnă de-acasă chiar și de vânturi ce spulberă frunze pe-alei de stropii de ploaie curați de-o coajă de pâine coaptă
GEORGETA RESTEMAN [Corola-blog/BlogPost/374945_a_376274]
-
de-acasă, din munțiștiu sigur că „doamna” mă vreași Doamne, cât se va bucuraîntâmpinându-mă-n ruginiul veșmântcu trena mereu atârnată de-o steacu picuri de sudoare pe frunțimoții mei strânge-mi-vor mânași-n jur, sigur, doar prospețimece curge-va linspre flămândul pământdomni-va Luminade-a pururicu sufletul meu în unime...mi-e dor de tine, toamnă de-acasăchiar și de vânturice spulberă frunze pe-aleide stropii de ploaie curațide-o coajă de pâine coaptă pe vatrăsă fie acolo, pe masădar în liniștea fără de seamăna dragilor, munților
GEORGETA RESTEMAN [Corola-blog/BlogPost/374945_a_376274]
-
mult greu de adus înapoi fără forță, ci numai prin sfaturi (2 Tim. II, 25; Tit. I, 9; Tim. IV, 20). Dacă vom pune față în față primele dintre faptele milosteniei trupești și sufletești, și anume: a sătura pe cel flămând, respectiv a îndrepta pe cel ce greșește, vedem de îndată superioritatea milosteniei sufletești (cap.10). * Referitor la cel de-al doilea volum, tot Editura Arhiepiscopiei Sibiului a publicat recent lucrarea „Moartea, pragul dintre vieți. Gânduri despre moarte“ scrisă tot de către
DUBLU SEMNAL EDITORIAL ŞI PUBLICISTIC – PR. VASILE GAFTON... de STELIAN GOMBOŞ în ediţia nr. 1784 din 19 noiembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/375005_a_376334]
-
Acasa > Literatura > Fragmente > ION HOLBAN - POPULAȚIA FLĂMÂNDĂ, ZIARISTUL ȘI ACTRIȚA Autor: Ion Holban Publicat în: Ediția nr. 1361 din 22 septembrie 2014 Toate Articolele Autorului Despre Magdalena Brătescu, o însemnare de dicționar consemnează „sec” astfel: „A absolvit Facultatea de Filo¬logie, secția Limbi Romanice și Clasice a
POPULAŢIA FLĂMÂNDĂ, ZIARISTUL ŞI ACTRIŢA de ION HOLBAN în ediţia nr. 1361 din 22 septembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/375147_a_376476]
-
ti¬neri, de familie bună, care se treziseră azvîrliți în temniță, alături de scriitori, preoți și învățători, deopotrivă considerați dușmani ai regimului comunist"; firește, ziaristul se expune, poliția politică îl fixează și îl execută. Epoca e, în fond, una a „populației flămînde", a execuțiilor sumare, în deriziunea creației unui scriitor și a unei actrițe (Eva Diamant), în multiple decoruri asumate de personaje și de narator ca niște stări de suflet: în cheia memoriilor sau în aceea a notațiilor Anitei, într-un București
POPULAŢIA FLĂMÂNDĂ, ZIARISTUL ŞI ACTRIŢA de ION HOLBAN în ediţia nr. 1361 din 22 septembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/375147_a_376476]
-
frunzele zorelelor liliachii și florile albe, feciorelnice de rochița rîndunicii": prin astfel de segmente, proza Magdalenei Brătes¬cu documentează epoca, realizînd o remarcabilă sinteză epică a aces¬teia. Ioan Holban Convorbiri literare 20 septembrie 2014 Referință Bibliografică: Ion HOLBAN - POPULAȚIA FLĂMÂNDĂ, ZIARISTUL ȘI ACTRIȚA / Ion Holban : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 1361, Anul IV, 22 septembrie 2014. Drepturi de Autor: Copyright © 2014 Ion Holban : Toate Drepturile Rezervate. Utilizarea integrală sau parțială a articolului publicat este permisă numai cu acordul autorului
POPULAŢIA FLĂMÂNDĂ, ZIARISTUL ŞI ACTRIŢA de ION HOLBAN în ediţia nr. 1361 din 22 septembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/375147_a_376476]
-
La orizont, plutesc vise de-o clipă, Torță aprinsă pe neagră aripă. Cu suflet îngenuncheat de țărână, Voi naște oare din altă fântână Sau nimicul nimic află din mine Când alte simțiri vor curge de mâine? Până atunci, mușc lupoaică flămândă Inima caldă din orice secundă, Până când moartea-ncepe să tresară Și viața-mi este licoare amară. Referință Bibliografică: În umbră-mi rămâne atâta nimic / Agafia Drăgan : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 2148, Anul VI, 17 noiembrie 2016. Drepturi de
ÎN UMBRĂ-MI RĂMÂNE ATÂTA NIMIC de AGAFIA DRĂGAN în ediţia nr. 2148 din 17 noiembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/372676_a_374005]
-
GRAVE DE TOAMNĂ TÂRZIE Autor: Aurel Conțu Publicat în: Ediția nr. 2148 din 17 noiembrie 2016 Toate Articolele Autorului Îmi simt capul prins ca-ntr-o menghină, ca între Scylla și Caribda presat parcă între două fălci gigantice de Tyrannosaurus flămând. Durerea e asemenea unui burghiu care se-nvârte la turație maximă printre neuroni agitați, dezorientați, înfricoșați bâzâi ca o muscă prinsă-ntr-o pânză de păianjen... dacă aș fi un boboc de iris m-aș deschide voluptos într-o floare
ACCENTE GRAVE DE TOAMNĂ TÂRZIE de AUREL CONȚU în ediţia nr. 2148 din 17 noiembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/372713_a_374042]
-
acum frântă, întinderilor cerești vrea să li se plângă... Cred că...izvorul înserării va oglindi-n ape line, suspinele senine vor croi cândva al meu nume, ca să tulbure liniștea orelor calde cu zâmbet fermecător, s-aprindă dorința cu gura-i flămândă de amor... Referință Bibliografică: CREZUL MEU / Irina Bbota : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 1465, Anul V, 04 ianuarie 2015. Drepturi de Autor: Copyright © 2015 Irina Bbota : Toate Drepturile Rezervate. Utilizarea integrală sau parțială a articolului publicat este permisă numai
CREZUL MEU de IRINA BBOTA în ediţia nr. 1465 din 04 ianuarie 2015 () [Corola-blog/BlogPost/372777_a_374106]
-
tot omul de rând poate să postească precum monahii, ci fiecare trebuie să postească după putința sa. Un exemplu foarte frumos îl împrumută de la Sfinții Părinți zicâand: „Și au zis Părinții că unul mâncând două litre de pâine este încă flămând, iar altul mâncând o litră sau șase uncii[6], se satură”[7]. Postul în viziunea Sfântului Părinte este acela ca întotdeauna cel ce este la masă să se ferească de săturarea pântecului, căci odată cu aceasta vin alte patimi precum gândul
INVATATURA BISERICII DESPRE POSTUL ORTODOX... de STELIAN GOMBOŞ în ediţia nr. 220 din 08 august 2011 [Corola-blog/BlogPost/372738_a_374067]
-
de munte. Devotamentul față glie se clădește într-un tablou al unicității: „Sunt fiică de român și flori de munte, Râuri albastre-mi curg șuvoi pe ie, Catrință-n fir de aur port, pe frunte Cerul senin și-un dor flămând de glie“. Versul care exprimă un patriotism fără margini este cel în care poeta accentuează rădăcinile sale: “Ruptă sunt din tine, Românie!”. Adăpostul de un farmec aparte unde își are temelia este țara sa mult iubită: „La Poarta Albei Iulii-ngenunchez
GEORGETA MINODORA RESTEMAN – ANOTIMPUL POEZIEI de ALEXANDRA MIHALACHE în ediţia nr. 1462 din 01 ianuarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/372749_a_374078]
-
dau văzduhului săruturi La gât purtând dorințe prinse-n salbă.” (Mai cerne iarna tihnă, fulgi și vise) Suflet însetat de senin, poeta își primește pacea în timpul iernii, sorbind fericirea din dansul fulgilor de nea: „Setos de alb, avid de curățime Flămândul suflet pacea își primește Din al ninsorii dans, din Înălțime Își soarbe fericirea și trăiește”. (Flămând de alb) Iarna ascunde un vis înzăpezit, dar și melancolie. Lacrima înghețată și chipul de fată sunt expresiile nostalgiei și speranței, dar și ale
GEORGETA MINODORA RESTEMAN – ANOTIMPUL POEZIEI de ALEXANDRA MIHALACHE în ediţia nr. 1462 din 01 ianuarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/372749_a_374078]
-
vise) Suflet însetat de senin, poeta își primește pacea în timpul iernii, sorbind fericirea din dansul fulgilor de nea: „Setos de alb, avid de curățime Flămândul suflet pacea își primește Din al ninsorii dans, din Înălțime Își soarbe fericirea și trăiește”. (Flămând de alb) Iarna ascunde un vis înzăpezit, dar și melancolie. Lacrima înghețată și chipul de fată sunt expresiile nostalgiei și speranței, dar și ale seninătății: „A înghețat o lacrimă sub gene Încremenită-n strai de promoroacă Ce-ascunde-n șoapta florilor perene
GEORGETA MINODORA RESTEMAN – ANOTIMPUL POEZIEI de ALEXANDRA MIHALACHE în ediţia nr. 1462 din 01 ianuarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/372749_a_374078]
-
fortăreață, Doar eu cu mine, singur îmi ascult tăcerea, Așteptând să revii... să dormim nemurirea. Căci sufletul îmi vorbește de cărări neumblate când pleoapele-mi coboară-n vise nedezlegate. Apoi, prin acorduri de chitară Luna-mi șoptește de o iubire flămândă ce dorul meu îl vestește. Inima, ea-mi cântă jalea-n poeme tremurânde, ascult ritmul nopții și-al șoaptelor nebune. Mă leagăn de ani prin versuri și muzică-n ureche gândindu-mă cu dor la tine, suflet pereche. Mi-e
NIMENI ÎN DRUMUL MEU de IRINA BBOTA în ediţia nr. 2067 din 28 august 2016 [Corola-blog/BlogPost/372812_a_374141]
-
pe sus O stea vestindu-i lumii că s-a născut Iisus Și dintr-o dată gerul se risipi pe cale Când îngerii din ceruri cântară osanale. Însingurat și trist bătea la porți închise Dar un pruncuț din iesle speranța îi aprinse Flămând și gol adesea, lipsit de adăpost Găsi în ieslea sfântă al vieții sale rost. Privea uimit minunea și nu-i venea a crede Că-n fața lui e Domnul. Este real ce vede? S-a dumirit pe dată când magii
DE CRĂCIUN de MARIA BĂLĂCIANU în ediţia nr. 2189 din 28 decembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/373143_a_374472]
-
într-o stare de nesiguranță și frică imensă, ce i-a provocat o transpirație de sudoare rece și o sufocare, parcă l-ar fi strâns cineva de gât. Într-o clipită i-a străfulgerat ideea salvatoare: aruncă oaia neagră lupului flămând! Dar era prea târziu. Coasa ce sângera în ultimele raze de soare, se agita fioros, căpătând proporții cosmice, amorțindu-i voința și mișcările. Țipetele mulțimii se amplificau și ele, transformându-se într-o niagară furtunoasă. Într-un suprem efort de
SRL AMARU-17 de NĂSTASE MARIN în ediţia nr. 1665 din 23 iulie 2015 [Corola-blog/BlogPost/373187_a_374516]