272,843 matches
-
cenaclu de elevi: “ Și iar gestul de a grația/ frunzele de mesteacăn.” Alte poezii Pe o scară (fictivă) a valorii, poezia lui Vasile Dan s-ar afla pe undeva mai sus de mijloc. În volumul său intitulat Carte vie, poetul folosește niște imagini stranii, ca niște picturi abstracte în cine știe ce tehnică pretențioasă, destul de interesante. Astfel, unele au o religiozitate liniștită: „deasupra peste lumânarea plopului îngălbenit/ cineva parcă te privește drept în creștet./ tu până la umeri înfundat în pământ/ te strigă pe
Lecturi la zi by Iuliana Alexa () [Corola-journal/Imaginative/13545_a_14870]
-
capul. Din două, una. Alege!“ ” Nici nu mă gândesc, explodă Arthur. Andrew este fratele meu de cruce, nu pot să-i cer așa ceva, să se nenorocească pe viață! Prefer să-mi taie capul. Eu am onoare.” „Și la ce-ți folosește?”, pufni baba, aruncând un damf de usturoi. „Patria și onoarea. Mor pentru Anglia!” “Nu mori pentru Anglia, aici e chestia, mori din cauză că ai principii care nu mai cadrează cu lumea de azi, plină de cadre. Te privește. Adio!“ Arthur ieși
După-amiază cu o nimfomană () [Corola-journal/Imaginative/13420_a_14745]
-
mi-e teamă, dar îmi pare nespus de rău, mă înec în tristețe. el e implacabil, își ia ce i se cuvine, viața mea, devine vizibil și memorează ultima mea propoziție: cândva precis are să fie pus în situația s-o folosească și el. în fiecare zi mă încăpățânez în fiecare zi un habar n-am cine mă scuipa printre dinți arogant ca pe cojile de semințe ronțăite la colț. și în fiecare zi eu mă încăpățânez să revin la viață, din
POEZIE by Gabriel Chifu () [Corola-journal/Imaginative/13738_a_15063]
-
amândoi într-o seară, tăcuți, să zdrobim busturile cu ciocanul. Nu-mi amintesc să-l mai fi simțit vreodată atât de aproape de mine ca atunci. Am regăsit mai târziu, după moartea lui și a mamei, unul din busturi, Lisa îl folosea să-și agațe colierele de perle și de pietre false pe gâtul lui. Îl păstra deasupra bufetului în care scosese la vedere vesela, paharele și tacâmurile familiei. În golul bustului ascunsese câteva duzini de bonuri de tezaur emise de guvernul
O proză de Constantin Stoiciu by Constantin Stoicu () [Corola-journal/Imaginative/13439_a_14764]
-
ironic “Jurnal de bucătărie”, din 1986. Spațiu prin excelență prozaic, bucătăria devine aici un loc de confluență și interferență a vocilor - ale realității imediate și ale literaturii, într-o perspectivă degajat ludică la suprafață, dar de o gravitate tulburătoare: “Uneltele folosite în bucătărie sunt de fapt variantele domestice ale unui instrument de tortură... Pe masa de bucătărie se spintecă, se toacă, se răzuiește, se strivește, se pisează, se jumulește, se jupoaie...”, dar tot bucătăria “poate fi... un salonaș monden sau o
Note despre poezia Norei Iuga by Ion Pop () [Corola-journal/Imaginative/13548_a_14873]
-
potrivească exact cu ceea ce face creierul”. Căci, în fond, “creierul” e spațiul imaginației, al libertății combinatorii a cuvintelor, al spiritualizării, fie și relative, a faptului brut: “acum știu că animalul / s-a ridicat în două picioare / nu pentru a-și folosi brațele / ci pentru a privi cerul”. Poate că o apropiere de sentimentul arghezian al comunicării dintre realitățile cele mai terestre, așa-zis minore, și Spirit n-ar fi tocmai forțată. Frumosul “înalt” și derizoriul, grotescul unei “mașini de scris pe
Note despre poezia Norei Iuga by Ion Pop () [Corola-journal/Imaginative/13548_a_14873]
-
și care i-ar putea fi fatală. În realitate este evident că antiteza atracție/repulsie izvorăște dintr-o dinamică dialectică mai adâncă: este vorba despre Eros/Thanatos, tânăra femeie întruchipând Erosul care omoară și, în același timp, Moartea care se folosește de Eros pentru a nimici. Aceste opoziții converg într-o aluzie biblică la figura Evei: "dânsa avea ceva respingător, în ea se simțea, mai mult decât în alte femei, Eva, străina, dușmana neîmpăcată și veșnică, împrăștietoare de ispită și de
Flacăra rece a unei flori negre by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Imaginative/13716_a_15041]
-
avea chip; aceasta are, și e chipul tău. Este fructul unei exasperări și conține, vizibil, o grămadă de aluzii care au un raport direct cu vicisitudinile existenței tale. În privința limbajului însuși, reproșul pe care ț l-aș face este că folosești prea multe "franțuzisme", care au prin forța lucrurilor o valoare abstractă, chiar filosofică sau chiar tehnică, ceea ce-mi pare că dăunează minimului de naivitate pe care trebuie să-l comporte orice dialog. Acum, s-ar putea ca limba să
O scrisoare inedită de la Emil Cioran by Simona Cioculescu () [Corola-journal/Imaginative/13793_a_15118]
-
putut aruncă o privire înăuntru. La lumină bolnăvicioasa a cîte unui bec slab, oamenii se strîngeau tăcuți în jurul mesei sau stăteau, retrași în sine, în camere sărăcăcios mobilate, privind în gol. Copii îmbrăcați sumar scînceau pe podele goale. Perdelele fuseseră folosite pentru a face din ele îmbrăcăminte sau fuseseră vîndute pentru o rație zilnică de hrană, așa cum se întîmplase cu majoritatea mobilierului, ca și a altor obiecte, valoroase sau nu. Toate se duseseră pe apă sîmbetei și parcă, o dată cu ele, fusese
Pia Pillat - Zbor spre libertate by Mariana Neț () [Corola-journal/Imaginative/13746_a_15071]
-
un combinezon spumos, bleu-pal! Eventual amîndouă, față-n față, uitîndu-se în sus la o lună mică, trandafirie, ce-apare dintre nouri albi! Cred că sînteți de acord că am spirit comercial! Nu văd nimic "periculos", "josnic", "murdar" etc. în a folosi cele cîteva cuvinte așa-zis rușinoase, știute și răsștiute de toți, strigate și șoptite și scrise pe toate gardurile și trotuarele de cînd e lumea lume. [...] Închei violent. Cu stimă și afecțiune, Emil Brumaru Pentru 28-VII-1980
Prăvălioara mea de lenjerie intimă de damă by Emil Brumaru () [Corola-journal/Imaginative/13897_a_15222]
-
Al. Ioani Magna cum laude Astăzi, cînd engleza este folosită ca limbă universală nu numai la colocviile internaționale, ci și în conversații electronice particulare, este greu de imaginat că, în tot evul mediu și pînă în secolul al XVII-lea, prietenii "intelectuali" de prin toate colțurile Europei își scriau lungi
LECTURI LA ZI by Al. Ioani () [Corola-journal/Imaginative/13838_a_15163]
-
un dulăpior cu medicamente o sticluță pe care scrie s.s.v. e preferabil să nu-i înghițiți conținutul: substanța stă sub signo veneni, "sub marca otrăvii". Utile dulci Eșecurile în domeniul educației se explică în bună măsură prin incapacitatea de a folosi în mod adecvat componenta ludică" - scrie Solomon Marcus în prefața noii sale cărți Jocul ca libertate, al cărei "public țintă" pare a fi tagma elevilor, studenților și profesorilor. Într-adevăr, atîta timp cît elevii vor fi învățați de mici că
LECTURI LA ZI by Al. Ioani () [Corola-journal/Imaginative/13838_a_15163]
-
am scris și i-am demonstrat că, de fapt, tot ceea ce publicați dumneavoastră sînt niște fragmente de jurnal! Mă refeream la cronicile literare. Căutam să-l conving (el țin minte, își exprima niște rezerve) că nu faceți decît să vă folosiți, să luați ca pretext, cărțile unor poeți, prilej de-a vă dezvălui cele mai fine unde din suflet, produse de căderea operei străine-n el! Era vorba, repet, de cronicile literare. Operă străină, dar, din momentul scufundării, a dumneavoastră. Aparenta
Spumă de dantele by Emil Brumaru () [Corola-journal/Imaginative/13866_a_15191]
-
Scrieri de tinerețe ale lui Marin Preda"), se poate observa că selecția autorului a avut în vedere sensuri ascunse, adânci, cu putere de generalizare. Întâmplările strict spectaculoase, apropiate de faptul senzațional, de ziar, au rămas în afara volumului de debut. Tehnica folosită de Preda, „comportistă" cum o numește Nicolae Manolescu („Arca lui Noe". „Cel din urmă țăran") este perfect adecvată: „Straniul provine exclusiv din lipsa explicațiilor... nu comportamentul personajelor ne va oferi cheia situației, ci comportamentul naratorului". Naratorul pare că nu știe
Marin Preda: întîlnirea cu literatura by George Geacăr () [Corola-journal/Imaginative/13823_a_15148]
-
a venit cu colega ei la plajă ca de obicei, s-a dezbrăcat de tot, s-a lungit felin lângă mine și mi-a arătat cu vechiul gest al Evei - un ou! Chiar că n-am înțeles la ce-i folosea primordialul "palat de nuntă și cavou", până nu mi-a explicat că gălbenușul este cel mai apreciat șampon al blondelor naturale. Zis și făcut: către amiază, cu nevinovata viclenie a fetei ce se știe admirată și dorită, a dat numai
Un surâs în plină var by Mihai Cantuniari () [Corola-journal/Imaginative/13874_a_15199]
-
somn într-o joi: Some lives ago, One death ahead. Săgețile au obosit. Pe coarda arcului se odihnesc niște izmene puse la uscat. Lopățica mică de infanteie furată din dotarea garnizoanei a ruginit îngropată în pămînt - mînerul ei l-am folosit drept arac pentru altoiul de roșii premiate Pax Romana. "Pax, Pax, da’ cu cine?", mă întreabă gloaba asta glorioasă care m-a purtat prin toate cele. Are dreptate - locul e gol. Nici o suflare. Doar statui - busturi și ecvestre. Academii... Ooo
POEZIE by Dorin Tudoran () [Corola-journal/Imaginative/13980_a_15305]
-
Insula Cailor, Mavrocordat. Toți acești copii care se țineau după preot și al căror număr se îngroșa an de an erau numiți de metopolisieni: Păcatele Lumii. (...)" ( p. 198). La degradarea ireversibilă a civilizației "metopolisiene" contribuția acestor nefericiți va fi hotărîtoare: Folosind puzderia de copii din cohorta Păcatelor Lumii, noua populație șde haimanale, hoți etc.ț subterană a Metopolis-ului pătrundea pretutindeni deasupra orașului, printre stinghiile gardurilor, prin rețelele de sîrmă ghimpată care apărau fermele, viile, padocurile de găini și curci, pătrundeau, chiar
O reeditare necesară by Mihai Floarea () [Corola-journal/Imaginative/13951_a_15276]
-
niciodată de frică să nu-l inhib. Eu treceam pe la 10-11 pe la el. Se supăra iar c-am stricat o zi, iar n-o să mai scrie etc... Așa că am stabilit să vină dînsul la mine, cînd îi convine. Putea să folosească două căi. Pe linia ferată, din traversă-n traversă, sau pe drum. Mă găsea în dosul casei, în șezlong, în fața "zidului lui Mayer". Niciodată nu puteam scrie în timpul prezenței lui Mugur la Dolhasca!! Senzația netă pe care o aveam e
Undeva unde sînt motani, și dovleci, și fluturi by Emil Brumaru () [Corola-journal/Imaginative/14006_a_15331]
-
zile în urmă, la telefon, m-a anunțat că, nu-i așa?, nu mai poate scrie, s-a terminat etc... S-ar putea să par răutăcios în cele scrise mai sus. De fapt, sînt intrigat, caut mecanismul. Vreau să-l folosesc! Pentru Ruina unui samovar. "Nu se împlinise încă la trup, era slabă, oacheșă, și umbla puțin adusă din spate." E vorba de Natalia Alexeevna, fata de șaptesprezece ani din Rudin. Turgheniev, ca de obicei, pudic, nu ne spune, dar lasă
Turgheniev iubea-n secret mamela! by Emil Brumaru () [Corola-journal/Imaginative/14056_a_15381]
-
chip al lui Hristos în viziunea islamului, care nu mai este nici acel mesia renegat și redus la rangul unui profet obscur, și nici acel obnubilat arhetip al unei dușmănii insurmontabile ce se regăsește, chipurile, între cele două mari religii. Folosindu-se atât de surse orientale, în majoritatea lor în limba arabă, cât și occidentale, cele mai multe fiind documente latinești, precum tratatul lui Michael Asin y Palacio, Logia et agrapha nomini Jesu apud moslemicos scriptores, asceticos proesertim usitata, Daniel Deleanu demonstrează că
Pe urmele lui Mircea Eliade by Thomas Kendall () [Corola-journal/Imaginative/14176_a_15501]
-
om liber nu poartă nici o insignă, chiar dacă ar fi îndreptățit s-o poarte. Un adevăr nu poartă ștampila nici unui partid, deși ar putea fi și al unui partid. Artistul nu trebuie să uite că oamenii crescuți în sclavie nu pot folosi libertatea decît pentru a asupri la rîndul lor. Sub tiranie nu poți decît să dorești libertatea, nu să și o înveți. Practica libertății cere obișnuința ei și disciplina ei. Trebuie s-o posezi ca și știința limbilor clasice, adîncind-o. Iar
Misterioasa viață a Soranei Gurian by Victor Durnea () [Corola-journal/Imaginative/13872_a_15197]
-
iertați că am pierdut din vedere acest lucru, dar, prin poezie, i-am îndemnat pe alții!". D. T.: - Maestre, ce sfat ați da tinerilor dumneavoastră confrați într-ale scrisului? V. E.: - ...Sfatul să iubească poezia cu sinceritate, să n-o folosească așa... ca pe o trambulină de succes, prin căutarea cu orice preț a originalității. Să respecte, apoi, formele clasice, tradiția, tradiție care, în poezie, este milenară; pornește adică, de la bătrînul Homer - dacă nu și de mai de dinainte! -, și continuă
Interviu inedit cu Victor Eftimiu - septembrie 1970 by Daniel Tei () [Corola-journal/Imaginative/14065_a_15390]
-
nici instituite ca ceva cât de cât valoros. Sunt pur și simplu paginile de jurnal ale unui om care l-a citit pe Emil Cioran, și știm cu toții ce efect contaminant are Emil Cioran. Teofil Răchițeanu scrie jurnal ca și cum ar folosi fișe de lectură. E inautentic, fals, e Cioran second hand. Îmi pare rău să scriu lucrurile astea, melancolia diaristului poate fi reală, tristețile veridice, dar forma literară le compromite. În plus, fragmentele, efulgurațiile, n-au titanismul disperării originalului. Sunt subțirele
LECTURI LA ZI by Iuliana Alexa () [Corola-journal/Imaginative/14082_a_15407]
-
da. Intrați. Poftim. V-am spus că sînt singur.../ știți... pentru mine... femeile... desigur să ridicăm patul/ nici nu mai fac gălăgie de-un an, de cînd am vîndut-o/ după dulap?/ E praful. În dosare? Hîrtie de scris. Chiar o folosesc la/ scris poezii. [...]/ Ce femeie? Sertarul e gol - unde ce să ascund? Vă ascult./ Am înțeles/să trăiți", "pe aici toate iubirile se îngrașă și fac copii/ nici o mașină aici nu tinde spre perfecțiune/ nici un sentiment aici nelegat cu sîrmă
LECTURI LA ZI by Roxana Racaru () [Corola-journal/Imaginative/14274_a_15599]
-
din cuvinte, din cuvinte urîte. Replicile se aud una după alta, sînt, parcă, fără "stăpîn" sau spuse de un cor antic și se tot "corectează" pînă cînd manuscrisul vieții nu se mai înțelege deloc. Colegii de la corectură vorbesc îngrozitor de brutal, folosesc din abundență cuvinte fără perdea, dar o fac cu nevinovăția copiilor și, tot ca aceștia, ca să șocheze. Pînă la urmă, înjurătura lor nediferențiată se adresează vieții în general și în particular vieții din subsolurile întreprinderii Poligrafice București. O porcărie lucrarea
JE EST UN AUTRE by Ioana Pârvulescu () [Corola-journal/Imaginative/14359_a_15684]